Prinţ şi cerşetor de Mark Twain – recenzie

25

Prinţ şi cerşetor de Mark Twain (The Prince and the Pauper)

Samuel Langhorne Clemens (1835 – 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist şi umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul şi buna sa dispoziţie, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume.
Mark Twain se simţea cel mai bine atunci când se afla în mijlocul prietenilor. Era tatăl perfect, iar fetiţele sale creşteau într-o atmosferă veselă, alături de părinţii care ştiau să le educe prin jocuri atractive, fără constrângerile epocii.
Povestea îmi place atât de mult, încât nu vreau să mă grăbesc, ca să n-o termin“, avea să-i mărturisească el unui prieten despre „Prinţ şi cerşetor”, încântat de faptul că fiica lui, Susy, nu se mai sătura de păţaniile prinţului deghizat în cerşetor şi ale cerşetorului în straie princiare.
„Prinţ şi cerşetor“a văzut lumina tiparului chiar înainte de Crăciunul anului 1881, într-o ediţie frumos ilustrată, dedicată celor trei fetiţe ale sale, Susy, Clara, Jane.
Există anumite cărţi inegalabile, esenţiale, care fac parte din zestrea noastră naţională. Generaţiile se succed, cu obiceiuri, educaţie, modă diferite, ordinea socială se schimbă, viaţa aduce elemente noi, dar numitorul comun al eternităţii noastre îl reprezintă şi aceste nepreţuite cărţi.
Acest roman al scriitorului american Mark Twain (1835-1910) se înscrie, alături de Aventurile lui Tom Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn, printre cele mai citite cărţi ale copilăriei.
Pornind de la motivul schimbului de identitate, Mark Twain construieşte povestea celor doi copii pe conflictul dintre esenţa şi aparenţa, dintre ceea ce suntem cu adevărat şi ceea ce părem a fi. Iată de ce Prinţ şi cerşetor rămâne oricând o lectură captivantă şi incitantă pentru tinerii de toate vârstele.
Prinţ şi cerşetor este una din cărţile nemorabile pe care le-am citit cu mult drag în copilărie.
O satiră istorică, scrisă cu un umor fin şi înţepător, bazată pe diferenţele fundamentale dintre două clase sociale care în mod normal nu ar fi avut cum să se intersecteze, Prinţ şi cerşetor reuşeşte să-şi captiveze cititorii la mai bine de 135 de ani de când a fost scrisă.
Tom Canty, cel mai tânăr fiu al unei familii sărace din Offal Court, Londra, a visat mereu la o viață mai bună, încurajat de preotul local, care l-a învățat să scrie și să citească.
„în stravechea cetate a Londrei, într-o zi de toamna ca toate celelalte, […] a venit pe lume un baietas, într-o familie saraca – pe nume Canty – care nu-i dorise nasterea. în aceeasi zi s-a nascut alt copil englez, al unei familii bogate – pe nume Tudor – care dorea din tot suletul venirea lui pe lume“.
Casa în care locuia tatăl lui Tom era într-un cartier mărginaş, numit „Fundătura”, lângă strada Pudding. Era mică, putredă şi gata să cadă, dar era plină de familii sărace. Familia lui Tom ocupa o cameră la etajul trei. Părinţii aveau un fel de pat într-un colţ, însă Tom, bunica lui şi cele două surori ale lui, Bet şi Nan, nu aveau restricţii; ei aveau toată podeaua numai pentru ei şi puteau dormi unde doreau.
Într-o zi, hoinărind în jurul porților palatului, îl vede pe Prințul de Wales (Edward al VI-lea). Entuziasmat și dorind să-l vadă mai bine se apropie prea mult de acesta și este prins și bătut de gardienii regali. Edward observă incidentul, îi oprește pe aceștia și îl invită pe Tom în camera lui palat. Acolo, cei doi băieți sunt fascinați de asemănarea lor stranie, constatând chiar că s-au născut în aceeași zi. Dorind să ”guste” puțin fiecare din viața celuilalt, decid să își schimbe hainele pentru o zi. Prințul pleacă îmbrăcat în hainele lui Tom, nu înainte de a ascunde un obiect de importanță națională (care vom descoperi mai târziu în carte că era Marele Sigiliu al Angliei). Ajungând la domiciliul lui Tom, este brutalizat de tatăl acestuia, de care reușește să scape și să fugă pe străzi, unde îl întâlnește pe Miles Hendon, un soldat nobil ce se întoarcea din război. Cu toate că Miles nu crede că Edward este cine pretindea a fi, el îl ia sub protecția lui. Între timp, se răspândește ca un fulger vestea  că regele Henric al VIII – a murit, iar fiul lui Edward este acum rege.
Tom, dându-se drept prinț, încearcă să se poarte conform rangului său, dar face tot felul de gafe care îi fac pe nobili și pe personalul de la palat să creadă că prințul are o boală care i-a cauzat pierderi de memorie. Deși este întrebat  în mod repetat de Marele Sigiliu, el habar n-are unde se află acesta. Totuși, atunci când Tom este rugat să judece o cauză, observațiile sale de bun-simț îi liniștesc pe nobili că mintea lui este la fel de ascuțită.
În tot acest timp, Edward devine conștient de inegalitatea de clasă din Anglia, observând natura aspră și nedreaptă a sistemului judiciar englez și a pedepselor acestuia, oamenii fiind arși pe rug, bătuți și biciuiți. El își dă seama că acuzații sunt condamnați fără dovezi solide și că sunt spânzurați pentru infracțiuni minore, și promite să domnească cu milă, când își va recăpăta locul lui de drept. Declarațiile lui stârnesc ilaritatea unei bande de hoți, care îl cred nebun și organizează o ceremonie de încoronare în batjocură.
După o serie de aventuri (inclusiv un stagiu în închisoare), Edward reușește să ajungă exact la timp pentru a opri ceremonia de încoronarea a lui Tom ca rege. Tom îi recunoaște imediat calitatea de adevăratul prinț și este dornic să renunțe la tron; cu toate acestea, nobilii refuză să creadă că acel copil zdrențuros este chiar prințul Edward, până când el le arată unde ascunsese marele sigiliu înainte de a părăsi palatul. Este foarte amuzant momentul în care Tom declară că, dacă cineva s-ar fi deranjat să-i descrie sigiliul el l-ar fi putut arăta de mult, întrucât îl găsise unde era ascuns și îl folosise pentru a sparge nuci.
Edward si Tom își recapătă fiecare adevărata identitate, Miles este recompensat cu rangul de conte și dreptul familiei de a sta în prezența regelui. În semn de recunoștință pentru că i-a susținut legitimitatea la tron, Edward i-a acordat lui Tom o poziție privilegiată pe care a deținut-o tot restul vieții sale.
Prinţ şi cerşetor este o carte care reuşeşte să te binedispună prin stilul în care e scrisă dar, în acelaşi timp, te pune pe gânduri referitor la inechităţile sociale, la felul cum aceeaşi persoană poate fi tratată complet diferit în funcţie de conjunctura unor evenimente. De asemenea, cartea te face să crezi în puterea miracolului, care poate răsturna în bine destinul cuiva care, altfel, nu ar fi avut nici o şansă la o viaţă prea bună.
 Recomand cartea cu mult drag copiilor de toate vârstele 🙂
Această carte am inclus-o în Top 10 cărți care mi-au înflăcărat imaginația în copilărie și adolescență

print

4408506

About Author

25 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    Wow!!! Am citit aceasta carte acum multi ani. Eram in liceu parca. Nu am recitit-o pana acum dar daca am ocazia o sa o fac 🙂
    Frumoasa recenzia Tyna 🙂

  2. Superbă cartea, superb filmul si superbă si recenzia. Ce frumos e să citesti despre cărțile dragi.

  3. Simona Stavăr on

    Am citit cartea când eram micuță și știu că mi-a plăcut enorm. Chiar mi-ar plăcea să am timp să o recitesc 🙂

Lasă un răspuns