Delicatese Literare
Recenzii

Ridică-te și ucide primul. Istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului de Ronen Bergman, Editura RAO – recenzie

Ridică-te și ucide primul. Istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului

Ronen Bergman

Editura RAO

An apariție: 2020

Nr. pagini: 848

Carte de istorie, dar, în același timp, și un thriller adevărat, Ridică-te și ucide primul se sprijină pe trei piloni: Forțele de Apărare Israeliene, Mossad (agenția de informații cea mai temuta din lume) și Shin Bet (serviciul de securitate internă care a desfășurat cea mai mare campanie cunoscută de asasinate planificate, pentru a stopa ceva ce părea de neoprit: atentatele teroriste sinucigașe). Împreună, plănuiesc și participă la înfăptuirea asasinatelor planificate. Pe măsură ce trece timpul, metodele devin din ce în ce mai sofisticate – inventarea dronelor și folosirea acestora în urmărirea și uciderea țintelor reprezentând un punct culminant.

Nu se poate vorbi, firește, despre un personaj principal – poate doar teama, aproape personificată, a statului Israel de a dispărea, din nou, de pe față pământului. Totuși, există o figura importantă – Meir Dagan, deținător al numeroase funcții de-a lungul timpului și, în cele din urmă, șef al Mossadului pe care, de altfel, l-a reconstruit, creând o agenție vie și extrem de capabilă. Cu el începe cartea și tot cu el se-ncheie. Este cel care poartă permanent la el poza tatălui său, surprins în genunchi, cu doar câteva secunde înainte să fie împușcat de naziști, în timpul Holocaustului. Iar fiul repetă în permanentă: „Aceasta nu mai trebuie să se întâmple niciodată”.

