Prințesa de cenușă de Laura Sebastian, Editura Storia Books – recenzie

23

Prințesa de cenușă (Ash Princess)

Laura Sebastian

Editura Storia Books

Colectia Young Adult
An apariție: 2018
Nr. pagini: 448
Traducător: Anca Zaharia

Seria Prințesa de cenușă/ Ash Princess Trilogy:

1. Prințesa de cenușă – Ash Princess– 2018
2. Lady Smoke – 2019
3. Ember Quinn – 2020
Laura Sebastian a crescut în South Florida și a urmat cursurile Facultății Savannah de Artă și Design. A scris o piesă de teatru care a fost publicată în Playscripts, Inc. și trăiește în New York City, unde își petrece timpul scriind romane fantasy, având grijă de copii și învățând despre domeniul editorial. Prințesa de Cenușă e primul ei roman, cu care a debutat pe lista de bestselleruri a New York Times.
Theodosia avea 6 ani când țara ei a fost invadată și mama sa, Regina de Foc, a fost ucisă sub ochii ei. În acea zi, Kaiserul i-a luat Theodosiei familia, țara și numele și a încoronat-o drept Prințesa de Cenușă – un titlu rușinos, pe care să-l poarte în noua ei viață de prizonieră.
Timp de zece ani, Theo este captivă în propriul palat. Îndură abuzul neîncetat și batjocura Kaiserului și a curtenilor săi. E lipsită de putere și supraviețuiește în această lume nouă doar îngropând-o adânc în ea pe fetița care a fost odată.
Apoi, într-o seară, Kaiserul o forțează să facă inimaginabilul. Cu mâinile pătate de sânge și cu speranța că își va recăpăta tronul pierdut, ea își da seama că nu este destul doar să supraviețuiești. Theo are o armă: propria minte, mai ascuțită decât orice sabie. Iar puterea nu se câștigă întotdeauna doar pe câmpul de bătălie.
Timp de zece ani, Prințesa de Cenușă își vede țara prădată și poporul înrobit. Dar totul încetează acum.

