Pisica asasină pleacă de acasă – seria Pisica asasină de Anne Fine, Editura Paralela 45 – recenzie

12

Pisica asasină pleacă de acasă

(The Killer Cat Runs Away – 2013)

Anne Fine

Editura Paralela 45

Traducere: Martin Zick

Ilustrator: Thomas Docherty

Nr. pagini: 112

Ediția I-a

An apariție: 2019

Născută pe 07 dec. 1947, Anne Fine este o scriitoare britanică cunoscută pentru cărțile adresate copiilor, deși scrie și literatură pentru adulți. A publicat peste 50 de titluri. Este, de asemenea, membră a Royal Society of Literature.
Premii castigate:
• 1989 Carnegie Medal – Goggle-Eyes
• 1990 Guardian Children’s Fiction Prize – Goggle-Eyes
• 1990 Nestlé Smarties Book Prize, ages 6–8 – Bill’s New Frock
• 1990 Children’s Author of the Year Award, Publishing News
• 1991 Children’s Author of the Year, British Book Awards
• 1992 Carnegie Medal – Flour Babies
• 1993 Whitbread Award, Children’s Book – Flour Babies
• 1993 Children’s Author of the Year Award, Publishing News
• 1994 Children’s Author of the Year, British Book Awards
• 1996 Whitbread Award, Children’s Book – The Tulip Touch
• 1998 Prix Sorcières, best children’s book translated into French – Journal d’un chat assassin (Diary of a Killer Cat)
Sursa foto: www.annefine.co.uk
1. Jurnalul unei pisici asasine – Editura Paralela 45 – The Diary of a Killer Cat – 1994 – recenzie
2. Întoarcerea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Return of the Killer Cat – 2003
3. Răzbunarea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat Strikes Back – 2005 – recenzie
4. Aniversarea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat’s Birthday Bash – 2008
5. Crăciunul pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat’s Christmas – 2009
6. Pisica asasină pleacă de acasă – Editura Paralela 45 – The Killer Cat Runs Away – 2013
7. Pisica asasină se îndrăgostește – Editura Paralela 45 – The Killer Cat in Love – 2015 – recenzie
De data asta insultele sunt grave! Tuffy s-a supărat de-a binelea și pleacă în lume. Cu siguranță o să găsească pe cineva care să-l aprecieze și să-l iubească. Sau nu?

M-am amuzat teribil citind noile aventuri ale orgoliosului și temperamentalului Tuffy în Pisica asasină pleacă de acasă.  Jignit din cale-afară că a fost certat după ce l-a scuipat pe un bebeluș obraznic ce-i băgase degetul în ochi și auzind o discuție în care părinții lui Ellie încercau să o convingă să adopte o pisicuță mică și drăgălașă în locul răutăciosului motan, Tuffy a decis pe loc că stăpânii lui nu-l merită și se impune o măsură radicală, cum ar fi aceea să plece de acasă.  
M-am amuzat observând că autoarea i-a împrumutat lui Tuffy mai multe atribute umane, aceasta comportându-se întocmai ca un adolescent rebel, fugit de acasă, care-și acuză părinții de toate relele, respingându-le afecțiunea.
”Vreți să știți cât a trecut până când Ellie a izbucnit în lacrimi și a început să-mi ia partea?
Unsprezece secunde! Vă vine să credeți? Unsprezece secunde întregi înainte ca acel copil necredincios să-și amintească cine e de fapt uimitorul și neasemuitul Tuffy!”
Degeaba au încercat Bella, Fulgușor și Tigruț, prietenii lui Tuffy, să-l răzgândească, explicându-i că îi va fi greu să-și procure singur mâncarea, Tuffy era de neoprit!
”- Ascultați, am zis. Șoarecii și păsările erau cândva hrana favorită a pisicii.
Nu păreau convinși.
– Da, poate în Epoca de Piatră!
– Înainte să se inventeze mâncarea de pisici.
– Acum un milion de ani.
– Nu fiți mămăligi, le-am zis. Îmi amintesc că mama îmi spunea cu mândrie ce mare vânător de șoareci era bunicul.
– Dar pariez că nu mânca ce prindea.
– Eu pariez că mânca!”
Mai întâi, Tuffy a încercat să-și câștige existența cântând la colț de stradă Corul pisicilor sălbatice. Însă ceea ce i se părea lui o interpretare măiastră și fără cusur nu era considerată la fel și de auditoriul său.
”Nimeni nu s-a oprit să-mi spună:
– Ce melodii încântătoare! Și ce voce superbă!”
Ba chiar erau foarte neciopliți.
Auzeam frânturi din ce spuneau după ce treceau:
– …ce urlete de groază…
– …nu e permis așa ceva…
– …absolut înfiorător…
– …suferă, clar. Poate ar trebui să-i curme cineva suferința…”
Mai mult, în ciuda afirmațiilor sale belicoase, Tuffy a constatat că o pasăre moartă (dar pe care nu o omorâse el) nu era chiar așa apetisantă cum o considerau strămoșii săi.
”Dar era moartă. (Și proaspătă.)
Iar mie mi-era foame.
Am împuns-o cu laba. ”Haide”, mi-am zis. ”Nu mai face nazuri! E carne. E proaspătă. E bună și tradițională. Iar ție ți-e atât de foame!”
Dar vai, nu mi-era nici pe departe chiar așa de foame, prieteni! Nici pe departe!
Bella, Tigruț și Fulgușor avuseseră dreptate.
ÎÎÎuuu!!!”
Peripețiile lui Tuffy sunt nenumărate și îți stârnesc hazul. În dorința lui de independență, Tuffy va trece prin mai multe cămine, în fiecare așteptându-l noi provocări la care nu se aștepta. Totuși, mult prea orgolios din fire, lui Tuffy nu-i venea să se întoarcă acasă cu coada între picioare, ci tare mult ar fi vrut să fie implorat în acest sens.
Vă las să descoperiți singuri care va fi deznodământul aventurii lui Tuffy, asigurându-vă că vă veți distra. Încă o dată, providența i-a venit în ajutor! 🙂

Recomand călduros această serie tuturor posesorilor de pisici, precum și celor care apreciază umorul!

Cărțile autoarei Anne Fine pot fi comandate pe edituraparalela45.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, librariadelfin.ro

Listă cărți Anne Fine

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45

Recenzii și prezentări cărți Anne Fine

Recenzii și prezentări cărți cu umor

About Author

12 comentarii

  1. Imi plac tare mult aceste carti si modul in care le descrii! Cred ca mi-ar placea si mie, iar pentru copii sunt geniale! Pozele sunt extra!

  2. Minunată recenzie, am citit-o zâmbind, felicitări si mulțumesc pentru recomandare. Chiar eram curioasă ce mai face Tuffy! Ai surprins foarte bine asemănarea cu un adolescent năzuros.

  3. Carmen Simionescu on

    Super recenzie, Tyna! M-am îndrăgostit de nebunaticul pisoi Tuffy! Mulțumesc mult pentru recomandare!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: