Prins în furtunile vietii de Christina Courtenay, Editura Lider – Recenzie

36

Prins în furtunile vieții

Christina Courtenay

Editura Lider, 2016
Traducerea: Anca Irina Ionescu
Nr. pagini: 272
Titlu original: Highland Storms
1. Când suflă alizeul, Editura Lider – Trade Winds – 2010 – recenzie
2. Prins în furtunile vieții, Editura Lider – Highland Storms – 2011
3. Negura Musonului, Editura Lider – Monsoon Mists – 2014 – prezentare carte
Genul: Historical-romance
Cartea este al doilea volum al seriei, însă poate fi citită de sine-stătător. Primul volum, ”Când suflă alizeul” are acțiunea plasată în Suedia și China anilor 1732 și este povestea scoțianului Killian Kinross. Cartea de față își desfășoară acțiunea la 22 de ani distanță, în Scoția anului 1754 și ne spune povestea lui Brice Kinross, fiul cel mare al lui Killian.
Recunosc că aceasta este prima carte a Christinei Courtenay pe care o citesc și am fost foarte plăcut surprinsă, m-a încântat atât stilul lejer și cursiv al autoarei, cât și povestea în sine. Mi-a plăcut decorul în care e plasată acțiunea – ținuturile muntoase ale Scoției – cât și lucrurile noi pe care le-am aflat despre obiceiurile, portul și tradițiile scoțienilor, descrieri ale locurilor, dar și date istorice despre iacobiți și tulburările politice ale perioadei respective. Este o carte frumoasă, bine scrisă și bine documentată.
Facem cunoștință cu Brice Kinross în timp ce se afla în casa părintească aflată în Suedia, de curând revenit dintr-o călătorie în China, unde se dusese pentru a strânge o avere care să-i permită să se căsătorească cu iubita lui din copilărie, Elisabeth. Suferința lui a fost cruntă când a aflat de trădarea fratelui și iubitei sale, care se căsătoriseră în timp ce el era plecat!!
Distrus sufletește, o ținea din beție-n beție. Nu știm dacă ar fi reușit să revină pe linia de plutire fără ajutorul tatălui său, Killian, la fel de dezamăgit de celălalt fiu al său pentru suferința pe care i-o provocase lui Brice.
Killian intră încet, ca și când ar fi știut că fiul lui avea acum un cap deosebit de delicat, mult prea delicat ca să poată suporta chiar și cele mai blânde sunete. Se duse direct la fereastră – pe care o deschise larg – apoi își trase un scaun lângă pat și se așeză.
– Aici miroase ca-n cârciumă, spuse el zâmbind. Mă mir că ai mai reușit să ajungi în pat. Mă așteptam să te găsesc ghemuit pe podea, lângă oala de noapte.
Brice era încă prea amețit ca să poată răspunde spiritual la această remarcă usturătoare, așa că preferă să nu spună nimic.
– Îmi dau seama că ai băut probabil tot ce se găsește în oraș, așa că poate ai fii dispus să asculți o propunere?”
Brice a ascultat propunerea tatălui său și a fost de acord cu ea. În urma acesteia, a părăsit Suedia pentru a pleca în Scoția și a prelua un vechi domeniu al familiei, Rosyth, care i se cuvenea de drept, fiind primul născut. Tatăl său bănuia că la Rosyth lucrurile nu sunt în ordine, dar neducându-se acolo de ani de zile, nu știa cât de gravă e situația. Pentru a-și face o idee, Brice se hotărăște să se ducă inițial sub o identitate falsă, pretinzând că este doar un călător obosit aflat în trecere.
Schimbăm perspectiva și ne îndreptăm atenția către domeniul Rosyth, unde o cunoaștem pe administratoarea a domeniului, roșcata Marsaili, o tânără frumoasă, muncitoare și cinstită, care rezista cu greu avansurilor nedorite ale bărbaților, iar mai nou, însuși vechilul moșiei, Collin Seton o asalta cu astfel de presiuni, spre marea ei dezamăgire, care nu se aștepta la așa ceva din partea lui. Singurul ei aliat în această ”luptă” era câinele ei credincios, Liath.
Marsaili Buchanan s-a trezit din somn, auzind mârâitul delicat al câinelui ei de vânătoare, Liath. Începuse ca un uruit profund în pieptul mare și în gâtlejul câinelui și crescuse în volum, când animalul își ridicase capul și se uita acum fix la ușă…
Clanța se mișcă încet. Întrucât era bine unsă și nu făcea zgomot, Marsaili nu ar fi auzit-o, dacă nu ar fi fost prevenită. Dar ușa nu se deschise, căci de curând se instalase o bară transversală care era și ea trasă…Urmă o bufnitură înfundată, probabil un umăr izbit cu putere în ușă. Când nici acesta nu produse efectul scontat, se auzi vocea unui bărbat care murmura o înjurătură. O izbitură mai puternică făcu să zbârnâie scândurile ușii, și cu aceasta asaltul păru să se încheie.”
Sosit la Rosyth în chip de călător care cere găzduire peste noapte,  Brice nu este bine primit. I se dă o cămăruță mică în aripa servitorilor, iar de mâncare doar o gustare sărăcăcioasă încropită din câțiva biscuiți vechi și o cană de bere îndoită cu apă. ”Primirea” de care a avut parte se datora vechilului moșiei, care îi instruise pe toți ai casei să se poarte așa cu străinii, zicând că aceștia sunt iscoade ale tunicilor roșii. De fapt, acesta avea propriile motive pentru a ține departe orice fel de atenție îndreptată spre domeniul pe care îl gestiona…spre interesul propriu, după cum veți vedea…
Stăpâna domeniului, mătușa lui Brice, o femeie bună și blândă, nu se implica în administrarea domeniului, izolându-se cu cele două fiice ale sale – Flora și Kirtsy – în camerele lor proprii, astfel încât poarta spre abuzurile pe care le făcea Collin Seaton era deschisă. Pe acesta nu-l oprea nici măcar faptul că fiul său, Iain, era sincer îndrăgostit de fiica cea mică a stăpânei, Kirsty, din contră, furase zestrea acesteia și a sorei sale, anulându-le orice șansă de a face căsătorii bune. Mai ales Flora, care rămăsese cu urme de vărsat pe față, nu mai spera să se căsătorească vreodată.
Ceea ce l-a deranjat însă pe Brice, mai mult chiar decât inospitalitatea casei, a fost starea jalnică a domeniului, aproape de ruină, și sărăcia oamenilor ce locuiau în împrejurimi și depindeau de el.
A plecat…și s-a întors după două săptămâni:
Brice intră în curtea Conacului Rosyth aproape la două săptămâni după ce plecase, dar de astă dată nu mai era singur. În urma lui veneau două așa-numite kellach – două căruțe primitive cu roți solide, foarte potrivite pentru drumurile dificile din Highlands, pline cu tot felul de mărfuri. Kellach-urile nu puteau lua greutăți prea mari, așa că Brice mai adusese și șase garrons – ponei mici și zdraveni – care luaseră în spinare cât puteau duce. Urma apoi o mică cireadă de vaci negre, câteva capre și oi, mânate de doi flăcăi pe care îi angajase anume pentru această treabă. Alaiul mergea încet, așa că Brice nu se miră când îl găsi pe Seaton și, probabil, pe toți locuitorii casei așteptându-l în fața porții…
– Ați plecat din nou la drum? Sau ați uitat ceva? Spuse Seaton nu tocmai amabil, căscând ochii mari în fața cavalcadei care urma în curte în urma lui Brice.
– Da, chiar așa s-a întâmplat.
Zâmbetul lui Brice se lăți și mai mult.
– Am uitat cu desăvârșire să vă spun că sunt noul lord Rosyth.”
De acum, datele problemei erau cu totul altele, dar să nu vă închipuiți că a fost primit cu brațele deschise de toată lumea! Cu bucurie l-au întâmpinat verișoarele și mătușa lui, deși revederea cu Kirsty a fost urmată de o altercație cu gelosul iubit al acesteia, Iain. Lucrurile au fost ”lămurite” de Marsaili, care…i-a turnat o carafă de bere în cap, realizând prea târziu gafa făcută!
S-a izbit de nemulțumirea și opoziția lui Seaton (deși nu a îndrăznit să-l înfrunte pe față), ca și de neîncrederea și reticența sătenilor și a personalului casei. A fost acceptat ca stăpân de către Marsaili, care se temea să nu-și piardă slujba, cât și de bucătăreasă și de micuțul nepot al acesteia, Archie. Cea mai călduroasă primire a avut-o însă, spre uimirea lui Marsaili, din partea lui Liath:
Liath nu mai putea de bucurie, dădea din coadă așa de energic că se clătina cu totul pe picioare. Marsaili murmură încet ”trădătorule”. Nu înțelegea de ce se purta așa câinele ei atât de credincios.Nu mai făcuse niciodată una ca asta.”
Prima inițiativă pe care a luat-o a fost să organizeze un ospăț la care a invitat pe toată lumea, inclusiv pe săteni, ca să arate ce înseamnă de acum înainte ospitalitate în casa lui. Lui Marsaili îi venea să intre în pământ de rușine știind cum îl primiseră prima dată!
Treptat, se integrează în viața domeniului și se impune ca stăpân. Nu se temea să se implice în treburile grele, iar prin exemplul lui i-a determinat și pe ceilalți să facă acest lucru, că până atunci nu se omorâseră cu munca…
De incorectitudinea lui Seaton și-a dat foarte repede seama, deși nu putea să dovedească nimic deocamdată, însă, din păcate, nu a intuit până unde va merge acesta cu ura și nesupunerea, mai ales că vechilul făcuse o fixație pentru Marsaili, pe care o considera ”a lui”! Brice, la rândul lui, deși încă suferea după Elisabeth, se simte din ce în ce mai atras de frumoasa roșcată.
Marsaili, deși reticentă față de bărbați, având un dureros exemplu de la  mama ei în față (ea era copil din flori, vă las să ghiciți cine îi era tatăl) se simte în largul ei față de Brice, care o impresionează prin felul lui de a se purta.
Închise ochii și reuși să reziste impulsului de a-l atinge, dar nu-i mai spuse să plece. Brice luă aceasta drept o invitație, pentru că următorul lucru de care își dădu seama Marsaili fu gura lui peste gura ei. Sărutări ca niște aripi de fluturi, lungi și languroase, picurate pe buzele ei, fiecare durând ceva mai mult decât cel dinainte. Era mai blând decât ultima dată când o sărutase și își pusese numai ușor mâinile pe umerii ei. Marsaili găsi că era încă și mai excitant în felul acesta . Știa că lucrul cel mai înțelept ar fi fost să-l împingă afară și să închidă ușa, dar nu-i venea s-o facă. Încă nu.”
Lucrurile se precipită când, în urma comploturilor lui Seaton, Brice este arestat de Tunicile Roșii, sub falsul motiv că ar avea pe proprietate o ascunzătoare cu arme. A fost bătut, maltratat și aruncat într-o oubliette. Nu vă dezvălui mai multe, dar de această dată va reuși să scape, cu ajutorul neprețuit al lui Marsaili și al lui Liath.
Comploturile însă nu s-au oprit aici. Nu va trece mult până vor fi puși amândoi în situații dramatice, dar să nu anticipăm…
Vom face cunoștință și cu unchiul lui Brice, Ramsay, care vine la Rosyth împreună cu micuța lui fiică, Ida. Era văduv și își creștea singur copila, dar se pare că destinul i-a adus față în față pe el și pe Flora, sora mai mare a lui Kirsty.
Relația dintre Brice și Marsaili evoluează, dar nu este lipsită de tensiuni, în ciuda faptului că el este dispus să și-o asume. Ea refuză să-l asculte și să lămurească lucrurile între ei.
Marsaili înghiți nodul care îi stătea în gât.
– Pentru că tu nu mă iubești. Pentru că eu nu sunt destul de bună pentru tine. Pentru că nu vreau să ajung ca mama, naiba să te ia! Așa că lasă-mă în pace, bine? Lasă-mă…
Va triumfa oare în cele din urmă iubirea?
Ce turnură vor lua lucrurile, ce se va întâmpla în continuare și care va fi deznodământul întregii povești, care este mult mai stufoasă decât am povestit eu aici, vă invit să aflați citind cartea. Vă asigur că nu veți fi dezamăgiți!
Dragostea este atunci când îți dai seama că o parte din tine va muri dacă nu poți fi împreună cu cineva. Că viața nu merită să fie trăită dacă nu o poți împărți cu o anumită persoană.”
colaj highland storms

About Author

36 de comentarii

  1. Nu am luat-o si acum mor de ciuda 🙁 recenzia e ispititoare rau de tot,asa ca mi-am pus,,piticii” de pe creier la contributie sa vad cum fac rost de carte

  2. Felicitari Oli! Recenzia e minunata. Si ma bucur sa aflu ca nu are legatura cu primul volum si ca se poate citi separat. Nu aveam de gand sa o cumpar, dar m-am trezit cu ea facuta cadou. Cool :))

  3. Asta e prima carte a Christinei Courtenay pe care am citit-o, desi ma bucur ca le am si pe celelate care au aparut si le voi citi cat de curand, intrucat mi-a placut mult stilul autoarei. Chiar acum citesc „Cand sufla alizeul”, prima carte din Kinross Saga (Prins in furtunile vietii e a doua, dupa cum v-am spus, dar se pot citi independent).

  4. Frumoasa recenzie eu am cateva carti scrise de aceasta autoare dar nu cred ca se afla si volumul acesta printre ele dar daca da , o voi citit m-ati facut curioasa .. Bravoo

    • Denisa, asta este cartea care a aparut vineri 26 februarie impreuna cu revista Click, asa ca nu ai cum sa o ai de dinainte, dar o poti gasi toata saptamana la schioscuri la 10 lei, asa ca poti sa ti-o iei, eu zic ca merita!

  5. Oli, multumesc pentru ca ai decis sa citesti repede cartea si sa revii cu o recenzie! Nu stiam daca sa o cumpar sau nu. Acum stiu! Trebuie sa o am! Neaparat!
    P.S. Superba recenzie! De nota 10!

  6. Ma bucur mult ca v-a placut recenzia mea, multumesc pentru aprecieri! E o carte frumoasa, pe care v-o recomand sincer!

  7. Barbalata Mirela on

    Revin si va spun ca am luat-o deja. Bineinteles ca si prima parte. Am cautat sa fie amandoua si nu sa stau sa astept. Inca nu le-am citit dar important este ca sunt in posesia mea 🙂

  8. Barbalata Mirela on

    Am citit cartea 🙂 Ca si prima parte de altfel.
    Mi-a placut cartea, lectura a fost lejera, relaxanta. A avut dragoste, putina actiune, pe alocuri comica. In mare cartea este minunata desi as fi vrut mai multa actiune 🙂
    Totusi, prima carte (povestea parintilor lui Brice) a fost mai captivanta, interesanta.
    Sunt curioasa ce se va intampla in ultima parte a seriei si cand o sa apara la noi 🙂

Lasă un răspuns