Prințesa de Cenușă este un roman fantasy epic, despre un tron furat cu cruzime și o fată care trebuie să lupte pentru a-l recăpăta pentru poporul ei. Tensionată și elaborată, această poveste despre o prințesă maltratată și dornică de răzbunare, care incită la rebeliune pentru a-și recăpăta poziția de putere, atinge o coardă a timpului. Prințesa de Cenușă este o replică inteligentă și feministă a poveștii tradiționale cu eroina detronată, la care se adaugă multă intrigă, iubire și minciuni spuse pentru a îndulci situația. Baftă dacă vreți să o lăsați din mână.” – Virginia Boecker, autoarea seriei «The Witch Hunter»
Povestea curge și se învârte ca o spadasină, iar lama ei cioplește personajele și le întoarce pe unele împotriva altora. Acest roman fierbinte este o examinare interesantă a complexității răului și luptei împotriva acestuia. – Sarah Porter, autoarea cărții «Vassa și Noaptea»
„Laura Sebastian spune o poveste întunecată și vrăjită. Pregătiți-vă, căci Theodosia Houzzara – rănită, hotărâtă, mortală – își va săpa drum spre inimile voastre.” – Sara Holland, autoarea «Everless», bestseller New York Times
„Pentru iubitorii de fantasy, mai ales pentru cei cărora le plac protagonistele puternice, cartea aceasta se va vinde de la sine. Theo este dură și are onoare; te poți identifica cu sentimentele ei, pe care Sebastian le-a construit într-o lume amplă și frumoasă.” – VOYA
„Oferindu-ne o poveste care se amestecă cu intriga politică, cu magia puternică și debilitantă și cu mecanismele violente ale colonizării, Prințesa de Cenușă își va subjuga cititorii cu un subiect turbulent și fascinant.” – Kirkus Reviews
„Prin alianțe neașteptate și planuri de evadare îndrăznețe, călătoria Theodosiei de la prințesa asuprită la regină este una antrenantă, pe care fanii de fantasy o vor savura.” – SLJ
„Prințesa de Cenușă e o fereastră care arată complexitățile interacțiunii și emoțiilor umane, tensiunile familiale și fața publică falsă, care uneori este cerută în politică și la curte…, culminând cu un final numai bun pentru apariția unei continuări.”- Publishers Weekly
„Sebastian atrage atenția asupra personajului Theodosiei datorită luptei ei interioare, iar amenințările cu care are de-a face aduc o tensiune care te determină să-ți rozi unghiile… Cititorii vor dori să o urmărească și în revolta care vine în continuarea promisă de autoare.” – Bulletin
Prințesa de cenușă – povestea dureroasă a unui regat cucerit, a luptei permanente pentru dominație și putere, iar, pe de altă parte, lupta celor învinși de a încerca să renască din propria cenușă, chiar când așa ceva pare imposibil. O poveste plină de emoţie, în care prietenia şi loialitatea se înfruntă cu trădarea, dragostea cu ura, iar neputinţa se transformă din slăbiciune într-un paravan în spatele căruia creşte o revoltă mult timp mocnită.
Eroina cărții e tânăra prințesă Theodosia Houzzara, deși nimeni nu îi mai spune așa, ci Thora, iar Kaiserul, cuceritorul și cotropitorul ţării ei, care ocupă acum palatul, a numit-o, în batjocură, Prințesa de cenușă. Povestea ne e spusă la persoana întâi din perspectiva ei.
Ultima persoana care mi-a rostit numele adevărat, cu ultima suflare, a fost mama. Aveam şase ani pe atunci, iar mâna mea era încă prea mică să i-o cuprind pe a ei cu totul. M-a strâns atunci atât de tare de mână, încât cu greu am mai putut să mă concentrez și la altceva. Atât de strâns, încât abia am observat strălucirea argintie a lamei de cuțit care-i înțepa gâtul sau frica din ochii ei.
– Știi cine ești, mi-a zis ea.
Vocea ei nu a şovăit nici când cuțitul i-a străpuns pielea și a început să sângereze.
– Tu ești singura speranța a oamenilor noștri, Theodosia.
Apoi i-au tăiat gâtul și mi-au luat numele.
Au trecut zece ani de când măreața cetate Astrea a fost cucerită de kalovaxieni. Glasul zeităților la care se închinau astreenii a tăcut, templele au fost distruse, iar pietrele de spirit sacre provenite din peșterile pline de magie, unde se afla centrul puterii zeilor, aproape și-au pierdut proprietățile unice. Păzitorii au fost uciși odată cu regina lor, mama Theodosiei, și cu toți curtenii credincioși. Cei care nu au fost omorâți, au fost luați ca sclavi și trimiși să muncească în mine. Iar Thora a fost ținută prizonieră între zidurile palatului. Chiar dacă avea o oarecare libertate de mișcare, și chiar dacă s-a împrietenit cu Cress, fiica lui Theyn, conducătorul armatei kalovaxiene, era periodic biciuită și umilită, iar spatele ei plin de cicatrici era expus la fiecare petrecere de la palat, pentru a o ţine sub teroare şi desconsiderare. Nu a uitat niciodată că Theyn i-a ucis mama, pe regină, chiar în fața ochilor ei. Și îl ura la fel de mult ca pe Kaiser, din ordinul căruia îi fusese cotropită țara, Kaiserul fiind un tiran care conducea prin frică și teroare.
Stilul cărții este cursiv şi fluid, dialogurile bine construite, ritmul acțiunii e alert, iar titlul și coperta sunt sugestive. Referitor la copertă, deși cea originală e mai atractivă vizual, cea din ediția apărută la noi mi se pare în mod deosebit de inspirată. Galeria de personaje e diversificată și foarte bine creionată, fiind scoasă în evidenţă mentalitatea de învingători versus învinşi, dar şi linia fină dintre ură şi acceptare dintre unii dintre aceştia. În fond, toţi sunt oameni cu slăbiciuni şi defecte, dar şi cu părţi bune, fiind bineînţeles şi excepţii.
