Delicatese Literare
Prezentari carti

Povestea vinului de Hugh Johnson, Editura Vinexpert

Povestea vinului povestea vinului

Hugh Johnson
Editura: Vinexpert
Titlu original: The Story of Wine
Bestseller-ul internaţional al celui mai cunoscut scriitor despre vin este o carte de cultură generală care vine să umple un gol, învăţându-ne nu doar să savurăm ci şi să re-gândim vinul, acest elixir născut, aşa cum spune Johnson, pentru a ne alungă neliniştile. Scrisă cu umor tipic englezesc, în stilul inconfundabil al lui Hugh Johnson, Povestea vinului e o lectură captivantă care ne poartă pe nesimţite de-a lungul întregii istorii a culturii şi civilizaţiei umane, din antichitatea greacă şi egipteană până în secolul al XXI-lea. Pe drum, pătrundem, de pildă, în nesfârşită dezbatere despre originea viilor din Franţa, aflăm că vinul îşi datorează viaţă lungă unui dop pus la o sticlă în secolul al XVII-lea sau că preşedintele american Thomas Jefferson era convins că vinul e „singurul antidot împotriva pacostei numită whiskey”. La fel, ne amuzăm cu o mulţime de anecdote la fel de suculente că însuşi subiectul cărţii şi descoperim care sunt unele dintre cele mai încântătoare vinuri accesibile şi nouă.
Tipărită în condiţii grafice deosebite, cartea e minunat ilustrată şi adăposteşte o serie de fotografii de arhivă nemaivăzute până acum.
Între poveste şi album de artă, ea poate fi cadoul perfect de Crăciun – pentru prieteni sau partenerii de afaceri.
Despre autor Hugh Johnson este scriitorul preferat al iubitorilor vinului de pretutindeni. Datorită erudiţiei şi unui talent rar, care îi permite să facă accesibilă tematică complexă a vinului, cărţile sale şi-au găsit adepţi în lumea întreagă, atrăgând elogiul criticii internaţionale. Prima să carte, Vinul, a fost publicată în 1966 şi l-a consacrat drept unul dintre scriitorii de prim rang ai domeniului. A urmat o serie de titluri remarcabile, inclusiv Atlasul mondial al vinului şi Cartea vinului, aflate acum la a cincea ediţie. Cartea de buzunar a vinului, actualizată anual, se vinde în 400 000 de exemplare în fiecare an în toată lumea. El este şi autorul celor mai vândute cărţi despre pomi şi grădinărit. În Franţa, i s-a conferit titlul de Chevalier de l’Ordre Naţional du Mérite.
Fermier şi artist, truditor şi visător, hedonist şi masochist, alchimist şi contabil – viticultorul a fost toate acestea la un loc din cele mai vechi timpuri.
Studiind vinul de peste un sfert de secol, am constatat că el se împleteşte cu istoria omenirii chiar de la începuturile ei, mai mult decât orice alt produs. Textile, olărit, pâine – acestea sunt alte obiecte de uz zilnic care există încă din Epoca de piatră. Dar numai vinul a fost investit cu o semnificaţie sacramentală, cu puteri tămăduitoare, în alte cuvinte, cu o viaţă proprie.
De ce e vinul atât de special Parţial, pentru că o bună parte din istoria să şi a omenirii a fost o sursă de consolare şi curaj, singurul medicament şi antiseptic, singurul antidot pentru sufletele obosite, ridicându-i pe oameni deasupra condiţiei lor triste şi umile. Dar, în acelaşi timp, vinul e imprevizibil, valoarea lui variind într-atât încât nu există două recolte şi nici două vii care să poată da vreodată vinuri identice.”

wine-quote-by-hugh-johnson

Fragment din lucrarea „Povestea vinului” de Hugh Johnson
„Grecii aveau toate motivele să iubească vinul. Lui datorau avântul economiei acestei ţări ciudate, jumătate pământ, jumătate mare. El le dădea plăceri pe care nu le găseau niciunde altundeva. Dar mai avea ceva, dincolo de afaceri şi plăcere: un element mistic exprimat prin preaslăvirea zeului vinului, Dionysos.
Desigur, vinul nu era singurul care avea o zeitate. Toate elementele şi conceptele, fiecare recolta, chiar şi o pădure sau un izvor îşi aveau zeul-sponsor sau măcar spiritul păzitor. Zeus, părintele tuturor zeilor, locuia pe Muntele Olimp din Tesalia, inconj urat de unsprezece zei cu rang de miniştri, cu care se certă într-una, în timp ce alţi zei Îşi făceau de lucru tesand relaţii complicate şi, de multe ori, incestuoase, seducând nişte bieţi muritori, provocând accidente şi amestecându-se în lupte, această fiind, pe scurt, mai degrabă un fel de colonie hippy decât un ordin de fiinţe superioare.
Singurele relaţii personale dintre olimpieni şi oameni ţineau de.domeniul mitologiei. Se prea poate că gânditorii greci să fi crezut câteodată că miturile le erau servite cu porţia. Aici ieşea în evidenţă Dionysos. El nu era un mit, ci un fapt foarte palpabil. Oamenii chiar îl beau pe zeul care, odată ajuns înăuntrul lor, le alungă grijile. Într-o dimineaţă de martie a anului 404 i.C., 14000 de atenieni au umplut imensul teatru de pe versantul estic al Acropolei pentru prima zi a marelui festival anual dedicat lui Dionysos. Cu o zi înainte fuseseră sacrificaţi boi, atât de mulţi că mirosul de sânge se simţea peste tot în oraş. Majoritatea aveau ploşti făcute din piele care se unduiau din cauza înghiţiturilor mari cu care beau trimma, un vin dres cu un amestec necunoscut de ierburi, în timp ce glumeau că pIostile erau mai moi la şezut decât băncile ţări ale teatrului. „

Povestea vinului de Hugh Johnson poate fi comandată pe vinexpert.ro

18 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *