Povești din cafenea de Toshikazu Kawaguchi, Editura Litera – recenzie

Povești din cafenea

(Kono uso ga barenai uchi ni/ Before the Coffee Gets Cold: Tales from the Café – 2017)

Toshikazu Kawaguchi

Editura Litera

Colecția Buzz Books

Traducere din limba japoneză de Iolanda Prodan

Nr. de pagini: 256

An apariție: 2022

• Seria Până nu se răcește cafeaua (Before the Coffee Gets Cold)

1. Până nu se răcește cafeaua – Before the Coffee Gets Cold – 2015 – recenzie

2. Povești din cafenea – Before the Coffee Gets Cold: Tales from the Café – 2017

Suntem din nou în cafeneaua Funiculi Funicula, de pe o alee dosnică și întunecată din Tokyo, unde, dacă te așezi pe un anumit scaun și ți se toarnă o cafea anume pregătită, te poți întoarce în timp. Regulile au rămas aceleași. Cea mai importantă dintre ele este să-ți bei cafeaua înainte de a se răci, altfel nu te mai poți întoarce în prezent și rămâi suspendat între două dimensiuni temporale.

De mai bine de o sută de ani, pe scaunul acela se așază clienții care vor să călătorească în timp. Întotdeauna vor exista oameni care vor vrea să revadă pe cineva care nu mai este și, chiar dacă prezentul nu mai poate fi schimbat, vor avea nevoie să se împace cu trecutul. Prin cafenea, se vor perinda de data aceasta bărbatul care vrea să-și întâlnească prietenul mort în urmă cu douăzeci și doi de ani, fiul care nu a ajuns la funeraliile mamei sale, bătrânul polițist care nu i-a oferit niciodată un cadou soției sale. De asemenea, vom cunoaște un tânăr care face călătoria din trecut în viitor, doar ca să se asigure că cei pe care îi va lăsa în urmă vor fi fericiți. În plus, vom afla misterul femeii cu rochie albă care ocupă de obicei scaunul destinat călătoriilor în timp.

Frumos istorisite și pline de căldură, întâmplările din Povești din cafenea explorează modul cum purtăm în noi însemnele trecutului și cât de departe am merge pentru a-i vedea – poate pentru ultima oară – pe cei pe care îi iubim.

Romanul „Povești din cafenea”, de Toshikazu Kawaguchi este continuarea deja bine-cunoscutului „Până nu se răcește cafeaua”, despre care am scris acum o vreme. Așa cum  spuneam și atunci, stilul abordat are o simplitate specifică multora dintre scriitorii niponi, care ar putea suna neobișnuit în mintea cititorului occidental. În plus, primul roman este o adaptare după o piesă de teatru, iar asta face ca întreaga construcție, inclusiv a acestuia de față, să aibă o influență scenografică – cadrul de desfășurare a acțiunii este același, cafeneaua Funiculi Funicula, cu decorul ei retro, desprins parcă dintr-o poză veche, sepia. Cu personajele care intră și ies din scenă, pe rând, cu câteva diferențe notabile: patronul Nagare, prezent în majoritatea cadrelor, chelnerița Kazu, cea care toarnă licoarea magică și, bineînțeles, fantoma în rochie albă care ocupă scaunul responsabil cu transportarea doritorilor în timp.

Noile povești nu fac altceva decât să aducă completări întregii istorii a localului și a oamenilor care îl populează, începând cu familia Tokita, proprietarii micii cafenele aflate pe o alee dosnică din apropierea gării din Tokio. Femeile din această familie moștenesc darul de a transporta clienții cafenelei în timp (de regulă în trecut), turnându-le o cafea pe care trebuie să o bea înainte de a se răci, altminteri nemaiputându-se întoarce și devenind spirite legate de cafenea, cum s-au petrecut lucrurile cu misterioasa femeie în alb, despre care aflăm că se numește Kaname și care, aparent, își petrece lungii ani ai vieții de fantomă pe scaunul fermecat, bând cafea și citind.

Romanul face lumină și în privința fantomei, cititorul aflând astfel povestea ei, care se împletește armonios cu istoria localului, unul care, totuși, nu atrage chiar atât de mulți doritori de călătorie mistică. Accentul este pus pe cei care se întorc pentru a vorbi cu o persoană care nu se mai află în această lume, sau care știu, din cauza unor grave boli, că nu mai au mult de trăit și vor să contacteze persoanele dragi în viitor. Nu toate cazurile însă se încadrează în acest scenariu, ba chiar vom descoperi că majoritatea nu o fac, în urma investigațiilor polițistului Kiyoshi. Motivele pentru care oamenii vor să riște această călătorie sunt multe, dar rezultatul e că nu se poate schimba nimic în prezent, și poate de aceea nu sunt prea mulți doritori să se înghesuie pe scaunul ocupat de Kaname, care se ridică doar o dată pe zi, eliberând astfel posibilitatea unei călătorii neobișnuite.

Principalul stimulent pentru călătorii în timp este posibilitatea de a comunica, de a spune ceea ce au de spus și nu au vrut sau nu au putut, fie că e vorba de cei plecați dintre noi sau de cei care trăiesc încă, dar sunt, cumva, inaccesibili. Fiindcă fiecare moment e unic, iar doi oameni care se întâlnesc peste ani nu mai sunt aceiași doi oameni de odinioară. Multe se schimbă în noi și doar profitând la maximum de unicitatea clipei putem trăi plenar momentul.

Avem prilejul de a fi martori în predarea ștafetei către noua generație de slujitoare ale misterelor din cafeneaua magică, doarece și aici există niște reguli cât se poate de clare, legate de intervalul de timp între care i se permite unei fete din familia Tokita să trimită oamenii în călătoria lor scurtă și neobișnuită.

Evident, și volumul de față cuprinde câteva povești de viață emoționante, din care putem extrage același îndemn, același sfat, de a trăi momentul și de a merge înainte fără regrete.

Aceia dintre dumneavoastră care ați citit „Până nu se răcește cafeaua” veți fi, cu siguranță, dornici să aflați noile povești din cafenea, cât despre ceilalți, acum e momentul să probați dacă vă place cafeaua domnului Nagare și atmosfera acestui local inedit.

Merită remarcat și aspectul estetic al celor două volume, un ansamblu care le transformă într-un cadou potrivit pentru consumatorii de literatură niponă și iubitorii Țării Soarelui-Răsare, în general.

Filmul cu titlul „Cafeneaua Funiculi Funicula” a avut premiera în anul 2018.

Vă invit la lectură în compania unei cafele bune, care, deși nu are posibilitatea să ne facă să călătorim în timp, ne ajută însă să ne revigorăm și să ne delectăm.

„Cafeneaua în care te poți întoarce în trecut e la câteva minute de mers pe jos de gara Jimbochō din Tōkiō. Aflat pe o alee dosnică și îngustă dintr-un cartier de birouri, localul atrage atenția printr-un mic banner pe care scrie Funiculi Funicula.

În lipsa bannerului, oamenii ar trece pe lângă cafenea fără să o observe, fiindcă e la subsol.

Gōtarō coboară scările și se oprește în fața ușii cu decorațiuni sculptate în lemn. Dă mărunt din buze, clatină nehotărât din cap, se răsucește pe călcâie, începe să urce scările, însă, brusc, pașii i se opresc din nou. Pe chip i se citește zbuciumul sufletesc. Timp de câteva minute, urcă și coboară scările de mai multe ori.

– Ce-ar fi să intrați în cafenea și apoi să vă gândiți la ce vă frământă?

Speriat de glasul care-l smulge din gândurile sale, Gōtarō tresare și întoarce capul: în fața lui e o femeie minionă, îmbrăcată cu o vestă neagră peste o cămașă albă, cu un șorț lung de somelier, care-i trece de genunchi. Văzând-o, își dă seama pe loc că e chelneriță în cafenea.

– A… O, da… Păi…

În timp ce Gōtarō se bâlbâie, încercând să dea un răspuns, fata trece pe lângă el și coboară scările cu pași iuți.

Ding-dong”

Cărțile din colecția Buzz Books pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți din colecția Buzz Books