Delicatese Literare
Recenzii

Regulile jocului, de Amor Towles, Editura Nemira, Colecția Babel – recenzie

Regulile jocului

(Rules of civilty – 2011)

Amor Towles

Editura Nemira

Colecția Babel

An apariție: 2022

Nr. pagini: 480

Traducerea: Gabriela Nedelea

Autorul bestsellerului Un gentleman la Moscova

Amor Towles s-a născut în 1964 la Boston, unde și-a petrecut copilăria. A absolvit Yale College și apoi a studiat literatura engleză la Stanford University. În anul 2011 a publicat Regulile jocului (Rules of Civility), primul său roman, devenit bestseller The New York Times și inclus pe lista celor mai bune cărți din 2011, realizată de The Wall Street Journal. Cartea urmează să fie ecranizată. Un gentleman la Moscova (Editura Nemira, 2018; A Gentleman in Moscow, 2016) este al doilea roman al autorului. Cartea a stat peste 40 de săptămâni pe lista de bestselleruri The New York Times și a fost considerată una dintre cele mai importante apariții editoriale ale anului de The Chicago Tribune, The Washington Post, The San Francisco Chronicleși The Philadelphia Inquirer. Va fi ecranizată într-o miniserie, cu Kenneth Branagh în rolul principal. Cel mai recent roman al său, The Lincoln Highway (2021), este în curs de traducere la Editura Nemira. După o carieră de douăzeci de ani în domeniul investițiilor, în prezent Amor Towles își dedică tot timpul scrisului, la New York, unde locuiește împreună cu soția și cei doi copii.

Un roman tradus în 20 de limbi și iubit de peste un milion de cititori din întreaga lume.

În ultima noapte a anului 1937, Katey Kontent este într-un bar de jazz din Greenwich Village, când Tinker Grey, un bancher foarte atrăgător, se așază la masa învecinată. Această întâlnire întâmplătoare o propulsează pe tânăra de douăzeci și cinci de ani pe orbita înaltei societăți new yorkeze, unde va încerca, pe parcursul unui an, să-și câștige locul.

Romanul descrie spectaculos atmosfera din New York după Marea Criză Economică, un moment de strălucire și decadență în care diferențele de clasă socială devin extrem de pregnante. În paginile lui Towles prind viață personaje mondene, sofisticate, care ne poartă din Greenwhich Village în Manhattan, din galerii de artă în bodegi boeme, în căutarea prestigiului și a faimei.

„O evocare superbă, strălucitoare a Manhattan-ului anilor ’30.“ – The Wall Street Journal

„Parcă vezi un film alb-negru, cu Manhattan-ul în epoca lui de glorie. Personajele lui Towles sunt americani tineri, în vremuri complicate, care încearcă să-și ducă viețile într-un mod autentic.“ -The New York Times Book Review

Un roman rafinat care redă povestea unei tinere femei a cărei viață este în pragul unei schimbări. Un splendid roman de atmosferă, Regulile jocului surprinde cu finețe și acuratețe Manhattan-ul în epoca lui de glorie, purtându-ne prin galerii de artă, bodegi boeme, la curse de cai, prin birouri de avocatură sau prin edituri la modă. Cu descrierea sa plină de obiectivitate, dar și de empatie, a straturilor sociale din New York-ul anilor ’30, cu imaginile pline de viață și cu personajele sale complexe, elegante și atrăgătoare, Regulile jocului mi-a oferit o lectură încântătoare.

În ultima noapte a anului 1937, Katey Kontent, o tânără în vârstă de douăzeci și cinci de ani, se afla într-un bar de jazz din Greenwich Village împreună cu prietena sa, Eve Ross. Parcă le văd, două fete pline de viață și dornice de distracție, frumoase și elegante, în stilul plin de feminitate al acelor ani. Întâmplarea face ca la masa vecină să se așeze un tânăr foarte atrăgător și stilat, care a atras imediat atenția fetelor. Acesta era Tinker Grey, un bancher bine situat pe scara socială, ce emana șarm și clasă prin toți porii.

Această întâlnire, prin consecințele ei mai degrabă decât prin relația propriu-zisă cu Tinker Grey, o propulsează pe Katey – care era la acel moment secretară la o firmă de avocatură -, în eșaloanele superioare ale societății din New York, unde nu avea nimic pe care să se bazeze, în afară de spiritul său puternic și de felul ei dezinvolt și îndrăzneț de a fi. Ea este doar o fată care lucrează și care încearcă să se descurce singură, dar cu prietenii potriviti (sau greșiți?), reușește să-și schimbe perspectivele.

Să ne întoarcem puțin la primele pagini ale cărții, la prologul acestui roman, care ne poartă la o expoziție de fotografii a lui Walker Evans în 1966. Fotografiile erau făcute cu 25 de ani în urmă, dar Evans așteptase până acum pentru a arăta aceste fotografii publicului, din cauza preocupării pentru intimitatea subiecților. Fotografiile sunt făcute cu o cameră ascunsă într-un vagon de metrou din New York și au surprins subiecții în toată vulnerabilitatea lor.

Katey, protagonista naratoare a cărții, recunoaște cu uimire în două dintre aceste imagini pe cineva din tinerețea sa, un bărbat. Într-una din fotografii, este bărbierit și bine îmbrăcat, cu o cămașă făcută pe comandă și o haină de cașmir. În cealaltă fotografie, datată cu un an mai târziu, el pare cu totul altă persoană, slab și neîngrijit, dar, curios, fără a părea înfrânt. Era Tinker Grey. Vederea celor două fotografii o poartă pe cărarea amintirilor și astfel avem parte de povestea din trecut, în flashback, o poveste ”în ramă”, petrecută în 1938, încadrată de începutul și finalul cărții, plasate în 1966.

Povestea surprinde imagini ale New York-ului din acea vreme și ale locuitorilor acestuia, cele mai importante momente ale acelei perioade, ca prin obiectivul unei camere, etalând cu generozitate în fața ochilor cititorului complicatul spectacol al naturii umane. Galeria de personaje e diversificată, oamenii sunt surprinși în imperfecțiunea lor, dar cu atât mai credibili, Tinker și anturajul acestuia pe de o parte, Katey și Eve și relația dintre ele, care nu va mai fi niciodată aceeași după întâlnirea cu Tinker, pe de altă parte. Una din temele cărții este tocmai despre cât de mult își expun sau își ascund oamenii adevărata viață și față, cât de mult este înșelăciune și cât realitate, ce sunt dispuși să sacrifice pentru faimă și prestigiu social.

Eve Ross, venită la New York din Indiana, impulsivă, expansivă și nesăbuită, este una dintre acele fete care își propune să se distreze mereu, indiferent de conjunctură și fără a ține cont de cei din jur și de sentimentele lor. Nu am rezonat deloc cu acest personaj, dar, sinceră să fiu, nici pe Tinker nu l-am simpatizat prea mult. Pe de altă parte, Katey Kontent era născută la New Yok și se bucura la rândul ei de viață, îi place și ei să petreacă, fiind însă mai rezervată, mai profundă și mai rațională, gândind înainte de a lua o decizie. Mi-a plăcut de Katey. Ca o paranteză, Katey e o fană a lui Agatha Christie. Atunci când se simte vulnerabilă și își pune întrebări existențiale se pierde cu plăcere în universul Agathei Christie „unde fiecare primește ceea ce merită… și un destin care îi convine”. Astfel, în ajunul Crăciunului citea Crăciunul lui Poirot. Am remarcat de asemenea referirile și citatele de la alți scriitori întâlnite în carte. M-a amuzat tendința lui Katey de a începe o carte undeva la mijloc, dar nu am judecat-o, căci eu de exemplu citesc de multe ori finalul unei cărți înainte de a termina cartea, după care îmi continui liniștită lectura de unde am rămas.

Tinker Grey e un tip simptic, un bărbat plin de bani care are nevoie de distracție, iar Eve și Katey sunt dispuse să-l acompanieze. Pe măsură ce relația lor începe să evolueze, Tinker o admiră pe Eve, dar se îndrăgostește de Katey. Însă un fatidic accident de mașină, în care Eve e cel mai grav rănită dintre cei trei, strică echilibrul grupului lor, căci vinovăția este un instrument puternic. Până unde poate merge atenția unui bărbat care crede că îți e dator?

Katey este prinsă cu schimbările din viața ei profesională, dar nu și-l poate scoate din cap pe Tinker. Însă el se va dovedi a nu fi cine pare: este mai mult și mai puțin decât a crezut ea.

„Am vârât mâna în buzunarul din sacoul lui Dicky și am găsit prinse cu o agrafă câteva sute de dolari. Mi-a venit să i-i dau pe toți lui Hank. Totuși, i-am dat două de zece. În vreme ce scoteam banii din agrafă, s-a lins pe buze, fără să-și dea seama, de parcă simțea deja gustul a ceea ce aveau să devină ei. Când i-am înmânat bancnotele, le-a strâns în pumn, ca pe un burete.

— Te întorci înăuntru? l-am întrebat eu, știind bine că n-o va face.

În loc de explicație, a făcut un gest spre East Side. Gestul avea ceva final în el, ca și cum ar fi știut că n-o să ne mai vedem niciodată.

— Cinci limbi? am zis eu înainte să plece.

— Mda. Cinci limbi. Și se poate minți pe el însuși în fiecare dintre ele.“

Ce anume s-a întâmplat, cum au decurs avenimentele acelui an, 1938, și cum s-au aliniat astrele pentru personajele noastre, vă invit să aflați citind cartea, intrând în poveste și savurând atmosfera plină de glamour a acelor vremuri apuse, cu adevărat unice.

Așadar, vă invit la un martini cu ceapă de cocktail – sau măsline, după preferințe – și la o plimbare cu Katey Kontent pe străzile din Manhattan-ul anului 1938. Și să descoperiți regulile jocului.

8 Comments

Spune-ți părerea!