Delicatese Literare
Recenzii

Pretențiile unui crai de Mia Marlowe, Colectia Iubiri de Poveste, Editura Litera – recenzie

touchPretențiile unui crai (Touch of a Rogue)

Mia Marlowe

Colecția Iubiri de poveste

1. Seductie la prima vedere (Touch of a Thief – 2011) – prezentare 

2. Pretentiile unui crai (Touch of a Rogue – 2012)

3. Darul atingerii (Touch of a Scoundrel – 2012) – prezentare

Jacob Preston își dorește trei lucruri de la o femeie care se arată interesată să ajungă la el în pat: să fie pasională și înflăcărată, să fie versată în chestiuni legate de amor și – pentru ca aceste două cerințe să fie cu succes îndeplinite – să fie căsătorită.
Lady Julianne Cambourne are toate trăsăturile unei femei pasionale și în mod sigur nu pare genul sentimental… însă statutul de văduvă ar trebui să fie un motiv îndeajuns de bun ca Jacob să se țină departe de ea. Și totuși, el o găsește mult prea ispititoare. Iar tentația devine chiar mai mare în clipa când ea apelează disperată la el căutând răspunsuri pe care doar Jacob e în măsură să i le ofere. Căci, dincolo de reputația lui de crai, Jacob are abilitatea misterioasă și de-a dreptul supranaturală de a afla informații prin simpla atingere a metalelor. Julianne, înconjurată de secrete de mult timp ascunse ce amenință să o tragă într-o capcană mortală, va face orice este necesar pentru a putea beneficia de pe urma talentului lui Jacob, apelând la orice modalitate de convingere pe care o are la dispoziție…
Ce-şi doreşte un bărbat tânăr şi în putere de la viaţă? O amantă.
Nici nu e de mirare într-o perioadă  istorică când soţia trece în categoria posesiuni. Orice mireasă venea la pachet  cu moştenirea financiară sau un titlu. Totul făcea  parte  dintr-un set de reguli  stabilite și acceptate de societate. Soţiile nu aveau aşteptări   în privinţa loialităţii conjugale, fiind educate de mici să fie gazde bune, să producă moştenitori și să-şi mulţumească bărbatul. Bărbat care avea cam toate drepturile  posibile, drept urmare  aporape orice  bărbat care se respectă  avea câte o amantă, iar soţiile urmau exemplul, achiziționandu-şi un amant. Nu e de mirare că  obiceiul putea da naştere  unor situaţii periculoase pentru ambele părţi.
Cu  o astfel de situaţie începe acţiunea cărţii: o lady, căsătorită, în plină aventură romantică, este surprinsă de venirea  spontană a soţului. Consecinţe: soţul încornorat îşi ”cucereşte” soţia, total neştiutor că sub patul familie se ascunde amantul. Şi uite aşa, lordul Jacob Preston, un Casanova englez, este silit să-şi caute o altă ”victimă”. Criteriile pe care trebuia să le îndeplinească viitoarea amantă erau trei: frumoasă, pasională şi experimentată (deci căsătorită). Destinul nu-l lasă să aştepte prea mult, căci se pare că acesta ţine cu păcătoşii, şi la uşa lui apare…o lady, tânăra văduva, Julianne Cambourne. Nici doamna nu are un trecut banal: fostă actriţa, văduva de doi ani în urma sinuciderii soţului sau, vine să-i facă o propunere de afaceri.
 Sigură de ea şi jucându-şi cartea  asemeni lui lady Macbeth, porneşte ofensiva:
”- Nu ştiu  cum e eticheta aici, dar în Cornwell e absolut nepoliticos să laşi o lady să aştepte timp de trei ore”.
Surprize, surprize! Lordul nu era un copil şi nu se sfieşte să-i răspundă  pe măsură :
”- La Londra nu se obişnuieşte să se meargă  în vizită la cineva, dacă intenţia nu a fost aprobată în prealabil de persoana în cauză.”
Obişnuită să conducă  ostilităţile, constată că aroganţa şi impertinenţa lordului nu-i fac misiunea prea uşoară. Dincolo de duelul verbal, o altă bătălie se ducea, cea a simţurilor, căci amândoi  apreciau prezenţa celuilalt.
Înalt, frumos, cu părul castaniu şi ochii deschişi de culoarea argintului„, lordul îşi găseşte perechea  şi nu întârzie să-i facă  o propunere indirectă : ”nu sunt niciodată nepoliticos cu  clientele care vor să mi se alăture în pat.”
Fină cunoscătoare a mentalităţii masculine și nedorindu-şi schimbarea statutului de văduva îl contrazice, atacându-l  în punctul sensibil- mândria profesională: ”nu cred  că te potriveşti deloc  cu ce am nevoie”.  Şi astfel, uşor, discuţia se îndreaptă către adevăratul scop al vizitei – Julianne dorea  să-l angajeze ca detectiv pentru a demonstra că soţul ei nu s-a sinucis, dar şi să descopere un artefact vechi.
Căsătorită cu defunctul soţ, cu 45 de ani mai învârstă decât ea, admirată de acesta pentru frumuseţe dar şi inteligenţă, avusese o căsătorie bazată pe prietenie. Încurajată de  soţul ei să facă opere de caritate şi să se bucure de viaţă, mai tânăra  lui soţie își respecta soţul şi ținea ca memoria lui Algernon să nu fie umbrită. Dându-şi seama că a întâlnit o nucă tare în persoana lordului, hotărăşte să adopte o strategie diferită şi îl roagă:
,, – Te rog domnule Preston ,  e ultimul lucru pe care  pot să-l fac pentru soţul meu .”
Bănuiala privind  omorârea soţului său  a pornit de la descoperirea acestuia într-o încăpăre închisă pe dianuntru, cu un pumnal înfipt în piept. Pumnalul era un artefact preţios  colecţionat de soţul ei. Respectul pentru istorie l-ar fi împiedicat pe acesta să folosească ca armă a crimei un obiect atât de valoros.
Intrigat, lordul este tentat să accepte slujba, dar mai rămânea un mic amănunt de  stabilit …un sărut.
Furioasă, e un cuvânt prea blând să descrie starea pe care a avut-o Julianne la auzul cererii lordului. Sătulă să fie considerată ani de-a rândul o femeie uşoară doar pentru că era actriţă, puţin lipseşte să nu-l plesnească peste faţă . Greu de crezut, dar sărutul nu era doar pentru propria lui plăcere, era şi un mod de a-şi cunoaşte clienta. Actriţă prea mulţi ani, aceasta se prezenta mândră, ascunzându-şi cu grijă sentimentele şi intenţiile…dar reuşeşte să se trădeze, şi adevărata ei fire iese la iveală, căci propunerea dezvăluie lucrul care contează cel mai mult pentru ea în viaţă: respectul. Este rândul lordului s-o provoace:
,,…dar poate descoperirea adevărului despre  moartea soțului şi  finalizarea muncii lui de o viaţă  nu sunt atât de importante.”
 Prima ”înfrângere” – contesa acceptă, dar sărutul îi surprinde pe amândoi. Fierbinte, senzual,  durează prea mult pentru a fi considerat unul decent, amândoi revenindu-şi cu greu… Mulţumit de experiment,  plusează  şi-i cere o adresă, dar ea  îl refuză  şi doreşte se plece. Meci egal.
Întrevederea se încheie cu  descoperirea lordului că ducesa se simte ameninţată.
Dar aventura nu aşteaptă până dimineaţă, căci … în încercarea  de a descoperi mai multe informaţii despre pumnal, lordul află că acesta e fabricat dintr-ul material nepământean. Informaţiile vin în urma  unei viziuni spectaculoase pe care o are. Deja avem senzația că suntem într-unul din  romanele  Amandei  Quick. Mânerul avea să aducă şi mai multe  informaţii. În urma contopirii cu acesta, într-o viziune  cel puţin neobişnuită, graţie percepţiei extrasenzoriale, lordul îl vede pe stăpânul casei  admirându-şi  comorile, apoi artefactul prinde viaţă şi se întoarce împotriva posesorului, înfingându-se în pieptul acestuia.
Pumnalul reușește să-l rănească, ce-i drept superficial şi pe lord Preston, ziua următoare găsindu-l cu o rană superficială pe sub vestă, pumnalul înfingându-se drept în covor.
După o noapte presărată cu vise erotice în care protagoniştii erau el şi tânăra lady, primeşte vizita inopinantă a Juliannei şi amândoi hotărăsc să meargă pe urmele meşterului şi să descopere cine şi cum  controlează  pumnalul. Primul indiciu – Ordinul Antic al Druizilor, al cărui simbol era gravat  pe pumnal. Deşi averizată că implicarea ei îi va ameninţă  reputaţia, Julianne este hotărâtă, căci de izbânda ei depinde soarta orfanelor de la Şcoala de fete pe care o patronează și viitorul ei financiar. Reunirea celor șase pumnale din colecţia  şi vinderea lor unui colecţionar interesat să le cumperera o şansă nesperată  şi singura ei soluţie.
Ochi curioşi şi interesaţi urmăreau ,,proaspătul” cuplu. Era Malcolm, reprezentantul Ordinului Druizilor. Interesat de colecţie şi de puterile lor speciale, acesta dorea cu orice preţ să pună mâna pe ele. Aventura celor doi începe într-un loc intim şi ,,pitoresc” – o tavernă, loc frecventat de membrii  ordinului, care nu întârzie să apară. Printre ei, Malcolm, care-şi  manifestă interesul de a cumpăra pumnalele, iar la refuzul văduvei contraatacă cu o invitaţie adresată celor doi la reşedinţa familiei sale.
Drumul spre casă, în trăsura închisă a lordului, culminează cu un sărut,  un corset lăsat să alunece neglijent  şi o replică dezarmant de sinceră:
” – Ce vrei să-ţi spun ? Că aş prefera să-ţi ridic fustele  până nu mai ştii de tine?”
Dacă v-aş spune că trăsura a încercuit  Hyde Prak de câteva ori, o să credeţi că este o coincidenţă? Nu, doar o pagină  de exhibiţionism erotic, şi staţi liniştiţi este doar prima!
Intimitatea proaspăt  împărțită  a speriat-o, căci se temea  că nu o să mai poată să se impună în faţa angajatului său. Slabe şanse,  Preston o linişteşte  imediat:
” – Ce te face să crezi că  am intenţionat vreodată să-ţi urmez  ordinele ?”,
dar sublinierea care urmează o face să-l lovească :
”  – Poate am făcut-o gândindu-mă  că o să fie cel mai rapid mod de a a junge sub fusta ta”
Şocat de îndraznela şi rapiditatea lui, abia are timp să pareze o două palmă. Este momentul adevărului, căci lordul nu se dovedeşte a fi tocmai un gentleman şi şantajul e una din armele lui favorite:
,, – Cum îndrăzneşti ?
– Depunând  efort  puţin spre deloc. Cu siguranţă  nu m-ai pus să te implor!
– Pleacă! Dar, dacă pleci acum, n-o să mai vezi niciodată pumnalul înapoi. O să consider că este plata pentru serviciile prestate.
-Tu nu înţelegi. Cum ai putea? Doar eşti bărbat!
– Acesta este un defect pentru care nu pot fi învinuit. Poate ai putea să discuţi problema cu creatorul meu, din moment ce te consideri egala lui.”
Amuzant,  ironic, el atinsese totuşi un punct sensibil, căci lady, asemeni oricărei femei din epocă, era tratată  cu condescendenţă, fără să aibă drept de vot şi considerată a avea un creier de găină. Cu destinul lăsat chezăşie soţului sau tatălui, în general oricărui bărbat  considerat de societate supremă fiinţă inteligentă de pe planetă, infailibilă în decizii. Năduful iese la iveală şi se revarsă în valuri, scoţând la iveală şi ameninţarea reală:
,,Fiul meu vitreg mi-a cerut să mă mărit cu un bărbat ales de el, căci altfel o să-mi taie alocaţia. N-o să mai rămân  cu nimic. Nu vreau să-mi dau la schimb  libertatea  pentru speranţa de a trăi  într-un confort  îndoielnic.”
Mişcat de mărturisirea ei, el se hotărăşte  să o ajute:
,, – Eu nu stau rău cu banii.
– Poftim ! Vezi ? exact  la ce mă refeream . Lucrurile deja s-au schimbat între noi. Simţi că trebuie să ai grijă de mine.
– Pentru că ne-am oferit unul altuia o părticică din noi?”
Şi vine şi seara balului, fiecare înarmat, ea cu o rochie  nouă cadou de la Preston, el cu o replică identică a pumnalui cu care speră să-l păcălească pe Malcolm. Prezenţa celor doi împreună la bal  le aduce a doua zi o referire în ziarul monden, reputaţia ei fiind compromisă.
Şi totuși  continua să se întâlnească cu ea. Proxima ocazie- holul unui hotel şi dorinţa de a o avertiza că sunt urmăriţi şi că e mai în siguranţă cu el. Nici nu-şi termină de comunicat îngrijorarea, că descoperă uşa camerei deschise şi  camera răscolită. Hoţii căutau manuscrisul vechi din secolul al VII-lea , parte din colecţia soţului, cel cu ajutorul căruia defunctul descoperise pumnalele. Din fericire acesta scăpase ochilor hoţilor. Urmare a noilor evenimente, om de acţiune, Preston alege să  o cazeze pe Julianne la locuinţa verişoarei sale și soţului acesteia, ofiţer de carieră, capabil să o apere în caz de nevoie.

