Rosa Alchemica şi alte scrieri de William Butler Yeats, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

Rosa Alchemica şi alte scrieri

(Rosa Alchemica – 1913)

William Butler Yeats

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Mircea Ivănescu

Nr. de pagini: 208

An apariție: 2016

WILLIAM BUTLER YEATS este cel mai important poet al Irlandei şi unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai secolului XX. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1923, continuând să publice volume importante de poezie şi după aceea, precum The Tower (1928) şi Words for Music Perhaps and Other Poems (1932). A murit la 28 ianuarie 1939, în Franţa, la Menton. Istorisirile lui Hanrahan cel Roşu (Stories of Red Hanrahan, 1905), Roza tainică (The Secret Rose, 1897) şi Rosa Alchemica (1897) fac parte din textele sale în proză, dezvăluindu-i pasiunea pentru mitologie, misticism şi alchimie.

Considerat de critici cea mai bună operă în proză al lui W.B. Yeats, Rosa Alchemica e şi unul dintre textele reprezentative pentru limbajul bogat, dar şi pentru preocupările principale ale scriitorului: cultura irlandeză, miturile şi legendele celtice, magia, alchimia şi misticismul.

Eroii din povestirile lui W. B. Yeats sunt trubaduri, zâne, apariţii fantastice care traversează întreaga mitologie celtică: Hanrahan cel Roşu, menestrel care ştie cântece străvechi, iubita mitică, Oona, pe care o pierde mândrul Costello, bătrânul cavaler al Sfântului Ioan, înţeleptul rege căruia îi cresc în păr penele Vulturului Cenuşiu sau cei trei magi. Sunt şi personaje obişnuite, parte din universul domestic al lumii irlandeze, precum proscrisul care ajunge să fie răstignit pentru că le reproşează călugărilor proasta găzduire. În Rosa Alchemica, un tânăr încearcă să se salveze de fascinaţia pe care o are faţă de ritualurile secrete şi tainele alchimiştilor, dar participarea la o astfel de ceremonie îi deschide de fapt calea de acces către un adevăr esenţial, marcându-i definitiv existenţa. Fie că e vorba despre textele aşa-numit oculte sau despre reinterpretări ale legendelor irlandeze, acelaşi aer de mister şi aceleaşi ritmuri străvechi răzbat din povestirile lui W.B. Yeats.

„Privit prin lentila modernistă, William Butler Yeats aminteşte de Fernando Pessoa, poetul modernist par excellence în literatura portugheză. Amândoi practică jocul multiplicării identitare, prezentându-se publicului cititor sub diverse nume, cu diverse trăsături, suma cărora ar putea reconstitui eul poetic adânc, de fapt niciodată exhaustiv, scos la lumină. O aură mistică pluteşte pe deasupra versurilor lor îngreunate de o căutare febrilă, fie aceasta a propriei fiinţe, ori a fiinţei naţionale. Şi amândoi clădesc o fiinţă naţională posibilă: o Anglo-Lusitanie, respectiv o Anglo-Irlandă paradigmatică – singurele manifestări ale adevăratei patrii, patria limbajului poetic.“  – Mihaela ANGHELESCU IRIMIA

Ilustrația copertei: Clavis Artis, manuscris despre alchimie, sec. al XVIII-lea, atribuit lui Zoroastru

Eram foarte curioasă să citesc acest volum de proză scurtă semnat William Butler Yeats, întrucât citisem numai versuri semnate de celebrul irlandez. „Rosa Alchemica și alte scrieri” este un volum care readuce printre noi farmecul unei lumi vechi, care ascultă de legi nescrise, unde orice se putea întâmpla. În constrast, lumea de astăzi pare înțepenită în strânsoarea concretului, a raționalului, o realitate mult mai comodă, ce e drept, mai puțin misterioasă sau dătătoare de fiori mistici.

Primul ciclu de povestiri din carte poartă numele Istorisirile lui Hanrahan cel Roșu și cuprinde cinci astfel de povești care îl au în centru pe Hanrahan, un bard, mistic și povestitor celt, care se zice că a ajuns pe tărâmul zânelor din munte, a acelor spirite numite în gaelică Sidhe. Într-o seară de Samhain, Hanrahan, un profesor, călătorea înspre logodnica lui, Mary Lavelle, când a fost distras de jocuri de cărți și alte lucruri neobișnuite făcute de un bătrân la locul de popas; astfel a ajuns să părăsească locul sigur și să fugă pe urmele acestuia, ajungând în lumea stăpânită de alte forțe nepământene. Când s-a trezit înapoi în lumea noastră, trecuse un an în care el se pare că nu mai știuse nici de sine însuși, nici de Mary Lavelle, care între timp se căsătorise cu altcineva și plecase. Sidhe îi zăpăciseră mințile lui Hanrahan, care a devenit în schimb un mare poet și povestitor tradițional. Să fie oare un simbol pentru modul în care se pogoară uneori inspirația? Posibil și acest lucru. Autorul ne poartă prin isprăvile lui Hanrahan, până la sfârșitul vieții acestuia.

Textul este scris cu o asemenea frumusețe, încât pare că însuși Hanrahan își folosește măiestria ca să-i încânte pe cei cărora le înșiră istorii străvechi, la focul din vatră. Viziuni, blesteme și binecuvântări, toate se regăsesc în aceste istorisiri.

În aceeași notă captivantă se înscriu și următoarele povestiri, cele din Roza tainică. Yeats impregnează fiecare pagină cu spiritul Irlandei străvechi, până când toate mustesc de mister și de o energie vibrantă, energia vechilor legende celtice, unde călugări dar și druizi își dau întâlnire într-un loc cuprins de vrajă, unde eroi și menestreli își duc destinele, unde fecioarele își dăruiesc inima celor pe care îi iubesc, fie ei chiar urâți de cei din neamul lor. Regi de mult uitați, bătrâni înțelepți, oameni cu mințile rătăcite de contactul cu o lume atât de apropiată și totuși, atât de îndepărtată, lumea spiritelor Sidhe.

În următoarele trei povestiri, Rosa Alchemica, Tablele legilor și Adoratia magilor, Yeats revine în cotidianul său, dar un cotidian care stă sub semnul misterului, întocmai ca în vremurile de odinioară. Credința sa catolică este adeseori confruntată cu experiențe cumva oculte; irlandezul străvechi din el este pus mai mereu în fața ispitei științelor esoterice, cum ar fi alchimia, atracția unor societăți secrete sau a unor cercuri inițiatice care caută să pătrundă în alt mod misterele lumii decât o face religia zilelor noastre. Prin vocea personajului-narator, Yeats balansează condiția sa păgână cu cea creștină, care în cele din urmă pare să triumfe. Cu toate acestea, misticismul celtic rămâne o parte integrantă din condiția sa de irlandez. Vechile căi sunt însă întortocheate și deloc ușor de străbătut, ușor își poate pierde calea cel neînvățat și cel ce e mândru de puterile sale.

O lectură fascinantă, aceste povestiri de unde sufletul de poet al autorului transpare mereu, precum și locul poetului în lume, în general, din negura timpului și până în albele zări ale viitorului.

„- Voi, făcători ai legilor, de ce m-ați lăsat să păcătuiesc împotriva legii? Voi, știutorilor de versuri, de ce m-ați lăsat să păcătuiesc împotriva muțeniei și tăcerii legii? Legea a fost făcută de oameni pentru binele oamenilor, însă înțelepciunea este lucrarea zeilor, și nici un om nu trebuie să trăiască în lumina înțelepciunii, căci ea, și ploaia, și grindina, și tunetul urmează o cale care este nimicitoare pentru făpturile muritoare. Voi, oameni ai legii și oameni ai artei versului, trăiți după felul vostru și chemați-l pe Eocha, cel care-și face de lucru cu toate, ca el să domnească asupra voastră, căci eu am să plec să-mi caut felul meu de a trăi.

Apoi coborî, trecu printre ei și le scoase penele vulturului cenușiu fiecăruia, unul după altul, din păr, și le risipi peste rogojinile de pe dușumea, apoi părăsi sala și nimeni nu îndrăzni să-l urmeze, căci ochii îi străluceau ca ai păsării de pradă. Și nici un om nu l-a mai văzut vreodată și nici nu i-a mai auzit glasul. Unii cred că el și-a luat locul veșnic printre demoni, și alții că adastă acum printre zeițele întunecate și înfricoșătoare care se așază noaptea în jurul iazurilor din pădure și privesc cum stelele răsar și se scufundă în oglinda lor singuratică.”

Cartea Rosa Alchemica și alte scrieri de William Butler Yeats poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți clasice