Delicatese Literare
Recenzii

Războiul care m-a învățat să trăiesc de Kimberly Brubaker Bradley, Editura Arthur – recenzie

Războiul care m-a învățat să trăiesc

(The War I Finally Won – 2017)

Kimberly Brubaker Bradley

Editura Arthur

Colecția Violet History

Traducere: Iulia Arsintescu

Nr. de pagini: 344

An apariție: 2021

  • Seria Războiul care mi-a salvat viața

1. Războiul care mi-a salvat viața – The War That Saved My Life – 2015 – recenzie
2. Războiul care m-a învățat să trăiesc – The War I Finally Won – 2017

Continuarea romanului Războiul care mi-a salvat viața, câștigător al Newbery Honor.

Războiul nu e doar un eveniment istoric. El are loc și în inima Adei. Viața în izolare nu este ușoară, iar supraviețuirea într-o astfel de vreme, cu resurse limitate, este complicată.

Ada luptă cu sine pentru a accepta sensul nou pe care îl capătă pentru ea cuvântul familie, dar luptă și cu propria identitate, demonstrând că adevărata libertate nu este reprezentată doar de posibilitatea de a alege, ci de a face alegerea corectă. Odată ce descoperă că frica nu exclude curajul, devine invincibilă și își adună puterile pentru a le aduce speranță celor din jur, ba chiar și piloților din al Doilea Război Mondial.

„Rar ți-e dat să citești o carte atât de onestă și provocatoare. Un roman puternic tocmai pentru că arată că în viață există durere și, mai ales, că există viață după durere.“ – The New York Times

„În Războiul care m-a învățat să trăiesc, Brubaker Bradley descrie eforturile Adei de a accepta bunătatea și dragostea, după ce ani de zile a fost neglijată.“ – Publishers Weekly

Războiul care m-a învățat să trăiesc de Kimberly Brubaker Bradley este o superbă continuare a romanului Războiul care mi-a salvat viața, oferindu-ne o poveste minunată și înălțătoare despre familie, curaj, încredere, depășirea prejudecăților, solidaritate și speranță.

Autoarea Kimberly Brubaker Bradley creionează magistral o intrigă extrem de captivantă și emoționantă, precum și personaje credibile cu caractere interesante.

La sfârșitul primului volum din serie am asistat la reunirea impresionantă dintre Ada, Jamie și Susan. Cel de-al doilea volum din serie începe exact de unde s-a terminat primul. Susan reușește să devină tutorele legal al celor doi frați. Beneficiind de ajutorul financiar al lui Lady Thorton, Susan o internează pe Ada într-un spital unde este supusă unei operații de îndreptare a piciorului, în urma căreia a putut în sfârșit să meargă aproape normal.

Cum vechea fermă a lui Susan fusese bombardată, aceasta împreună cu cei doi copii se mută într-o cabană aflată în proprietatea familiei Thorton. Dificultățile războiului și necesitățile de raționalizare a alimentelor au forțat-o pe Lady Thorton să-și părăsească somptuoasa reședință a familiei și să li se alăture lui Susan și celor doi frați în cabana în care aceștia locuiau.

Deși Jamie reușește să se adapteze mai ușor, numind-o chiar ”mamă” pe Susan, Ada încă încă poartă în suflet cicatricile cauzate de abuzurile la care o supusese propria sa mamă. Cu multă răbdare și tact, Susan a reușit, după mult timp, să o convingă că ea nu avusese practic nicio vină, ci mama ei fusese cea incapabilă să o iubească.

Ada continuă să ne uimească și în acest al doilea roman. Dacă în Războiul care mi-a salvat viața Ada a contribuit la demascarea unui spion, în Războiul care m-a învățat să trăiesc Ada a devenit o adevărată sursă de inspirație și curaj pentru un grup de piloți. Vă las să descoperiți singuri în carte despre ce este vorba.

Pe măsură ce Al Doilea Război Mondial continuă să se desfășoare, micuța comunitate locală învață să se reunească și să se bazeze unul pe celălalt.

”- Mi-am dat seama că și mie îmi place să mă simt folositoare, a zis Lady Thorton și a zâmbit. Înainte de război mă distram pe cinste, dar nici vorbă să fi fost folositoare vreun pic.”

Circumstanțe neașteptate aduc în prim plan noi personaje. Ruth, o fată germană de origine evreiască, ce reușise să-și părăsească țara natală în ultimul ceas, este adusă de lordul Thorton să locuiască împreună cu Ada și familia ei lărgită, nou dobândită. Sunt foarte interesante discuțiile pe tema religiei dintre Susan, Ada și Ruth, ridicând teme de meditație fără o concluzie clară.

”Dar dacă eu credeam într-un Dumnezeu și Ruth credea în alt Dumnezeu, care dintre noi credea în Dumnezeul greșit?”

Sunt multe evenimente condensate în carte, atât fericite cât și dureroase, prezentate într-un mod foarte realist de către autoare. Vă invit să le descoperiți singuri în carte.

Vă recomand cu mult drag ambele cărți, pe mine m-au impresionat și m-au emoționat adesea până la lacrimi.

Citate:

”Poți înțelege lucrurile cum dorești, dar asta nu înseamnă că le și crezi.”

”Aveam nevoie de-o păpușă cu mult timp în urmă, am răspuns eu. Acum e prea târziu să mai am una.”

”Nu eram obișnuită să fiu invidiată. Spre surprinderea mea, nu-mi plăcea deloc.”

”Mama nu mă iubise niciodată și nu m-ar fi iubit. Asta îmi făcea rău pentru totdeauna.”

”Aș fi fost gata să pretind că avusesem singură grijă de mine. Mă simțisem singură, dar fără să fi fost. Ce ciudat părea! Avusesem încredere în Lady Thorton. Aproape la fel de mult cum aveam în Susan.”

”Poți înțelege lucrurile cum dorești, dar într-o zi s-ar putea să le și crezi.”

Cartea Războiul care m-a învățat să trăiesc de Kimberly Brubaker Bradley poate fi comandată pe cartepedia.ro

10 Comments

Spune-ți părerea!