Războiul bătrânilor de John Scalzi, Editura Nemira – recenzie

Războiul bătrânilor

(Old Man’s War – 2005)

John Scalzi

Editura Nemira, ediția a II-a

Colecția Armada

Traducere din limba engleză de Marian Truță

Nr. de pagini: 320

An apariție: 2023

• Finalist al Premiului Hugo în 2006

John Scalzi s-a născut în 1969, în California. A studiat la Chicago University, printre profesorii săi numărându-se celebrul scriitor Saul Bellow. A scris cronici de film și editoriale umoristice, apoi a devenit editor la America Online și s-a mutat în Sterling, Virginia, împreună cu soția. Din 1998 își dedică tot timpul literaturii. În 2005 a debutat cu romanul Războiul bătrânilor, primul din celebra serie cu același nume, multiplu nominalizată la Premiul Hugo. Din același univers fac parte The Ghost Brigades (Brigăzile fantomă, Nemira, 2016), The Last Colony (Ultima colonie, Nemira, 2017), Zoe’s Tales (Povestea lui Zoe, 2018). John Scalzi a fost recompensat cu Premiul John W. Campbell pentru debut (2005), Premiul Hugo pentru cel mai bun roman (2013, The Red Shirts), Premiul Hugo pentru blogul său, Whatever (2018). A publicat și lucrări de nonficțiune și a scris articole pe teme din diverse domenii: finanțe, jocuri video, filme, astronomie, literatură. Între 2010 și 2013 a fost președinte al asociației Science Fiction and Fantasy Writers of America.

În ziua în care a împlinit 75 de ani, John Perry a făcut două lucruri.

Mai întâi, a vizitat mormântul soției, apoi s-a înrolat în armata.

Vestea bună este că oamenii au cucerit, în sfârșit, stelele. Vestea proastă este că planetele potrivite pentru a fi locuite sunt puține, iar rasele de extratereștri cu care ne luptăm pentru ele sunt numeroase. Așa că luptăm. Pentru a apară Pământul și pentru a cuceri noi teritorii în spațiu. Departe de casă, războiul continuă de zeci de ani și Forțele Coloniale de Apărare caută întotdeauna noi recruți.

Toată lumea știe că atunci când ajungi la vârstă pensionarii te poți înrola în FCA. Recrutorii săi nu caută tineri, ci oameni cu toată experiența și cu toate cunoștințele acumulate într-o viață. Odată înrolat, ești luat de pe Pământ și nu te mai poți întoarce niciodată. Vei lupta doi ani pe front. Și, dacă vei supraviețui, vei fi recompensat cu o casă pe una dintre planetele-colonii greu câștigate.

John Perry profită de oferta și pleacă la război, fără să aibă habar ce îl așteaptă acolo. Pentru că atât adevărată lupta, la ani-lumină de casă, cât și transformarea prin care va trece sunt mult mai grele și mai ciudate decât orice și-ar fi putut imagina.

După ce am citit, ce e drept, mai mult clasici ai SF-ului în ultima vreme, am zis să revin în secolul XXI și am găsit pe libris.ro un roman despre care auzisem multe lucruri bune – „Războiul bătrânilor”, de John Scalzi, primul volum dintr-o serie mai amplă.

Romanul se încadrează în subgenul SF militar și amintește puțin de „Jocul lui Ender” al lui O.S. Card, cu una dintre diferențe aceea că recruții care au sarcina de a apăra ce înseamnă omenirea la acel moment nu sunt copii, ci… bătrâni ce tocmai au împlinit 75 de ani. Chiar așa. Diferențele devin mai ample pe parcurs, deci nu duc comparația mai departe.

Într-o Americă a viitorului, la vârsta de 65 de ani cetățenii, bărbați și femei deopotrivă, se pot înscrie pe listele de viitori recruți ai FCA, anume Forțele Coloniale de Apărare. Vă întrebați ce pot bătrânii să facă în armată? Ei bine, se pare că Uniunea Colonială, forța științifică și militară care se ocupă cu colonizarea planetelor de la acel moment, dispune de tehnologia necesară pentru a-i întineri pe recruți – sau cel puțin asta este ceea ce ei își imaginează. Pentru mulți bătrâni, ar putea fi o nouă șansă – contractul este unul de doi ani, care se poate prelungi însă la zece în caz de război, și cum de războaie universul nu duce lipsă, e destul de clar.

Coloniștii provin în special din țări supraaglomerate de pe Pământ, care au probleme în gestionarea resurselor și a populațiilor, iar americanilor nu li se permite să colonizeze. Bătrânii americani pot însă accede la acest program militar de care vă spuneam.

Printre acești bătrâni se află și John Perry. După moartea soției sale, Kathy, își pune în ordine toate afacerile și se prezintă la centrul de recrutare, hotărât să înceapă o nouă etapă a existenței sale. Fost scriitor de texte publicitare, nu are experiență militară și nici măcar înclinații spre război, însă vrea să vadă ce există dincolo de această limitare a vârstei, o nouă șansă de a fi tânăr și, de ce nu, de a descoperi altceva.

După îndeplinirea tuturor formalităților, Perry are ocazia să se împrietenească cu alți câțiva recruți, bărbați și femei, pe care îi unește sub titulatura Bătrânii Bășinoși. Fiecare din acești bătrâni, precum și mulți alții pe lângă ei, vor trece prin procedurile care să îi facă nu doar apți de luptă, dar adevărate mașini de război. Se consideră că abilitățile lor, exersate o viață, pot fi de folos în bătăliile pe care UC le poarta de-a lungul și de-a latul universului, sau mai bine zis multiversului, cu diferitele specii extraterestre dotate cu inteligență.

Deși SUA în sine nu au nicio importanță deosebită din punct de vedere politic în desfășurarea acțiunii – Pământul, în general, nu are, UC fiind un organism independent – aici se aplică foarte bine proverbul: poți scoate fata din Dallas, dar nu poți scoate Dallasul din fată. Toți protagoniștii principali sau secundari sunt americani, iar întreg romanul este impregnat de acel aer american, prezent adeseori în special în diferite producții cinematografice SF.

John Perry, personajul-narator, va descoperi ce anume înseamnă să fii soldat în FCA, din toate punctele de vedere, va pierde prieteni, dar va avea parte și de o regăsire neașteptată. Va întâlni rase de extratereștri destul de clișeice și va participa la bătălii spectaculoase.

Stilul de scriere este accesibil, lipsit de înflorituri, dar cu un umor reconfortant. Nu veți întâlni prea multe conflicte de conștiință, profunzimi, adâncimi emoționale prezente în alte SF-uri mai noi sau mai vechi. Fiind însă numai primul volum, mă aștept la o dezvoltare mai accentuată în celelalte volume, o accelerare a profunzimii atât în ceea ce privește personajele, cât și universul creat.

Pe mine m-a făcut să mă întreb în ce direcție va duce autorul nuanțarea universului său și dacă personajele vor căpăta mai multe valențe pe viitor, întrucât, deși la un moment dat l-am văzut pe John Perry (și pe oricare din camarazii săi) ca pe un fel de Witcher cu piele verde în varianta SF (the Witcher meets the Hulk ), personajele sunt relativ bidimensionale, plate, la ani-lumină distanță de eroii lui Sapkowski – comparație făcută doar din perspectiva noilor puteri ale recruților.

Fără o prea mare complexitate (deocamdată), seria poate fi începută atât de iubitorii SF-ului, în general, cât și de cei care citesc romane de tip militar, indiferent din ce arie. Adolescenții iubitori de scenarii hollywoodiene vor agrea cu siguranță lectura, la fel ca și adulții mai puțin înclinați spre abordări filosofice.

„ – Recrut, sunt onorat că am avut șansa de a te cunoaște. În plus, ești primul recrut din cariera mea care nu m-a scos imediat din sărite. Nu pot să-ti spun cât de mult mă enervează acest lucru. Oricum, mă încălzește ideea că în viitorul imediat, poate în orele următoare, vei face ceva nasol și care să-mi urce tot sângele în cap. Și ca să mă asigur că așa vei face, te numesc comandant de pluton.”

Cartea „Războiul bătrânilor”, de John Scalzi poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Armada