Delicatese Literare
Recenzii

Ro și spiritul de la mansardă, de Laura Damian, Editura Creator – recenzie

Laura Damian

Editura Creator

Colecția Fire

Nr. de pagini: 358

An apariție: 2020

Laura Damian – născută la Pașcani, in 1969, 14 iunie. Absolventă a Liceului M. Sadoveanu, Pascani, promoția ’87. Între 1987-1990 este membru activ al Cenaclului Renasterea, coordonat de Casa de Cultură din Pascani; debut în versuri în revista cenaclului. Absolventă a Facultații de Litere din cadrul Universitatii „A.I. Cuza”, Iași (secția romană-spaniolă), promotia ’94. In perioada 1994-1995 este profesor de literatură romană și universala la Grup Scolar Unirea, Pașcani. În 1995-1996 devine corespondent la Evenimentul de Iași (articole semnate cu pseudonimul Th. Deescu). Cofondator al săptămânalului Pascani Express. Între anii 1996-2006 este bibliotecar documentarist la Liceul M. Sadoveanu. Din 2006 s-a stabilit în Bergamo, Italia, pentru 12 ani, și din decembrie 2018, în Bruxelles, Belgia. Editor Timpul Belgia, 2020, prim editor Timpul Bruxelles, 2021. Debut editorial în 2020, cu romanul Cântecul Paunului Albastru, romanul Paradisul Inimilor și Supermani pe triciclete (2021).
 
Încă de când am văzut coperta cărții, neagră cu inserții aurii, decorată cu tot soiul de simboluri mistice, mi-a stârnit curiozitatea să aflu cine este Ro și care este povestea spiritului de la mansardă. Pe copertă scrie clar sub titlu – roman pentru adolescenți –, iar asta m-a dus cu gândul, cine știe de ce, la un fantasy, ceva cu tente dark, ca să se potrivească coperților catifelate. Dar nu, nu este vorba de un fantasy, așa cum aveam să descopăr, ci mai degrabă de o surată din spectrul ficțiunii speculative, anume un mister paranormal cu nuanțe horror.
 
Autoarea a plasat acțiunea într-un orășel italian din zilele noastre, unde un grup de adolescenți vor da piept cu puterea descătușată a spiritelor de tot felul. Dar cine este Ro? Clar încă din titlu, ea este eroina romanului, personajul-narator, o adolescentă româncă ai cărei părinți au emigrat în Italia, sperând să îi ofere Lioarei și fratelui ei mai mic, Luca, în vârstă de 14 ani, un viitor mai bun.
 
Abia sosiți în oraș, cei doi reușesc să se adapteze destul de bine, chiar dacă Lioara e ținta unor mici răutăți din partea lui Paolo Costa, un coleg care pune porecle tuturor emigranților. Astfel, ea devine Ro, de la România, o poreclă care prinde pentru toți, fiindcă are un prenume mai greu de pronunțat corect. Se împrietenește însă atât cu Marco, un băiat cu care are multe afinități, cât și cu grupul de emigranți de la orele de alfabetizare: Francisco Dias, brazilianul zis Turvo, Chiyoko, zisă Panda, Rashid, poreclit Raja și peruviana Carla, în timp ce Luca se înțelege din ce în ce mai bine cu colega lui de bancă, Angela.
 
Lioara a venit din România cu o traumă: prietena ei cea mai bună, Alina, se sinucisese cu aproape trei ani în urmă. Ea însăși are probleme cu alimentația, fiind anorexică. Marco are o soră, Alice, cu tulburări din spectrul autist, iar fratele mai mic, Gabriele, are probleme cu gestionarea furiei, iar tatăl i-a abandonat. Până la final, se va vedea că fiecare dintre acești adolescenți poartă în suflet câte o povară, un lucru care îi macină și le tulbură existența.
 
Acțiunea începe rapid, atunci când Marco dorește să îi arate lui Ro o casă bântuită, aflată pe o colină din oraș unde erau multe astfel de case vechi. Despre ea circulă multe povești, iar toate se învârt în jurul judecătorului Cattaneo. Se pare că acolo s-ar fi petrecut o teribilă dramă de familie, membrii acestei familii s-ar fi ucis între ei, iar spiritele lor neliniștite ar continua să bântuie locul. Grupul de prieteni abia legat, împreună cu Luca, fratele mai mic al Lioarei, decid să meargă într-o sâmbătă după-amiază, după ore, să investigheze locul, atrași cum erau de mistere și întâmplări neobișnuite. Luca reușește să găsească o gaură în gardul ce înconjura proprietatea, tinerii pătrund în curte, unde Ro are un moment de conexiune cu lumea spiritelor, tradus în plan fizic printr-o stare de rău, deloc nefamiliară ca urmare a alimentației necorespunzătoare. Cu toții simt că e ceva necurat în aer, iar după ce părăsesc proprietatea, încep să aibă tot felul de vise bizare. Este clar că acolo s-a petrecut ceva, dar ce?
 
În scurt timp, evidența nu mai poate fi negată, oricât ar încerca să găsească explicații raționale. Pătrunzând pe acel domeniu, au atras atenția unor forțe malefice care ar putea să le distrugă viețile, începând cu cea a lui Luca, el fiind cel care a descoperit intrarea. Ro are ceva experiență cu spiritismul, întrucât și prietena sa, Alina, se ocupa cu așa ceva, iar Turvo și Carla provin din familii deloc străine de acest subiect. Marco reușește să dea de urma Luisei, strănepoata judecătorului atins de blestem și astfel adolescenții află adevărul despre tragedia petrecută în urmă cu mai bine de un secol, dar și ce au de făcut pentru a-l salva pe Luca din ghearele entităților malefice din lumea de dincolo.
 
Acestea sunt doar liniile acțiunii prezentate în mare, cititorul urmând să descopere de unul singur toate aceste situații misterioase și periculoase.
 
Atmosfera este bine construită, atât cea a vieții liceenilor de la Arte din orășelul italian, cât și cea din jurul casei de pe colină. Prin intermediul personajelor, autoarea aduce aproape o bună parte din problemele cu care se confruntă adolescenții zilelor noastre, subiecte cum ar fi bullyingul, tulburările de alimentație, tulburările din spectrul autist, emigrarea.
 
Dacă vă plac, de exemplu, „Cronicile Wardstone”, de Joseph Delaney, bătăliile cu forțe oculte, sau povești cu case vechi, misterioase și pline de pericol, precum „Conacul Slade”, de David Mitchell, veți aprecia și povestea lui Ro și a spiritului de la mansardă.
 
În afară de coperta foarte atractivă, cartea dispune și de o grafică la fel de reușită și vine însoțită de un semn de carte asortat.
„Bătrâna nu tresare. Nu plânge, nu râde, doar se leagănă resemnată, așteptând următoarea scenă. Din cadavrele calde ies fuioare de fum, de apă și de lumină. Se înalță în tavan, se ating, se pătrund… până compun trei siluete. Cea a vânătorului e compactă, neagră ca fularul pe care-l purta la gât în timpul vânătorii. Fără chip, fără membre. O umbră care ia forma obiectelor din jur. Cea a băiatului e cenușie, cu brațe și picioare scurte, terminate în noduri de degete și gheare ascuțite. Chipul lui conturează un singur iris, roșiatic, acoperit de două rânduri de pleoape străvezii, care-l împiedică să se odihnească. Fata și-a păstrat sariul, dar eu știu că fără el silueta i s-ar risipi în gol, fiindcă în afara aripilor lipite în spate și a capului mic, rotund, nu a luat altceva din trupul abandonat pe podea. Deasupra cadavrelor, umbrele se privesc între ele, mârâind furioase să pornească atacul. Vânătorul se năpustește asupra fetei, apoi, mușcând din sari, îi urlă: «Bastardo!». Fata sare pe umerii băiatului, sfâșiindu-i cu brațele din irisul roșiatic, strigându-i la fel de tare: «Ticălosule!». Băiatul își înfige ghearele în pântecul bărbatului și, găurindu-i-l ca un burghiu, bolborosește încontinuu: «Boia!» (gâde). Foamea de a-și face rău le contopește siluetele într-un nor circular, de pulbere incandescentă. Vuietul stârnit de bătălia lor cutremură ferestrele întregului hotel, prăvălind lucrurile din încăperi. Doar atunci bătrâna lovește podeaua cu toiagul, rostind un singur cuvânt:
– Destul!”

Cartea Ro și spiritul de la mansardă, de Laura Damian, poate fi comandată de pe libris.ro, librariadelfin.ro

 

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *