Povestea asta este despre Sarah de Pauline Delabroy-Allard, Editura Humanitas Fiction – recenzie
Povestea asta este despre Sarah
(Ca raconte Sarah – 2018)
Pauline Delabroy-Allard
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducere din limba franceză: Despina Jderu
An apariție: 2019
Nr.pagini: 186
PAULINE DELABROY-ALLARD s-a născut în 1988 și a urmat cursurile facultății de limbi clasice. A fost librar, a lucrat într-un cinematograf, iar de la 23 de ani este profesor-documentarist într-un liceu parizian. În 2013 a scris împreună cu Kim Hullot-Guiot La littérature expliquée aux matheux. Colaboreză la revista online En attendant Nadeau. În 2018 a debutat cu romanul Povestea asta este despre Sarah (Ça raconte Sarah), întâmpinat elogios de critica literară și tradus deja în peste zece limbi. Romanul a primit, în 2018, Premiul studenților France Culture-Télérama, Premiul librarilor din Nancy / Le Point, Premiul „Envoyé par la Poste“ și Prix du Style. A fost nominalizat la Premiul Goncourt (Selecția primă și a doua) și la Premiul Goncourt al liceenilor. A câștigat, în 2018, Premiul Goncourt – Alegerea României și Premiul Goncourt – Alegerea Poloniei. În palmares se adaugă în 2019 Premiul Goncourt – Alegerea Elveției.
„Povestea asta este despre Sarah” surprinde iubirea incandescentă dintre o tânără profesoară și o violonistă de o frumusețe misterioasă, având ca decor un Paris cultural, încântător. Debusolată și îndrăgostită de Sarah cea copilăroasă și imprevizibilă, naratoarea trăiește o mare pasiune. Conceput în două părți, romanul mizează pe opozițiile viață și moarte, corpul fremătând și corpul bolnav, febra iubirii și ruptura. După momentul întâlnirii, al fuziunii – un fel de epifanie erotică –, al obsesiei mistuitoare, urmează momentul separării, al căderii, al convalescenței ca un doliu.
Tânără profesoară într-un liceu parizian și mamă a unei fetițe al cărei tată a dispărut fără un cuvânt, naratoarea duce o viață previzibilă, „latentă”, până la întâlnirea care îi va bulversa existența. Cu ocazia unei cine de Anul Nou, o întâlnește pe Sarah – o violonistă de 35 de ani, de o frumusețe aparte. Concertele la Filarmonică, ieșirile la teatru și cinema, conversațiile interminabile le apropie pe cele două femei, care vor cunoaște iubirea, aventura, teama, suferința. Împreună cu cvartetul ei, Sarah călătorește mult, absențele fiind resimțite de amândouă ca o adevărată tortură. Meteorologia iubirii o va face pe naratoare să se refugieze la Trieste. Însă poți oare merge mai departe după o asemenea pasiune devoratoare?
”Pauline Delabroy-Allard ne oferă un roman îndrăzneț, febril, plin de poezie, realizând un portret nemaipomenit al acestei femei, Sarah; mai mult, autoarea redefinește Dragostea în felul ei, frumusețea unei iubiri feminine, care trece de la latență la uimire, de la letargie la furie. […] Povestea asta este despre Sarah ne cucerește imediat. Cititorul resimte fiecare emoție, fiecare îmbrățișare, fiecare deziluzie.“ – ActuaLitté
”Acest prim roman creează dependență la fel ca pasiunea pe care o surprinde.“ – Le Point
”Pauline Delabroy-Allard vorbește despre dorință și absență, chin și nebunie, obsesie și derivă. Ea intră în literatură pe ușa din față.“ – Le Figaro
Povestea asta este despre Sarah – cartea de debut a autoarei Pauline Delabroy Allard – nu mi-a stârnit, in mod deosebit, interesul prin sinopsisul prezentat, dar la final, pot spune că a fost o surpriză plăcută. De altfel, toate cărțile din Colecția „Raftul Denisei” de la Editura Humanitas sunt surprinzătoare. Apreciate sau nu, romanele din această colecție atrag atenția prin profunzime, indiferent de stilul de scriere. „Povestea asta este despre Sarah” nu face excepție.
Pauline Delabroy Allard are un stil fantastic, plin de contraste, dar și profunzime, tristețe. Este puternic, dureros, dar real.
Povestea asta este despre Sarah este o călătorie a sufletului și a minții umane. Este călătoria prin tumultul vieții a femeii care are curajul să riște, este despre durere, viață și moarte, dar mai ales, despre iubire, pasiune.
”Pasiune. Din latinescul patior, a simți, a îndura, a suferi. Substantiv feminin. Exprimă durata suferinței sau a succesiunii de suferințe: acțiunea de a suferi. Exprimă lipsa de măsură, exagerarea, intensitatea: iubirea considerată o atracție irezistibilă și violență spre un singur obiect, degenerând uneori în obsesie, ducând la pierderea sensului moral, a spiritului critic care poate să provoace o ruptură a echilibrului psihic.”
Naratoarea – fără să-i cunoaștem numele – o tânără profesoară și mamă singură a unei fetițe, se deschide sufletește, în fața noastră, într-un mod rațional și totuși brutal, spunându-și povestea de iubire care îi va zdruncina echilibrul sufletesc, care o va arunca într-un abis al tristeții fără scăpare. După cum însăși recunoaște, povestea nu este despre ea ci despre Sarah, cea care o va ridica pe culmile fericirii, pentru ca la final să o aducă în pragul disperării. De la început și până la final, rămâne constantă întrebarea: își dorește eroina noastră să se vindece de o iubire „mistuitoare” ca focul?
