Râurile din Londra de Ben Aaronovitch, seria Peter Grant, Editura Herg Benet – recenzie

Râurile din Londra (Rivers of London – 2011)

Ben Aaronovitch

Editura Herg Benet

Colectie: Cartile Arven

An apariție: 2018

Nr. pagini: 384

Traducere din limba engleză de Alexandru Voicescu

Prima carte din seria Peter Grant/ Rivers of London Series:

1. Râurile din Londra – Rivers of London – 2011

2. Soho în lumina lunii – Moon Over Soho – 2011 – recenzie

3. Whispers Under Ground – 2012

4. Broken Homes – 2013

5. Foxglove Summer – 2014

6. The Hanging Tree – 2016

7. Lies Sleeping – 2018

8. False Value – 2020

Ben Aaronovitch s-a născut în 1964. Descoperind din fragedă tinerețe, la douăzeci de ani, că are un singur talent, s-a apucat de scenaristică, care s-a dovedit un succes fulminant. A scris texte TV pentru Doctor Who, Casualty și cea mai ieftină soap opera SF din lume, Jupiter Moon. După care a scris pentru seria New Adventures de la editura Virgin, până ce i-au topit tirajele.
Apoi Ben a intrat într-o perioadă întunecată, iluminată doar de un episod din Dark Knight, o carte pentru editura Big Finish și dramele 7 Audio de la Blake, excelent primite, mai puțin bine plătite.
Prins într-un cerc vicios al dezamăgirii și disperării, Ben a fost în cele din urmă forțat să își întrețină pasiunea costisitoare pentru achiziții de carte lucrând ca librar la Waterstones. Ironic, s-a întâmplat să găsească luminița de la capătul tunelului în timp ce aranja pe rafturi cărțile altora. Va scrie propriile sale cărți, va permite prozei să îi cuprindă inima și va recuceri lumea. Așadar, asigurându-și subzistența cu nimic altceva în afara cafelei instant și mâncării la pachet japoneze, Ben s-a înhămat la călătoria epică intimă care a devenit Râurile din Londra.
Ben Aaronovitch locuiește în prezent în Londra și spune că o va părăsi doar atunci când îi vor smulge orașul dintre degetele sale reci și moarte.

Ofițerul stagiar Peter Grant visează să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra. Păcat că superiorii lui au de gând să îl repartizeze Unității de Progresie a Investigațiilor, unde cel mai mare pericol pe care l-ar putea înfrunta este să se aleagă cu o tăietură de la hârtiile birocrației moderne. Însă perspectivele de carieră și de viață ale lui Peter se schimbă după ce are loc o crimă neobișnuită, iar el intervievează un martor ocular care se întâmplă să fie și fantomă. Abilitatea unică a lui Peter de a putea discuta cu ființe trecute prin moarte îl aduce în atenția Inspectorului Thomas Nightingale, care investighează infracțiunile ce implică magia și supranaturalul. După ce o serie de crime brutale și stranii cuprinde Londra, Peter, acum ucenic vrăjitor, devine parte a unei lumi în care zeii și zeițele se amestecă printre muritori, iar un spirit teribil și încă nestins al trecutului își dorește să scufunde orașul în haos.

“Regivorant, original și o lectură încântătoare.” – Charlaine Harris

“Râurile din Londra e povestea a ce s-ar întâmpla dacă Harry Potter ar crește mare și s-ar alătura Poliției Londoneze. O carte cu detectivi de o imaginație debordantă și care te va binedispune cu siguranță.” – Diana Gabaldon

“Construită cu detaliu și imaginație… Aaronovitch este un scriitor care trebuie urmărit.” – Peter F. Hamilton

O carte urban fantasy extraordinară, o combinație între o un thriller, o poveste polițistă și Man in Black, care mi-a depășit așteptările! Pur și simplu pe gustul meu, o pasionată de fantasy și povești paranormale ce sunt. O lectură bogată, ofertantă, savuroasă, foarte originală, o încântare! Nu se citește ușor, cel puțin mie mi-a luat mai mult ca de obicei să o citesc – poate datorită stilului aparte al autorului, modului de exprimare deosebit, detaliilor oferite cu generozitate, cărora le-am acordat atenția cuvenită, nu aș știi să spun exact de ce -, însă a meritat fiecare clipă petrecută în compania ei.

Titlul, sinopsisul și cotația pe goodreads mi-au atras de la început atenția asupra acestei cărți (recunosc că mai puțin coperta, care – deși acum după ce am citit cartea, pot spune că e sugestivă – nu m-a ”inspirat” in mod deosebit). Totodată, am remarcat aprecierile pozitive făcute cărții de două autoare ”cu greutate”: Diana Gabaldon și Charlaine Harris.

Autorul are un stil excepțional de scriere, inteligent, ușor ironic, cu un umor britanic fin, de calitate, subiectul e inedit, suspansul, misterul și apariția elementelor paranormale sunt perfect gradate de-a lungul acțiunii, atenția la detalii e remarcabilă iar galeria de personaje e pur și simplu unică. Pe lângă toate acestea, decorul poveștii, Londra contemporană, dar marcată de zbuciumatul ei trecut, cu descrieri ale locurilor, obiectivelor, reperelor și, mai ales, râurilor acestui oraș cu o personalitate aparte este un ingredient forte al acesteia.

Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva personajului care dă numele seriei, Peter Grant.

Peter Grant e un tânăr ofițer de poliție stagiar ce speră să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra, să fie pe teren, în mijlocul investigațiilor, nu în vreun birou prăfuit îndosariind dovezi și informații pentru cei ”din linia întâi”. Însă se pare că superiorul său era convins că Peter își putea îndeplini cel mai bine atribuțiile din spatele unui calculator, la Unitatea de Progresie a Investigațiilor, având în vedere că acesta părea uneori nu foarte capabil, cam aerian, ușor detașat și superficial în timpul anchetelor.

Dar ancheta la care participă Peter în acel moment a dat totul peste cap, inclusiv soarta lui și tot ce credea că știe despre lume și viață. Să vedem despre ce este vorba…

O seară care nu se anunța prin nimic deosebită e tulburată de descoperirea, în centrul Londrei, a unui cadavru decapitat. Peter Grant și competenta lui colegă, Lesley May (pe care o plăcea mai mult decât doar colegial), sunt desemnați să păzească scena crimei. Lesley a plecat să ia o cafea, iar Peter a fost contactat de un martor. Dar ce martor!

„Era transparent, în felul în care hologramele din filme sunt transparente. Tridimensional, în mod sigur prezent acolo, în fața mea, și al dracului de transparent. Puteam vedea direct prin el, către cortul alb pe care echipa medico-legală îl ridicase ca să protejeze zona din jurul cadavrului. Mda, m-am gândit eu, faptul că ai înnebunit nu e un motiv suficient ca să nu te mai comporți ca un polițai.”

Comportându-se ca un polițai destoinic ce era, a doua zi a revenit la locul faptei pentru a încerca să intre din nou în legătură cu martorul pe care doar el îl putea vedea. Chiar își făcea griji cum ar putea să le explice colegilor și superiorilor săi că a luat o declarație unui martor… mort de ceva vreme!

Pe când stătea la pândă a fost remarcat de inspectorul Nightingale, un personaj fascinant, ”responsabil” cu partea paranormală a investigațiilor poliției, un departament despre care cei mai mulți habar nu aveau. Că doar fantomele, duhurile, spiritele și zeii apelor, vampirii și alte asemenea nu există în realitate… nu-i așa?…

Iar Nightingale l-a solicitat pe Peter ca ajutor al său, acesta intrând astfel într-o lume desprinsă parcă dintr-o altă dimensiune.

”-Deci magia e reală, am zis. Ceea ce vă face să fiți… ce, mai exact?

-Un vrăjitor.

-Ca Harry Potter?

Nightingale a oftat.

-Nu, a spus, nu ca Harry Potter.

-În ce fel?

-Nu sunt un personaj fictiv, a spus Nightingale.”

Sub supravegherea noului său mentor, Peter va învăța nu doar latină la greu, ci și să facă… vrăji! Însă experiența se capătă greu și cu măsură, și nu fără riscuri.

„- Nu sunt obosit, să ştiţi, am spus. Pot să o ţin aşa toată ziua.

– Dacă exagerezi, există consecinţe, a zis Nightingale.

Nu mi-a plăcut cum suna asta.

– Ce gen de consecinţe?

– Atacuri cerebrale, hemoragii, anevrisme…

– Cum ştii că ai exagerat?

– Când ai atac cerebral, o hemoragie sau un anevrism.”

Absolut remarcabilă e locuința ”venerabilului” Nightigale – ce părea un bărbat în floarea vârstei, dar era mult mai bătrân decât era omenește posibil, după cum va ieși la iveală -, Bizareria, unde va locui și Peter ca ucenic al acestuia, o clădire impunătoare în stil georgian, cu trei biblioteci enorme. Să tot studiezi! M-a cucerit acest personaj – Thomas Nightingale -, care conduce un Jaguar, deţine superba clădire în stil georgian, denumită inspirat Bizareria, nu dezvăluie  niciodată nici mai mult nici mai puțin decât este cazul și este înconjurat în permanență de o aură de mister.

Îngrijitoarea casei, Molly, e un alt personaj fascinant. Foarte ciudată, nu tocmai umană, emanând pericol în jurul ei, un soi de… vampir?!!

„Dacă ți se pare că acum ești în conflict cu tine însăți, am spus, gândește-te cum o să fie după ce Nightingale o să afle că m-ai păpat la cină.”

Pe măsură ce ancheta avansează, apar noi morți mai mult decât suspecte și noi indicii tulburătoare, din sfera supranaturalului, căci totul se leagă de un spirit neliniștit, răzbunător, ce are legătură cu scena teatrului londonez din secolul trecut, și care încearcă să transforme orașul în haos. Investigația ”clasică” a poliției decurge în paralel cu cea ”specială”, să zicem, a lui Nightingale și Peter, secondat de Lesley May.

Iar ceea ce a descoperit l-a făcut pe Nightingale să caute ajutor la… zeii vechi și noi ai râurilor Londrei! Și nu orice fel de zei, ci unii aroganți, orgolioși, puternici, dominatori și supărăcioși. Și, fără îndoială, periculoși… Foarte interesant de urmărit acest fir al acțiunii, cu totul inedit! Dialogurile savuroase și situațiile de-a dreptul neverosimile pentru cei ”necunoscători”, cum fusese până de curând și Peter, fac deliciul lecturii!

„-Există o zeiță a râului, am conchis.

-Da – Mama Tamisa, a spus el răbdător. Și mai e și un zeu al râului – Tata Tamisa.

-Sunt rude?

-Nu, a zis. Și asta e parte a problemei.

-Sunt într-adevăr zei?

– Nu mi-aș face prea multe griji cu întrebările teologice, a spus Nightingale. Există, au putere și pot încălca Pacea Reginei – asta face să fie o treabă a poliției.”

„În cameră era de asemenea și Zeița Râului Tamisa. Stătea tronând pe unul dintre cele mai bune scaune executive de birou. Părul îi era împletit, cu șuvițe de bumbac alb și tapat cu aur, încât îi venea ca o coroană deasupra frunții. Chipul îi era rotund și fără riduri, pielea fină și perfectă ca a unui copil, buzele pline și foarte întunecate. Avea aceiași ochi alungiți ca de pisică precum cei ai lui Beverley (…). Pe măsură ce m-am apropiat, am putut mirosi apă sărată și cafea, diesel și banane, ciocolată și intestine de pește. Nu aveam nevoie de Nightingale ca să îmi spună că simțeam ceva supranatural, o vrajă atât de puternică, încât era ca și cum ai fi aruncat la mal de un flux. Aflându-mă în prezența ei, n-am găsit nimic ciudat în faptul că Zeița Râului era nigeriană.”

Nu vă dau mai multe detalii, e o carte aparte, cu o intrigă și personaje neobișnuite, un caz care cere o rezolvare unică. Cum se va soluționa ancheta, ce se va întâmpla pe parcurs cu personajele noastre, dacă vor reuși să zădărnicească uneltirile neîmpăcatelor fantome, și cum și dacă vor reuși să iasă din situațiile foarte periculoase și incredibile în care sunt puse, rămâne să aflați citind cartea.

Mi-a plăcut, o recomand, și abia aștept să văd ce ne așteaptă în volumul următor, Soho în lumina lunii. 

Cartea Râurile din Londra de Ben Aaronovitch poate fi comandată de pe hergbenet.ro, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet