Prin cenușă de visuri de O.G. Arion, vol. 4 Seria Nemuritor, Editura Librex Publishing – recenzie

Prin cenușă de visuri

Am terminat de citit volumul al patrulea al uneia din seriile mele de suflet, Seria Nemuritor. Volumul, intitulat foarte inspirat „Prin cenușă de visuri”, atrage de la început atenția atât prin titlu, cât și prin coperta elegantă și bine aleasă.
După cum bănuiești văzând imaginea de pe copertă, avem de-a face cu o călătorie pe mare, dar nu numai. Călătorim, alături de Victoria, în timp și spațiu, dar totodată și până în miezul propriilor emoții și sentimente.
Volumul o are și de această dată în prim plan pe Victoria, personajul central al seriei. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva acesteia, păstrând același stil savuros, aventuros, presărat cu un umor fin de cea mai bună calitate, pe care l-am descoperit începând cu primul volum al seriei. Cartea se citește pe nerăsuflate, fiind scrisă în binecunoscutul stil caracteristic al autoarei: alert, captivant, incitant, și foarte amuzant. Recunoaștem personalitatea Oanei Arion în fiecare rând al cărții. Plină de viață, îndrăzneață, dezinvoltă, imprudentă, optimistă și foarte hotărâtă, Victoria e un personaj pe care n-ai cum să nu-l iubești.

Cartea e bine documentată, referirile la persoane, locuri și întâmplări reale inserate în poveste fiind o dovadă în acest sens. Un personaj demn de remarcat din acest punct de vedere este contele de Saint Germain, foarte inspirat introdus în carte, un personaj care a trăit în realitate și a stârnit multe controverse, existența lui rămânând până în prezent învăluită în mister. Citim mai multe despre acesta în nota introdusă de autoare la finalul cărții. Pe acest personaj l-am întâlnit, de altfel, într-o trilogie fascinantă ce tratează tema călătoriilor în timp – Culorile dragostei de Kerstin Gier (Roșu de rubin, Albastru de safir, Verde de smarald), cât și în a doua carte din seria Outlander de Diana Gabaldon – Talismanul.

Toată seria e frumoasă și echilibrată, ca un tot unitar, însă acest volum duce acțiunea la un alt nivel, aflăm răspunsurile la toate întrebările pe care ni le-am pus pe parcurs, vedem multe fapte dintr-o nouă perspectivă. Și ne vom pune noi întrebări, ne vom face multiple scenarii în minte de la pagină la pagină, pentru a fi surprinși spre final cu niște întorsături de situație spectaculoase, autoarea legând cu măiestrie nod după nod în împletitura de motive care face din această serie una de neuitat! Iar acest volum e până acum cireașa de pe tort a seriei! Uluitor! Citindu-l, am trăit o experiență de neuitat, am însoțit-o pe Victoria pas cu pas, conectată la trăirile ei, iar locurile în care ajungem de-a lungul acțiunii sunt atât de bine redate, cu o mare atenție la detalii, încât le-am vizualizat pur și simplu.

După cum știm din volumul trecut, Victoria află că există un leac pentru vampirism, dar pentru asta trebuie să se întoarcă în timp, înainte ca Arrio să fi fost transformat în vampir, să găsească și să aducă în prezent „ceea ce prețuia el mai mult”. O călătorie periculoasă și riscantă, pe care o va face având o motivație foarte puternică – dragostea. Este avertizată asupra riscurilor implicate, și a principalei reguli obligatoriu de urmat: să nu facă nimic din ce ar putea schimba viitorul, altfel va exista un preț de plătit! Va reuși în misiunea ei, și, mai ales, va putea să respecte regulile, sau va plăti prețul? Vom vedea…

Cu ajutorul lui Ian, Arrio și Ylva, va începe să facă pregătirile pentru ”saltul în necunoscut”. Pentru început, dau de urma celei care putea să o trimită pe Victoria în trecut: o vrăjitoare foarte înzestrată, pe nume Anais. Îmi place acest personaj foarte pitoresc.
În urma unui ritual anume, Victoria e trimisă în trecut… în Spania anului 1757, drept Hope, Lady de Dunbar. De remarcat măiestria autoarei în ceea ce privește bucla călătoriei în timp. E foarte greu de realizat, trebuie să ai o mare atenție la amănuntele specifice, care pot ”scăpa” și strica tot efectul. Iar Oana Arion reușește să închidă o buclă perfectă!
Îmi plac cărțile „de călătorie” care chiar reușesc sa te poarte în locul și momentul acțiunii, pe tărâmuri exotice sau în momente îndepărtate în timp, despre care putem doar presupune cum sunt/ erau, sau să ne închipuim cu ajutorul celor citite, iar volumul de față reușește acest lucru. 

”M-am dat seama că mă aflam pe jos, întinsă direct pe caldarâm. 

M-am ridicat în capul oaselor, privind derutată în jur la clădirile înșirate de-a lungul străzilor pustii. 

Reușisem! Acum trebuia să verific dacă destinația era cea corectă, mai precis 21 iunie, 1757. Cordoba. Andalusia. Spania. Pesemne că aterizasem exact în timpul siestei, pentru că nu vedeam nici țipenie de om. Piațeta pavată cu piatră de râu se deschidea într-un cerc larg din care porneau vreo cinci străzi, iar în mijloc se afla o statuie reprezentând o madonă cu pruncul în brațe.”

