Delicatese Literare
Recenzii

Primăvară în Toscana de Santa Montefiore, Editura Litera – recenzie

Primăvară în Toscana

(The Temptation of Gracie – 2018)

Santa Montefiore

Editura Litera

Colecția Blue Moon

An apariție: 2020

Nr. pagini: 384

Traducere din limba engleză și note de Daniela Truția

Cartea PRIMĂVARĂ ÎN TOSCANA de Santa Montefiore a câștigat premiul Goldsboro pentru romane de dragoste în anul 2019!

O poveste de dragoste de neuitat, care ne readuce aminte faptul ca nu este niciodată prea târziu să iubești.

Gracie Burton se întoarce în Toscana după 41 de ani, însoțită de fiica și de nepoata ei, pentru a participa la un concurs culinar, dar și cu speranța de a îndrepta greșelile trecutului. 

Gătind rețete speciale, Gracie se apropie din nou de familia ei și, împreună, cele trei femei reînvață ce înseamnă iubirea.

Când Gracie Burton află că la Castello Montefosco, în zona rurală a Toscanei, se organizează un curs de artă culinară de o săptămână, nu poate rezista tentației de a se întoarce spre trecutul pe care l-a lăsat în urmă în Italia. Deși Gracie nu este în relații prea bune cu fiica ei, Carina, și cu nepoata Anastasia, cele două decid să o însoțească în călătorie, fără să aibă vreo idee despre secretele ascunse o viață întreagă.

În acea săptămână, Gracie le dezvăluie adevărul despre motivul care a adus-o înapoi la castel și la misteriosul lui proprietar, contele Bassanelli. Carina și Anastasia află cu stupoare că Gracie a petrecut 15 ani în Italia ca ucenică a unchiului ei, un renumit restaurator și colecționar de artă. În acea perioadă s-a îndrăgostit nebunește, iar acum, după 41 de ani, se întoarce cu speranța că va putea îndrepta unele dintre erorile trecutului. Gătind rețete magice și înconjurată de bunătatea celorlalți oaspeți de la castel, Gracie se apropie din nou de familia ei și, împreună, cele trei femei reînvață ce înseamnă iubirea.

Primăvară în Toscana – o minunată lectură de primăvară și de vacanță! Am ales să citesc cartea atrasă de titlu și de sinopsis – și recunosc că mi-a dat un impuls și coperta superbă – dar, întrucât este prima mea întâlnire cu Santa Montefiore, nu știam la ce să mă aștept. Ei bine, a fost o surpriză mai mult decât plăcută, m-a încântat povestea și stilul de scriere al autoarei. Deși cărțile cu acțiunea desfășurată pe două planuri temporale – trecut, prezent – nu sunt printre marile mele preferate, de data aceasta cele două fire s-au împletit perfect, dând naștere unei povești armonioase, plină de căldură, culoare și emoție, pudrată cu un umor fin, cu o notă de mister și suspans și un strop de magie, căci toți oaspeții veniți din diferite colțuri ale lumii la castelul Montefosco ”înfloreau sub soarele Italiei”, chiar dacă veneau ”închiși ca niște muguri în iarnă”. Era efectul magic al Italiei și al mâncărurilor savuroase ale mamei Bernadetta, stopite cu un delicios vin producție proprie de la castel.

Cartea ne poartă din Badley Compton, Anglia, în Italia, la Castello Montefosco, în zona rurală a Toscanei, însoțind-o pe sexagenara Gracie, împreună cu fiica ei, Carina – o femeie de afaceri stabilită la Londra, destul de înțepată – și de nepoata Anastasia, o adolescentă tipică, toată ziua cu nasul în telefonul mobil. În ciuda legăturilor de familie, cele trei femei nu aveau o relație prea apropiată, dar călătoria în Italia va schimba radical acest fapt, după cum vom vedea.

Călătoria a fost inițiată de Gracie, iar Carina s-a hotărât să își însoțească mama, luîndu-și și fiica cu ea, dintr-un sentiment de vină. Era extrem de ocupată cu afacerea ei, neglijându-și atât mama, cât și fiica – trimisă convenabil la o școală cu internat – și soțul, așa cum reproșează acesta din urmă, foarte fin, ce-i drept. Deși soțul Carinei, Rufus, apare prea puțin în carte, mi-a plăcut tare mult de el. Era un bărbat plin de căldură sufletească, calm, răbdător și mucalit și un tată categoric mai bun decât era Carina ca mamă.

Ocazia pentru această călătorie s-a ivit atunci când Gracie a văzut o poză și un articol despre Castello Motefosco într-o revistă:

”Contele văduv Tancredi Bassanelli (…) a deschis porțile castelului oricăror vizitatori dispuși să plătească în schimbul privilegiului de a învăța să gătească mâncăruri autentic italienești, sub privirea expertă a bucătăresei octogenare Mamma Bernadetta.”

Gracie, care era văduvă de opt ani de zile, nu părăsise niciodată micuța localitate Badley Compton, cel puțin nu din câte știau cunoștințele și chiar familia ei. Așa că brusca ei hotărâre de a pleca timp de o săptămână în Toscana la un curs de gătit e cel puțin surprinzătoare! Doamnele de la cercul de lectură (și de oricare altă ocupație era cazul) din care făcea și Gracie parte, prezidat de ”formidabila” Flappy Scott-Booth, s-au opus acestei plecări, mai ales Flappy – o adevărată figură – dar nu au făcut-o să se răzgândească. M-am amuzat citind despre cum organiza Flappy pe toată lumea, cât era de snoabă și de închipuită și cum încerca toată ”lumea bună” s-o imite!

Însă motivul real al hotărârii lui Grace de a merge în Italia, la Castello Motefosco, este acela de a încerca să facă pace cu trecutul, căci trecutul lui Gracie era marcat de evenimente petrecute cu aproape o jumătate de veac în urmă, pe când aceasta locuise în Italia, aproape de castel, mai mult de zece ani! Și astfel, ajungem la planul din trecut al cărții, unde aflăm despre Hans, unchiul lui Gracie care locuia în Toscana, care o ia pe fată sub aripa sa protectoare și o duce din Anglia în Italia, spre a-i perfecționa enormul talent de pictoriță, talent pe care îl avea și el. Oficial, restaura opere de artă, în realitate era un inegalabil falsificator de tablouri, lucrările sale vânzându-se ca autentice pe sume fabuloase. Și pentru această muncă a pregătit-o și pe Gracie! Nu vă dezvălui mai mult…

Revenim în planul din prezent și le urmărim pe Gracie, Carina și Anastasia sosind la castel și făcând cunoștință cu ceilalți oaspeți alături de care vor lua parte la cursul de gătit. Decorul Toscanei, revărsarea de flori, miresme și sunete ale naturii sunt de-a dreptul spectaculoase! Nu am fost niciodată în Toscana, dar mi s-a făcut un dor s-o vizitez citind cartea asta…

Acțiunea din prezent urmărește, zi cu zi, sejurul celor trei protagoniste la castel, interacțiunea cu ceilalți oaspeți, cursurile de gătit. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe acestea, dar, în afară de enumerarea câtorva feluri de mâncăruri tradiționale, în special paste, și câteva sfaturi sumare de gătit, nu primim prea mult din ”curs”. Însă, pe de altă parte „Școala asta e mai mult decât o școală de gătit. E o școală a sufletului. Frumusețea locului vă va îmbogăți sufletul, dacă o să-i dați voie s-o facă.”

În același timp, relația dintre cele trei începe să se schimbe sensibil, în principal relația dintre Gracie și nepoata sa, Anastasia, care se arată interesată de trecutul bunicii sale, iar Gracie începe să-i povestească trecutul ei și ceea ce a legat-o și despărțit-o în același timp de Italia. Aflăm despre unchiul Hans și sfârșitul tragic al acestuia, de care Gracie se simte vinovată, dar, mai ales, aflăm despre marea poveste de iubire a lui Gracie, o iubire imposibilă, dar pe care a trăit-o trup și suflet. Nu vă dau mai multe detalii, vă las să aflați singuri cine a fost marea ei dragoste și ce s-a întâmplat, cum de Gracie și-a trăit apoi viața în Anglia fără să privească înapoi, nepovestind nimănui despre adolescența și tinerețea ei petrecute în Italia.

Care este deznodământul ambelor povești, cum se împletesc ele și dacă Gracie va face pace cu trecutul, vă invit să aflați citind cartea. Vă mai spun doar atât: marile iubiri nu mor niciodată, iar, uneori, cei norocoși au doua șansă. Iar înfruntarea fantomelor trecutului poate fi eliberatoare!

Totodată, cartea propune teme precum cariera versus familie, dependența de muncă, complacerea în rutină, iar uneori o excursie sau o călătorie e tot ceea ce trebuie să facem pentru a schimba perspectiva și a ieși din anumite tipare.

Relații de familie, povești de iubire, aventuri de vacanță, prietenie, romantism, dialoguri savuroase, evocarea trecutului și celebrarea prezentului, totul sub soarele de primăvară al Toscanei!

Povești în poveste, o lectură superbă, care mi-a umplut sufletul de bucurie, o carte pe care v-o recomand călduros!

„Gracie zăbovi cu degetele pe fotografie. Castelul avea tot ceea ce trebuia să aibă un castello italian: proporții armonioase, un acoperiș crenelat, ferestre înalte și oblonite, cu frontoane în formă de semilună, gresie decolorată într‑un cenușiu‑gălbui de soarele arzător al verilor și de vânturile năprasnice ale iernilor.

Se înălța, impunător, pe creasta dealului, ca un rege bătrân și grandios, printre căsuțele medievale care se adunaseră în jurul lui ca o pădure de piatră. Gracie închise ochii și trase adânc aer în piept. Deja simțea parfumul de rozmarin și de cimbru sălbatic, de caprifoi și de iasomie, de gardenii luxuriante, de iarbă înrourată, laolaltă cu aroma pinilor.

Auzea țârâitul blând al greierilor și vedea cerul de catifea spuzit de mii de stele, ca un vast baldachin presărat cu diamante și întins peste dealurile Toscanei. O năpădi un dor, un dor cum nu mai simțise de ani întregi, un dor profund. Senzația o speria, fiindcă uitase ce rost avea să simtă astfel. Uitase ce însemna să fie tânără, să fie îndrăgostită, să fie nechibzuită, netemătoare și îndrăzneață.

Uitase cum să trăiască. Se ghemuise într‑o cochilie și rămăsese ascunsă acolo, la adăpost, vreme de zeci de ani. Acum, această fotografie o silise să iasă la iveală la fel cum iese dopul dintr‑o sticlă, înconjurat de freamătul bulelor de aer, iar ea nu știa ce să facă, nu știa decât că trebuia să meargă în Toscana cât mai curând cu putință.”

Cărțile autoarei Santa Montefiore pot fi comandate pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Santa Montefiore

12 Comments

Spune-ți părerea!