Delicatese Literare
Recenzii

Rusalka. Femeia din adâncuri, de Natașa Alina Culea, Editura Bookzone – recenzie

Rusalka. Femeia din adâncuri

Natașa Alina Culea

Editura Bookzone

An apariție: 2021

Nr. pagini: 184

Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta este cunoscută pentru poveștile sale atemporale, pentru amintirile pe care le lasă în urmă orice carte a sa, fie ele dulci-amărui sau înduioșătoare. Natașa este responsabilă pentru lecturi ce fac cititorii să trăiască emoții puternice alături de personaje, pentru povești ce captivează prin inocență și senzualitate, pentru un stil ce frapează prin veridicitate și realism și nu se dezice niciodată de simplitate, frumusețe și eleganță. Din 2014, autoarea a publicat șase romane, vândute inițial în mii de exemplare în România și Moldova. În prezent, cărțile sale sunt traduse în mai multe limbi (engleză, franceză, spaniolă).

Un roman realist-magic, hrănit de mitologia românească și cea slavă, plasat geografic în inima Deltei Dunării. O poveste veche închisă ermetic într-una nouă în care Alexandru, un jurnalist-scriitor care își îneacă regretele în alcool, ajunge să fie atras inexplicabil de o creatură legendară care domină peste Deltă și peste superstițiile oamenilor. Aceasta este Rusalka, iar localnicii spun cu groază că atunci când apare, se lasă o ceață de nepătruns și încep să moară oameni.

Îl va opri primejdia pe Alexandru să-și destăinuie iubirea?

Rusalka. Femeia din adâncuriun poem dedicat iubirii și naturii

O poveste splendidă – stranie, misterioasă, poetică și melancolică, minunat scrisă, pe granița dintre real și paranormal, cu povești în poveste, împletind legende, mituri și istorii ale locurilor și oamenilor trăitori în ținutul tainic al apelor Deltei.

Cartea se poate citi repede, având un număr relativ mic de pagini și fiind scrisă într-un stil foarte cursiv, dar eu am citit-o pe îndelete, delectându-mă cu fiecare pagină. Pe lângă povestea în sine, m-a cucerit scriitura rafinată, cu o tușă pronunțată de realism magic, și decorul în care e plasată acțiunea – tărâmul fascinant al Deltei Dunării, unul din puținele locuri care și-au păstrat autenticitatea și personalitatea străveche.

Nu am ajuns încă, spre regretul meu, în Delta Dunării, iar această carte e cea care m-a purtat, până acum, cel mai aproape de acel loc. Lectura ei mi-a dat o stare aparte, un dor fără nume, căci este una din acele povești aparte care te marchează emoțional. Autoarea e provenită ea însăși de pe aceste meleaguri, iar dragostea și respectul pentru acest ținut aproape mistic se simt în fiecare rând al cărții.

O atmosfera de ireal, parcă din altă lume și alt timp, unde zilele curg parcă după un alt ritm, străbate întreaga carte.
Însoțindu-l pe Alexandru, Sașa, jurnalist și scriitor bucureștean venit să-și petreacă concediul la mătușa lui, Tudosia, la Maliuc, unde nu mai fusese din copilărie, intrăm într-un tărâm care pare încremenit în timp. Un tărâm misterios și seducător, care își dezvăluire treptat tainele, odată cu poveștile transmise din bătrâni, care pot părea doar atât, simple povești, pentru cei sceptici, însă care se dovedesc a fi mai mult decât atât…
Alexandru, copleșit de rutina zilnică din marele oraș, obosit și deziluzionat, e primit cu brațele deschise de mătușa Dosia, fostă învățătoare, ce călăuzise spre formare generații întregi de copii. Gospodină desăvârșită – pregătea fel de fel de bunătăți, mâncăruri specifice, ale căror delicioase descrieri le-am savurat – o femeie ageră, harnică, înțeleaptă și plină de vitalitate, mătușa Tudosia e un personaj remarcabil.
Puținele personaje ce dau viață cărții, atent creionate, se identifică pe deplin cu locurile, legătura om-natură fiind aproape palpabilă. Se disting ursuzul Moș Irofte și nepotul său, Iovan, oameni ai Deltei, cu acesta din urmă Alexandru legând chiar o prietenie.
Întreaga poveste stă sub semnul legendei Rusalkăi, în acel ținut sălbatic, stăpânit de ape, învăluit deseori în cețuri. În folclorul slav, termenul rusalka se referă la o creatură de sex feminin, de multe ori rău-intenționată față de oameni, o nimfă a apelor.

Iar despre Rusalii se spune din bătrâni ca au legătură cu Rusalcele. Acestea se mai numesc și drăgaice, știme – prin alte părți din țară; ele sunt duhuri primejdioase ale apelor, care trebuie îmbunate periodic de oameni; de aceea se sărbătoresc la început de vară, spre liniștirea lor și a apelor. În răstimpul ăsta nu e bine să te scalzi sau să te avânti prea departe în largul Dunării.

Chiar de la venire, pe vaporul care îl purta spre Maliuc, Alexandru are parte de o experiență tulburătoare, zărind în apă o formă nedeslușită, o apariție fantomatică, dar rațiunea are câștig de cauză și a crezut că doar i s-a părut. Însă odată ce află legendele locului despre forțe, întâmplări și creaturi dincolo de puterea noastră de înțelegere, e pus pe gânduri. În special legenda Rusalkăi e cea care îl captivează, până la obsesie, mai ales că granița dintre real și legendă pare a se topi sub ochii lui…

Mi-au plăcut foarte mult poveștile din carte, atât cele pline de superstiții și mituri, cât și cele despre obiceiuri și tradiții, despre istoria Deltei, a vechilor locuitori ai acesteia, cazacii ucraineni – haholii -, și rușii lipoveni.
O lectură răscolitoare, o călătorie fascinantă, plină de neprevăzut, cu un final surprinzător ce provoacă imaginația, o poveste ce rămâne în mintea și inima cititorului mult timp după ce a închis cartea. Nu vă spun mai multe, ci vă recomand cu drag „Rusalka”, o carte mică, dar densă, o mică bijuterie literară.

Nici om, nici pește, rusalka aparține totuși Dunării – leagănul și mama ei, cea care a născut-o a doua oară și pentru totdeauna. Cu limba tăiată, mută ca un pește, nu-și poate spune povestea.

Înoată iute și șerpuitoare ca un țipar, șuierând în apa tulburată de mișcările ei repezi, până ajunge în Zăvoiul Drăcoaicei, din Letea, denumire dată de vechii pescari lipoveni acelui loc ferit și umbros, în care copacii cresc precum piaza rea, unde nici picior de vânător nu se aventurează. Zăvoiul Drăcoaicei inspiră teamă printre oamenii apei.

Peștii îi aud inima bătând, strângându-se în jurul ei ca albinele în jurul reginei, atingând-o scurt, dar tandru, înotând după ea ca o mantie vie, care-și schimbă mereu conturul. Asemenea peștilor, pielea ei groasă este acoperită de mucus, simțind și vibrând neliniștită în apă.

Cartea Rusalka. Femeia din adâncuri, de Natașa Alina Culea, poate fi comandată de pe bookzone.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Bookzone

Recenzii cărți Natașa Alina Culea

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți autori români

10 Comments

Spune-ți părerea!