Prețul libertății de Olivia Goldsmith, Editura Rao – recenzie

Prețul libertății  

(Pen Pals – 2002)

Olivia Goldsmith

Editura Rao

Traducere: Laura Maria Berteanu

Nr. pagini: 406

Jennifer este o tânără deșteaptă, sexy și inteligență… dar mult prea naivă pentru o lume a bărbaților cum este cea de pe Wall Street. Ajunsă în închisoare, complet nevinovată, abandonată de cei în care avea deplină încredere și trădată de un logodnic pentru care numai banii și faima contează, Jennifer descoperă că răzbunarea poate fi foarte plăcută cînd ai alături niște deținute trecute prin viață, pline de imaginație, care îi demonstrează că prietenia adevărată poate fi găsită în cele mai neașteptate locuri.

Olivia Goldsmith ne oferă iarăși o mostră a înclinației ei spre subiecte legate de bătălia dintre sexe – o dovadă a spiritului și umorului care o caracterizează. – The Washington Post

Emoționantă, amuzantă și extrem de realistă. O carte scrisă de o femeie inteligentă pentru femei inteligente – USA Today

Prețul libertății de Olivia Goldsmith este o carte deosebit de captivantă, emoționantă, amuzantă și extrem de realistă, care îți oferă mai multe lecții de viață.

Câteodată, puterea și banii acționează ca un adevărat drog, iar dorința de lux îți îmbată simțurile, făcându-te să te desprinzi de realitate și să nu mai sesizezi lucrurile ce contează cu adevărat. Din fericire însă soarta îți dă uneori o palmă, menită să te trezească și să realizezi că palatul în care credeai că trăiai era, de fapt, un castel de nisip… Dacă ești suficient de puternic, poți găsi o cale de a te reinventa și a-ți găsi adevărata menire și fericire…

Când totul în jurul tău se năruie iar persoanele în care ai avut cea mai mare încredere te trădează, poți găsi o neașteptată prietenie acolo unde te aștepți mai puțin și să realizezi că adevărata dragoste se afla lângă tine de mult timp, însă erai prea orbită de idealuri false pentru a o putea observa…

Jennifer Spencer era o tânăra frumoasă și inteligență, foarte ambițioasă, care ajunsese la vârsta de doar 28 ani milionară în dolari, după ani de muncă asiduă în domeniul bursier, ajungând să ocupe un post la o firma de pe Wall Street. Și viața personală era la fel de satisfăcătoare, fiind logodită cu Tom, avocatul firmei, un tânăr tenace și carismatic, absolvent de Harvard și preparator de drept la Yale. Jennifer era încântată de viața ei, adorând emoția sufocantă a afacerilor cu risc mare, care îi permiseseră să dispună de luxul de care era înconjurată.

”Adora totul – dar cel mai mult adora banii și ce putea cumpăra cu ei. Adora cearșafurile Pratesi de pe pat, mătăsoasele covoare persane Kirman de pe jos, adora toate costumele Armani, Pradă, Gucci și Ferragamo pe care le păstra cu grijă în șifonierul Biedermeier. Chiar dacă apartamentul ei din vila din Tribeca era cam mic, era frumos și, totodată, situat în cel mai bun cartier din New York (John Kennedy jr. locuise chiar peste drum). ”

Îmbătată de dorința de lux, Jennifer acceptă fără nici o ezitare să-și asume răspunderea în locul șefului ei Donald și a logodnicului ei Tom pentru niște tranzacții dubioase pe bursă. În fond, doar ei erau oamenii în care avea cea mai mare încredere și ei o asiguraseră că pentru ea nu va fi decât o neplăcere minoră, o mică anchetă care se va termină repede, în urma căreia va primi cel mult un avertisment. În acest fel i-ar salva pe ei, persoane importante, de o pedeapsă mult mai mare.

În plus, prima generoasă pe care ar fi primit-o în urma acestei șarade i-ar fi permis să cumpere un apartament luxos la ultimul etaj.

Singurul care a încearcat să o prevină asupra pericolului acelei manevre a fost Lenny, contabilul firmei, însă Jennifer nu l-a băgat în seama. Deși era cumsecade și onorabil, Lenny i se părea plictisitor, pesimist și prea prudent. În fond, ce-ar fi viață fără risc? Jennifer ajunsese la acea poziție privilegiată tocmai pentru că își asumase riscuri.

Însă riscul are de fiecare dată două fațete și nu de fiecare dată ajungi la rezultatul fericit…

Trecerea de la o viață de lux la una de iad se face câteodată cu viteza luminii…

Astfel, în momentul în care judecătoarea pronunță sentința la închisoare între 3 și 5 ani cu executare, Jennifer este luată complet luată prin surprindere, întrucât ea nu luase în calcul decât varianta optimistă.  Logodnicul ei Tom o liniștește imediat, spunându-i că vor face imediat apel, în urma căruia va fi imediat eliberată mai mult ca sigur în cel mult 2 zile, timp în care ea va aștepta într-un fel de club de țară, în condiții privilegiate. Totuși, grijuliu, îi cere inelul de logodnă cu diamant de 3 carate, să-l păstreze el până se întoarce ea, să nu se piardă cumva.

Jennifer, paralizată de șoc, execută mecanic tot ce i se spune. La ieșirea din tribunal, este orbită de  blitzurile fotografilor, i se pun cătușe la mâini și este urcată în dubă fără menajamente.
Departe de a ajunge la un club de țară, închisoarea corecțională pentru femei unde este dusă este mizerabilă, insalubră, cu miros de urină, iar gândacii colcăiau peste tot. De cum a sosit acolo, Jennifer  a fost dezbrăcată la piele, controlată de droguri în toate orificiile și îmbrăcată cu o salopetă oribilă, aspră, mărime universală.

Uluită de tratamentul brutal la care a fost supusă, Jennifer cerea obsesiv un telefon, susținând că totul este o greșeală regretabilă. Însă gardienii râd de ea, iar când în sfârșit ajunge în biroul directoarei de închisoare, căreia îi enumeră pretențiile ei  – o camera însorită, laptop, un fotocopiator și o secretară, i se răspunde sec și tranșant că nimeni nu are parte de tratament preferențial, ba mai mult, va trebui să și muncească.

Pentru început este repartizată la spălătorie, însă prima noapte trebuia să o petreacă într-o celulă de observație, unde erau duși toți deținuții pentru a se observa dacă nu au cumva gânduri de sinucidere.

În celula de observație, Jennifer mai are parte de un episod umilitor. După ce se inundă celula de observație în urma înfundării unei toalete, Jennifer strigă după ajutor, întrucât salteaua și salopeta ei erau ude. Însă gardianul îi râde în nas, spunându-i că dacă vrea schimburi noi, trebuie să fie drăguță cu el. Înnebunită de furie, Jennifer refuză, bineînțeles, avansurile sexuale ale gardianului, rămânând astfel cu salopetă udă pe ea, doar gândul că a două zi va fi eliberată și sărbătorită cu flori și șampanie la firma reușind să o liniștească.

Din păcate însă, speranțele ei nu se confirmă, fiind nevoită să muncească alături de celelalte deținute.
Deși Jennifer îl aștepta cu înfrigurare pe Tom, singurul care îi aduce pachete și o vizitează este Lenny. Când Tom își face în sfârșit apariția, după vreo 3 zile, Jennifer se trezește crunt la realitate, descoperind nu numai că nu va fi eliberată, ci că fusese manipulată grosolan de Tom pentru a ajunge drept țap ispășitor, ispășind pedeapsa în locul lui. În momentul în care Tom o anunță că trebuie să rupă relația cu ea întrucât i-ar dauna imaginii să fie logodit cu o deținută, Jennifer realizează că, mai mult ca sigur, și logodnă lor a fost o farsă menită să o facă să capete încredere în el și să-și asume vina în locul lui și al lui Donald. Toate suspiciunile lui Jennifer i se confirmă atunci când îl sună pe Donald, iar acesta refuză să-i răspundă la telefon.

Simțindu-se trădată mișelește, Jennifer are un moment de nebunie, rupând mesele și scaunele, fiind  nevoie de 4 gardieni s-o pună în cămașă de forță.

Între timp aflăm și poveștile de viață ale câtorva deținute. Cele mai multe ajunseseră în închisoare datorită unui bărbat, fie că fuseseră trădate, fie fuseseră supuse unui stil de viață inuman care le făcuseră, într-un moment de nebunie, să comită o crimă. Multe cazuri sunt foarte impresionante, realizând că unele dintre ele nu au avut nicio clipă o alternativă reală la o viață mai bună.

 “Am fost prizonieră cu mult înainte de a ajunge o deținută”.

Însă viața merge mai departe, iar deținutele învățaseră să-și găsească mici satisfacții în lucruri mărunte, adaptându-se din mers condițiilor în care erau nevoite să trăiască.

Una dintre deținute a aflat, întâmplător, că închisoarea urma să fie privatizată, fiind preluată de o firma JRU, al cărui plan pentru perioada următoare era să eficientizeze închisoarea. Astfel, dacă până acum condițiile erau grele, urmau să devină de-a dreptul inumane: spațiile de dormit se vor înjumătăți, mâncarea va fi și mai proastă și va fi servită la locul de muncă al fiecărei deținute, iar singura bibliotecă, cu cele 112 cărți, va fi desființată.

Disperate, deținutele, mai ales cele condamnate pe viață, caută cu înfrigurare soluții. Știind că Jennifer a fost specializată în tranzacții cu firme, decid să-i ceară ajutorul pentru a descoperi dacă se mai poate face ceva.

Întrucât Jennifer era încă prea marcată de propria nefericire pentru a mai observa altceva în jur, una dintre deținute o forțează pe Jennifer să vadă că nu era mai presus de restul deținutelor: nu era mai deșteaptă decât ele (doar ajunsese acolo pentru că a fost păcălită de doi bărbați), nu era cea mai cultă dintre ele (aveau printre ele o profesoară), și nici mai victimizată decât ele (toate trăiseră experiențe triste și multe ajunseseră în închisoare din greșeală sau pentru că legile au fost strâmbe).

”- Gura! Tocmai despre asta vorbesc: ”Nu am nimic de ales” – o imită Movita, maimuțărindu-se. Ai tot atâtea opțiuni câte avem și noi. Ba nu, ai chiar mai multe. Dar problema ta e că-ți place să-ți plângi de milă. Ai impresia că ești altfel decât noi. Ei, ascultă la mine, nu ești! I-ai lăsat pe escrocii ăia de doi bani să te tragă pe sfoară. Asta, după mine, arată că ai fost mai proastă decât oricare dintre noi. Te crezi educată? Îmi pare rău să îți spun, scumpo, dar Maggie de la bibliotecă e mult mai școlită ca tine. Și toată educația ta nu face doi bani în comparație cu lecțiile de viață prin care-au trecut femeile de aici. Și-atunci, cu ce ești tu mai bună ca noi, celelalte? Cu nimic!”

Pentru Jennifer cuvintele acesteia au fost ca un duș rece, realizând că a fost arogantă, egoistă și superficială, neștiind să aprecieze adevăratele valori ale vieții. Se uită în jur și vede, în sfârșit, că există nefericire mult mai mare decât a ei, pe care până atunci nici măcar nu a observat-o, trăind izolată în ”turnul ei de fildeș”. Copleșită de vinovăție, consideră că o cale de ispășire este să salveze închisoarea.

Pentru aceasta, Jennifer concepe un plan ambițios de preluare forțată a JRU, bazându-se pe fondurile puse la dispoziție de doi fii milionari ai unei deținute celebre și având sprijinul necondiționat al lui Lenny, cel care o iubea în secret de ani de zile. Cu surprindere, Jennifer îl vede pe Lenny într-o cu totul altă lumină, descoperind că, pe lângă calitățile morale indubitabile pe care le avea, acesta era chiar atrăgător, lucru pe care ea nu îl remarcase înainte, prea orbită de falsurile strălucitoare cărora își dedicase viața…

Dacă planul de preluare al JRU ar fi reușit, nu numai că s-ar fi împiedicat transformarea închisorii într-o fabrică de exploatare, ci se puteau face mai multe reforme pentru îmbunătățirea condițiilor din închisoare.

Destinul mai multor persoane se intersectează în carte, iar finalul aduce rezolvarea spectaculoasă a mai multor probleme, precum și o dulce răzbunare.

Vă recomand această carte, plină de înțelesuri profunde, despre naivitate, trădare, umilire, ispășire, solidaritate, răzbunare, prietenie și iubire care îți demonstrează din plin că, uneori, pentru a te ridica, trebuie ca mai întâi să cazi…

”După cum am spus, nu regret nimic. Nu sunt chiar așa de optimistă ca Theresa, care crede că totul face parte din planul Domnului, dar știu că mie condamnarea la Jennings mi-a adus un scop în viață, un soț, cei mai buni prieteni și pe băiețeii mei, Tyler și Bryce. Nu mai e cazul să vă spun că Maggie îi iubește la nebunie și e bunica lor onorifică, de vreme ce mama mea a murit.

Acum cred că mama mea ar fi mândră de mine și, deși știu că nu pot face niciodată destul, cel puțin fac ceva. Sunt tot timpul ocupată. Desigur, există și momente când sunt copleșită, deprimată, de-a dreptul epuizată sau supărată. În acele clipe, Lenny îmi amintește cuvintele lui Thomas Jefferson: ”Vigilența eternă e prețul libertății”. ”

Mulțumim Târgul cărții pentru cartea Prețul libertății de Olivia Goldsmith  oferită pentru recenzie!

Recenzii Editura RAO