Podul de lut de Markus Zusak, Editura Rao – recenzie

12

Podul de lut

(Bridge of Clay – 2018)

Markus Zusak

Editura Rao

Traducere: Adriana Bădescu

An apariție: 2019

Markus Zusak este autorul a șase romane, inclusiv „Hoțul de cărți„, care a figurat mai bine de zece ani pe lista bestsellerurilor New York Times și a fost tradus în peste patruzeci de limbi, consacrând-ul pe Zusak drept unul dintre cei mai de succes autori australieni.
De același autor, la Editura RAO a mai apărut și Mesagerul.
Zusak a ocupat prima poziție în topul bestsellerurilor Amazon.com, Amazon.co.uk și New York Times, precum și în mai multe țări din America de Sud, Europa și Asia. Romanele sale au primit numeroase onoruri, de la distincții literare la premii din partea cititorilor și a librarilor. În 2014 Zuzak a primit premiul „Margaret Edwards” din partea American Library Association pentru opera sa.
Markus Zusak a crescut în Sydney, Australia unde locuiește împreună cu soția și cei doi copii ai săi.
Un roman de amploare epică despre pierdere, suferință și împăcare
Autorul bestsellerului Hoțul de cărți revine cu o poveste impresionantă despre cinci frați adolescenți care se cresc unul pe celălalt după propriile reguli, după ce și-au pierdut mama, iar tatăl i-a părăsit, într-o casă cuprinsă de haos din suburbiile orașului Sydney, printre animale de companie neobișnuite și năbădăioase. Pe măsură ce se ceartă și se împacă, iubesc, se maturizează și învață să trăiască în lumea adulților, frații Dunbar descoperă secretul tulburător al dispariției tatălui lor. Iar când acesta își face apariția și le cere ajutorul pentru a construi un pod peste un râu, ca o mână întinsă, Clay, unul dintre frați, acceptă, hotărând de fapt să construiască o punte între copii și tatăl lor, între trecut și viitor – o punte peste greșeli știute și neștiute, pentru iertare și pentru împăcare.
Un roman de excepție, o poveste cu mult potențial, adresată atât adulților, cât și tinerilor!
Una dintre acele cărți monumentale care te transportă prin spațiu şi timp în viața unei alte familii, în cel mai profund mod posibil. – The Washington Post
Mistică şi cu o inimă mare, o altă poveste care vă va face sa plângeți, de la un maestru al genului în plină ascensiune. – Entertainment Weekly

Povestea din Podul de lut este una complexă și profundă. Viața și moartea se întrepătrund de la început până la sfârșit.
„Ce e plăcut la moarte, e faptul că e clară și neîndoielnică.”
Adevărat! Însă, acesta este cursul vieții!
Totuși, iubirea, trădarea, suferința, dezamăgirea și, nu în ultimul rând, speranța, toate construiesc un scenariu de viață cutremurător, dar semnificativ.
Eroii pincipali sunt frații Dunbar – Matthew, Rory, Henry, Clay și Thomas – care trăiesc singuri, într-o suburbie din Sydney, într-un haos complet, fără să știe ce le rezervă viitorul, dar uniți, într-un fel ciudat, de neînțeles, de cele mai multe ori. Matthew, fratele cel mare – de altfel, și naratorul acestei povești – pare să țină frâiele gospodăriei, dar mai ales să îi țină în frâu pe frații săi, năbădăioși, chiar dacă propriul comportament nu este unul echilibrat.
„Mulți ne considerau zurbagii.
Barbari.
În general, aveau dreptate. Mama murise.
Tata plecase.
Înjuram ca niște lepădături, ne certam ca niște bătăuși și ne pedepseam reciproc la scaldă, la tenisul de masă ( întotdeauna la mese de mâna a treia sau a patra, deseori așezate pe iarba noduroasă din curte), la jocul de Monopoly, la darts, la fotbal, la cărți și la toate cele pe care puteam pune mâna.
(…)
Da, pentru noi cinci, viața întotdeauna mergea mai departe.”
Lucrurile o iau razna atunci când tatăl reapare în viața lor, după ani de absență, de tăcere. „Ucigașul”, așa cum este poreclit de fiii săi, dorește să construiască un pod lângă ferma în care îşi duce traiul de zi cu zi dar, pentru ca dorința lui să se realizeze, are nevoie de ajutor. Nu are așteptări ci doar speranță. Reacția fraților Dunbar este vehementă. Singurul care păstrează tăcerea este Clay, penultimul dintre frați. Tăcerea lui înseamnă o rază de speranță pentru ” Ucigaș”, dar trădare pentru ceilalți frați. Fără explicații, Clay decide să își ajute tatăl chiar dacă acest lucru înseamnă ruperea relațiilor cu frații săi.
„Nu ne părăsi pe noi pentru el, Clay!
Nu ne părăsi!
Dar dacă o faci…”
„Pentru Clay, măcar asta era limpede; existau motive pentru a pleca, existau motive pentru a rămâne, și toate erau unele și aceleași. Era prins undeva în mijlocul curentului – de a distruge tot ce avea, de a deveni tot ce simțea nevoia să fie – și trecutul, tot mai aproape, se prăvălea asupra lui.”
Din acest moment, călătorim împreună cu eroii noștri, când în trecut, când în prezent, suntem martorii iubirii neașteptate dintre Penelope și Michael – părinții celor cinci „zurbagii” – , le cunoaștem povestea, originile, începuturile căsniciei lor sub magia lui Chopin, Mozart și Bach, dar și începutul sfârșitului. Boala neașteptată a lui Penelope avea să zdruncine din temelii familia Dunbar, dar fuga tatălui, după moartea acesteia, avea să ducă la distrugerea lor.
Decizia lui Clay de a-și ajuta tatăl va produce o schimbare și mai mare în viețile acestora.
Clay este conștient de consecințele deciziei sale dar merge înainte. Nu are cum altfel. Pe el și pe tatăl său îi leagă o amintire, o zi, o clipă. Doar pe ei doi. Acesta este secretul lor. De aceea își dorește o apropiere de tatăl său, chiar dacă omul din fața sa este, totuşi, un străin. Face pași mici în relația cu acesta, chiar dacă sufletul îi este plin de durere, chiar dacă trecutul nu îi dă pace, chiar dacă știe că nimic nu va mai fi la fel. Nu renunță, însă! Merge înainte, cu speranța că într-o zi familia se va reuni. Nu uită nicio clipă de frații săi, de durerea pe care le-a pricinuit-o, dar știe că sacrificiul era necesar.
O întoarcere în trecut și o privire în viitor. Moarte și viață. Pierdere și regăsire. Trădare și iertare. Toate se întrepătrund, iar singurul care înțelege cu adevărat acest lucru este Clay. Dar pentru asta va plăti un preț. De ce? Care este acesta? Rămâne să descoperiți singuri când veți citi cartea.
Vor reuși Clay și tatăl său să construiască podul? Se va reîntregi familia Dunbar? Ce le rezervă viața fiecărui frate în parte? Care este marea taină care îi leagă pe Clay și Michael? De ce frații Dunbar și-au poreclit tatăl „Ucigașul”? Citiți cartea și veți găsi și răspunsurile.
Podul de lut este un roman despre iubire, pierdere, trădare și iertare. Este despre moarte dar și despre sensul vieții. Este o poveste ce poate atinge sufletul, ce poate sensibiliza inimi.
Pentru mine a fost prima întâlnire cu scriitorul Markus Zuzak şi pot spune că este genial. Are o imaginație bogată, ştie să îmbine realul cu irealul într-un mod deosebit, creează personaje ciudate dar interesante. Totuşi, „Podul de lut” nu a fost o lectură facilă sau deconectantă, ci a necesitat foarte multă concentrare și atenție.
Modul cum este construită acțiunea, îmbinarea celor două secvențe de timp – trecut și prezent – mi-au dat bătăi de cap, fiind nevoită, deseori, să recitesc pagini întregi pentru a înțelege cursul evenimentelor; autorul nu lasă nimic la voia întâmplării punând accent pe multe detalii care, deşi sunt obositoare, dau sens poveştii, conturează imaginea de ansamblu.
Dintre toate personajele, pe Penelope, mama celor cinci frați, am îndrăgit-o cel mai mult. Deşi o cunoaştem indirect, am simțit-o aproape de sufletul meu .
Cei cinci frați sunt personaje importante ale poveştii dar Clay este unul de referinţă. Stă în umbră, tăcut, aşteptând, iar la final reacționează. Cum? Care sunt consecințele? Rămâne să descoperiți singuri!

Cartea Podul de lut de Markus Zusak se pot comanda pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Rao

Recenzii și prezentări cărți Markus Zusak

 

About Author

12 comentarii

  1. Felicitări pentru recenzie! Pare o carte profundă, cu mesaj, pentru care îți trebuie o anumită stare sufletească pentru a o citi. Mi-a plăcut ”Mesagerul” și cred că și aceasta va fi pe gustul meu. Mulțumesc pentru recomandare!

  2. Foarte reusita recenzia, Mirela! Sa inteleg ca titlul e un joc de cuvinte care il implica pe Clay, ar putea fi el insusi un pod intre tatal si fratii sai. Un pod de lut nu pare foarte rezistent, sunt curioasa ce reuseste sa faca. Multumesc pentru recomandare!

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Ana!
      Da, numele Clay, tradus, inseamna, lut. Povestea este profunda, dar lectura nu este foarte usoara. Cel putin mie mi s-a parut extrem de grea si greu de inteles. Iti trebuie foarte multa concentrare, atentie si o stare anume .

  3. Felicitari, Mirela, foarte frumoasa recenzie, se vede ca e o carte profunda, cu mesaj, nu genul de lectura comoda, dar de impact asupra cititorului. Multumesc pentru recomandare!

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Geo!
      Poate fi o lectie. Conteaza insa de fiecare cum percepe povestea mai ales ca nu este o lectura usoara .

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: