Printul nemilos de Holly Black, Editura Storia Books – recenzie

Prințul nemilos

Holly Black

Editura Storia Books

Anul aparitiei: 2018

Numar pagini: 432

Traducerea: Bogdan Voiculescu

Titlu original: The Cruel Prince

Genul: Fantasy, Young Adult

Primul volum dintr-o nouă serie fantasy scrisă de Holly Black! Un bestseller New York Times încă de la apariție.

• Seria Făpturile văzduhului/ The Folk of the Air Series

1. Printul nemilos – The Cruel Prince – 2018

2.  Regele malefic – The Wicked King – 2019 – recenzie 

3.  Regina fără regat – The Queen of Nothing – 2020

Holly Black este autoarea mai multor serii fantasy pentru copii și adolescenți. Printre cărțile sale se numără Cronicile Spiderwick (scrisă împreună cu Tony DiTerlizzi), seria The Modern Faerie Tale, seria Curse Workers, Doll Bones, The Coldest Girl in Town, seriaMagisterium (scrisă împreună cu Cassandra Clare) și Darkest Part of The Forest. Holly Black a locuit în copilărie într-o vilă din epoca victoriană, iar mama ei îi povestea mereu basme cu zâne şi stafii. Colecţionară avidã de volume rare de folclor, de păpuşi ciudate şi de pălării nebuneşti, ea locuieşte astăzi în New Jersey împreună cu soţul ei.

A ajuns printre finaliștii Premiului Eisner și a primit Premiile Andre Norton, Mythopoeic și Newbery Honor. Holly locuiește în Massachusetts împreună cu soțul ei, Theo, într-o casă cu o ușă secretă.

Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

„Pasajele fermecătoare care îți taie respirația, personajele secundare extrem de bine conturate și eroina seducătoare, tare ca piatra, îmbogățesc intriga inteligentă și complexă care crește în intensitate și ajunge la o întorsătură de situație în actul al treilea, care vă va lăsa cu gura căscată.” – Publishers Weekly

„Jude, care se confruntă cu o lume pe care o iubește și o urăște deopotrivă și care alege să obțină putere și siguranță în loc să rămână o persoană cu inima curată, este o naratoare captivantă. Indiferent ce urmărește cititorul – o acțiune care să-l țină cu inima strânsă, o poveste de dragoste fatală, trădări, complexitate morală – povestea de față este o aventură pe cinste.” – Booklist

„Încă o creație fantastică, profund antrenantă și pe deplin captivantă de la Black, care-și merită locul pe toate rafturile de cărți YA.” – School Library Journal

V-ați dorit vreodată să pătrundeți pe Tărâmul Zânelor? Am citit cărți cu zâne, și cărți în care e descris acest tărâm (foarte frumos prezentat în Stăpânul Umbrelor de Cassandra Clare, și chiar am observat unele asemănări cu felul în care e redat în Prințul nemilos), dar nu m-am aflat vreodată acolo… până acum. Ei bine, această carte e pur și simplu un portal prin care pășești direct în ținutul straniu și misterios al acestor făpturi magice, zânele. Descrierile sunt minunate, atât ale locurilor, cât și ale făpturilor care le populează.

E o lectură încântătoare, atât ca subiect, poveste, personaje, stil de scriere și, foarte important, are o copertă foarte inspirată și o editare de notă maximă! 

Cartea începe cu un episod dur, șocant chiar, cititorii fiind martorii unei duble crime: părinții lui Jude – personajul principal al cărții – și al surorilor ei sunt uciși de un personaj periculos și misterios ce nu făcea parte din lumea oamenilor.

„Într-o după-amiază toropită de duminică, un bărbat îmbrăcat într-un pardesiu lung și întunecat s-a oprit în fața unei case, pe o stradă mărginită de șiruri de copaci. Nu a parcat nici o mașină și nici nu a venit cu taxiul. Nici un vecin nu l-a văzut plimbându-se pe trotuar. A apărut pur și simplu, ca și când ar fi pășit din umbră în umbră. „

Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jude. O cunoaștem pe aceasta și pe sora ei geamănă, Taryn, pe când aveau șapte ani, iar sora lor mai mare, Vivienne, avea nouă ani, și asistă neputincioase la uciderea părinților lor.

Acțiunea se reia câțiva ani mai târziu. Fetele, adolescente acum, se aflau pe Insula Puterii, în regatul Elfhame, în casa lui Madoc și sub protecța acestuia. Cine era Madoc? Era ucigașul părinților lor! Dar, totodată, era un nobil al acelei lumi, generalul Înaltului Rege, fostul soț al mamei fetelor și… tatăl lui Vivienne! Cum se leagă toate acestea între ele, și cum s-a ajuns aici, vă las să  aflați singuri.

Lectura cărții ne dezvăluie o lume plină de magie, veselie și culoare, o lume a plăcerilor și a fastului. Zânele sunt ființe imprevizibile, răutăcioase, egoiste, chiar crude. Însă fascinante. În carte, termenul de zână este folosit pentru a denumi orice creatură fantastică din Tărâmul Zânelor sau din rândul Făpturilor Văzduhului: impi şi hobi, goblini şi boggani, grigi, selkele, striți și pixi, oameni – vulpe, și câte și mai câte.

Vivi, care era pe jumătate zână, nu-și dorește nimic mai mult decât sa revină definitiv în lumea oamenilor, pe când Jude, puternică, îndrăzneață, sfidătoare și bătăioasă vrea să fie acceptată în lumea zânelor. Șansele de a fi integrată și acceptată de aceste făpturi capricioase sunt însă mici, în ciuda faptului că a fost crescută – împreună cu surorile ei – ca una de-a lor. 

”Sunt obișnuită să am servitori. Impi și hobi, goblini și grigi. Aripi diafane și unghii verzi, coarne și colți. Locuiesc pe Tărâmul Zânelor de zece ani. Nimic de aici nu îmi mai pare atât de ciudat. Aici, eu sunt cea ciudată, cu degetele boante, urechile rotunde și viața scurtă cât a unei muște.”

Madoc le-a crescut alături de noua lui soție și fiul său, Oak, în vârstă de patru ani, dintr-un simț al onoarei. Era un criminal, da, era un om crud, dar nu era un om lipsit de onoare, și își lua foarte în serios responsabilitățile. Mie mi-a plăcut acest personaj controversat, deși nu am fost de acord cu multe din faptele lui.

Cele două lumi nu sunt definitiv separate. Zânele puteau ajunge în lumea oamenilor, iar destui muritori se aflau în lumea zânelor (partea tristă e că majoritatea acestora era vrăjită și silită să facă muncă de robi).

”Până la urmă, se pare că nu e atât de greu să călătorești între Tărâmul Zânelor și lumea oamenilor. Tărâmul se intinde alături de orașele muritorilor și dedesibtul lor. Zânele trăiesc în dealuri, în văi și sub gorgane, pe străduțe dosnice și în clădiri abandonate ale muritorilor.”

Aflăm despre Curtea Regală, despre regele Eldred și odraslele lui, dintre care una va fi desemnată drept următorul rege. Favoritul era prințul Dain, al treilea născut. Deși Balekin, primul născut, nu acceptă această decizie, iar urmările acestui fapt vor fi dramatice, după cum veți vedea.
Cât despre Jude, ceea ce își dorea cel mai mult era să aibă putere, astfel încât să nu mai fie nevoită să îndure capriciile, răutățile și farsele – departe de a fi inofensive – la care o spuneau Prințul Cardan și tovarășii lui – Valerian, Nicasia și Locke.

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

”Nu tânjesc să devin egală cu ei. În inima mea, tânjesc să-i întrec.”

Prințul Cardan era al șaptelea născut, iar Jude îl considera cel mai crud și mai nemilos dintre odraslele regale. Și era coleg la școală cu Jude și Taryn. La care școală? Cea a zânelor, bineînțeles! Și copiii zânelor merg la școală. 

Fiindu-i interzis de către Macon să participe la întrecerile de la Înalta Curte pentru a deveni cavaler – la Curtea Regală erau și doamne-cavaler, interesantă idee, nu cred că am mai întâlnit-o – lui Jude i se oferă o altă oportunitate pentru a avea putere: face o învoială cu Prințul Dain și acceptă să devină spionul acestuia. Avea un mare atuu: fiind om, putea să mintă, ceea ce zânelor le era imposibil! Nu puteau minți, dar te puteau vrăji! Dacă știai cum, te puteai însă proteja: cu un colier de scorușe și ciorapii întorși pe dos. Ce te faci cu mâncarea zânelor, fructele și vinul lor fermecate? Un praf de sare să nu uiți să ai tot timpul asupra ta!

Ca spion al lui Dain, Jude va ajunge să facă parte din Curtea Umbrelor, alături de cei cunoscuți sub numele de Gândacul, Stafia și Bomba. I-au spus că va ști că a devenit cu adevărat una dintre ei când îi vor da și ei o poreclă.

Personajele, foarte bine schițate, ca și faptele lor, nu se pot descrie în nuanțe clare, de alb sau negru, ci sunt imprevizibile, schimbătoare, acoperind toată gama nuanțelor de gri. Mi-a plăcut foarte mult cum le-a surprins și descris autoarea, dar nu pot spune că am simpatizat prea multe dintre ele. Ba chiar m-au dezamăgit, începând cu Taryn, geamăna lui Jude. Vă las să vedeți singuri de ce… În schimb, mi-a plăcut de Vivi, și, bineînțeles, de Jude.

Cât despre Cardan, ei bine, aici sunt multe de spus. E chipeș, arogant, impulsiv, imatur, rău și vicios, dar, pe măsură ce afli o parte din ceea ce îl face să fie astfel, parcă nu-l mai poți antipatiza… atât de mult. Nu până acolo încât să devină simpatic, dar am mari așteptări în ceea ce-l privește, în evoluția lui ca personaj în volumele următoare.

Partea mea preferată din carte este, previzibil, conturarea relației de fascinație și ură dintre Jude și Cardan, interacțiunea dintre aceștia, marcată de o enormă antipatie sub care mocnea, ca un vulcan, o atracție pe care refuzau să și-o asume.

”- Chiar crezi că poţi câştiga împotriva mea? Împotriva unui prinţ al Tărâmului Zânelor? (…)

– Te voi sfida în continuare. Te voi face de râs cu sfidarea mea. Îmi tot aminteşti că sunt o biată muritoare şi că tu eşti un Prinţ al Zânelor. Ei bine, dă-mi voie să îţi amintesc că asta înseamnă că tu ai mai multe de pierdut, pe când eu nu am nimic.”

” – Spune-mi de ce mă urăști. O dată pentru totdeauna.

– Prea bine, zice și mă fixează cu o privire răutăcioasă. (…)

Se apleacă înainte și închide ochii.

– Mai mult decât orice, te urăsc pentru că mă gândesc la tine. Adesea. E dezgustător și nu mă pot opri. (…)

Schimb unghiul în care țin cuțitul, întorcându-l astfel încât să-i străpungă beregata. Nu pare nici pe departe atât de alarmat din cauza mișcării mele pe cât mă așteptam. Nici pe departe atât de alarmat ca în momentul în care îmi ating buzele de buzele lui.”

„Fie ca moartea să fie singurul tău tovarăş.”

Acțiunea se construiește ca un puzzle, faptele personajelor îmbinându-se și căpătând sens pe măsură ce înaintăm în poveste. Senzația iminentă de pericol, dramatismul situațiilor și tensiunea vor atinge cote maxime odată ce intri în culisele jocurilor politice pentru coroană. Blesteme, alianțe neașteptate și interese ascunse, crime, trădați și trădători, dușmani ”de calitate”, ca și răsturnări spectaculoase de situație, de toate acestea vom avea parte.

”- Deci ai mulți dușmani? (…)

– Nu mulți. Dar sunt de calitate.”

Recunosc că nu m-am așteptat la final, am crezut că-l intuiesc de câteva ori, dar autoarea se joacă magistral cu imaginația noastră.

”Simt că am trecut peste un fel de prag. Înainte, nu știam până unde pot merge. Acum cred că știu răspunsul. Voi merge cât de departe e nevoie. Voi merge mult prea departe.”

E una din acele cărți pe care nu doar o citești, ci o savurezi, rând cu rând. Povestea, seducătoare, te atrage în universul ei și te ține captiv între paginile ei până la final, când ai vrea doar să apară cât mai repede volumul următor!

Cartea Prințul Nemilos de Holly Black poate fi comandată de pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Storia Books

Recenzii și prezentari cărți fantasy