Refugiul de la Stillhouse Lake de Rachel Caine, Editura Herg Benet – recenzie

Refugiul de la Stillhouse Lake

(Stillhouse Lake – 2017)

Rachel Caine

Editura Herg Benet

Colecția Passport

Traducere: Cristina Nemerovschi

Nr. pagini: 336

An apariție: 2018

• Seria Stillhouse Lake

1. Refugiul de la Stillhouse Lake – Stillhouse Lake – 2017
2. Coșmarul de la Killman Creek – Killman Creek – 2017
3. Wolfhunter River – 2019
4. Bitter Falls – 2020

Rachel Caine este autoarea unor bestsellere internaționale ajunse pe prima poziție în topuri. A publicat peste cincizeci de romane, incluzând bestsellerul New York Times Vampirii din Morganville. A scris suspans, mistery, paranormal, urban fantasy, SF și ficțiune young adult. Rachel Caine și soțul ei, artistul, istoricul și actorul R. Cat Conrad, locuiesc în Fort Worth, Texas.

Gina Royal este aparent definiția banalității: o gospodină timidă din Midwest, cu o căsnicie fericită și doi copii adorabili. Dar când un accident de mașină dezvăluie viața secretă de criminal în serie a soțului ei, este nevoită să se reinventeze ca Gwen Proctor, mama luptătoare care ar face orice pentru a-și apăra copiii.

Cu fostul soț acum în închisoare, Gwen și-a găsit într-un final refugiu într-o casă nouă din îndepărtatul Stillhouse Lake. Deși mai este încă o țintă pentru hărțuitorii de pe internet, care sunt convinși că a avut un amestec în crimele soțului, ea îndrăznește să creadă că și-ar putea crește fiul și fiica în liniște și siguranță.

Dar chiar pe când începe să se simtă bine în pielea noii ei identități, un cadavru apare plutind pe apele lacului și Gwen începe să primească scrisori de la o adresă pe care o cunoaște foarte bine. Gwen Proctor va trebui să-și adune prietenii cât mai aproape și să-și țină dușmanii sub control, pentru a evita ca identitatea ei reală să fie dezvăluită – altfel, își va vedea copiii devenind victimele unui criminal sadic care găsește plăcere în a o chinui.

Un lucru însă e sigur: a învățat cum să se lupte cu răul. Și nu se va da în lături de la nimic.

“În acest thriller la foc automat, Caine țese o poveste puternică de dragoste maternă și de evoluție personală.” (Publishers Weekly)

“Minunată.’’ (Night Owl Reviews)

“Un thriller care îți dă fiori. Refugiul de la Stillhouse Lake este o lectură perfectă pentru vacanță.” (Criminal Element)

“Refugiul de la Stillhouse Lake te face să-ți muști unghiile de nerăbdare până la ultima pagină.” (Fresh Fiction)

“Extrem de captivant și teribil de intens!” (Novel Gossip)

“Ce carte fantastică!” (Seattle Book Review)

Refugiul de la Stillhouse Lake de Rachel Caine este un thriller foarte captivant, începutul unei serii ce se anunță plină de suspans și adrenalină.

Cartea începe cu epilog extrem de bulversant.

Gina Royal are șocul vieții ei într-o după amiază ce nu anunța nimic deosebit. Până în acel moment fatidic, Gina se considera o femeie împlinită, cu o familie reușită și o viață echilibrată și confortabilă. Mel, soțul ei, se îngrijea de bunăstarea familiei și era grijuliu și afectuos, iar Lily și Brady, cei doi copii ai lor, în vârstă de zece, respectiv șapte ani, erau adorabili și cuminți.

Însă, în acea zi, totul avea să se năruie din temelii iar Gina avea să realizeze, în cel mai brutal mod, că toată viața ei de până atunci fusese o mare minciună.

Întorcându-se acasă, după ce îi luase pe copii de la școală, Gina a descoperit că un accident se produsese chiar pe strada lor, un șofer beat intrând în plină viteză în garajul transformat de soțul ei în atelierul în care își făcea sculpturile din lemn – hobby-ul lui favorit. Atelierul fusese până atunci un adevărat sanctuar, Mel nepermițând nimănui să-l întineze cu prezența, încuindu-l cu un lacăt masiv de fiecare dată când pleca de acolo. Gina îl vedea acum pentru prima dată prin gaura făcută de SUV-ul intrat în el. Iar ceea ce a văzut a aruncat-o direct în cel mai înfiorător coșmar, întreaga grozăvie a iadului deschizându-se brusc în fața ei…

”Gina a privit în sus, dincolo de capota SUV-ului înfipt în perete, și a văzut o păpușă complet dezbrăcată, de mărime umană. Atârna de un cârlig agățat de tavanul garajului. Preț de un moment straniu, a fost cât pe ce să râdă – părea ceva atât de nepotrivit să fie acolo. Se balansa, cu un ștreang prins de gât, cu mâinile căzute pe lângă trup. Deși era o păpușă, nu ai fi zis că avea proporții perfecte, arăta foarte real, pielea avea pete roșii… Și de ce i-o fi pictat cineva fața în acel vinețiu urât, de ce i-o fi făcut ochii roșii și i-o fi jupuit bucăți de piele, apoi i-ar mai fi lăsat și limba să atârne afară din gură?

Apoi a avut o revelație oribilă.

Nu este o păpușă.

Și, deși a încercat să se abțină, a început să urle fără să se mai poată opri.”

Cartea se continuă apoi la persoana întâi din perspectiva lui Gwen Proctor – noua identitate sub care se ascundea Gina Royal. Acțiunea se reia la patru ani după întâmplările din prolog. Timp de doi ani după cumplita descoperire macabră făcută în garajul casei lor, Gina fusese pusă sub acuzare pentru complicitate la crime. Cercetările poliției au scos la iveală faptul că Mel era un ucigaș în serie, nu mai puțin de douăsprezece femei fiind torturate groaznic și omorâte de Mel în garajul lui. Întrucât primul lucru pe care-l făcea după ce le captura era să le taie coardele vocale, nici un sunet nu răzbătea dincolo de pereții atelierului său.

Deși Gina a fost scoasă în cele din urmă de sub orice acuzație, mustrările de conștiință o chinuiau în permanență, reproșându-și că fusese mult prea naivă și ignorase toate semnalele care ar fi trebuit să-i dea de gândit. Abia acum realiza că, sub o aparență fermecătoare, Mel îi controlase cu o mână de fier întreaga viață, iar ea i se supusese orbește, întocmai ca un cățeluș.

Însă Gina nu își mai putea permite să fie slabă sau naivă.

După ce fusese eliberată, o întreagă armată de hateri se pornise pe urmele ei și copiilor ei, dornici de răzbunare, necrezând în nevinovăția Ginei, pe care o numeau ”Micul Ajutor al lui Mel”. Justițiarii de carton, sub protecția anonimatului, proferau în mediul on-line tot felul de amenințări la adresa lor, considerând că pedeapsa cu moartea pentru un astfel de criminal feroce (Mel își aștepta în închisoare execuția pe scaunul electric) nu este suficientă, trebuind torturați și membrii familiei lui în același mod în care fuseseră torturate victimele acestuia.

Cartea surprinde foarte bine efectele psihologice extreme care apar după ce un criminal în serie este demascat. Pe de o parte, știrile despre atrocitățile produse de acesta stârnesc valuri de revoltă, mulți oameni fiind însetați de răzbunare, indiferent dacă avuseseră sau nu o legătură directă cu victimele criminalului.

”Ura nu cunoaște limite. Plutește liberă și toxică, îmbracă uneori forma ipocrită a moralității maselor, a unei indignări care pare sinceră. Nu îi pasă pe cine rănește.”

Pe de altă parte, în secret, există unii oameni care îl admiră, fiind fascinați de personalitatea lui, câteodată apărând și imitatori care îi reproduc crimele. Nu lipsesc nici fanele înfocate, care se oferă să se căsătorească cu monstrul. Din păcate, nu este doar ficțiune, există și documentare care atestă aceste fapte în lumea reală.

Sesizând pericolele uriașe care planau asupra copiilor săi, Ginei i s-au trezit instinctele materne întocmai ca unei leoaice, învățând din mers, în ritm accelerat, tehnici de autoapărare și supraviețuire în situații critice.

”Pentru mulți,  am fost monstrul care scăpase de dreptatea legii. Nu o ființă cu o personalitate proprie. Mi-a luat mult de muncă să ajung să mă simt un om independent care merită prețuit și vreau să mă bucur de acest sentiment obținut cu greu. Îmi place să fiu Gwen Proctor pentru că, reală sau nu, este o persoană completă și puternică și mă pot baza pe ea.”

Deși, în urma experienței extrem de traumatizante avute, Gwen simțea că nu se mai poate încrede în nimeni, nu putea răzbate de una singură.

Un ajutor neașteptat l-a primit, paradoxal, tocmai de la cel care fusese conducătorul armatei haterilor din internet, care își luase pseudonimul de Absalom. În momentul în care copiii Ginei deveniseră țintele trolilor, care începuseră să imagineze moduri tot mai cumplite de a-i tortura, Absalom i-a trimis un mesaj emoționant Ginei, spunându-i că și el fusese traumatizat în trecut și încercase să-și exorcizeze demonii interiori atacând-o pe ea, însă acum nu putea asista pasiv la acea campanie infamă contra unor copii nevinovați, astfel că își oferea ajutorul. Disperată și nesigură, Gina a acceptat cu recunoștință mâna virtuală întinsă. Cu ajutorul lui Absalom, care de altfel nu era ieftin deloc, Gina și copiii ei și-au confecționat mai multe identități de-a lungul timpului, mutându-se dintr-un loc în altul de fiecare dată când existau semne că cineva i-ar putea recunoaște.

Însă, de peste un an, Gina își stabilise reședința într-o căsuță din Stillhouse Lake, un mic orășel aflat lângă un lac, simțind pentru prima dată după Eveniment că vrea să prindă rădăcini într-un loc, realizând că acea goană continuă săpase urme adânci în sufletul copiilor ei (Lanny și Connor sub noua identitate), care își ascundeau temerile în spatele unui comportament rebel și introvertit.

”Tristul adevăr e că am mai fugit și înainte. Am tot fugit. I-am obligat pe copii să ducă o existență traumatizantă, bolnavă, le-am tăiat legăturile cu prietenii și cu restul familiei. Am făcut-o ca să-i știu în siguranță, dar cu ce preț? Pentru că, dacă mă uit la ei acum, la un an după ce ne-am găsit acest refugiu… chiar radiază și sunt fericiți.

Dacă îi pun pe fugă din nou, tot ce a mai rămas bun și inocent în ei va fi pentru totdeauna întinat. Nu mai vreau să mă ascund. Poate de vină e casa asta, care, deși nu mi-am dorit, a devenit acasă. Poate e lacul, sau liniștea pe care o simt aici.”