Povestea Ellei de Gail Carson Levine, Editura Arthur – recenzie

Povestea Ellei

Gail Carson Levine

Titlul original: Ella Enchanted
Editura: Arthur
Anul apariției: 2016
Traducerea: Mihaela Ghiță
Număr de pagini: 245

Neînfricata Ella este complet neputincioasă în fața unei...porunci. La nașterea ei, Lucinda, o zână zăpăcită, i-a făcut un dar cât se poate de neobișnuit: darul supunerii. Biata de ea trebuie acum să îndeplinească orice ordin, oricât de caraghios sau de nedrept ar fi. Iar mama și Surorile ei vitrege îi cunosc secretul și profită de el ca să-i facă viața un chin.
În această rescriere a basmului Cenușăresei, Ella nu stă cu mâinile în sân în așteptarea unui salvator, ci pornește chiar ea în căutarea Lucindei, ca să anuleze o dată pentru totdeauna blestemul care o înrobește.
 ~Povestea Ellei~ e o carte fermecată cu zâne, căpcăuni, elfi și cavaleri, și cu o eroină pe care n-ai cum să nu o îndrăgești.

Acum câțiva ani,  am văzut filmul Ella Enchanted fără a ști că acest film are la bază o carte! Mi-a plăcut foarte mult, iar de curând l-am revăzut împreună cu fiica mea!
Așa că, m-am decis să citesc și cartea, nu să o tot amân, așa cum am făcut de când am cumpărat-o și până acum.

Gail Carson Levine s-a născut în 1947, la New York. Încă de mică i-a plăcut să citească, dar o vreme și-a dorit să devină actriță și pictoriță. După ce a urmat un curs de scriere și ilustrație pentru copii, și-a dat seama că îi place mult mai mult să scrie decât să deseneze și a început să-și urmeze adevărata pasiune. În 1997 a fost publicată prima ei carte, ~ Povestea Ellei~, care, un an mai târziu, a primit prestigiosul premiu Newbery Honor. De atunci a scris peste 15 romane și cărți de povestiri pentru copii.

„Neghioaba aia de zână Lucinda nu și-a propus să arunce un blestem asupra mea. Intenția ei a fost să-mi facă un dar.„

Dar, ce mai dar!
Și astfel facem cunoștință cu Ella, tânăra al cărei blestem – că numai dar nu poate fi numit, îi pune capac…
Dar asta nu e totul!!! Nu, nici pe departe!

„Dacă cineva mi-ar fi spus să sar într-un picior o zi și jumătate, trebuia s-o fac. Și să sar într-un picior nu era cel mai îngrozitor ordin pe care îl puteam primi. Dacă mi-ai fi poruncit să-mi tai propriul cap, n-aș fi avut încotro.”

Ca un mic roboțel condus din telecomandă, sau ca și cum i s-ar fi anulat liberul arbitru… Un fel de sclav al ordinelor, deși până și sclavii se mai răscoală…

„În loc să mă facă ascultătoare, blestemul Lucindei m-a transformat într-o răzvrătită. Sau poate că eram așa din fire.”

O Cenușăreasă în varianta modernă, foarte voluntară și atipică…. O poveste care te binedispune și îți aduce un zâmbet enorm pe față.

O autoare aparte, cu o imaginație debordanta! Care știe să combine vechiul cu noul, basmul cu realitatea zilelor noastre, având la baza oricărei povești o doză bună de umor.

Printre pățaniile ce stârnesc râsul și răzvrătirile fetei în ceea ce privește ordinele, avem parte de momente în care realizăm cât de grav o afectează acest dar al zânei… Și nu se poate opune deloc ordinelor, îi este fizic rău: de la dureri de cap ce se intensifică cu cât amână executarea ordinului, la stări de amețeală și vomă…

În copilărie, fata primește unul dintre puținele ordine din partea mamei ei, menit să o protejeze:

” … să nu spun nimănui niciodată despre blestemul meu. Nu că aș mai fi făcut-o. Învățasem să fiu precaută.”

Pe când avea doar 15 ani, mama ei moare din cauza unei răceli, a unei supe de legume cu fir de păr din coada unui unicorn – pe care mama sa nu o mănâncă cu tot cu acel fir… și astfel, Ella rămâne orfană.

„Toată lumea îi zicea ~pierderea mamei~, dar n-o pierdusem. Murise și, oriunde m-aș fi dus – într-un alt oraș, într-o altă țară, în Ținutul Zânelor sau în  Peștera Gnomilor – n-aveam s-o regăsesc.”

Avem parte de un covor fermecat primit de la zâne, un tată neinteresat de fiica lui…cu atât mai puțin de consolarea ei după pierderea mamei; îl întâlnim în sfârșit pe prințul Char… Interesant personaj, jovial, amuzant și chiar arată că îi pasă de sentimentele Ellei! Bravo lui!

Am avut parte de o lectură amuzantă și foarte relaxantă, deși eram grăbită să termin cartea din cauza fetei, căreia i-am subtilizat-o să o citesc – ea apucase să citească doar 8 capitole!!!
Ca să nu vă spun ce de reproșuri am primit…cum că ar trebui să aibă copilul întâietate… Nu o interesa că eu citesc mult mai repede ca ea…

Dar să revenim. La Ella și la darul ei blestemat: supunerea….
Ella, ca și mama și bunica ei, se dovedește a fi o Prietenă a Zânelor, având și ea un strop de sânge de zână, deși:

„Și nu, scumpo, nu poți face vrăji și nici n-o să trăiești veșnic. N-ai decât un strop de sânge de zână.”

Asta da noutate! Ca să nu mai pomenim că bucătăreasa este și ea zână!

Eroina noastră este cumva obligată de tatăl ei să meargă la pension, ceea ce Ellei nu-i este pe plac absolut deloc…dar se vede nevoită să accepte și să-i facă tatălui ei pe plac, chiar dacă acesta nu i-a dat propriu-zis un ordin….

Am devorat această carte! Este o carte adresată copiilor de 10-14 ani, care sigur o vor găsi încântătoare și amuzantă, dar în mod sigur va fermeca și adulții.

În capul Ellei a încolțit ideea de a porni în căutarea Lucindei și să o facă să anuleze acel dar blestemat care i-a fost hărăzit la naștere…

Spre pension călătorește cu cele două fete ale damei Olga, iar una din fete a realizat că Ella se supune ordinelor…și de aici vă închipuiți ce se întâmplă: Ella are parte de o călătorie oribilă, este înfometată…

În schimb, viața la pension nu este atât de rea pe cât ar fi putut fi… Dar, curajoasa noastră Ella decide să plece în căutarea zânei Lucinda!

O carte care m-a purtat cu gândul la copilărie, care ne deschide o lume populată de diferite creaturi fantastice desprinse din basme: căpcăuni, elfi, gnomi, zâne…

O aventură care te ține prizonier în poveste, din dorința de a vedea dacă Ella își găsește Zâna, dar mai ales dacă o convinge să-și anuleze darul…dând pagină după pagină fără a fi nici un moment conștientă că te apropii de finalul cărții!

Merită citită! Te înveselește, te face să crezi în magie – dacă cumva nu mai credeai; și, mai ales, să apreciezi ceea ce ai!

Să lupți pentru ceea ce îți dorești!

„A trebuit să am un motiv suficient de puternic și suficientă dragoste ca s-o fac, să găsesc în mine voința și tăria necesare. Nu fusese o motivație suficientă să vreau să scap de căpcăuni; nu fusese suficient să vreau să-l salvez pe zhulpH, și cu atât mai puțin cu străjerii prin preajmă; slugăritul la mamițica Olga nu fusese suficient.
    Kyrria fusese o motivație îndeajuns de puternică.„

„Acum se sfârșise totul. Pentru totdeauna. Eram un om nou. Ella. Pur și simplu Ella.”

Dacă doriți să aflați finalul, să râdeți în hohote de pățaniile Ellei, dar mai ales să vedeți cum binele înfrânge răul… Citiți cartea!

Nota mea pentru carte este 9,5!