”Povestea asta este despre Sarah, despre frumusețea ei inedită, nasul abrupt de pasăre rară, ochii de o culoare neobișnuită, ca de piatră, verzi, ba nu, nu verzi, ochi absint, malachit, de un verde-gri întrepătruns, ochi de șarpe cu pleoapele căzute. Povestea asta este despre primăvara în care ea a apărut în viața mea așa cum îți faci apariția pe o scenă, plină de avânt, cuceritoare. Victorioasă.”
”Povestea asta este despre asta, despre Sarah necunoscuta, Sarah fata cinstită, Sarah doamna precaută, Sarah femeia capricioasa, Sara femeia ciudată, Sarah femeia singură.”
Viața eroinei noastre – naratoarea – era una searbădă, liniștită, fără intensitate, până o va cunoaște pe Sarah, o tânără violonistă talentată, plină de viață și de o frumusețe deosebită, care ”vorbește tare, râde mult, este haioasă… se distrează, inventează expresii, îi place să facă rime… spune lucruri amuzante, povești pline de peripeții…”
Între cele două se aprinde brusc flacăra iubirii. Devin dependente una de cealaltă. Cariera muzicală a lui Sarah o ajută pe naratoarea noastră să călătorească, să iasă din conul de umbră, să privească viața cu alți ochi, să se privească pe ea însăși cu alți ochi. Când sunt împreună, lumea este a lor, timpul se scurge rapid. Nu există plictiseală.
Ritmul de viață agitat al iubitei Sarah o acaparează, inevitabil, și pe eroina noastră. Brusc viața ei nu mai este „latentă” ci numai în pas alergător. Sarah este ca un copil fără astâmpăr, capricios, când irascibil, când drăgăstos.
”În această nouă viață pe care o duc alături de ea sunt gări și trenuri, dar niciodată pentru mine. Povestea asta este despre asta. Despre trenuri, trenuri pe care vrei să le prinzi, trenuri pentru care ajungi la timp, trenuri aglomerate, trenuri de noapte, trenuri în întârziere. Sunt aeroporturi, avioane, ore de îmbarcare, ore de aterizare, benzi rulante unde îți aștepți valizele; taxiuri, metrouri, schimbări de metrou. Dar nu pentru mine, niciodată pentru mine.”
Dar, așa cum se întâmplă de multe ori, iubirea are „prețul” ei. Pentru eroina noastră totul în jur devine copleșitor, sufocant; Sarah devine insuportabilă, nocivă, plină de contraste, când foc, când apă, când zâmbet, când tristețe, când urlet, când tăcere.
Nu mai pot trăi împreună dar nici separat. Se iubesc. Se urăsc. Se resping reciproc dar se caută în același timp. Să fie iubire? Sau obsesie? Sau doar două suflete chinuite ce se pierd prin hățișurile vieții, găsindu-și eliberarea, izbăvirea doar prin moarte?
Un an a durat povestea lor de iubire. Un an plin de fericire, patos, iubire, dar și lacrimi, durere, suferință . Un an cât o viață! Pot cele două iubite să trăiască una fără cealaltă? Există viață după? Dar ce este viața fără iubire?
Viața este asemeni celor patru anotimpuri: zâmbitoare ca primăvara, copleșitoare ca vara, schimbătoare ca toamna, rece ca iarna.
“Anotimpurile sunt patru concerte pentru vioară, compuse de Antonio Vivaldi, care deschid colecția intitulată Il cimento dell’armonia e dell ‘invenzione. Confruntarea dintre armonie și invenție. L’ estate, vara, este compusă dintr-un allegro, dintr-un adagio și dintr-un presto care vin să întrerupă brutal adagio. Vivaldi a notat ca indicație pentru această ultimă mișcare tempo impetuoso. “
Deși este o carte scurtă, iar stilul literar este asemănător celui de tip jurnal, firul epic curge lin fără a pune probleme cititorului. Autoarea transpune în scris o poveste de viață brutală, dureroasă, alternând ritmul lent – în prima parte a cărții – cu unul dinamic – în partea a doua a cărții -. Totodată, nu se sfiește să așterne în scris o poveste de iubire între două femei. Este realitatea zilelor noastre. Iubirea nu tine cont de sex, vârstă. Pur și simplu, există!
Cartea nu este pentru cei cu prejudecăți, nu este pentru cei care își doresc o poveste de dragoste frumoasă. Este o poveste chinuitor de sinceră, feroce, dureroasă; este despre pierderea de sine, despre viață și moarte. Dar merită citită!
12 Comments
Oli
Felicitări, Mirela! O recenzie foarte frumoasă și sensibila, pe măsura cărții! Minunat ai subliniat ideile!
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Oli!
Este o carte sensibilă și profundă!
Tyna
Minunată recenzie! Foarte sensibilă și convingătoare! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Tyna!
Este o poveste tristă dar profundă!
anasylvi
Ce frumos ai scris despre carte, clar si onest! O carte poate sa ne stimuleze gandirea, creativitatea, imaginatia, chiar daca personajele sunt foarte diferite de noi insine si nu ne regasim in poveste. Astfel, descoperim si alte tipuri de oameni, ajungem poate sa ii si intelegem mai bine. Ne deschidem orizonturile.
Mirela Barbălată
Bine zis, Ana! O carte te poate lua oricând prin surprindere, te poate stimula, te poate răvăși. Și oricând poți învăța ceva….dacă vrem .
Carmen Simionescu
Splendida recenzie, Mirela! Felicitari! Am trecut cartea în wishlist! ❤️
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Carmen!
Merită citită! Sper să îți placă!
Daniela Balan
Foarte frumoasă tentantă și captivantă recenzia! Felicitări ❤️
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Daniela!
Geo
O poveste incitanta. Cu siguranta este deosebita. Felicitări, Mirela!
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Geo!