Povestea Faridei de Farida Khalaf, Andrea C. Hoffman, Editura RAO

Povestea Faridei

Farida Khalaf, Andrea C. Hoffman

Editura RAO

Categoria: Memorii Jurnal

An aparitie: 2016

Nr. pagini: 279

Traducător: Bogdan Dascalu/Graal Soft

Titlu original: The Girl Who Beat ISIS

Povestea Faridei, fata care a învins ISIS, reprezintă primele memorii ale unei supraviețuitoare a terorii ISIS.

Toti bărbații au fost omorâți. Toate femeile au devenit sclave, dar Farida a reușit să evadeze. În august 2014, Farida, o adolescență obișnuită, încerca să se bucure de vacanță de vara. Față locuia într-o regiune muntoasă din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a căzut pradă unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au căzut victime toți bărbații, inclusiv tatăl și unul dintre frații Faridei, iar femeile au fost luate ostatice și supuse unor chinuri atroce, de la bătăi și violuri până la vânzare în piață publică asemenea unor vite.
Dupa șapte tentative eșuate de a se sinucide, Farida va profită, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă și va fugi în deșertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil într-o situație care părea fără ieșire și s-a hotărât să facă publică povestea ei de viață. Ne aflăm în prezența memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arată ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supraviețuire a unor oameni nevinovați, prinși în vârtejul răzbunării inexplicabile a membrilor ISIS.

Andrea C. Hoffmann, coautoarea cărții, este unul dintre jurnaliștii specializați în problemele din Orientul Mijlociu și situația femeilor din țările musulmane. În ultimii 15 ani, Hoffmann a scris numeroase reportaje despre situația politică din zona, iar materialele ei despre Iran au fost premiate de nenumărate ori.

Fragment:

    „Mi-am pus latul în jurul gâtului. Însă, de această dată nu era niciun pat de pe care să pot sări. Așadar, mi-am traspicioarele în sus. Am simțit cum se strângea latul și cum mă lasă fără aer. Am început să horcai după care am amețit. Nu mai știu exact ce a urmat. Probabil că picioarele mele au ajuns din nou pe pământ, astfel încât nu m-am sufocat imediat.

    Atarnam așadar cu capul în lat și mă găseam într-o stare de întunecare spirituală. Încercăm să-mi trag din nou picioarele sub mine, pentru a grăbi procesul morții. Dar îmi pierdeam mereu cunoștință și, odată cu ea, capacitatea de a-mi controla membrele. În cele din urmă bară de fier din zid se rupse și m-am prăbușit la pământ. Știam: eşuasem din nou.

    Dimineata își făcu apariția Emirul și mă găsi în celulă, pe jos. Fu cuprins pe dată de un atac de furie.

    – Bestie nenorocită, urlă el. Dacă vrei neapărat să mori, te pot ajută cu cea mai mare plăcere. O să-ți dau eu ție o lectie!

    Ma lua pe umăr și lua cu sine și bară cu cârlige atunci când mă cară afară din celulă. În chip ciudat, pe acesta nu-l deranja câtuși de puțin că nu aveam niciun voal pe mine și că purtăm doar acea rochie albastră, pe care o urăm. Era rochia în care mă violase. Nici măcar nu-i pasă de faptul că mă vedeau astfel ceilalți bărbați. Ba din contra: îi încuraja chiar să-l urmeze. Curioși cum erau din fire, aceștia nu se lăsară invitați a două oară. Bănuiam că se va petrece ceva rău, atunci când mă dusese în încăperea în care ajunsesem în urmă cu mai multe zile împreună cu Evin. Zeyad mă puse pe o masă și ceru să i se aducă niște cabluri de curent electric. După care începu să mă bată, înnebunit de furie.”