Delicatese Literare
Recenzii

Piranesi de Susanna Clarke, Editura Nemira – recenzie

Piranesi

(Piranesi – 2020)

Susanna Clarke

Editura Nemira

Colecția Armada

Traducere din limba engleză de Roxana Brînceanu

Nr. de pagini: 240

An apariție: 2020

SUSANNA CLARKE s-a născut în 1959, la Nottingham, Marea Britanie. A absolvit St. Hilda’s College, Oxford, specializându-se în filozofie, politică și economie. A lucrat mulți ani ca editor de cărți de bucate și doi ani ca profesoară de engleză în Italia și Spania. În 1992 a început să scrie primul său roman, Jonathan Strange & Mr Norrell, într-o casă cu vedere la Marea Nordului. Apărut în 2004, romanul a fost nominalizat la Man Booker Prize, Whitbread First Novel Award, Guardian First Book Award și a câștigat British Book Awards Newcomer of the Year, Hugo Award și World Fantasy Award. Acestuia i-au urmat volumul de povestiri The Ladies of Grace Adieu (2006) și romanul Piranesi (2020), extrem de așteptat de fani. În prezent, Susanna Clarke locuiește la Cambridge, împreună cu partenerul ei.

Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite, coridoare nesfârșite, pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări, camerele se inundă în câteva secunde.

Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat.

Înainte să intru concret în subiectul reprezentat de acest roman fantastic, la propriu și la figurat, al Susannei Clarke, anume „Piranesi”, pe care l-am găsit pe stoc pe libris.ro, vreau să menționez câteva aspecte legate de diferența între scrierile fantastice și cele fantasy. Chiar dacă nu există un consens între specialiști sau între cititorii experimentați cu privire la acest lucru, în general se consideră că acești doi termeni nu sunt interșanjabili, deși fac parte din genuri foarte înrudite în marea familie a literaturii speculative. Diferența constă în modul de abordare a elementelor magice, comune ambelor genuri. În literatura fantasy, acestea fac parte din însăși structura lumii ficționale construite, fiind luate drept un fapt firesc, în timp ce în literatura fantastică ele fac obiectul misterului, al semnelor de întrebare, al esotericului.

Acestea fiind spuse, aș încadra romanul „Piranesi” mai degrabă în zona literaturii fantastice, eventual ar putea fi considerat un fantasy de tip portal, subgen care tratează, de regulă, subiectul unor călătorii în lumi paralele.

„Piranesi” este unul dintre cele mai surprinzătoare și originale romane citite de mine de o vreme bună încoace. Autoarea își introduce în forță cititorii în lumea creată de ea, prin ochii personajului-narator, mai exact sub forma însemnărilor pe care acesta le ține în jurnale, în timp ce trăiește și explorează o zonă misterioasă numită de el Casa. Această Casă este o construcție de tip oniric, astral, precum acele vise pe care le avem uneori în care ne aflăm în spații suprarealiste, care sfidează logica și duc imaginația până departe, într-atât încât fiecare pas sosește însoțit de o exclamație de uimire. Săli imense, unele inundate de vuietul oceanului, de Fluxuri și Refluxuri, decorate cu statui fascinante din marmură, reprezentând o lume întreagă de personaje, spații având propria meteorologie, propriile reguli, faună și floră, în special cele marine. Alge, pești, păsări – iată formele de viață cu care Piranesi, personajul-narator, interacționează zilnic. În toată această imensitate, el cunoaște o singură altă ființă umană în viață: Omul Celălalt. Atât de simplu. El este cel care i-a dat numele de Piranesi, având în vedere că nu putea să își amintească de vreun altul care să îi aparțină. Într-o lume de o solitudine dezarmantă, doar acest individ rupe, în zilele de marți și vineri, peregrinările entuziaste ale lui Piranesi prin marea Casă, pe care acesta o percepe ca pe o lume, întrucâtva vie și capabilă să îi ofere toate cele necesare: hrană, apă, adăpost, dar și suficiente motive pentru a-și păstra spiritul proaspăt, creator, interesat și plin de uimire în fața misterelor.

Piranesi nu știe despre sine cine este, cum a ajuns acolo, de ce se află acolo. El trăiește într-un prezent continuu, tratând cu respect cele 13 schelete din Sălile descoperite de el, dar și ființele care mai adastă în acele locuri, întâlnindu-se din când în când cu Omul Celălalt, pe care îl percepe ca pe un soi de savant și de care se simte legat prin rațiune. Până într-o zi.

Piranesi se vede pe sine drept un om de știință, capabil totodată să simtă ce îi transmite Lumea, Casa. Totul la el degajă inocență, bunătate, chiar naivitate, până la un punct însă. Omul Celălalt mărturisește că mai există încă o persoană, poreclită imediat de către Piranesi 16, cineva răuvoitor, dușmanul Omului Celălalt, ale cărui intenții ar fi să îl înnebunească pe Piranesi, iar el nu trebuie sub nicio formă să i se arate.

Treptat, eroul solitar începe să facă tot felul de descoperiri prin Casa maiestuoasă, care îl poartă spre anumite concluzii: Omul Celălalt nu este prietenul lui, nu a fost niciodată, iar 16 nu îi este dușman. Dar cine este fiecare? Întâlnirea cu un bătrân, numit de el Profetul, accentuează nevoia de noi descoperiri în ceea ce îl privește nu atât pe el, cât, mai ales, lumea din jur și posibilitatea să existe mai multe ființe umane.

Autoarea a dezvoltat, în mai puțin de 250 de pagini, un puzzle plin de măiestrie. Deși începe atât de șocant, cu descrierea unei lumi cu totul aparte, văzute doar prin ochii inocenței, scriitura este captivantă și fluidă. Abordează cu succes tema memoriei, a singurătății, a relației care există între om și lume, imprimând un simbolism universal: apa, leagănul vieții, fluxurile și refluxurile care, precum valurile timpului, șterg amintiri și creează noi experiențe. Piranesi trăiește în această Casă unde arta fantastică, reprezentată de Statui, se întâlnește cu sălbăticia naturii, în general, întocmai ca un naufragiat, dar și ca un om existând într-un soi de paradis solitar. El este un Adam singuratic, care nu își zgândăre suferințele. Trăiește intens fiecare clipă, își notează în însemnări lucrurile importante, care, la un moment dat, se vor dovedi revelatoare. Aceste adevăruri sunt descoperite de cititor în același timp cu protagonistul, ceea ce le mărește gradul de emoție și de anticipare a marilor revelații care vor urma, pentru ambii – erou și cititor, deopotrivă.

Romanul m-a dus cu gândul la scrierile fantastice ale lui Eliade sau Ray Bradbury, prin tema călătoriilor în lumi paralele, ori la romanul „Invenția lui Morel”, de Adolfo Bioy Casares, prin suprarealismul evocat și ideea de experiment savant, însă fără doar și poate are mai mult decât suficientă originalitate încât să bucure pe cititorii genului și să le ofere nu numai atmosfera încărcată de mister specifică acestui tip de scrieri, dar și un personaj alături de care vor trăi, efectiv, fiecare moment și pe care îl vor îndrăgi cu siguranță. Piranesi este un erou care ne învață multe dintre lecțiile uitate, șterse de fluxurile și refluxurile agitate din propria noastră lume.

Recomand călduros acest roman!

„Timp de cinci zile, în toate Vestibulurile a căzut o ploaie deasă, cenușie, rece. Lumea era umedă și friguroasă și se formaseră băltoace pe pavajul de Piatră la Ușile Vestibulurilor. Sălile răsunau de ciripitul păsărilor care se adăpostiseră acolo.

M-am ținut ocupat cât am putut de mult. Mi-am reparat plasele de pescuit și am exersat muzica. Dar tot timpul în mintea mea stăruia gândul că 16 era aici și intenționa să mă înnebunească. Nu aveam idee când se va declanșa criza și asta nu era un sentiment plăcut.

Astăzi ploaia s-a oprit. Inima Lumii a redevenit ușoară.

Mi-am făcut drum în a Șasea Sală de Nord-Vest, care este casa unui cârd de ciori. În clipa în care m-au văzut, au coborât de pe Statuile de Sus, rotindu-se, bătând din aripi și țipând una la alta. Am împrăștiat resturi de pește ca să mănânce. Două s-au așezat pe umerii mei. Una dintre ele m-a ciupit de ureche, sperând să descopere dacă sunt bun de mâncat. M-a făcut să râd. Cum stăteam în mijlocul zgomotului și fâlfâitului aripilor negre, nu eram atent la împrejurimi și la început nu am văzut că pe o Ușă din dreapta mea se găsea un semn, o linie trasă cu o cretă de un galben viu. Apoi l-am văzut. Am alungat păsările și m-am dus să mă uit.”

Piranesi de Susanna Clarke poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Armada

Recenzii și prezentări cărți fantasy

12 Comments

Spune-ți părerea!