images

Hotărâtă să iasă din doliu acceptă inviatia lui Morton, dar nu-şi imagina că adevaratul pericol îl constituia trăsura închisă, unde avea să stea cu lordul Preston alături şi, ca şi ultima oară, cei doi se dedau plăcerilor trupeşti. Hotărârea ei se topeşte în faţă senzualităţii, experienţei şi dorinţei lui Preston. Nu ştiu dacă să mă mir sau să-i ividiez. Ce performanță! In ritmul asta, nu ştiu dacă descoperă  pumnalele, dar sigur fac un copil!  Vă las plăcerea lecturii!  Poate  fi o sursă de inspiraţie.
Ajunşi la reşedinţa, cei doi sunt nu reuşesc să treacă  neobservaţi.  Discuțiile din jurul mesei sunt în pragul de a degenera, dar Preston reuşeşte să abată subiectul cu viclenie. Ele reizbucnesc pe rigul de dans unde Malcolm o invită pe Julianne şi unde se înfruntă pe tema filozofiei druide şi accesului femeilor la misterele ei. Aceasta devine curioasă şi primește invitația de a participa la una din întâlnirile membrilor CLUBULUI HEll, unde se practicau ritualuri păgâne şi accesul femeilor era permis, chiar necesar, cu scopul de a întreţine atmosfera. Şi Preston are succes, căci pumnalul său fabricat de un prieten meşter reuşise să-l păcălească pe adjunctul lui Malcolm.
Gelozia pe care o simţise când o văzuse pe Julianne  fermecată de discuție pe ringul de dans alături de Malcolm, dorinţa de a o proteja şi pericolul din umbră, toate sunt reţeta perfectă pentru o ceartă în doi. Dorind să afle mai multe despre trecutul femeii care îi bântuie zilele şi nopţile, Preston se furişează în dormitorul ei  şi folosindu-se de o bijuterie din cameră  intră în contact cu aceasta. În viziunea lui, Julianne este o copilă  în ziua când mătuşa ei se hotărăște  să-i vândă sora pentru o sticlă de vin. Tulburat peste măsură  de viziune, este găsit la picioarele patului, iar Julianne este speriată  și uimită  când acesta îi dezvăluie talentul său. Pentru Preston metalele nu aveau secrete. Metalele rămâneau impregnate cu o parte din sufletul  posesorului, precum şi cu amintile acestuia când le avea asupra lui. Pe toate acestea Preston le putea citi/vedea în viziunile lui. Iubirea fusese aceea care-l determinase să-şi folosească încă o dată darul, în ciuda consecinţelor de după, căci era un preţ de plătit. Orice viziune era urmată de migrene cumplite.
Odată zăgazul destăinuirilor pornit este şi rândul Juliannei să-şi povestească copilăria, fuga de acasă,  teatrul în care s-a adăpostit, primele roluri , ascensiunea, apoi   gloria. Emoţia e urmată firesc de o descătuşare de senzualitate.  Zorile îl găsesc alături de ea şi cu o întrebare pe buze: ” M-aş putea căsători cu ea?”
Asta nu-l împiedică  să-i lanseze o invitaţie în laboratorul prietenului său  medic. Acolo, lucrurile sunt chiar mai interesante: doctorul trata isteria femeilor. Metoda lui constă într-un masaj intim  cu ulei, iar faptul că pacientele  erau legate la ochi, mâini şi picioare era pentru a declanșa ,,lipsa inhibiţiilor”  şi acceptarea mai uşoară  a tratamentului. Cum credeţi că a reacţionat proaspăta lui iubita, o femeie a secolelor trecute – ţinând cont  că şi în zile noastre putea să fie considerată o tehnică bizară, sau poate mai pe placul celor amatori de Fifty Shades of Grey?
Tot sacrificiul prezenţei era necesar deoarece traducerea manuscrisului, era scrisă într-o limbă antică, prima parte în latină, ultima într-o limba necunoscută, la toate acestea adăugându-se un cod cifrat.
Să ne întoarcem puţin la cei doi. La intimitatea recent descoperită se adaugă  o apropiere sufletească. Se sprijină, se ascultă, se sfătuiesc şi completează reciproc, în multe privinţe se comportă ca un cuplu obişnuit. Propunerea  lui în căsătorie este însă respinsă de Julianne, căci Preston nu-i mărturisise dragostea lui.
Descifrarea manuscrisului, deşi incompletă, aduce cu sine amănunte despre blesteme şi relatări despre nașterea pumanlelor care se pare au fost făcute din toiagul lui Merlin:
,, Blestemul magului cade asupra celui care le găseşte şi un blestem dublu asupra celui ce le uneşte”
Aventura reîncepe când Julianne primeşte la conac  o invitaţie la Clubul Hell şi o mască şi este avertizată să se prezinte singură.
,,La  miezul nopţii va trece o trăsura pe aleea din spatele  conacului. Să te prezinţi  fără întârziere la poarta grădinii. Poartă masca. Vino singură sau abandonează pentru totdeauna calea veşnic verde.”
 În ciuda oricărui instinct de conservare şi a unei judecaţi de bun simț, ea se hotărăşte să urmeze indicaţiile biletului. Pe întuneric, într-un loc misterios, prin cotloane pline de păianjeni şi umezeală, alături de un grup de necunoscuţi, Julianne este obligată să guste dintr-un pocal. Era în mijlocul unei secte. Dar norocul ei nu e acesta ci Preston, care pusese un spion pe urmele ei  şi o urmărise.
 Îmbrăcaţi în robe negre, membrii clubului dansau, cântau, participând la un ritual  străin, iar liderul acestora avea în mână un bici auriu. Tot el le dădea binecuvântarea de a scăpa de inhibiţii şi ..de robe ă, rămând  goi. O orgie generală  capătă repede contur şi scene desprinse din Fifty Shades se desfăşoară sub ochii uimti ai Juliannei. Ați crezut că stilul bdsm este o invenţie contemporană ? Ei bine, nu! Femeia legată de cei doi stâlpi,  biciuită de liderul adunării v-ar contrazice, dacă ar fi putut să vorbească, căci…avea un căluş.
Din nefericire, pe urmele Juliannei nu se afla doar Preston, ci şi Malcolm. Surprizele nu se opresc aici, căci Mlcolm ştie că nu misterele druizilor o atrag pe lady Julianne, ci partea a doua a manuscrisului, pe care încearcă să o găsească. Tot atunci vine şi propunerea:
,,Tot ce trebuie să faci  este să-ţi dai jos hainele şi să mi te oferi de bună voie. Desigur, va trebui să fii legată. Este necesar.”
Nu apucă să-i răspundă, căci Preston este în cameră şi rezolva rapid lucrurile, imobilizandu-l pe Malcolm.
Din păcate reuşita lor era o parte a capcanei întinse de Malcolm. Acesta ştia că cel care găseşte şi uneşte pumnalele va fi blestemat şi dorea să le înlesnească lor reuşita, pentru ca mai apoi să le fure de la aceştia. Nu-i rămânea decât să aştepte dezlegarea misterului şi să profite de munca lor. Unirea pumnalelor  avea să fie apogeul. Toiagul trebuia apoi scăldat în sângele căutătorului. Cei doi nu trebuiau să se ferească doar de sectanţi dar şi de dorinţele lor, căci aerul îmbibat cu tămâie şi alte arome acţiona ca un  afrodisiac asupra lor, fiindu-le aproape imporsibil să rezite tentaţilor. Reuşesc la limită să se salveze pe ei şi manuscrisul şi se refugiază în laboratorul prietenului său, care se apucă să traducă în continuare. În rândul exploratorilor se implică şi verişoara (de asemeni posesoare de capacităţi extrasenzoriale) şi cu toţii …ei, doar nu vă așteptați să vă spun chiar totul? Unde ar mai fi misterul?
PS1. Cartea mi-a adus aminte de un serial drag mie – Relic Hunter.
 PS 2. Nu ştiu de ce se numeşte ”Pretenţiile unui crai”, având în vedere că întreaga acţiune se desfăşoară în jurul găsirii pumnalelor.
 PS 3. Cred că autoarea a stat într-o zi cu soare şi s-a gândit: Ce se citeşte /vinde acum mai bine pe piaţă? Historical, erotic şi paranormal, deci ce-ar fi dacă le-am pune pe toate în carte? Zis și făcut…și succesul ar trebui să fie garantat!

Undressing a Victorian Man

Cărțile apărute la Editura Litera în colecția Iubiri de poveste pot fi comandate pe litera.ro, elefant.rolibris.rolibrarie.netcartepedia.ro, carturesti.ro

 

35 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *