Delicatese Literare
Recenzii

Povești despre speranță – Heather Morris – Editura Humanitas Fiction – recenzie

18 august 2021 /12 Comments

Povești despre speranță. Cum găsim inspirație în viața de zi cu zi

(Stories of Hope. Finding Inspiration in Everyday Lives – 2020)

Heather Morris

Editura Humanitas Fiction

Traducere: Luana Schidu

Nr. de pagini: 288

An apariție: 2021

HEATHER MORRIS s-a născut la Te Awamutu, în Noua Zeelandă. Și-a început studiile universitare la Canterbury University, în 1986, iar după ce s-a mutat în Australia, la Melbourne, le-a finalizat la Monash University, în 1991. Din 1995 până în 2017 a lucrat în cadrul Departamentului de asistență socială al Monash Medical Centre din Melbourne. În 1996 s-a înscris la un curs pentru scenariști profesioniști la Australian College of Journalism. A urmat apoi mai multe workshopuri și seminare de scenaristică, atât în Australia, cât și în Statele Unite. În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov și prima formă a poveștii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câștigat International Independent Film Awards în 2016. Impulsionată de succesul avut și de părerile celor care au citit scenariul în cadrul competiției, l-a rescris ca roman. Apărut în ianuarie 2018, Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz; Humanitas Fiction, 2018, 2019) cunoaște un mare succes internațional, fiind publicat în peste 50 de țări și vândut în aproape 6 000 000 de exemplare în întreaga lume. I s-au acordat numeroase premii, printre care: Premiul pentru cel mai bun Roman Istoric din 2018 (Polonia), Prémio Livro do Ano Bertrand 2018 (Portugalia), Wordery Book of the Year 2018, Nielsen Gold Bestseller Award 2019 și Specsavers Book of the Year 2019 (Marea Britanie), Eason’s Book of the Year 2018 (Irlanda), Small Publishers’ Adult Book of the Year 2018 (Australia) și Apple Book of the Year 2018 (Statele Unite). Sincronicity Films a cumpărat drepturile de ecranizare și pregătește un serial TV.

Apărut în octombrie 2019, al doilea roman semnat de Heather Morris, Călătoria Cilkăi (Cilka’s Journey; Humanitas Fiction, 2020), urmărește destinul unuia dintre cele mai puternice personaje din Tatuatorul de la Auschwitz. Publicat în peste 40 de țări, a fost finalist la numeroase premii, între care British Books Awards 2020 și The Bookseller Book of the Year 2019 (Marea Britanie), ABIA’s General Fiction Book of the Year 2019 (Australia).

Apărută în 2020, Povești despre speranță. Cum găsim inspirație în viața de zi cu zi (Stories of Hope. Finding Inspiration in Everyday Lives; Humanitas Fiction, 2021) este prima lucrare de nonficțiune semnată de Heather Morris și cunoaște, de asemenea, un mare succes internațional. Ea va fi urmată de un nou roman bazat pe fapte reale, Trei surori (Three Sisters), ce va apărea în toamna anului 2021.

Tatuatorul de la Auschwitz este una dintre cele mai vândute cărți ale secolului XXI. În Povești despre speranță Heather Morris ne prezintă „povestea din spatele poveștii“ – detaliile extraordinare, necunoscute, ale întâlnirii și prieteniei cu Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, dar alcătuieşte și un adevărat ghid de comunicare. Acesta ne va inspira cu o serie de relatări despre oamenii remarcabili pe care autoarea i-a întâlnit, poveștile incredibile pe care i le-au spus și lecțiile pe care le putem învăța de la ei.

 Povești despre speranță este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, autoarea bestsellerurilor Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi. O împletire între memoir și self-help, este o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, așa cum l-a cunoscut autoarea în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii inedite despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, Trei surori. În Povești despre speranță, Heather Morris explorează arta ascultării – o deprindere  dobândită în copilăria petrecută în Noua Zeelandă. Capacitatea ei de a asculta l-a determinat pe Lale să-i încredințeze povestea lui.

 „În romanul său de debut, Tatuatorul de la Auschwitz, și în continuarea sa, Călătoria Cilkăi, Heather Morris le-a oferit cititorilor cărți inspirate din întâmplări adevărate, bazate pe dragoste și supraviețuire în cele mai cumplite condiții. În cea mai recentă lucrare a sa, una de nonficțiune, explorează poveștile unor oameni cunoscuți, inclusiv cea a lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz cu care s-a împrietenit. Povești despre speranță este în esență o carte despre arta de a asculta și puterea acestui gest de a da speranță. Pornind de la oamenii pe care i-a întâlnit de-a lungul anilor și de la experiențele acestora, Morris ne împărtășește poveștile lor și ceea ce putem învăța din ele: compasiune, înțelegere, răbdare, reziliență și curaj. Pe măsură ce ne îndepărtăm de evenimente care au modelat istoria, devine și mai important să ducem aceste povești în viitor.“ — CultureFly

Povești despre speranță. Cum găsim inspirație în viața de zi cu zi este o carte de nonficțiune bine scrisă, inspirațională și captivantă, în care Heather Morris subliniază cât de importantă este arta ascultării, deoarece numai prin ascultarea și interiorizarea poveștilor oamenilor vom învăța cum să înțelegem mai bine și să empatizăm unii cu ceilalți. Ascultând și oferind timp înțelegerii experiențelor altor oameni putem înțelege pildele din spatele poveștilor spuse. 
 
Mulți supraviețuitori ai lagărelor de concentrare preferă să nu vorbească despre experiențele avute, mai ales în cadrul familiilor lor, însă poveștile lor trebuie aflate, atât ca tribut adus supraviețuitorilor, cât și celor șase milioane de nevinovați care au murit. Ca să înțelegem cu adevărat poveștile, trebuie să le acordăm întreaga atenție celor care ni le relatează. Poveștile lor sunt despre ei și nu despre noi. Vorbitorul trebuie să decidă când să facă o pauză, nu noi să îl întrerupem. În același timp, este esențial să înțelegem că durerea lor nu este durerea noastră. Trebuie să-i ascultăm bine, dar nu să luăm povara lor asupra noastră. Nu are cum să nu te afecteze emoțional când auzi despre ororile pe care unii oameni le-au săvârșit asupra unor semeni ai lor, astfel că, după o astfel de relatare, trebuie să-ți acorzi timp pentru a te destresa. Pentru Heather Morris, remediul era muzica.
Cartea are o construcție interesantă. După o trecere în revistă a situației actuale – pandemia Covid-19, care a schimbat radical modul de interacțiune al oamenilor, Heather Morris face o incursiune în copilăria sa, într-un ținut rural din Australia, deschizându-și sufletul în fața noastră și povestindu-ne mai multe întâmplări, fericite sau mai puțin fericite din copilăria ei. Relația cu mama ei a fost una rece, mulți părinți din acea vreme conducându-se după principiul ”copiii trebuie văzuți, dar nu ascultați”. Cel care a fost ca o rază în copilăria ei, luminându-i mintea, a fost bunicul ei, un om de vază în acea comunitate, fiind chiar primar la un moment dat. Bunicul luptase în Războiul burilor, iar micuța Heather adora să-i asculte poveștile, cu atât mai mult cu cât în spatele fiecăreia se afla o experiență de viață plină de tâlc.
Marcată fiind, inclusiv ca adult, de răceala cu care a tratat-o mama ei, Heather Morris a alocat un capitol întreg despre importanța ascultării copiilor. Deseori, ca mame ocupate, nu reușim să ascultăm și să fim pe deplin implicate în viața copiilor noștri. Este important să conștientizăm cât de important este pentru copii să simtă că le acordăm întreaga noastră atenție și îi ascultăm cu adevărat.
La fel de important este să ne ascultăm și pe noi înșine, să ne înțelegem nevoile și să ne adaptăm reacțiile la diferitele situații care apar.
O parte importantă a cărții este destinată poveștii scrierii romanului ”Tatuatorul de la Auschwitz”. După moartea soției sale, simțind și că sfârșitul lui nu e departe, Lale a dorit să-și împărtășească experiențele trăite în lagărul de la Auschwitz. Pentru aceasta, a insistat ca cel care-i va scrie povestea să nu fie de origine evreiască, întrucât numai așa putea fi sigur de imparțialitatea povestitorului. Reticent la început, Lale a devenit mult mai deschis și încrezător din momentul în care Heather l-a introdus în familia ei, invitându-l adesea la masă, prilej cu care a interacționat cu toți membrii familiei ei, în special cu fiica ei, pe care a simpatizat-o în mod deosebit.
Povestea lui Lale nu s-a scris ușor. Adesea începea un fir, se întrerupea brusc, mergea apoi pe alt fir, revenind la primul fir poate după câteva zile. Arta ascultării, deprinsă de Heather încă din copilărie, a fost cea care a ajutat-o să scoată în final o poveste cursivă. Heather a realizat că era important pentru Lale să-și depene amintirile în ritmul lui, fără a fi perturbat sau întrerupt, mai ales când momentele invocate erau sfâșietor de dureroase. Întrucât Heather și-a impus regula ca nimic din ce avea să fie publicat să nu fie neconfirmat de o terță parte, o întâmplare cu totul remarcabilă relatată de Lale, în care acesta și-a riscat viața pentru a-l ajuta pe un deținut celebru evadat, Czeslaw Mordowicz, nu a fost cuprinsă în romanul ”Tatuatorul de la Auschwitz”, nefiind confirmată de altcineva. După ce romanul a fost publicat, Heather a fost contactată de un jurnalist din Canada, care îi citise cartea în timp ce scria un necrolog întârziat pentru Mordowicz și care i-a confirmat faptul că Mordowicz scrisese despre rolul jucat de Lale în salvarea sa, trimițându-i și o poză edificatoare cu acesta, cu mâna stângă întinsă către fotograf. Ca un gest de reparație și de scuze către Lale că nu i-a crezut povestea, Heather a inclus-o în acest roman, dându-ne astfel prilejul să aflăm de gestul lui eroic.
Czeslaw Mordowicz, prizonierul 84216, a evadat de la Auschwitz pe 27 mai 1944, împreună cu un alt prizonier, Arnolt Rosin. Ei au informat Consiliul Evreiesc Slovac despre rolul jucat de Auschitz-Birkenau ca lagăr de exterminare, spunându-le că peste 100.000 de evrei sosiseră din Ungaria la Birkenau și majoritatea fuseseră duși la camera de gazare. Documentul a generat suficientă presiune publică pentru ca guvernul maghiar să oprească deportările cetățenilor săi evrei în iulie 1944.
Ulterior, Mordowicz a fost prins și trimis înapoi la Auschwitz. Numărul lui tatuat pe braț îi garanta o execuție publică – pedeapsa pentru deținuții evadați -, astfel că Mordowicz a încercat, fără succes, să și-l smulgă cu dinții. Cel care i-a salvat viața a fost Lale, care i-a transformat numărul tatuat în floare. Ca rezultat al acțiunii lui Lale, Mordowicz a putut să rămână nedescoperit și a supraviețuit Holocaustului. El și Lale s-au reîntâlnit după război la Bratislava, în Slovacia.
Sunt multe întâmplări remarcabile descrise în carte, aflând și câteva amănunte despre următoarea carte a lui Heather, ce se anunță deosebit de emoționantă și captivantă – Trei surori, însă vă las plăcerea să le descoperiți singuri.
Vă recomand cu mult drag această carte, învățați să vă oferiți timp pentru a-i asculta pe cei din jur, dar și pe voi înșivă, cu siguranță veți găsi multe surse de inspirație și de speranță!

Cartea Povești despre speranță. Cum găsim inspirație în viața de zi cu zi de Heather Morris poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți Holocaust

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune

S-ar putea să-ți placă...

Edda. Povești din mitologia nordică de Snorri Sturluson, Editura Herald, Colecția Princeps – recenzie

3 septembrie 2020

Scandalul secolului de Gabriel Garcia Marquez, Editura RAO – recenzie

14 august 2020

Aripi smulse, Volumul II, de Corina Savu, Editura Smart Publishing – recenzie

19 aprilie 2017

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *