Provocarea sortii de Nora Roberts, Editura Litera – recenzie carte

62

Provocarea sorții

Nora Roberts

Editura Litera/ Lira
Colecția Cărți Romantice
Traducerea: Ruxandra Târcă/Graal Soft
Nr. pagini: 215
Titlu original: Tempting Fate
Este al doilea volum din The MacGregors series 
  1. Un pariu pe soartă  – Playing The Odds prezentare carte 
  2. Provocarea sorții – Tempting Fate recenzia
  3. Posibilități nenumărate – All The Possibilities recenzia
  4. Singurătatea unui bărbat – One Man’s Art – prezentare carte
  5. Acum şi pentru totdeauna – For Now, Forever prezentare carte
  6. Miresele MacGregor – The MacGregor Brides prezentare carte
  7. Mâna câștigătoare – The Winning Hand prezentare carte
  8. Mirii MacGregorThe MacGregor Grooms – prezentare carte
  9. Vecinul perfect  The Perfect Neighbor – prezentare carte
NORA ROBERTS …PUR SI SIMPLU DRAGOSTE
Când eram prin clasa a șasea, ai mei s-au gândit să facă puţin parenting şi să mă trimită într-o tabăra, un loc  unde departe de ”cicăleala lor” ar fi trebuit să mă descurc singură, să iau decizii şi să fac propriile greşeli, un fel de ”armată pentru fete”. Cum ideea le-a venit destul de târziu, singura tabăra disponibilă mai era cea de sculptură. Am primit vestea cu bucuria condamnatului. N-am uitat niciodată ziua plecării, mă simţeam ca un astronaut care se îmbărca pe navetă într-o destinaţie necunoascută. Ziua întoarcerii mi se părea la distanţă de ani lumină.
Ajunsă în tabără, aveam să constat că mă înşelasem. Profu’, pe care mi-l imaginasem un zbir  antipatic, după chipul şi asemănarea profesorului de desen tehnic, era de fapt un Om, unul dintre puţinii pe care i-am cunoscut până /după aceea. S-a apropiat de noi cu grija cu care ţii un ou în mână. Ne-a tolerat incertitudinile, ne-a ascultat, a glumit cu noi, ne-a încurajat reuşitele şi ne-a mângâiat eşecurile. Din acea tabăra am venit cu două învăţăminte: primul, că ochiul meu nu se orientează în spaţiu, şi de aceea sculpturile mele nu făceau diferenţa dintre un iepure şi o veveriţă, şi a doua, că sculptura este asemeni unui om. Meşterul ne învăţase că o sculptură este asemeni unui om. Dacă pentru cunoașterea lui trebuie să îndepărtezi straturi de calităţi, emoţii, defecte, la fel şi pentru o sculptură trebuie trebuie să  dai deoparte valuri de materie, până s-o desăvârşeşti. Totul cu aceeaşi răbdare, pasiune, inteligenţă şi talent.

tempting fate

Amintirile mi-au revenit  citind ultima carte publicată a Norei Roberts – Provocarea sorţii. Autoarea, asemeni unui sculptor, reuşeşte să ne dezvăluie în faţa ochilor personajele. Fiecare pagină/cuvânt  este asemeni unei dalte, dezvelind o nouă faţetă a personalităţii eroilor săi. Face asta cu risipă de talent, imaginaţie, reuşind ca la final să ne înfăţişeze în toată splendoarea ei cea mai frumoasă dintre sculpturi – DRAGOSTEA. Dar să începem cu începutul.
Acțiunea cărţii începe lin, asemeni unui meşter care pipăie suprafaţa pietrei/lemnului, să-i cunoască fiecare fibră şi să-i simtă căldura. Începem prin a a cunoaște perosnajul feminin – Diana. Nume de zeiţă,  o tânăra încercată, avocat de profesie, inteligentă, de o frumuseţe specială, interesantă, nu frapantă. Conștiincioasă în meserie, rezervată în relaţiile cu ceilalţi, Diana era un model de seriozitate şi părea mai degraba teleportată din cărţile lui Jane Austen. Din lumea perfect organizată pe care şi-o crease singură, o smulge o scrisoare venită de la cumnata ei, o invitaţie de a-şi reîntâlni fratele, de care fusese despărţită de la vârsta de 6 ani.
Rămasă orfană de ambii părinţi la o vârstă foarte fragedă, Diana rămâne în grija unei mătuşi. Pentru o metisă, rezultată dintr-o relaţie cu indian comanş, copilăria a fost un chin. O mătuşă rasistă, ce i-a înăbușit personalitatea, dornică să supună latura ”sălbatică”, pe care o consideră inadecvată. Ani în care a încercat să nu se simtă ca o povară, făcând eforturi de a-şi asculta mătuşa  în toate, simţind că-i datora totul, aşteptând ziua când se va putea elibera la rândul ei de această datorie. Acum, ajunsă la vârsta maturităţii, hotărăște că a venit vremea să închidă acest capitol dureros şi revine în viaţa fratelui ei. Dar întâlnirea lor este amânată, căci la locul întâlnirii cu destinul se prezintă Caine, fratele cumnatei sale. Cine este Caine? Tot avocat de meserie, absolvent de Harvard asemeni Dianei, cu câţiva ani mai în vârstă şi cu o reputaţie bine stabilită în sala de judecată dar și în afara ei. Nici nu se putea găsi o diferenţă mai mare de stil şi abordare a vieţii, căci acesta fusese crescut într-o famile caldă, alături de fraţi şi soră, având sprijinul necondiţionat al familei şi o afecţiune de care a fost constant înconjurat. El foc, ea gheaţă, sau cel puţin aşa pare la prima vedere:
Caine, la Harvard ai lăsat în urmă o reputaţie destul de puternică şi nu are legătură doar cu sălile de curs.
– Serios? Cândva, va trebui să-mi povesteşti.
– Deja ai devenit materie de  legendă. Şampanie şi pasiune între Dreptul penal şi Procedurile de divorţ.
– De fapt a fost bere. Doar nu crezi tot ce auzi, nu-i aşa?
Jovial, plin de umor, expansiv  în relaţiile cu femeile, este opusul persoanei inhibate a Dianei ,dar atracţie esteacolo şi ea le va dicta relaţia.
Întâlnirea de la hotelul Comanche cu fratele ei este o încercare pentru amândoi, prea  multe  întrebări, frustrări, aşteptări. Emoţiile urcă şi coboară în sufletul Dianei asemeni unei maree. Cu o adolescenţă tulbure, ajuns la închisoare în urma unui concurs nefericit de întâmplări, şi el avusese parte de un trecut chinuit. Nora Roberts reuşeşte să construiască un personaj  puternic, ce şi-a depășit condiţia. Deşi cu câţiva ani mai mare decât Diana, el îşi va croi un drum în viață, ajungând să-şi întemeieze o familie, să fie respectat de ceilalţi, dar şi să sufere în continuare de dorul părinţilor şi al surorii. O indiscreţie din partea Serenei, cumnata sa, va duce la o dureroasă dezvăluire. Fratelui ei, Justin, mătuşa îi interzisese să ia legătura cu sora sa după moartea părinţilor, singura legătură fiind suma de bani pe care acesta o trimisese constant pentru creşterea şi educaţia Dianei. Şi el plătise preţul singurătăţii şi al dorului de sora sa.
Aici, ”dalta” Norei Roberts ”mușcă” adânc din  personaj şi scoate la iveală  frustrarea, mânia, resentimentele ei. Toată  viaţa fusese crescută cu ideea că-i datora totul mătuşii ei şi că fratele său o abandonase. Deşi la început îl aşteptase, după un an încetase să mai spere şi se retrăsese în lumea ei, tăcută şi dezamăgită. Lipsită de iubire, fusese crescută de mătuşă din obligaţie şi resimţise lipsa afecţiunii, deopotrivă cu dorul de părinţi şi de fratele pe care-l adora. Nu a înțeles niciodată de ce Justin nu o dorise în viaţă lui. Şi deodată totul se dovedeşte a fi o minciună.
Trădată,  simţindu-se  singură împotriva tuturor, are o discuție cu fratele ei. De data asta tensiunea atinge cote maxime, aşteptările neîmplinite, dispreţul faţă de comportamentul mătuşii, dorurile, regretele şi, peste toate, dragostea dintre fraţi, pe care nici timpul, nici depărtarea nu le stinseseră, ies la iveală. La ele se adaugă sentimentul datoriei faţă de fratele său, şi nedreptatea pe care i-a făcut-o atâţia ani:
”-Vreau să-mi cer iertare.
 – Nu a pentru ce, Diana.
 – Toţi anii ăştia te-am dispreţuit, chiar am încercat să te urăsc pentru că ai uitat de mine.
– Nu ştiam cum să te fac să înţelegi, erai atât de mică!
– Cum să înţelegi, când eu n-am putut să-ţi spun niciodată. Justin, am pierdut totul atât de repede, i-am pierdut pe toţi. La început am crezut că m-ai părăsit pentru că făceam prea multe necazuri.”
Se împacă și sfârșesc prin a redeveni prieteni.
Alături de ea este Caine, căruia îi descoperim latura sensibilă, grijulie, dar şi dorinţa vie pentru femeia de lângă el. Încă de la prima întâlnire  este subjugat de vulnerabilitatea ei. Caine  o ascultă şi o înţelege. Inteligența îl face să vadă dincolo de masa glacială a Dianei, şi să-şi dorească să stârnească pasiunea ce clocoteşte în ea. Nu semăna cu nici una din femeile pe care le cunoscuse, dar îl atrăgea mereu, cu parfumul şi misterul din spatele privirii, când hotărâte de femeie puternică, când  emoţionată şi vulnerabilă. Diana este totodată şi o premieră, prima femeie care-l respinge. Ştie că refuzul ei este doar de suprafaţă, din cauza educaţiei spartane primite şi, asemeni unei feline ce vânează, se înarmează cu răbdare. Sărutul pe care îl fură  îi dă speranţa, dar îl şi îngrijoarează, căci din vânător devine sedus la rândul lui:
”Am obiceiul să ating tot ce vreau să am.
– Stârneşti ceva în mine, îi spuse el , apoi gura lui o găsi pe a ei. Ştia să satisfacă o femeie. Ştia toate trucurile, numai că atunci, cu ea în braţe, cu gura ei tot mai înfometată de a lui, le uitase pe toate.”
Hotărât, el îi declară dorinţa, şi-i cere să fie sinceră cu ea însăşi, dar Diana îl respinge. Acum, după atâţia ani, reuşise să-şi ordoneze viaţa, să scape de sub tutela mătuşii, iar emoţiile ce o asaltau ameninţau proaspetele reuşite. Dar toate păreau acum nişte castele de nisip, ameninţate de valurile  de dorinţă  pentru el. Speriată de intensitatea sentimentelor şi  simţindu-se nepregătită, fuge.
Că Nora Roberts crede în soartă, este un adevăr binecunoscut, şi două săptămâni mai târziu, ce doi se întâlnesc întâmplător în acelaşi oraş, la acelaşi restaurant. Scurtul timp scurs de la ultima întânire nu făcuse decât să  sporească dorinţa lor. De dată asta Caine pune în joc abilităţile sale de negociere şi îi prezintă o oferta profesională. Adoptând politica paşilor mărunţi, se hotărășeste să-i ofere ca sediu pentru noul ei cabinet de avocatură un birou din clădirea firmei sale.
Deşi  simte capcana ce îi  fusese întinsă, tentaţia este irezistibilă, şi o vizită în ”bârlogul lupului” o seduce iremediabil: o clădire șic, o ambianță elegantă, un spaţiu perfect pentru biroul sîu  şi o listă de clienţi cadou. Un parteneriat  promiţător. Dar oferta unei relaţii personale este din nou la orizont, căci Caine nu face un secret din dorinţa sa, doar îi dă timp:
”-Vreau să fac dragoste cu tine ore în şir, până când ţi se va moleși trupul şi mintea  îţi va  fi plină de mine. Doar de mine”.
Toate erau o cortină în spatele căreia se desfăşura o scenă de seducţie. Încăpăţânării Dianei de a recunoaşte pasinea dintre ei îi răspunde cu stăruinţă. Odată nada aruncată şi prinsă, se mulţumeşte momentan cu lucrul zilnic alături de Diana. Răbdarea îi aduce şi beneficii, căci are ocazia s-o cunoască mai bine, devenind pe zi ce trece mai fascinat de aceasta. Încet, încet, ea capătă mai multă încredere şi se deschide faţă de el.
Deşi spusese la început că nu doreşte să-şi complice existenţa  şi să devină doar o nouă cucerire pe lista unui Casanova, Diana simte că cedează farmecului acestuia.Sărutările şi atingerile lui o provoacă, și-şi găsesc ecou în  propria dorinţa de a-l săruta şi de a-l atinge. Caine este singurul bărbat care o vede periculos de bine pe ea – femeie, avocat, vulnerabilă, şi o acceptă cu totul. O şicanează, o invită la plimbare în toiul dimineţii, n-o lasă să se gândească, așteptând momentul când ea va lăsa garda jos şi va accepta să-și trăiască viață pentru prima oară:
”Mă derutezi. Nu vreau să fiu derutată. Vreau să ştiu  exact ce fac, cum fac, de ce fac. Dacă stau inpreajma ta, îmi apar tot felul de goluri în  minte”.
Toţi anii în care învăţase să se protejeze de  emoţii puternice,  se ferise  să se ataşeze de oameni, să controleze totul pentru a nu fi suprinsă, îi sunt daţi peste cap de omul acesta care  o face să râdă, să viseze la fericire, să experimenteze, să îndrăznească să fie Femeie. O femeie rămasă în toiul nopţii în mijlocul unei furtuni de zăpadă, izolată într-un motel, alături de Bărbatul ei, căruia i se dăruie pentru prima oară fără rezerve, plină de pasiune.

cuplul perfect

A două zi  ar fi putut  fi ultimul capitol al cărţii, dar autoarea urmăreşte o poveste credibilă şi  nu un happy-end prematur. Scurta descătuşare de forţe nu diminuează tensiunea dintre ei, dimpotrivă, o sporeşte. Ea o neagă, el o înfruntă, ea pledează în victimă, el îi aruncă adevărul în faţă:
”- A fost mârşav ce-ai făcut !
– Mârşav… Nu păreai să gândeşti aşa  acum ceva vreme în dormitor.
– Nu aveai nici un drept!
– Dar tu ?
– Eu eram pe jumătate adormită !
– Nu regreţi mai mult  ca mine ! „ (conflictul intră în prelungiri, scenele sunt toride, va las să le citiţi singuri)
Întoarsă la birou, are parte de  o nouă surpriză. Un telefon primit de la tatăl lui Caine şi o invitaţie ca partenera a acestuia  la aniversarea sa.
Şi iat-o pe Diana, sosită la reşedinţa familiei Caine. Casa seamănă cu replica unui castel scoţian, amintind de strămoşii familiei şi are de toate: săli de bal, blazon, pivniţă şi mai multe camere. Atmosfera avea tot ce-i lipsise Dianei în copilărie: o famile unită de dragoste, încredere şi sprijin, multă veselie, nici nu e de mirare că se simte sedusă. Şi nu doar de familie este sedusă, mărturie stau sala de bal, dormitorul, podeaua şi mai toate suprafeţele disponibile. Cu un Caine care o urmăreşte peste tot  şi presiunea familiei asupra sa (mama lui Caine visează deja la nepoţi, Daniel, ”patriarhul” familiei încearcă să mijlocească apropierea dintre fiul său şi Diana), aceasta sfârşeşte prin a se plânge lui Caine. Deși izvorâtă din dragoste, Diana le interpretează ca pe nişte  aşteptări, obligaţii, ce-i aduc aminte de aşteptările mătuşii sale, şi se scutură ca de un jug, vrea să fie lăsată în pace să aibă propriul drum.
”- Nu faci faţă chestiei ăsteia. Atunci să vedem cum faci faţă la asta. Sunt îndrăgostit de ţine.
– Nu pari prea încântată…
– Doamnă avocat, aţi vrea să ştergem declaraţia din  dosar?”
Diana îl refuză. Câte femei nu ard de nerăbdare să audă această declaraţie şi să le fie împărtăşite sentimentele. Nu este şi cazul ei. Şi în copilărie  riscase să iubească şi pierduse tot: familie şi fraţi. Nu putea trece din nou prin acelaşi iad. Abia ajunsese să se liniştească. Frica de a fi abandonată din nou  o paralizează:
”- Mă sperii. Încă de la început. Eşti ceea ce  am evitat întotdeauna. Tocmai mi-am găsit  propriul drum, şi nu vreau să îndeplinesc aşteptările nimănui.
  – Cum ştiu că o  să rămâi cu mine ?”
Din nou, ea alege să fugă, pentru ultima oară, căci fuga nu-i aduce liniştea mult dorită, ci doar remuşcări şi păreri de rău. Realizează că în dragoste trebuie să rişti, că nu există certitudini și hotărăşte să ”sară în gol”, riscând pentru prima oară în viaţa ei. Ştie că a sosit timpul să-şi înăbuşe fricile, să-şi îngroape toate fantomele trecutului, şi ajunge la biroul lui Caine. Aici găseşte un Caine rănit în orgoliu, dezamăgit de refuzul categoric al ei şi este nevoită să-şi pledeze cauza cu ardoare:
”- Cred că  venit vremea să fim parteneri.
– Parteneri ? Dumnezeule, îmi oferi o propunere de afaceri?
– N-are legătură cu afacerile. Vreau să te însori cu mine.
– Adică, mă ceri de bărbat?
– Te iubesc, te iubesc!”
Finalul nu este despre ”binele învinge”, ci despre ”Dragostea învinge”: oprelişti, frici, incertitudini, tare din copilărie. Toate trec şi toate le vindecă, poate fi şi un exemplu de viaţă, o definiţie a dragostei ce se obţine doar cu ”preţul”  încrederii, al abandonului în  braţele ei.
O carte fascinantă, pe care o recomand. Sper să continue cât mai curând publicarea  următoarelor volume. Vă  doresc lectură plăcută: ”FIINDCĂ IUBIREA SCHIMBĂ TOT”:

 

About Author

62 de comentarii

  1. Balan Daniela on

    o poveste frumoasa de dragoste specifica autoarei si o serie care pana acum mi-a placut enorm ! felicitari pentru recenzie <3

    • sacadat2016 on

      ai dreptate in privinta seriei , foarte buna . ma bucur ca ti-a placut recenzia, e o carte o eapat s-o recomand, merita !

  2. Foarte convingatoare recenzia! Felicitari! Ai pus mult suflet in ea, se vede ca ti-a placut mult cartea. Abia astept sa o citesc si eu.

  3. iubesc cartile acestei autoare dar trebuie sa marturisesc ca,de data aceasta,mi-a placut mai mult recenzia decat cartea….felicitari,Sacadat…

    • sacadat2016 on

      nici nu stiu ce sa zic, sa ma bucur pentru laude , dar sa ma intristez pentru carte ?

  4. Foarte frumoasa recenzie, in stilul tau propriu, felicitari Sacadat, abia astept sa citesc cartea!

    • sacadat2016 on

      Multumesc Oli , am avut un material bun , de data asta nici nu am putut sa fiu ironica,acida , in stilul meu , dar nu ma-m simtit frustrata . Sunt sigura ca o sa gasesc la forfecat alt tittlu curand . In ultimul timp am citit numai carti bune si nu doresc sa mi se atrofieze simtul critic.

  5. Nu stiu ce-mi place mai mult…cartea de Nora sau recenzia ta… Daca si aceasta carte este in stilul binecunoscut al autoarei, sigur va fi o carte buna.
    Felicitari! O recenzie interesanta!

  6. barbalata mirela on

    Am citit cartea in cateva ore (am stat pana la 12 noaptea 🙂 ) si mi a placut mult. Personajele au fost bine conturate iar povestea lor este draguta. Mi a placut Caine pentru caracterul lui si sprijinul neconditionat acordat Dianei dar si taria de a da un ultimatum. Uneori mai trebuie sa primim ” o palma” ca sa realizam ca dam cu piciorul la fericire :).
    Un amanunt: prima parte mi s a parut mai spumoasa 🙂

  7. Gata, mi-am luat si eu cartea, aveam emotii ca n-o s-o mai gasesc la chiosc. Abia astept sa o citesc! 🙂

        • sacadat2016 on

          kinsella , delicioasa !!! Am terminat acum Un pariu pe soarta , si cred ca toata seria e reusita , daca e sa ma iau dupa primele 2 carti .

          • Atunci te putem tenta si cu alte titluri de Nora Roberts?
            Sa zicem Trilogia magica sau Semnul celor 7?
            Ceva mai fantasy 🙂

    • sacadat2016 on

      nu toate , seria JD Robb sau Gheata fierbinte , din ce am citit cred ca cel mai bine iies cartile romantice in stilul clasic

  8. Tentantă recenzie,nu am citit cartea, dar sunt în urma rău la cărțile autoarei. Chiar azi am primit doua cărți de Nora Roberts de la fetele de la Delicatese Literare.

    • Spor la citit si lecturi cu drag, Cornelia! Cele doua carti sunt volumul 1 si 2 din Legaturi primejdioase (The Collector)

Lasă un răspuns