Ridică-te și ucide primul. Istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului” scrisă de Ronen Bergman este o „bijuterie” a istoriei evreilor, o carte remarcabilă și bulversantă despre cel mai renumit, dur și de temut serviciu de informații din lume, serviciul de informații israelian. Această carte nu a fost aprobată de către structurile de apărare israeliene, Mossad-ul ordonând ca cercetarea efectuată pentru scrierea ei să fie oprită, șeful statului major cerând armatei israeliene să ia măsuri agresive împotriva autorului. Este o carte cu detalii secrete, care expune, în mod tranșant, principalele asasinate, operațiuni, ucideri plănuite, pe care Israelul le-a executat de-a lungul timpului și care, prin consecințele lor, au schimbat istoria acestei țări.
Nu îmi propun să va povestesc acest mix captivant de thrillere de spionaj, pentru că da, fiecare asasinat conține detalii și este expus exact în acest mod, vreau doar să punctez câteva idei despre drumul parcurs de către serviciile de apărare în diferite contexe ale existenței greu încercate a israelienilor, lăsându-vă plăcerea de a descoperi detaliile din spatele acestor momente șocante.
Poate sunt doar câțiva dintre voi care știu, eu de exemplu nu am știut, dar am aflat citind această carte, că, în lume, Israelul este țara care a asasinat cei mai mulți oameni, mai mulți decât oricare altă țară occidentală și, de aceea, o carte despre omorurile țintite efectuate de serviciile de apărare evreiești este cu atât mai valoroasă.
Adânc înrădăcinat în conștiința israelienilor există crezul „lichidării țintite”, care s-a născut din sentimentul liderilor și al cetățenilor israelieni că ei se află în pericol permanent de a fi desființați ca națiune și ca stat și că, la fel ca la Holocaust, nimeni nu o să le vină în ajutor, Holocaustul reprezentând trauma majoră impregnată în memoria colectivă a evreilor.
Mesajul serviciilor secrete de informații israeliene, pentru toți cei care au amenințat și amenință țara, a fost și este unul fără milă, extrem de agresiv!
„Dacă ești dușmanul Israelului, te vom găsi și te vom omorî, oriunde ai fi”.
„Dacă un om vine să te omoare, ridică-te repede și ucide-l tu primul”.
Pășind în istoria evreilor, în 1907, opt bărbați sioniști au format prima organizație care să îi apere pe evreii persecutați din douăsprezece așezări din Palestina. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, zeci de mii de evrei voluntari din Palestina au luptat în armata britanică devenind martorii atrocităților Holocaustului, când comunități întregi evreiești au fost practic exterminate de către naziști.
Sentimentul onoarei pierdute și al umilirii poporului israelian a dus la extrem furia evreilor împotriva naziștilor, în anii postbelici sioniștii din Palestina demonstrându-și și demonstrând lumii întregi că evreii nu vor mai trece prin asemenea orori, așa încât, primele asasinate s-au îndreptat către naziștii supraviețuitori ai Holocaustului, o răzbunare palidă față de masacrul înfăptuit de naziști în Cel de-al Doilea Război Mondial. Următoarele ținte au fost reprezentate de arabii din Palestina, dușmanii de moarte ai evreilor, pentru a impedica invazia Israelului de către statele arabe din jur, motivul fiind unul teritorial, pentru că anul 1948 a reprezentat momentul în care ONU a hotărât ca Israelul să fie declarat stat suveran, decupând astfel, o bucată din Palestina. Acesta a reprezentat momentul zero al eternului război israeliano-arab, statele arabe vecine Israelului refuzând să accepte legitimitatea statului evreu. Fusese creată o țară iar ea trebuia apărată, drept urmare evreii au început formarea unui sistem de spionaj care să le apere granițele și populația de ura dușmanilor. Așa a apărut serviciul de informații israelian, învăluit în secrete bine păzite, care avea drept stâlpi de rezistență trei organizații: Mossad – care se ocupă cu activitățile secrete externe, Shin Bet – care culegea informații interne și AMAN – responsabilă cu informațiile militare.
La început, modul deficitar de recrutare și lipsa experienței au dus la numeroase eșecuri ale operațiunilor de sabotaj dar israelienii au învățat numeroase lecții care le-au întărit convingerea că operațiunile speciale (asasinatele țintite) reprezintă metoda principala de apărare a statului evreiesc. Astfel a început creearea unei filizofii militare proprii și a principiilor care au stat la baza construcției celui mai nemilos serviciu de informații din lume. Luptele neoficiale ale Israelului cu arabii palestinieni nu s-au încheiat o lungă perioada de timp, mai ales cu cei din Fâșia Gaza (administrată de Egipt) și cu cei din Cisiordania (anexată de Iordania), atrăgând ura și acestor țări, Egipt și Iordania.
Nenorociri, haos, orori au semănat egiptenii printre israelieni, evreii răspunzând pe măsură, lichidând jumătate din Statul Major egiptean. Apoi conflictele externe au luat o pauză de un deceniu, timp în care Israelul a devenit mai puternic și mai dur, îmbunătățindu-și tehnologia și stabilind legături secrete cu țări respectate, dincolo de țările arabe ostile. O teribilă amenințare venea însă dinspre Egipt, țară care voia să testeze, cu ajutorul oamenilor de știință germani, arme de distrugere în masă, moment în care imaginea Holocaustului a ieșit la suprafață din conștiința israelienilor. Fascinant, uluitor efortul, strângerea informațiilor, planificarea și asasinatele țintite pe care le-au întreprins serviciile de apărare evreiești pentru a anihila acest oribil proiect.
Lucrurile nu au stat totdeauna bine nici în sânul organizațiilor de apărare israeliene – santajele, orgoliile personale, minciunile și secretele subminând acest „stat în stat”. Un șir lung de eșecuri au făcut că instituția să fie reformată din temelii, îmbunătățindu-se procesul de recrutare, fiind clarificată doctrina, esența politicii agenției rămând asasinatele planificate, țintite, fără rănirea civilor. Pe principiul „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”, israelienii au încheiat alianțe neașteptate pentru a putea contracara valul de eșecuri, în încercarea de a-i opri pe arabii palestinieni să-și ducă planurile aberante până la capăt și anume nimicirea Israelului și refacerea Orientului Mijlociu.
„Armata mică și deșteaptă” – armata formată din drone a reformat organizația de apărare israeliană, dovedindu-se o metodă letală în îndeplinirea omorurilor planificate. Amenințarea numită Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu), fondată de iranieni și condusă de lideri religioși sălbatici și înverșunați, o armată de gherilă șiită condusă de demenți extremiști, a fost obstacolul care a chinuit și a măcinat pentru o perioadă lungă de timp Israelul. Obiectivul iranienilor extremiști era Revoluția Islamică, iar principiile și doctrina aveau la baza atacurile sinucigașe, sacrificiul de sine pe câmpul de luptă ca și poruncă religioasă, Jihadul islamic hărțuind continuu Mossad-ul, scăldând într-o baie de sânge populația Israelului. Serviciile de apărare israeliană au răspuns acestor acte teroriste cu asasinate țintite ale capilor Hezbollah, determinând și mai multe conflicte sângeroase, cercul vicios fiind întreținut, pe de o parte, de ura arabilor palestinieni pentru israelienii care le-au ocupat o bucată din teritorii, și de dorința evreilor de a nu dispare ca națiune pe de altă parte.
Nu vreau să închei fără a vă spune câteva cuvinte despre o figură proeminentă în istoria serviciilor de apărare ale Israelului, Meir Dagan, comandant al Mossad-ului timp de nouă ani, care a ocupat de-a lungul carierei militare numeroase posuri de răspundere în cadrul armatei, supraviețuitor al luptelor din Fâșia Gaza și Liban, dar și al mandatelor câtorva prim-miniștri renumiți, Shimon Peres, Ariel Sharon (cel care i-a fost mentor) și Benjamin Netanyahu. Sub comanda lui, conducători ai mișcării Hezbollah, dar și ai organizației palestiniene Hamas au fost eliminați, a revigorat Mossad-ul, împiedicând de asemenea și desfășurarea programului nuclear al sirienilor și iranienilor. A fost considerat „unul dintre cei mai brutali războinici din Orientul Mijlociu modern”, circulând o vorbă despre el, cum că „specialitatea lui Meir Dagan era de a-l separa pe un arab de capul lui” și, poate, o explicație pentru această duritate a reprezentat-o fotografia cu tatăl său, pe care o purta permanent în portofel, îngenuncheat în fața unui ofițer nazist înainte de a fi ucis. Își va da el seama că forța nu este o soluție pentru a pune capăt războiului și ororilor?
Dacă v-am trezit curiozitatea cu aceste impresii, vă invit să lecturati această carte deosebită, care expune magistral zbuciumul unei națiuni în încercarea de a supraviețui violențelor, urii și brutalității dușmanilor ei, dar și răspunsul teribil, șocant, pe care seriviile ei de apărare l-au dat inamicilor și lumii întregi.

12 Comments

Spune-ți părerea!