De la Cordoba, călătorim alături de Victoria pe urmele lui Arrio cel din trecut la Valencia, având parte de o experiență inedită și de savuroase impresii de călătorie. Una e când citim cărți historical, decorul e firesc, nu ne incită simțurile, și cu totul alta e când călătorim în timp ”văzând” trecutul îndepărtat prin ochii unui contemporan.

”Am trecut prin sate și orașe și m-am zgâit uimită la forfota de oameni, ascultând curioasă frânturi de conversație rostită pe tonuri repezite. Culori. mirosuri, chipuri, toate amestecându-se ca într-un caleidoscop fantastic și incredibil. Nu vă puteți închipui toate senzațiile pe care le-am trăit. Nici măcar eu nu-mi imaginasem intensitatea lor în momentul în care planificasem călătoria în trecut. Era fabulos.”

”În zorii celei de-a cincea zi, Yago anunță victorios:

– Valencia!

Și iată cum eu, Victoria cea din prezent, intram în orașul spaniol în ziua de 26 iunie, anul Domnului 1757.”

Nu vreau să vă dezvălui prea mult din acțiune, ceea ce are de oferit această carte e o experiență de trăit prin prisma propriilor impresii. Fără să povestesc cartea, am punctat doar câteva momente din multitudinea de evenimente țesute pe firul poveștii. Vă asigur că fiecare veți descoperi alte și alte repere ale cărții și episoade care vă vor impresiona, e o carte care oferă o lectură bogată, ofertantă, și care dă liber imaginației fiecăruia să zboare!

E absolut unic momentul în care Victoria îl întâlnește pe Arrio, pe vremea când el era încă om! Și habar nu avea cine este ea, bineînțeles!

”Când am dat să deschid ușa, m-am lovit de cineva. Și apoi am început să tremur incontrolabil. Un Arrio bronzat, îmbrăcat cu o cămașă de un alb imaculat și cu pantaloni de călărie strânși pe picior îmi zâmbea din prag. M-am fâstâcit. Palmele mi-au transpirat instantaneu și, pentru câteva secunde, am uitat să respir. Era acolo. Arrio al meu, atât de frumos. Atât de uman.”

De ce el în prezent nu-și aducea aminte de ea are o explicație foarte bine închegată, dar pe care vă las s-o descoperiți singuri.

E foarte intensă și surprinzătoare povestea relației din trecut cu Arrio – căci vor ajunge să aibă o relație, iar faptul că mintea ei era împărțită între cele două planuri, trăind la propriu trecutul și amintindu-și viitorul, oferă o greutate aparte evenimentelor din trecut. Iar deznodământul acesteia depășește orice scenariu mi-aș fi făcut în minte!

”Trebuia să-l fac să aibă îndeajuns de multă încredere în mine încât să-mi dezvăluie lucruri intime. Nu puteam să mă duc la el și să spun pur și simplu: ”Măi, dragă Arrio, știi, eu vin din viitor și tare mult aș vrea să știu care e obiectul la care ții tu cel mai mult.” Nu? Mă rog, tentația de-a face asta era destul de mare, dar îmi era teamă de consecințe. Oare pe vremea aia existau ospicii? Mai mult ca sigur că m-ar fi internat bucuros într-unul.”

Călătorii pe mare, pirați, răpiri, mistere adânci și secrete întunecate ne vor răvăși pe măsură ce vom străbate fascinanta lume în care ne poartă această carte. Iar răsturnările de situație de care avem parte sunt șocante! Plus un episod greu de asimilat, care va avea cu siguranță urmări, și o va bântui pe Victoria. Nu vă spun despre ce e vorba, vă las să fiți uimiți, contrariați, neîncrezători și bulversați pe cont propriu!

”Tot ce trebuia să fac era să intru în mintea lui și să-l fac să mă uite. Dar nu acum, nu încă.

Dintr-o dată, fără să știu de ce, am întrebat:

– Ce înseamnă Sigrun?

– Victorie.

Plângeam.”

Mă gândesc la vorbele Victoriei când a pășit în această aventură alături de nemuritori, ca stăpână a argintului: ”Oare la sfârșitul drumului, mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?” Extrapolând, ca cititor ți-e greu să te regăsești după finalul acestui volum. Face parte din acele povești care au darul de a te marca.

O serie extraordinară, cu o poveste a cărei acțiune are un impresionant crescendo de la volum la volum, confirmându-și valoarea cu fiecare volum în parte, dar și ca tot unitar, captivându-și cititorii și transformându-i în fani fideli.

”Nu mai eram nici Victoria, nici Hope, nici Sigrun. Nu mai știam cine sunt. Îmi reveneau în minte cuvinte ca niște ecouri dintr-o altă viață…

Pentru că tu ești…pentru că eu sunt.”

Cartea Prin cenusa de visuri de O.G. Arion a fost oferită de Librex.

Cărțile autoarei O. G. Arion pot fi comandate pe libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți O.G. Arion

Recenzii și prezentări cărți autori români