Delicatese Literare
Recenzii

Piste false de Michael Connelly, Editura Orizonturi – recenzie

Piste false

(Blood Work – 1998)

Michael Connelly

Editura Orizonturi

Traducere: Irina Negrea

Nr. de pagini: 407

An apariție: 2003

1. Piste false – Editura Orizonturi – Blood Work – 1998
2. Bufnița de plastic – Editura Orizonturi – A Darkness More Than Night – 2000
Protagonistul romanului de față, fostul agent FBI Terry McCaleb, duce un trai tihnit, refăcându-se după un transplant de inimă ce-i salvase viața în ultima instanță.
Însă liniștea lui va fi tulburată de apariția unui caz pe care nu-l poate refuza. Pe măsură ce investigațiile avansează, se va dovedi că există legături extrem de puternice, de ordin personal, nu numai între anchetator și victimă, ci și între acesta și ucigaș – un criminal nemilos, extrem de inteligent, ce plănuiește o răzbunare cruntă, iar ținta este nimeni altul decât McCaleb.
Hărțuit, tracasat, suspectat el însuși, faimosul detectiv de odinioară trebuie să identifice unicul indiciu care îl poate conduce spre rezolvarea misterului.
Cu o măiestrie stlistică remarcabilă și o imaginație debordantă, Michael Connelly și-a câștigat milioane de fani în întreaga lume, printre care, de curând, mă număr și eu. Din fericire, pe Libris am găsit pe stoc mai multe cărți ale autorului, atât dintre cele recente, cât și dintre cele apărute mai demult.
Am ales ”Piste false” atrasă atât de sinopsis, cât și de cotația bună pe goodreads, iar Michael Connelly nu m-a dezamăgit nici de această dată!
”Piste false” este un thriller polițist fascinant, cu accente psihologice, plin de suspans și mister, care reușește să te captiveze de la prima până la ultima pagină. În plan secundar, avem de-a face și cu o tulburătoare poveste de dragoste, deosebit de emoționantă datorită împrejurărilor în care s-au cunoscut cei doi protagoniști.
Michael Connelly are marele talent de a crea personaje unice, de neuitat. Dacă în precedentele sale romane pe care le-am citit am făcut cunoștință cu memorabilii detectivul Harry Bosch și avocatul Mickey Haller, de data aceasta l-am văzut în acțiune pe Terry McCaleb, un erou complet atipic, un fost agent FBI cu o forță psihică și o voință extraordinară, dar căruia orice efort fizic ar fi putut să-i fie fatal.
Cândva, Terry fusese o adevărată legendă vie în cadrul FBI, dovedind o intuiție excepțională și reușind să rezolve cazuri aparent imposibile, reușind să deconspire și să prindă criminali în serie deosebit de periculoși. Însă, la vârsta de doar 46 de ani, Terry fusese nevoit să se pensioneze, întrucât în urmă cu doi ani suferise un grav atac de cord, în urma căruia fusese internat în spital, fiind trecut pe o listă de așteptare pentru un transplant de inimă. Șansa de a găsi un donator compatibil era minimă, întrucât Terry avea o grupă foarte rară însă, de curând, se ivise o oportunitate neașteptată, iar Terry primise în ultimă instanță o inimă nouă și o nesperată șansă la viață. La două săptămâni după operație, medicul care efectuase transplantul îi dăduse vestea cea bună că organismul lui nu respingea transplantul și îl externase, interzicându-i însă drastic orice efort, neavând voie să-și mai conducă nici propria mașină.
Un interviu publicat imediat după efectuarea transplantului, pe care Terry acceptase să îl acorde ca un favor personal acordat ziaristei pentru informațiile pe care aceasta i le furnizase în trecut, îl readusese în atenția opiniei publice. După ce se aflase că Terry se retrăsese pe o barcă de pescuit ce aparținuse tatălui său, mai multe persoane îi solicitaseră ajutorul pentru diverse investigații, însă Terry refuzase categoric să se implice. Însă, când o tânără frumoasă și elegantă a urcat pe barca sa, solicitându-i ajutorul pentru a-l descoperi pe ucigașul surorii sale, viața lui Terry a fost, încă o dată, zgâlțâită din temelii.
Graciela Rivers era asistentă medicală. Sora ei, Gloria Torres, murise în urma unui jaf, lăsând în urmă un fiu de doar șapte ani, Raymond. Tatăl dispăruse de mult din peisaj, astfel că Graciela își asumase creșterea lui Raymond. Nu putea avea însă pace până ce ucigașul Gloriei nu era pedepsit. Inițial, Terry a refuzat-o, ca pe toți ceilalți de dinaintea ei, până când ceva a schimbat totul. Graciela a insistat ca el să păstreze poza surorii ei. Nedumerit, Terry a întrebat-o de ce anume ar păstra-o, câtă vreme nu dorește să preia cazul.
”- De ce să o țin, dacă tot nu te pot ajuta?
Graciela Rivers zâmbi cu un aer trist.
– Fiindcă ea este femeia care ți-a salvat viața. M-am gândit de multe ori că poate vrei să-ți aduci aminte de felul cum arăta. (…)
Inima ta a fost a surorii mele.”
Răspunsul Gracielei i-a răsturnat lumea lui Terry cu susul în jos, iar el era acum decis să găsească vinovatul, chiar dacă era conștient că își risca propria viață. Nici măcar faptul că medicul care efectuase transplantul refuzase să-l mai aibă ca pacient în cazul în care el se implica activ în investigație nu l-a convins să abandoneze.
Bazându-se pe experiența sa îndelungată și pe excelenta lui intuiție, punându-și în funcțiune mai multe contacte vechi, Terry a reușit să facă o legătură între jaful în care murise sora Gracielei și alte două crime, tiparul în care fuseseră înfăptuite indicând că era vorba de același ucigaș cu sânge rece, capabil de o violență absurdă.
Având încă interdicția să-și conducă mașina, Terry a fost nevoit să apeleze la vecinul său de barcă – Buddy, un personaj foarte simpatic și amuzant. Buddy era mare fan al cărților cu polițiști și în timpul în care stătea în mașină așteptându-l pe Terry să-și termine treburile, mai ”devora” o carte. Explicația lui m-a distrat, neputând să nu remarc faptul că așa mi se par și mie cărțile lui Michael Connelly – un antidot revigorant la viața reală!
”- Lumea din cărți e cu totul alta. Totul e ordonat, binele și răul sunt clar delimitate, răii sunt întotdeauna pedepsiți, eroii strălucesc, nimic nu e la întâmplare. Pe scurt, un antidot revigorant la viața reală.
– Mie mi se pare plictisitor.
– Ba deloc, dimpotrivă, e liniștitor.”
Bineînțeles că un așa cititor pasionat de thrillere nu putea sta chiar deoparte, fără să încerce să se implice. De mai multe ori, Terry a fost nevoit să-i aducă aminte lui Buddy că l-a angajat pe post de șofer, nu de partener al lui la investigație 😃. Totuși, la un moment dat, Buddy a reușit să sesizeze un indiciu important, pe care Terry nu-l observase.
Autorul reușește să surprindă foarte bine și tensiunile care există între polițiști și agenții FBI, de multe ori în detrimentul rezolvării cazurilor. Deși Terry nu mai era în funcție, doar simplu fapt că fusese cândva agent FBI le stătea ca sarea în ochi polițiștilor însărcinați cu rezolvarea cazului în care murise sora Gracielei, refuzând să-i acorde niciun fel de ajutor.
Doar Jaye Winston, o veche amică a lui Terry, ajutor de șerif, i-a furnizat mai multe probe importante din cealaltă crimă conexată cu jaful care-i provocase moartea Gloriei.
Pe măsură ce înainta în anchetă și aduna mai multe probe, lui Terry i se înfățișa o perspectivă înfiorătoare. Departe de a fi vorba de violență întâmplătoare, rezultată ca un efect colateral al jafurilor săvârșite, în toate cele trei cazuri criminalul își planificase minuțios dinainte loviturile date, iar victimele nu fuseseră deloc alese la întâmplare, toți cei trei uciși având în comun aceeași grupă rară de sânge. În plus, de fiecare dată, ucigașul își însușise un obiect personal al fiecărei victime. Lunga experiență profesională a lui Terry îl făcea să discearnă imediat și instinctiv prezența RĂUL-ui. Îi știa semnele. Or acesta era unul dintre ele…
De-a dreptul halucinant era faptul că toate probele adunate cu mult efort de Terry păreau să-l indice ca cel mai posibil vinovat… pe el însuși!
Ca în celebrul basm cu Hansel și Gretel, maleficul criminal lăsase mai multe ”firmituri” în calea lui Terry, ducându-l pe piste false, atrăgându-l practic într-o capcană în care toate indiciile culese de acesta să țeasă o ”pânză de păianjen” în jurul lui.
Din vânător, Terry a devenit vânat, fiind pus în urmărire generală ca un ucigaș extrem de periculos, totul întorcându-i-se împotrivă precum un bumerang. Practic, el era singurul care avea motivația în toate cele trei crime, având nevoie urgentă de un transplant de inimă, însă foarte puține persoane aveau o grupă rară de sânge ca a lui și putea stabili conexiuni cu persoane din lumea interlopă, dispuse să facă o crimă la comandă.
Deși prietena lui, Jaye Winston, l-a sfătuit să se predea, sfătuindu-l să apeleze la un avocat, Terry a respins categoric ideea. Deși știa că Mickey Haller Jr. (pe care l-am cunoscut prea bine în Avocatul din limuzină) l-ar fi scăpat cu ușurință de acuzații, toate probele împotriva lui fiind circumstanțiale, pentru Terry nu era o soluție valabilă, întrucât în urma procesului ar fi rămas falit și cu reputația șifonată.
Într-o cursă contracronometru, cu polițiștii pe urmele lui, Terry era obligat să găsească indiciul salvator care să-l conducă la adevăratul ucigaș, care părea să aibă o legătură tulburătoare cu un caz rămas neelucidat din trecutul lui Terry.
În tot acest infern, singura care i-a oferit un sprijin necondiționat, crezând în nevinovăția lui chiar când toate probele indicau contrariul, a fost Graciela, de care Terry se îndrăgostise împotriva voinței lui, dar care părea să-i întoarcă sentimentele.
Cine era adevăratul criminal și care era motivația lui? Va reuși Terry să-l oprească înainte de a mai face o nouă victimă? Va scăpa Terry de acuzații? Și va mai fi oare posibilă o relație între Terry și Graciela după ce șocantul adevăr va ieși la lumină?
Vă las plăcerea să descoperiți singuri răspunsurile în carte, pe care o recomand cu mult drag tuturor iubitorilor de thrillere!
Cartea a fost ecranizată în 2002, avându-i în distribuție pe Clint Eastwood, Jeff Daniels și Angelica Huston în rolurile principale. Un film pe care îmi doresc să îl văd!

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *