Plec de Cristina Andone, Editura Univers – recenzie

15

Plec

Cristina Andone

Editura Univers

Anul apariției: 2018
Nr. pagini: 240
Cristina Andone s‑a născut în Bucureşti, într‑o zi cu un cifru greu de uitat: 7/6/76. Este scriitor, activist educaţional şi trainer de creativitate. Cărţile sale, Poveşti din Pădurea Muzicală, vândute în 120 000 de exemplare, îşi propun să îi familiarizeze pe copii cu muzica clasică. Astfel, poate că Bach nu va mai fi ruda mai săracă a lui Hornbach. Iar Chopin nu va mai suna a variantă de „shopping“, cu ultima consoană neglijent aspirată. Altfel, Cristina tocmai a terminat un roman despre cum să‑ţi dai demisia din publicitate, intitulat, cum altfel, Plec. Și are în lucru o carte despre ii. Colecţia ei etnografică poate fi admirată atât în ilustraţiile din noua sa carte pentru copii, Enescu şi hora razelor de soare, cât şi în cadrul atelierelor de poveste organizate în Bucureşti şi în ţară.
Plec – roman cu publicitari, măgar și umbre, este o carte singulară în literatura română actuală, în care apar culisele unei lumi pe care se bazează întreaga industrie de consum: lumea publicității. Pe acest fundal colorat, plin de lumini artificiale, promisiuni false și slogane mai mult sau mai puțin originale, evoluează patru personaje care pornesc împreună într-o călătorie al cărei scop e repatrierea măgarului Krasna: Vera Trotsky, Marta Coman, Felix Dimuleanu, Mishu – băiatul de la IT.
Fiecare dintre aceste personaje are propria-i poveste: Marta e obsedată de ideea că va fi concediată și încearcă să-și ghicească soarta din numărători întâmplătoare; Vera se străduiește să lase în urmă istoria unei trădări și părăsirea casei în care a fost fericită; Felix Dimuleanu ar vrea să știe mai multe despre femeia care i-a fost mamă și pe care nici n-a apucat s-o cunoască; Mishu s-a săturat să rezolve problemele informatice ale companiei prin sfatul de a conecta computerul la curentul electric. În felul său, fiecare dintre aceste personaje caută un exit.
O să vă spun un mic secret: în general, nu mă dau în vânt după surprize. Am o tendință de a suferi în primele minute ale unei surprize (la cele plăcute mă refer, cele neplăcute nu plac nimănui, cred). Asta până reușesc să capăt un oarece control asupra situației, probabil. Această carte a fost una dintre excepții, fiindcă da, mai există și din acestea. O carte care m-a surprins cu o stare de bine, de fapt cu mai multe stări de bine, o carte ca un cadou cu multe compartimente în care mai găsești câte o minunăție pe care ti-o doreai, fără ca măcar să știi. În paginile acestui roman, nu am găsit doar povestea celor patru corporatiști care visează la evadare, porniți în partea a doua într-o călătorie inițiatică, refăcând pașii omului care a fost David Trotski, zeu al publicității. Am descoperit o multitudine de fațete ale fiecăruia, ale vieții lor în mod deosebit imortalizate în instantanee grăitoare, care îi arată într-un ansamblu de emoții și de momente de rutină, balansându-se între concret și dorință.
Recunosc că, inițial am fost atrasă de sinopsis: am ghicit cumva, între rândurile sale o promisiune de altceva. Coperta mi s-a părut și ea atrăgătoare, cu cromatică îndrăzneață, titlul scurt ca un ultimatum completat de o înșiruire aparent neverosimilă: „Plec. Roman cu publicitari, măgar și umbre”.
Titlul își va dezvălui relevanța treptat, autoarea descrie cu măiestrie nevoia personajelor de a părăsi „Arca lui David”, compania de publicitate văzută ca un pilon central al vieții lor, un spațiu pe care îl împart și căruia îi dedică timp, energie, esență vitală.
„Muzica tastelor – singura ploaie de vară pe care o poţi auzi într-un spaţiu de birouri. Luminile albastre, bâzâind ca nişte cicade intoxicate de dragoste. Respiraţia uşoară a computerelor. Urma pe care o mână o lasă în aer când trece, pe lângă tine, fluturând nişte hârtii. Paşii pe care îi uiţi de îndată ce dispar. Dans- paşii pe care îi ştii. Dragoste- paşii pe care îi recunoşti şi nu îi poţi uita. Publicitate- paşi fără trecut dar cu un viitor de covor roşu.”
Marta Coman este secretară, Vera Trotsky director de strategie, Felix Dimuleanu director de creație iar Mishu specialistul IT. Compania unde lucrează este mediul lor comun, însă vor trece dincolo de el în momentul în care vor fi nevoiți să îndeplinească ultimele dorințe șefului lor, plecat dintre cei vii în mod sugestiv, de 1 aprilie, ora 0.07.
Fiecare trebuie să se întoarcă de unde a plecat. Sufletul meu. Și măgarul Krasna, spunea emailul trimis cu variațiuni către patru oameni din Arca lui David.”
Călătoria aceasta îi poartă din Franța tocmai până în Dobrogea.
Cartea conține o abundență de termeni din zona publicității, care însă îi dau nota de autentic. Deși nu am nicio legătură cu domeniul, nu m-am simțit stingherită de prezența lor.
Cele patruzeci de zile în care eroii noștri refac itinerariul de altădată al lui David dezvăluie un periplu de situații, de la cele spumoase prin umorul folosit și până la zone care m-au impresionat prin delicatețe. Călătoria cu măgarul m-a dus cu gândul la atmosfera din filmele lui Kusturica și am apreciat la modul cel mai sincer punctul terminus al călătoriei, poate și datorită faptului că sunt dobrogeancă, dar și prin creionarea artistică a trecutului, armonios integrat în prezent.
Romanul este printre altele o incursiune fascinantă în lumea publicității, o arie de activitate care întotdeauna m-a intrigat. Autoarea trasează cu finețe schița personajelor care capătă detaliu pagină după pagină, ajungând în final să avem un tablou complex al personalității lor, al trecutului și motivațiilor, al modului în care navighează pe marea corporatistă căutând un liman.
Scrisul este plăcut, rafinat, cu multe trimiteri la zona cultural-artistică și chiar culinară ceea ce pentru mine personal este un mare plus. Veți întâlni neologisme și expresii atât în engleză, cât și în franceză. Majoritatea sunt suficient de utilizate încât să nu dea bătăi de cap, deși apar versurile unui cântec în franceză care nu este tradus.
Umorul și umanitatea care se degajă din carte m-au făcut să o citesc rapid, în două seri. Am apreciat frumusețea formulărilor, aspectul aerisit al împărțirii în capitole, cele trei părți sub semnul lui patruzeci dar și cele două anexe inedite de la sfârșit.
David Trotski este marele absent, dirijorul unei bune părți din acțiune. Nu știu exact motivul pentru care autoarea a ales să dăruiască acest nume personajului emblematic, ar fi o întrebare interesantă pentru un interviu, nu credeți?
Am apreciat foarte mult ediția îngrijită, impecabilă. M-a impresionat omagiul de la final adus publicitarilor plecați dintre noi. Am întâlnit în aceste pagini farmecul unui roman interbelic suprapus dinamismului prezent, o îmbinare reușită de nostalgic și actual. Metafore și realități. Lumini și umbre. Căutare și regăsire. Măgarul Krasna (care este de fapt măgăriță).
Este cartea care se poate citi oriunde și oricând, binevenită într-un weekend relaxat dar și la finalul unei zile încărcate.
Îl recomand cu tot dragul acelora care apreciază simțul estetic la adevărata lui valoare. Permiteți-vă câteva momente în care să vă lăsați furați de lumea ilustrată savant de autoare, indiferent dacă sunteți corporatiști sau nu. Descoperiți cine pleacă și cine rămâne, bucurați-vă de călătorie alături de ei!
„Vera Trotski. Ochii ei de un albastru inexistent în codul Pantone. Respirația ei desfăcându-se în petale de ceață în aerul negru al iernii. Rochia ei de șifon Chamois aruncată undeva pe pat, printre fotografii și șaluri. Somnul ei – adânc, imediat, copilăresc, în ciuda insomniilor lui, în ciuda tuturor versurilor pe care i le scria cu cerneală de lavandă pe glezne, coapse, spate și umeri. Fusese o poveste de dragoste, născută însă ca o poveste de adio.”

 

Mulțumim Editura Univers pentru cartea Plec de Cristina Andone primită pentru recenzie!

Cartea poate fi comandată de pe edituraunivers.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro.

About Author

15 comentarii

  1. Super recenzie, Ana! Îmi place tot ce ai scris despre carte, analogie și comparațiile pe care le-ai făcut, și m-ai convins: vreau și eu să citesc cartea! Îmi atrasese de la început atenția, mai ales cu „publicitari și măgar”, și eram foarte curioasă în privința ei. Felicitări pentru recenzie și mulțumesc de recomandare!

  2. Ce pot sa mai spun? Superba recenzia! Mi-ai stârnit interesul, deși cartea nu se afla in planurile mele. Mulțumesc, Ana! Felicitări! ❤️

  3. Balan Daniela on

    O carte interesantă, foarte frumoasă și tentanta recenzia ta Ana ! felicitări ❤️

  4. Mariam Oana on

    Am tot văzut cartea în mediul online și eram curioasă. Felicitări pentru recenzie!

Spune-ți părerea!