Răul divin de Nora Roberts, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice

Răul divin

Editura Litera

Data apariției: 17 iunie 2022

În urmă cu un deceniu, Clare Kimball a fugit din Emmitsboro, un mic orășel din Maryland, ca să cucerească lumea cu sculpturile ei. Acum este cea mai aclamată artistă a generației sale – însă succesul uriaș nu poate eclipsa coșmarurile care o chinuie… sau amintirile despre sinuciderea tatălui său. Și chiar dacă steaua ei strălucește mai puternic ca niciodată, Clare decide să lase totul în urmă pentru a-și înfrunta demonii.

Emmitsboro este exact cum și-l amintește Clare: aceleași fețe familiare, aceleași bârfe între localnici. Nimic nu s-a schimbat prea mult – cu excepția lui Cameron Rafferty, rebelul de odinioară, devenit acum șeriful local.

Cameron a iubit-o pe Clare de la distanță încă din adolescență. Acum, că ea s-a întors, între ei se naște o legătură care devine tot mai puternică pe zi ce trece – alimentată de atracția care a mocnit ani la rând. Însă trecutul lui Clare o ajunge din urmă, zguduind orășelul liniștit cu o crimă sinistră, care este evident legată de întoarcerea ei. Pe măsură ce investigația avansează, Clare și Cameron vor descoperi că răul se poate ascunde oriunde – chiar și în cei pe care îi iubim și în care avem cea mai mare încredere.

„Nora Roberts uluiește din nou cu o intrigă puternică, plină de pasiune, suspans și răsturnări de situație.“ – Kirkus Reviews

Citate:

„Exotic. Era ciudat că fetișcana timidă și slăbănoagă din copilăria lui avea un gust așa de exotic. Că‑i dădea senzații într‑atât de erotice. Era conștient că gura îi era nerăbdătoare, dar nu se putea abține. Habar nu avusese că o simplă atingere, o simplă degustare avea să ducă la o nevoie imperioasă pentru mai mult.
Când Clare reuși să își recapete suflul, se trase înapoi doi centimetri, apoi cinci, până ce ochii năuciți reușiră să se concentreze la fața lui. Dorința impetuoasă din ochii lui îi făcea inima să‑i bubuie în piept.“

„– Glasurile furiei mele zdrobesc nemișcarea. Răzbunarea mea e absolută. Eu sunt distrugerea. Eu sunt răzbunarea. Eu sunt dreptatea diavolească. Invoc copiii Stăpânului Întunecat să‑l străpungă cu încântare sumbră pe fratele nostru cel căzut. A trădat, iar țipetele sale de durere, trupul lui zdrobit va fi un avertisment pentru cei care se abat de la Lege.
Tăcu o clipă. Dincolo de mască, zâmbea.
– O, frați ai nopții, cei care acționați împinși de suflarea iadului, purcedeți!“

„Dezbrăcându‑se fără grabă, sărutându‑se prelung și profund, atingându‑se tandru. În tihnă acum, înconjurați de noapte și având‑o pe toată înainte. Cu suspine și șoapte care îmbogățeau muzica.
Unirea lor fusese o continuare a dansului. Ritmuri lente, sinuoase.
Punct, contrapunct.
Un ritm îndrăzneț, senzual. Întoarceri.
Cu corpurile atingându‑se ușor, desprinzându‑se, provocându‑se.
Pauză.
Mâini împletindu‑se.
Și‑acea notă finală, acel suspin.“

Sursa: Cărți Romantice