Proză de pisică, de Camelia Sima (Psi), Editura Siono – recenzie

Proză de pisică

Camelia Sima (Psi)

Editura Siono

Nr. de pagini: 306

An apariție: 2022

Cunoscută drept Psi în lumea bloggerilor, Camelia Sima este o prezență consistentă pe scena literaturii românești contemporane, o za esențială într-o înlănțuire firească de scrieri menite să dăinuie. Faptul că acum a decis să debuteze este doar „o întâmplare a ființei”, cum ar zice poetul. Nu are nimic de-a face cu maturitatea ei stilistică, pentru că scriitoarea și-a muncit condeiul, l-a ascuțit, l-a condamnat, l-a înălțat, l-a sfințit cu îngheț și cu foc. L-a făcut cuțit însângerat, floare de primăvară ori fulg de nea. Truda i-a fost altar, iar rezultatul este absolut copleșitor.
Proză de pisică cuprinde o sută șapte povestiri, scriitura are nouă vieți (cel puțin), agilitate de felină și este adresată cititorului avizat, dornic de literatură bună. Metaforele cresc precum carnea pe trup, textul, lucrat în filigran, e tainic și dens, cu note livrești, exotic uneori, cu trimiteri mitologice alteori.

Astăzi vă voi propune o călătorie. Nu o lectură, nu numai o lectură, pentru că „Proză de pisică” e diferită de orice altceva. Și nu numai datorită stilului de scriere, stilul rebel și nonșalant al zilelor noastre – unul dintre ele – acolo unde punctul nu este urmat de majusculă. Aici punctul nu e acel punct total și implacabil cunoscut de noi. Totul are o fluiditate, o grație, o nivelare dacă vreți prin prisma unei subtilități, a unei disponibilități pentru un alt tip de aventură. Totuși, diferența de care aminteam anterior constă în alte aspecte.

Suntem oameni captivi într-o lume a concretului, bazată pe legi imuabile, explicabile în formule îndelung gândite și atent demonstrate. Așa o fi? Sau încă nu am atins acea limită a cunoașterii, acel orizont mereu îndepărtat unde mai e mereu ceva de descoperit? Grație Domnului, nu, nu l-am atins.

Deschizi cartea „Proză de pisică”. Te-a atras ideea cărții, coperta, titlul. Și deodată, ești azvârlit într-un vârtej de uimire, de a vedea lumea și experiențele din unghiuri nu zic imposibile, dar inedite. Adânci, profunde. Te scufunzi (sau zbori, aici nu se aplică legile fizicii) în lumea de dincolo de aparențe. În lumea artei, lumea muzelor, deasupra Parnasului, Olimpului și spațiilor încă nedescoperite de văzul nostru profan.

Nu ai băut nicio licoare magică, și totuși astfel te simți. O proză de un lirism copleșitor pe alocuri, un alt mod de a privi lumea. Mai bogat. Intens, dar altfel. Vei crede că îți lipsește adrenalina? Dar vai, cum să lipsească dintr-o astfel de experiență! Doar te străbate, un val după altul. Înfiorat, îndrăzneț, dornic de mai mult.

Ceea ce m-a frapat și încântat deopotrivă, este combinația dintre măiestria cuvintelor, a figurilor de stil și naturalețea cu care acestea sunt redate. M-am ferit de-a lungul timpului de prozele prea lirice și sentimentale, de introspecțiile altora pe care le găseam mai degrabă acceptabile (iar uneori de-a dreptul revelatoare) în vers, iar altădată de o plictiseală greu de descris. Din când în când, mai apare însă și o excepție. La fel a fost și cu „Motanul s-a sinucis”, de Gabriel Bota (ce o fi cu aceste feline?), iată că acum se întâmplă cu răvășitoarea proză semnată de Psi.

Autoarea este stăpâna desăvârșită a acestei lumi în care a absorbit oameni, situații, elemente ale universului știut și prin care trece emanând siguranță de sine, ca un ghid bine cunoscător al dedesubturilor și colțurilor uitate ale dizolvării concretului. Lumea este refăcută și respiră altfel, orice este posibil și, peste toate, domnește frumusețea. Blândă sau aspră, lucidă sau neclară, totală sau parțială, te înconjoară ca o aură. Nu numai originalitatea, care singură riscă adeseori să cadă în extreme și în ridicol, însă însoțită de autenticitate. Fiecare cuvânt plantat pe pagina albă ca zăpada își are locul acolo, de parcă singur a poposit, din propria dorință, și s-a înșirat precum mărgăritarele din poveste, s-a activat precum o combinație de rune antice făcând posibilă toată această experiență artistică, una care trece dincolo de zona literaturii și atât. De ce? Pentru că acest tip de scriere trezește creativitatea latentă. Te consideri imun? Te consideri practic? Merită să faci o probă cu aceste mostre de ingeniozitate.

Oameni, animale, păsări, anotimpuri, lucruri chiar, sunt celebrate într-o mare de legende, formată din aceste ape, fiecare purtând o altă povestire în limpezimile ei de cristal. Trenuri, zăpezi, zări exotice. Pisici mistice, cu ochi de ambră sau smarald. Povești de dragoste țesute din esența lumii. Un joc de umbre și lumini, de culori și de transparențe, unde totul capătă contur și deodată privești altfel în jur. Trezește percepții uitate, dar și simțiri noi, dar atât de familiare. De parcă deodată ceva s-a ridicat de pe fața lumii, un văl opac care ascundea imensitatea acestor posibile senzații.

Poeții și iubitorii poeziei vor adora această carte, artiștii în general o vor face, dar eu cred că merită atenția tuturor. Merită ca, într-un capăt de zi, fie el răsărit sau apus, să deschideți acest volum și să vă bucurați de conținutul lui.

Deja mi se pare banal să menționez că are și o formă foarte frumoasă, nu doar fond. Nu se citește greu deloc, și totuși nu vrei să te grăbești. E ceva ce merită savurat, fiindcă nu te întâlnești oricând cu o combinație atât de versatilă. Cuprinde mai mult lirism, mai mult nu-știu-ce decât foarte multe dintre poeziile care se scriu astăzi, deși este o proză. „Proză de pisică”. Altceva.

„ – îți mulțumesc, kamali, pentru kamili! căci cel plin de dorință îmi dăruise propria amforă în care aveam să îmi port cuvintele, gândurile, sufletul, miraculoasa geantă pe care o desenasem cu propriile mâini, căreia îi pictasem cu migală fiecare floare, căreia îi cususem fiecare detaliu după forma sufletului meu.

[…]

mă privesc în oglindă și zâmbesc. ochii de tigru lucesc și în spatele lor miroase a trandafiri. mierea verii indiene mă cheamă și eu ies pe strada mare, de data aceasta fără să îmi mai fie teamă. știu cine sunt. mă vei recunoaște atunci când o să ne vedem, dacă nu după privire, atunci după geantă. sunt tigrul îndrăgostit.”

Cartea Proză de pisică, de Camelia Sima poate fi achiziționată sionoeditura.com, carturesti.ro, libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Siono

Recenzii și prezentări cărți autori români