Rebelul nisipurilor de Alwyn Hamilton, Editura Nemira – recenzie

Rebelul nisipurilor

Alwyn Hamilton

Editura: NEMIRA

Colectie: Young Adult

An aparitie: 2018

Nr. pagini: 288

Titlu Original: Rebel of the sands

Primul volum din seria Rebelul nisipurilor/ Rebel of the Sands Series

Goodreads Choice Awards pentru romane Young Adult în 2016

Alwyn Hamilton, scriitoare canadiană, s-a născut în 1988 la Toronto, dar şi-a petrecut copilăria în Europa. După ce s-a mutat în Franta, unde a studiat în Baune, a mers la Cambridge University, unde s-a dedicat istoriei artei. În 2016 a debutat cu romanul Rebelul nisipurilor, care s-a bucurat de un real succes. În aceeaşi serie autoarea a mai publicat volumul Traitor to the Throne (2017), care va fi urmat de Hero at the Fall, ambele în pregătire la Editura Nemira.

Oamenii stăpânesc deșertul Miraji, în sălbăticie cutreieră bestii mitice, iar prin alte părți se zvonește că djinnii încă se folosesc de magie. Pentru oameni e o lume necruțătoare, mai ales dacă ești sărac, orfan sau femeie.

Amani are nisipul în oase, nimerește întotdeauna țintă, dar își dorește să părăsească deșertul, unde nu-i mai rămâne decât să moară sau să se căsătorească. Un străin îi oferă ocazia să fugă, călare pe un cal mitic. Visul i se împlinește pe fundalul unei rebeliuni împotriva sultanului, iar misteriosul străin cu care pleacă ascunde mai multe secrete decât pare.

Încă de la primul paragraf  fermecător din trilogie, un Orient Mijlociu întunecat se întâlnește cu un Vest Sălbatic steampunk prin vocile personajelor: eroina obraznică, cinică și nemiloasă, care ascunde doze mari de sentimentalism și idealism, și personajele secundare memorabile, unele comice, altele terifiante sau de-a dreptul tragice. O carte romantică, incitantă, plină de umor și o bucurie la lectură. – Kirkus Reviews

Un amestec minunat de fantasy, mitologie, dragoste și vechea poveste a fetei care descoperă câte poate să facă. – Inis Children’s Books Ireland

Rebelul nisipurilor – o poveste fantasy exotică şi captivantă, plină de adrenalină și cu un strop de romantism, totul într-o aură magică, petrecută în decorul neprimitor al deşertului şi populată de creaturi supranaturale desprinse din miturile şi legendele arabe – Djinni, Buraqi, Demdji, Coșmaruri, Metamorfici -, autoarea creând în carte un univers asemănător celui din 1001 de nopţi. Deşertul – Miraji şi Marea de Nisip – nu este doar decorul cărţii, ci, printr-un inspirat artificiu al autoarei, devine personaj în carte, iar legătura lui cu Amani se va dovedi dincolo de orice închipuire.

Sunteţi curioşi să aflaţi ce creaturi fantastice populează lumea cărţii?
– Coşmarurile – creaturi înfricăşătoare, întunecate, asemănătoare nisipului, extrem de iuţi și periculoase: noaptea, își înfig dinții în piepturile bărbaților în timp ce aceştia dorm și se hrănesc cu frica lor până când le absorb sufletul. Pot fi ucise doar de fier. Să îți iei foarte multe gloanțe și cuțite atunci când porneşti la drum! Si să nu-ţi fie frică! Uşor de zis…
– Djinnii – nemuritori, ființe puternice și înșelătoare, dar care… nu pot să mintă! Însă pot fi geniali în arta înşelăciunii, prin ocolirea adevărului.
– Metamorficii – monştrii ai deșertului: înalți, fără chip, ei mănâncă oameni, cărora le iau apoi înfățișarea.
– Buraqi – făpturi mitice, cai întrupaţi din deşertul însuşi…
– Demdji – fiinţe cu puteri paranormale, născuţi în urma uniunii unui om cu un djinn.

Amani este personajul principal al cărţii – o tânără de 17 ani, curajoasă, inimoasă şi aventuroasă, uneori răutăcioasă, cu un spirit liber în ciuda îngrădirilor de care are parte. Trăieşte în Dustwalk, tolerată în casa unchiului său, ea fiind orfană (mama ei fusese spânzurată pentru că şi-a ucis soţul). Lumea cărţii e inspirată din Orientul Mijlociu şi din obiceiurile şi cultura arabă. Oamenii deşertului se aflau sub tirania unui dictator, localitaţile erau sărăcite de resurse, şi, pe lângă toate acestea, în deşert trăiau creaturi mitice capricioase şi periculoase.

Avem de-a face cu o orânduire dominată de bărbaţi în care femeile sunt supuse, părerea şi voinţa lor nu contează, iar bărbaţii au mai multe soţii pe care le întreţin. Astfel încât, atunci când Amani aude că unchiul ei vrea să o ia de soţie, începe să-şi planifice fuga, deşi era un gest foarte riscant! Însă orice era de preferat realităţii pe care o trăia!

„Izman.
Nu mă puteam gândi la oraş fără să-l aud şoptindu-mi, ca o rugăciune plină de speranţă spusă de vocea mamei. Promisiunea unei lumi mai mari. O viaţă mai bună. Una care să nu se încheie cu un ştreang de gât şi o cădere în gol.”

Mi-a plăcut de Amani, a refuzat să-şi accepte pasivă soarta, a învăţat de mică să tragă cu pistolul, abilitate care îi va aduce şi oportunitatea de a scăpa de acolo. Participând într-o seară – deghizată în băiat – la un concurs de tras cu pistolul, întâlneşte un oponent pe măsură, care se prezintă drept Șarpele din Est. Ea se înscrisese în concurs sub numele de Banditul-cu-ochi-albaștri. Fata avea într-adevăr nişte tulburători ochi albaştri, spre deosebire de oamenii deşertului, care aveau ochii negri, astfel încât mama ei a fost acuzată de adulter, cu unul din soldaţii care patrulau prin deşert. Dar, nu asta era realitatea, după cum veţi vedea, iar motivul pentru care Amani avea această culoare neobişnuită de ochi va fi o revelaţie, chiar şi pentru ea!

Se spune că după lăsarea întunericului în Deadshot rămâneau numai cei fără gânduri curate. Nici eu nu prea aveam gânduri curate. Dar nici gânduri tocmai murdare.

M-am dat jos de pe Blue și am priponit-o de un stâlp, în spatele unui bar numit „Gura prăfuită“. Puștiul de lângă gard mă măsura din ochi bănuitor. Sau poate că așa erau ochii lui negri. Mi-am tras mai jos pălăria cu boruri largi când am ieșit din curte. O furasem de la unchiu-meu, împreună cu calul. Mă rog, mai degrabă o împrumutasem. Oricum, absolut tot ce aveam, până și hainele de pe mine, îi aparțineau, potrivit legii, unchiului meu. (…)

Cred că arătam mai degrabă ca un nomad rătăcit decât ca un adevărat trăgător de elită, dar, câtă vreme nu arătam ca o fată, nu conta prea mult. În seara asta aveam de gând să mă car de aici și măcar să scap cu viață. 

Era tânăr, poate cu câțiva ani mai mare decât mine, îmbrăcat ca noi, purtând o sheema verde, neglijent răsucită la gât, și haine de deșert destul de largi, așa că era greu de spus dacă era într-adevăr atât de mare pe cât părea. Părul lui era la fel de negru ca al oricărui băiat mirajin, chiar și pielea-i era suficient de închisă la culoare încât să poată trece drept unul dintre noi. Dar el, pur și simplu, nu era. Avea niște trăsături ascuțite, ciudate, cum nu mai pomenisem, cu pomeții ridicați, maxilar proeminent și niște sprâncene desenând tăieturi întunecate deasupra celor mai neobișnuiți ochi pe care i-am văzut vreodată. În plus, nici n-arăta prea rău. Câțiva dintre bărbații pe care i-a învins au scuipat la picioarele lui. Străinul cel tânăr a schițat un surâs, stăpânindu-se să nu râdă. Apoi, ca și cum mi-ar fi simțit ochii asupra lui, s-a uitat la mine. Iar eu am privit imediat în altă parte.

Revenind la planurile ei de plecare, va fugi împreună cu misteriosul străin, călare pe un cal magic – buraqi. Minunat imaginată capturarea acestui cal întrupat din nisip!

Se vor ajuta unul pe altul, dar Amani realizează prea târziu că acesta – Jin pe numele său – era urmărit de armata sultanului, fiind acuzat de trădare, iar prin asocierea cu el, a devenit ea însăşi o ţintă. Va încerca să se separe de el, urcându-se singură în trenul spre Izman – limanul mult dorit -, dar vânătoarea începuse!
Noroc că Jin nu o lasă la greu! O găseşte şi se oferă să o însoţească, dar, în mod ciudat, urmând calea indicată de o busolă ce părea defectă, arătând o altă direcţie decât cea evidentă. Neavând alternativă, Amani se alătură, împreună cu Jin, unei caravane care urma să traverseze Marea de Deşert. De fapt, ei vor însoţi caravana drept păzitorii acesteia, graţie curajului lor şi abilităţii de a trage cu arma.

Jin este fermecător, are un zâmbet irezistibil, este milos, dar neînfricat, un prieten de nădejde și un frate loial, cu spirit de sacrificiu. Al cui frate? Asta rămâne să descoperiţi…
Iar apariția lui Amani îl va da cu totul peste cap. Ceea ce e valabil şi pentru ea. Atracţia dintre ei e irezistibilă, dar sunt prea multe obstacole în calea relaţiei lor. Se poate oare vorbi de o relaţie?

Interacţiunea celor doi, dialogurile şi tachinările lor reciproce, fac sarea şi piperul multor faze din carte.

În această călătorie, Amani va descoperi o realitate mult mai dură decât credea, referitor la sultan şi tirania acestuia: sultanul, avid de putere, s-a aliat cu vecinii săi, galinii, care folosesc armele produse în Miraji pentru a cuceri noi teritorii şi popoare. Aflăm despre comploturi, acte teroriste, lupte, trădări şi alianţe.

În acest timp, unul dintre fiii sultanului – Prințul rebel – își adună adepți şi susţinători pentru a revendica tronul.

După ce Amani şi Jin sunt lăsaţi în urmă de caravană, iar Jin se află la un pas de moarte, sunt găsiţi de soldaţi şi capturaţi. Dar – şi acum urmează cea mai spectaculoasă parte din carte, după părerea mea -, graţie isteţimii, curajului şi spiritului de observaţie al lui Amani, reuşesc să scape, şi ajung… ei bine, asta nu vă spun! Rămâne să citiţi cartea pentru a vedea unde ajung, pe cine şi ce întâlnesc acolo, şi ce curs va lua povestea de aici înainte…
Vă mai spun doar că, atunci când Amani va afla cine este Jin cu adevărat și, mai ales, cine este ea cu adevărat, lucrurile o iau complet razna! Iar pe măsură ce Amani se trezeşte prinsă fără voia ei în acest război care macină popoarele deşertului, fata își descoperă puterea şi îşi dă seama că are potențialul nu doar să își schimbe propria soartă, ci poate și să încline balanţa de forţe implicată în luptă. Rămâne totuşi o întrebare: în cine să aibă încredere? Poţi oare să te bazezi pe cineva, atunci când nu poţi controla propria persoană ? Vă invit să citiţi cartea şi să aflaţi! O recomand tuturor iubitorilor de fantasy!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Nemira,  libris.ro, elefant.ro,  librarie.net, cartepedia.ro