Asistăm la comploturi și intrigi subterane, căci astreenii, deși aproape decimați, nu au renunțat la luptă și nici la speranță. Știau că regina lor trăiește, chiar dacă aceasta era deocamdată doar o copilă înfricoșată, controlată prin bătăile crunte pe care le primea drept pedeapsă la orice act de nesupunere sau revoltă al astreenilor. Era de asemenea strict păzită, cei trei paznici ai ei, Umbrele, fiind în permanență în preajma ei. Cât prin numele de Prințesa de cenușă, era făcută să se simtă descompusă și fără consistență, asemeni cenușii, să simtă că atât mai rămăsese din fiica Reginei de Foc.
Era „invitată” la toate evenimentele și festivitățile organizate la palat și era obligată să poarte rochii cu spatele gol, să îi poată fi văzută cumplitele urme ale biciuirilor, iar pe cap îi era pusă o coroană de cenușă care se scutura în permanență peste fața ei. Scenele respective sunt foarte detaliat redate – atenţia la detalii e unul din atuurile cărţii – şi m-am încrâncenat vizualizând parcă în minte cum biata fată era pătată toată de cenuşă, pe rochie, pe păr, pe faţă! Și ea îndura, că nu avea încotro…
Asta până când o faptă pe care a fost forțată s-o comită a „trezit-o”. Era timpul să iasă din pasivitate şi va reuşi, după un devastator zbucium interior, în care se amestecă sentimentul de neputinţă, incertitudinea, procesele de conştiinţă şi determinarea. Și, din acest moment, asistăm la transformarea și evoluția Theodosiei ca personaj, care își va arunca în luptă cea mai puternică și ascuțită armă pe care o avea: mintea, inteligența ei sclipitoare, dublată de un curaj pe măsură.
Din momentul în care sunt „coapte” condițiile revoltei, vor apărea și aliații potriviți, care stătuseră până atunci în umbră: Blaise, Artemisa și Heron, tineri de vârstă apropiată cu ea care, riscând enorm, se vor substitui paznicilor ei. Iar relaţia Theodosiei cu Heron va fi una destul de complexă. Heron, un prieten al ei din copilărie, fusese ani de zile închis în mină. Despre cei închiși în mine o perioadă îndelungată, se ştia că după un timp, majoritatea înnebuneau. Magia pietrelor sacre era prea puternică și nu îi puteau face față. Astfel vor apărea bersekerii, armele umane. Nu vă dau detalii, veți vedea despre ce e vorba. 
Este o poveste brutală şi dură şi sunt multe fragmente în carte care m-au oripilat, toate cele în care sunt descrise atrocitățile kaiserului, dar cel mai mult m-a impresionat povestea spusă Thorei de soția acestuia, împărăteasa cu ochi goi, pe jumătate nebună… Și cum să nu înnebunești când cel cu care te căsătorești, îndrăgostită fiind, imediat după ce au fost rostite jurămintele de căsătorie a dat ordin să fie ucisă familia ta, familia lui, și toți curtenii credincioși, preluând astfel prin forță puterea? Ăsta era kaiserul, un om fără nimic uman în el, un monstru, spre deosebire de fiul său, prințul Soren, un personaj care mi-a plăcut și m-a convins. Deşi i-am văzut limitele impuse de dominatorul său tată, am apreciat că nu a rămas captiv în interiorul lor, ci a acționat în cele din urmă (veți vedea de ce spun ”în cele din urmă”) așa cum i-a dictat conștiința, dar și dorința de răzbunare – avea din plin ce răzbuna, căci kaiserul îi luase și lui cea mai iubită ființă – dar și influențat de sentimente. Sentimente față de… Prințesa de cenușă, dar pe care el nu o considera astfel, descoperind persoana din spatele degradantului nume. Mi-a plăcut mult relaţia lor, compatibilitatea, felul în care se simţeau bine unul în compania celuilalt, dar, cu toate acestea, Theodosia nu a putut uita nici un moment că făceau parte din tabere diferite. 
Un personaj al cărţii care m-a derutat fost Cress: după ce iniţial am simpatizat-o, fiica generalului Theyn s-a dovedit a fi doar o fată răsfăţată, prefăcută şi manipulatoare. Era singura prietenă a Thorei de la palat, şi singura care îi arătase acesteia bunăvoinţă, dar se pare că prietenia ei avea un preţ: ca Thora să-şi ştie locul de învinsă, recunoscătoare pentru orice fărâmă de afecţiune care îi era arătată. Însă pactul lor de „surori de sânge” cade atunci când Thora va redeveni şi se va simţi Theodosia, iar Prinţesa de cenuşă îşi va ridica aripile din scrum, căci ea era fiica şi urmaşa Reginei de Foc!
Deşi unele din acţiunile Theodosiei m-au contrariat, atât cele faţă de Cress (parcă aş fi ales altă cale în privinţa acesteia), cât mai ales cele referitoare la Soren, pe care îl va manipula, speculând sentimentele acestuia de care era conştientă, i-am înţeles motivaţiile: era în punctul în care miza revoltei era enormă, era o luptă „care pe care”, trăieşti sau mori, învingi sau rămâi învins. Şi nu era doar viaţa şi soarta ei în joc: se simţea răspunzătoare pentru poporul ei, atât cât mai rămăsese din el. 
Povestea, care m-a atras cu totul în lumea ei, e foarte captivantă și se citește ușor, fiind din ce în ce mai interesantă pe măsură ce se conturează acțiunea punctată de momente dramatice şi insuportabil de tensionate, culminând cu o răsturnare de situație la final, plină de dramatism, care deschide larg calea spre volumul următor. Sunt foarte curioasă ce va urma, sper să nu avem foarte mult de aşteptat. E o carte foarte bine scrisă pe care o recomand iubitorilor genului young adult. Este frumos exploatat şi filonul fantasy, deşi nu este foarte pregnant.
Am fost o prințesă făcută din cenușă. În mine nu a mai rămas nimic care să ardă.
Acum este vremea să se ridice o regină.

Mulțumim Editurii Storia Books pentru cartea Prințesa de cenușă

 de Laura Sebastian oferită pentru recenzie!

Cartea poate fi comandată de pe storiabooks.ro, libris.roelefant.ro, libris.ro, dol.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Storia Books

 

About Author

23 de comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Nu am auzit de cartea aceasta! Pare foarte antrenantă şi captivantă iar subiectul este foarte incitant .
    Felicitări, Oli!

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Inca o serie fantasy care pare interesanta! Multumim Oli si felicitari pt minunata recenzie!

    • Multumesc Dorina! Si, din cate am vazut pe goodreads, volumul al doilea e si mai bine cotat, abia astept sa apara si la noi, ma bucur ca au preluat aceasta serie cei de la Storia Books!

  3. Am auzit de carte, in general de bine. Recenzia ta este foarte convingatoare iar faptul ca este trilogie, din ce am vazut mai sus, lasa timp povestii sa se dezvolte. Multumesc pentru recomandare!

    • Cu drag Ana! Finalul deja deschide calea spre volumul urmator care, dupa cum ziceam mai sus, e si mai bine cotat pe goodreads. Imi plac seriile, iar aceasta cred ca imi va placea in mod deosebit. Am apreciat ca fiind un foarte reusit roman de debut aceasta carte.

  4. Am citit cu mare placere frumoasa ta recenzie, Oli. O poveste frumoasa din câte îmi dau seama. Mă bucur ca am si eu aceasta carte.

    • Mulţumesc, Alina! Ştiu că şi ţie ţi-a plăcut cartea, am văzut ce frumos ai scris despre ea. Am apreciat-o foarte mult ca şi carte de debut, e surprinzător de bine scrisă, iar seria am văzut că e în creştere pe goodreads, ceea ce ma face să aştept cu mult interes volumul următor.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: