Roman pentru doamne de Michal Viewegh, Editura ALL – recenzie

23

Roman pentru doamne 

(Román pro ženy – 2001)

Michal Viewegh

Editura ALL

Traducere: Mircea Dan Duță

Numar pagini: 230

An apariție: 2015

Michal Viewegh este unul dintre cei mai populari scriitori cehi contemporani și cel mai bine poziționat în topul vânzărilor. Cărţile sale s-au vândut în peste un milion de exemplare şi au fost traduse în peste 20 de limbi.
Michal Viewegh s-a născut la Praga în martie 1962 şi a absolvit şcoala generală din Sázava, apoi liceul din oraşul Benešov u Prahy. În 1981 este admis la Universitatea de Studii Economice din Praga, dar renunţă după trei semestre şi timp de câteva luni se întreţine lucrând ca paznic de noapte. În 1983 este admis la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Caroline din Praga, cu specializarea Pedagogia Limbii şi a Literaturii Cehe. În 1989 se angajează ca profesor de limba şi literatura cehă la şcoala generală din cartierul Zbraslav. Din 1995 devine scriitor cu normă întreagă, trăind exclusiv din scris. Scrie romane, proză scurtă, scenarii de film şi articole săptămânale pentru diverse publicaţii. unele dintre romanele sale fiind ecranizate. „Cum se educă fetele în Boemia” (Editura ALLFA, 2012) s-a tipărit în 90.000 de exemplare şi a fost ecranizat în 1997, iar „Roman pentru doamne” (Editura ALLFA, 2015) a stat la baza unui film de succes lansat în 2005. Viewegh abordează tema relatiilor romantice din zilele noastre cu umor și ironie, în căutarea sensurilor profunde.
 Roman pentru doamne și domni 
Michal Viewegh prezintă un roman care dă întreaga măsură a talentului său de scriitor: sub „ușurătatea“ unei povestiri pline de umor, cititorul găsește toate elementele care fac o carte să fie greu de uitat.
Aceasta este povestea a doua femei aflate în perpetua căutare a iubiților perfecți. Laura are 22 de ani și este redactor la o revista pentru doamne, iar Jana, mama ei, este traducătoare liber-profesionistă. Jana a fost cândva implicată într-o relație tumultoasă cu un bărbat ceh, iar de atunci urăște bărbații cehi din adâncul inimii, așa că își caută alesul printre străini. În cele din urmă, Laura se îndrăgostește de Oliver, un barbat de 40 de ani. Problemele abia încep, pentru că bărbatul pe care îl crede perfect nu are deloc un trecut ideal. Iar mama ei știe foarte bine de ce…
Cărţile lui Michal Viewegh au depăşit de mult timp graniţa literaturii. Înainte de a întoarce prima pagină, ştii că ai în faţă nu numai un text, ci, într-un anumit sens, o instituţie culturală.” – Miroslav Balaštík
„Fără discuţie, Michal Viewegh reprezintă unul dintre fenomenele apărute în proza cehă după căderea comunismului.” – Jakub Jarina
Michal Viewegh este succesorul lui Milan Kundera. Cărțile lui sunt inteligente, dar ușor de citit.” – Der Spiegel
Mulțumim Libris pentru cartea oferită pentru recenzie!
Roman pentru doamne de Michal Viewegh este un chicklit scris într-un stil lejer, amuzant, condimentat cu o fină ironie, oferindu-ți o lectură plăcută, dar și câteva teme de meditație.
Cartea îți atrage atenția încă de la primele rânduri, debutând cu o scrisoare pe care un bărbat pe nume Oliver i-o scrisese fostei lui iubite, Laura, implorând-o să revină la el aducându-i aminte de toate momentele frumoase petrecute împreună și asigurând-o ca iubirea pentru ea va dăinui în permanență. Nimic nou până acum, doar că Laura putea să citească scrisoarea lui Oliver… în fiecare stație de metrou, el cumpărând pentru șase luni zeci de spații publicitare pentru a o publica.

”Dragă Laura,
Tot ce mi-a rămas de la tine sunt amintirile. Când scriu asta, sună ca într-un hit american de doi bani, din alea de care rădeam câteodată împreună. Dar, dintr-odată, în clișeul ăsta se ascunde pentru mine un adevăr profund. (…)
 Iubito, pot să-ți scriu numai o dată pe lună și pentru fiecare scrisoare am la dispoziție numai aceste aproximativ șaizeci de rânduri. Faptul că trebuie să economisesc rândurile (și evident că nu mă pricep la asta) mă torturează în adevăratul sens al cuvântului. Deocamdată sper numai că mergi și acum la redacție cu metroul și că, mai devreme sau mai târziu, vei descoperi scrisoarea mea. Vezi cât de ridicol de mici pot fi cele mai mari speranțe ale omului?
Te sărut cu toată ardoarea (știu că ”ardoare” este un cuvânt penibil de literar, dar nu găsesc nimic care să descrie mai bine contextul).
Oliver”
În continuare, cartea continuă la persoana întâi din perspectiva Laurei, o tânără de douăzeci și doi de ani, editor la revista ”Femeia echilibrată”.
Încetul cu încetul, pe măsură ce Laura rememorează mai multe evenimente din trecut, începem să adunăm mici piese ale puzzle-ului, tabloul complet devenind clar abia în final.
După cum ne vom lămuri, o parte din acțiunile Laurei au fost datorate influenței mamei ei, dar în sens contrar sfaturilor acesteia, un caz clasic de psihologie inversă.
Mama Laurei, Jana, era o femeie puternică, inteligentă, atractivă, independentă și sofisticată, cu o ținută de manechin, sigură pe opiniile ei, căreia ii plăceau luxul, hainele de firmă și călătoriile. Laura era mereu veselă, optimistă și se purta cu naturalețe. În același timp avea o latură copilăroasă (dovadă toate animăluțele de pluș pe care le ducea peste tot cu ea) și încă nu era prea lămurită ce vrea de la viață.

Propriile experiențe de viață o făcuseră pe Jana să se ascundă în spatele unei aparențe cinice, uneori chiar sarcastice.
Jana accepta să iasă la întâlniri doar cu bărbați străini, pentru că singurii doi bărbați cehi din viața ei o dezamăgiseră cumplit. Prima mare iubire din viața ei, pe când ea avea optsprezece ani și era studentă în primul an la Facultatea de Litere, a fost Arpagică, după cum îl poreclise ea. Relația lor nu a durat însă decât un an. Arpagică era sărac, prost îmbrăcat și nu se gândea decât la propria satisfacție, astfel că nu-i oferise nici măcar un orgasm. Jana a pus capăt relației într-o seară când trebuiau să se ducă la teatru. Pe când ea s-a îmbrăcat elegant, într-o rochie de seară, el a venit într-un pulover vechi de schi și încălțat în adidași.
Ca un semn al destinului, în aceeași seară în care Jana s-a despărțit de Arpagică, l-a cunoscut pe tatăl Laurei, care părea răspunsul la toate dorințele ei – elegant îmbrăcat, politicos, cult. Din păcate acesta nu era modul lui permanent de a fi, iar când Jana și-a dat seama de acest lucru era deja prea târziu, fiind însărcinată cu Laura. Căsătoria Janei a însemnat un șir întreg de dezamăgiri și suferințe. Soțul ei câștiga puțin, dimineața își sufla nasul în chiuvetă, refuza să spele vasele, ducea o viață dezordonată, mâncând pe apucate, și numai lucruri nesănătoase, astfel că la treizeci și doi de ani a murit de cancer de colon. Sentimentele Janei au fost contradictorii, urându-și soțul din cauza acelui cancer pe care acesta practic și-l autoprovocase, dar și iubindu-l în același timp, o combinație teribilă. Când Jana a rămas văduvă, Laura avea doar doisprezece ani.
Întâmplările rememorate de Laura încep din vremea când ea avea nouăsprezece ani. Pe atunci, la insistențele mamei, Laura se înscrisese la niște cursuri de perfecționare a limbii engleze. În timpul cursurilor, Laura s-a îndrăgostit de profesorul de limba engleză, Jeff, un american, ce părea să întruchipeze tot ce ea visase dintotdeauna. Jeff a fost primul bărbat din viață Laurei, purtându-se cu ea cu delicatețe, fiind tandru, fin și atent. În plus, părea îndrăgostit sincer de ea. Mama Laurei era entuziasmată de această relație și își încuraja fiica să oficializeze relația.
Laura începe să se îndoiască de justețea acestei decizii, după ce îl urmează pe Jeff la New York, unde acesta primise o slujbă ca editor la o revistă sportivă. Jeff fiind ocupat de dimineața până seara, Laura se plictisea, negăsindu-și nici o preocupare care să-i facă plăcere. Mai mult, neînțelegând prea bine limba, Jeff trebuia să îi traducă conversațiile atunci când se întâlnea cu prietenii lui, făcând-o să se simtă de parcă era retardată. În schimb, Jeff nu înțelegea sensul expresiilor de genul ”situația e gravidă” sau ”e clar cu ce se lasă”.
Deși era conștientă că o s-o dezamăgească cumplit pe mama ei, Laura și-a dat seama că nu putea merge mai departe cu planurile de căsătorie. În fond, era vorba de viața ei și doar ea decidea cum să o trăiască în continuare.
”Dar în principal aveam senzația că mama și Jeff se pregătesc de nuntă – mai precis, pregăteau nunta mea.
Și asta nu-mi plăcea deloc. Aproape că-mi doream să fi avut un prieten care să n-o entuziasmeze atâta pe mama.
Well, chestia asta mi-a reușit perfect cu Rickie Kabicek.”
Astfel, spre stupoarea lui Jeff și disperarea mamei ei, Laura a rupt relația cu Jeff, începând o alta cu Rickie Kabicek, un tânăr ceh mai mic cu doi ani ca ea, care vindea telefoane mobile.
O perioadă Laura a fost fericită alături de Rickie, până când, într-un concediu, a fost atrasă de un bărbat de vreo patruzeci de ani, Oliver, ce era singur. Află că acesta lucra într-o cunoscută agenție de publicitate, pe post de creator de reclame.
”Avea pe el niște pantaloni scurți și un tricou lăbărțat pe care se puteau vedea câteva pete; era ciufulit și se vedea clar că încă nu se bărbierise. La mâna stângă avea un ceas pentru copii, cu figura rățoiului Donald imprimată pe centrul cadranului. Acel ceas arăta destul de ciudat pe antebrațul lui bronzat și musculos.”

Intrigată de el, Laura a găsit ocazia să îi strecoare numărul ei de telefon. Se părea că și Oliver o remarcase, întrucât la întoarcerea din concediu a sunat-o pe Laura și i-a dat întâlnire la un restaurant. Deși Laura fusese de-a dreptul încântată de invitație, în timpul mesei a fost cuprinsă oarecum de remușcări gândindu-se la Rickie și a încercat să și le înăbușe comandând încă o sticlă cu vin. Sesizându-i motivația, Oliver a oprit-o, provocând-o să ia o hotărâre fiind complet lucidă.
”Pe scurt: dacă vrei să mă atingi, atinge-mă, dar nu pe furiș! Dacă într-adevăr vrei să îl înșeli pe Richard cu un alcoolic de aproape patruzeci de ani, fă-o, dar asumă-ți acest gest! Fiind conștientă de ceea ce faci. Nu da încerca să scapi de răspundere și nu da vina pe vinul băut, pe lumânărica romantică de pe masă sau pe bietul șofer de taxi… Asumă-ți realitatea că, dacă fac semn către un taxi, acesta o să ne ducă direct în patul meu. Dorești acest lucru?”

Forțată să ia o decizie, Laura își asumă conștient toate riscurile.
”- Taxiul o să ne ducă în patul meu, spun eu încet.”
Ajunși însă în camera ei, Oliver a realizat abia atunci cât de tânără și copilăroasă era ea, observând cu surprindere colecția ei de personaje de pluș: cangurelul, cățelușul, bebelușul urecheat și alții… Jenată, Laura i-a explicat că acestea sunt talismane care îi aduc noroc.
A doua zi dimineața, Laura s-a trezit mulțumită, fără a simți niciun pic de vină că și-a înșelat prietenul. O aștepta însă o surpriză colosală. Mama ei s-a întors mai devreme din călătorie și, intrând în casă, a fost stupefiată să îl descopere acolo pe Oliver, întrucât acesta era chiar Arpagică!
Dezaprobarea fățișă a mamei ei nu a împiedicat-o pe Laura să continue relația cu Oliver, cu care se simțea din ce în ce mai mult în largul ei.
”Dormim împreună în fiecare seară. Nu facem dragoste atât de des ca înainte, dar în pat cu Oliver poate fi plăcut și dacă nu ne iubim. În general, mă cuibăresc la subsuoara lui, iar el îmi încălzește mâinile și picioarele reci sau își plimbă încetișor degetul pe fața mea (ador acest gest).
Suratelor, știți ce-i aia iubire?
Când cineva vă mângâie mâna înainte de culcare în mod dezinteresat.”
La rândul lui, Oliver nu avea nicio problemă în a avea o relație cu fiica fostei lui iubite, recunoscând sincer că îi plăceau tinerele. Explicația lui e de-a dreptul ilară.
”- Știi ce a răspuns Brigitte Bardot când a fost întrebată de ce preferă bărbații tineri, chiar dacă a trecut de patruzeci de ani? mă întreabă Oliver. A zis că întotdeauna i-au plăcut tinerii și că nu înțelege de ce ar trebui să-și schimbe gusturile numai din cauză că îmbătrânește…”
Ce se întâmplase oare în relația lor care le provocase despărțirea, împingându-l pe Oliver la gestul extrem de a închiria toate spațiile de publicitate din metrou pe o perioadă de șase luni, împânzindu-le cu scrisori de dragoste către ea, în care o implora să se întoarcă la el?
Vă las să descoperiți răspunsul în carte, precum și deznodământul acestei neobișnuite povești de dragoste.
Cartea este dulce-amăruie, cu accente comice sau chiar parodice. Dialogurile dintre personaje sunt pline de vervă și reușesc să te amuze.
Una din ideile care se desprinde clar din carte este aceea că bărbatul ideal nu există, în ciuda eforturilor și speranțelor femeilor de a-l găsi totuși în viața reală.
”Asta e atitudinea clasică a femeii față de viață! Vă împăcați cât de cât cu imperfecțiunea vieții: asta e viața, trebuie să o luăm așa cum e. Dar nu vă împăcați niciodată cu imperfecțiunile bărbaților. Îl căutați în permanență pe Mr. Perfect, ba mai și aveți pretenția că vi se cuvine să-l găsiți și să-l aveți. Aveți impresia că bărbatul perfect este un drept inalienabil al femeii. Iar dacă nu găsiți un asemenea individ, vă simțiți, pe bună dreptate, iritate…”
”- Dumnezeule mare! izbucnește Oliver. Iar? Bărbatul ideal nu există! Bărbatul ideal este numele unui virus care atacă rațiunea feminină – în măsura în care există ceva asemănător cu rațiunea feminină…”
Pentru întărirea acestei idei, în carte este introdus la un moment dat un personaj care părea să se apropie cel mai mult de acest ideal. Acesta – bogat, carismatic, atent, cu un corp bine lucrat, părea întruchiparea bărbatului perfect. Totul s-a dovedit însă a fi doar o iluzie. De altfel, Laura nici nu îi pomenește numele când se referă la acest bărbat, îi spune doar ”El”.
”Deocamdată nu v-am vorbit despre un singur personaj – nici eu nu știu de ce.
Poate fiindcă uneori mă îndoiesc eu însămi de existența lui.”
Totuși, acest personaj va avea o influență notabilă în desfășurarea evenimentelor, ajutând-o și el pe Laura să se maturizeze și să accepte că viața este departe de a fi ideală, iar bărbatul perfect nu există decât în vise.
De altfel, deși ironiile și replicile lui pline de duh o binedispuneau pe Laura, Oliver este departe de ce ai putea numi un bărbat ideal. Are început de chelie, nu este într-o formă fizică de invidiat, se îmbracă neglijent, bea prea mult și îi miros picioarele toată vara, pentru că poartă aceleași sandale. În momentul în care Laura l-a părăsit, simțindu-se neglijată, a realizat cât de mult o iubea și a încercat din răsputeri să-și răscumpere greșelile, declanșând o companie agresivă pentru a o aduce înapoi, fără a se teme de ridicol, deși ajunsese subiect de discuție pe buzele tuturor.
Nu numai Laura și Oliver se transformă pe parcursul acțiunii. Mama Laurei, Jana, ne dovedește că, sub o aparență dură, avea de fapt un suflet sensibil și tânjea după iubire. În epilogul cărții descoperim că a acceptat faptul că îmbătrânește, reușind totodată să depășească  traumele din trecut și să-și învingă aversiunea față de bărbații cehi, invitându-și vecinul, domnul Chiflă, la petrecerea de Crăciun.
Finalul este romantic și liniștit, magia Crăciunului contribuind din plin la atmosfera caldă și plăcută de familie.
”Mă așez în brațe la Oliver și mă uit gânditoare la coronița de advent. Oliver mă îmbrățișează cu grijă, iar cu mâna liberă îmi mângâie burtica enormă.”

Cartea Roman pentru doamne de Michal Viewegh poate fi comandată pentru recenzie pe libris.ro

Recenzii Editura ALL

About Author

23 de comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Ți-am așteptat tare recenzia. Mi-a plăcut mult de tot. Ai reușit iarăși să mă ispitești!. O pun pe lista Felicitări!

  2. Mirela Barbălată on

    Ce frumoasă si nostimă este recenzia! M-ai binedispus de dimineata . Sunt sihsig ca o sa imi placa cartea.

  3. Absolut delicioasă recenzia ta Tyna, felicitări și mulțumesc pentru ispita irezistibilă! Am citit-o zâmbind și îmi doresc mult să citesc și cartea! Tentant subiectul, foarte interesante personaje, frumoasă coperta, și un titlu care atrage atenția. Iar recenzia ta m-a convins, îmi va plăcea sigur această poveste !

    • Mulțumesc! ❤ Mai are o carte publicată la noi – Cum se educă fetele în Boemia. Vreau sa o caut si sa o citesc și pe aceea.

  4. Lavinia M. Fulga (Fallon F) on

    Nici nu stiu ce-mi place mai mult: recenzia ta sau coperta. In orice caz, ambele sunt tentante. Fooarte tentante.

  5. Iar mă tentezi? Faci ce faci si de fiecare data mă tentezi! Suna atât de bine cartea asta… Felicitări pentru recenzie, Tyna! Superba!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: