Rusalka. Femeia din adâncuri, de Natașa Alina Culea, Editura Bookzone – recenzie
Rusalka. Femeia din adâncuri
Natașa Alina Culea
Editura Bookzone
An apariție: 2021
Nr. pagini: 184
Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta este cunoscută pentru poveștile sale atemporale, pentru amintirile pe care le lasă în urmă orice carte a sa, fie ele dulci-amărui sau înduioșătoare. Natașa este responsabilă pentru lecturi ce fac cititorii să trăiască emoții puternice alături de personaje, pentru povești ce captivează prin inocență și senzualitate, pentru un stil ce frapează prin veridicitate și realism și nu se dezice niciodată de simplitate, frumusețe și eleganță. Din 2014, autoarea a publicat șase romane, vândute inițial în mii de exemplare în România și Moldova. În prezent, cărțile sale sunt traduse în mai multe limbi (engleză, franceză, spaniolă).
Un roman realist-magic, hrănit de mitologia românească și cea slavă, plasat geografic în inima Deltei Dunării. O poveste veche închisă ermetic într-una nouă în care Alexandru, un jurnalist-scriitor care își îneacă regretele în alcool, ajunge să fie atras inexplicabil de o creatură legendară care domină peste Deltă și peste superstițiile oamenilor. Aceasta este Rusalka, iar localnicii spun cu groază că atunci când apare, se lasă o ceață de nepătruns și încep să moară oameni.
Îl va opri primejdia pe Alexandru să-și destăinuie iubirea?
Rusalka. Femeia din adâncuri – un poem dedicat iubirii și naturii
O poveste splendidă – stranie, misterioasă, poetică și melancolică, minunat scrisă, pe granița dintre real și paranormal, cu povești în poveste, împletind legende, mituri și istorii ale locurilor și oamenilor trăitori în ținutul tainic al apelor Deltei.
Cartea se poate citi repede, având un număr relativ mic de pagini și fiind scrisă într-un stil foarte cursiv, dar eu am citit-o pe îndelete, delectându-mă cu fiecare pagină. Pe lângă povestea în sine, m-a cucerit scriitura rafinată, cu o tușă pronunțată de realism magic, și decorul în care e plasată acțiunea – tărâmul fascinant al Deltei Dunării, unul din puținele locuri care și-au păstrat autenticitatea și personalitatea străveche.
Nu am ajuns încă, spre regretul meu, în Delta Dunării, iar această carte e cea care m-a purtat, până acum, cel mai aproape de acel loc. Lectura ei mi-a dat o stare aparte, un dor fără nume, căci este una din acele povești aparte care te marchează emoțional. Autoarea e provenită ea însăși de pe aceste meleaguri, iar dragostea și respectul pentru acest ținut aproape mistic se simt în fiecare rând al cărții.
Iar despre Rusalii se spune din bătrâni ca au legătură cu Rusalcele. Acestea se mai numesc și drăgaice, știme – prin alte părți din țară; ele sunt duhuri primejdioase ale apelor, care trebuie îmbunate periodic de oameni; de aceea se sărbătoresc la început de vară, spre liniștirea lor și a apelor. În răstimpul ăsta nu e bine să te scalzi sau să te avânti prea departe în largul Dunării.
Chiar de la venire, pe vaporul care îl purta spre Maliuc, Alexandru are parte de o experiență tulburătoare, zărind în apă o formă nedeslușită, o apariție fantomatică, dar rațiunea are câștig de cauză și a crezut că doar i s-a părut. Însă odată ce află legendele locului despre forțe, întâmplări și creaturi dincolo de puterea noastră de înțelegere, e pus pe gânduri. În special legenda Rusalkăi e cea care îl captivează, până la obsesie, mai ales că granița dintre real și legendă pare a se topi sub ochii lui…
Nici om, nici pește, rusalka aparține totuși Dunării – leagănul și mama ei, cea care a născut-o a doua oară și pentru totdeauna. Cu limba tăiată, mută ca un pește, nu-și poate spune povestea.
Înoată iute și șerpuitoare ca un țipar, șuierând în apa tulburată de mișcările ei repezi, până ajunge în Zăvoiul Drăcoaicei, din Letea, denumire dată de vechii pescari lipoveni acelui loc ferit și umbros, în care copacii cresc precum piaza rea, unde nici picior de vânător nu se aventurează. Zăvoiul Drăcoaicei inspiră teamă printre oamenii apei.
Peștii îi aud inima bătând, strângându-se în jurul ei ca albinele în jurul reginei, atingând-o scurt, dar tandru, înotând după ea ca o mantie vie, care-și schimbă mereu conturul. Asemenea peștilor, pielea ei groasă este acoperită de mucus, simțind și vibrând neliniștită în apă.
11 Comments
Mirela Barbălată
Se simte cât de mult ți-a plăcut cartea! Cu siguranță, povestea are un farmec aparte și este scrisă cu sensibilitate și profunzime. De altfel, scrisul Natașei este deosebit.
Felicitări pentru recenzie!
Oli
Mulțumesc, Mirela! O carte aparte, m-a încântat! De altfel, Natașa este una din scriitoarele mele preferate, se reinventează carte cu carte!
Daniela Balan
Foarte frumoasă, tentantă și emoționantă recenzia ! Mulțumesc pentru recomandare ❤️
Oli
Multumesc, Daniela! Cu drag!
anasylvi
E carte foarte buna, o lectura care m-a incantat. S-ar putea sa fie romanul meu preferat dintre cele ale autoarei, iar recenzia e minunata, pune in evidenta liniile romanului si emotia pe care o transmite. Felicitari si ma alatur recomandarii!
Oli
Mulțumesc, Ana! Într-adevăr e o carte de o sensibilitate si profunzime aparte!
Florin
Buna ziua.Nu vreau sa supar pe nimeni dar dupa ce am cumparat si citit „romanul” regret ca am cumparat-o.Cu indulgenta vorbim despre o nuvela,o povestire,nici pe departe Un roman.Doar titlul este incident.Cat dspre celelalte carti sunt simpla maculatura commercial fara vreo valoare literara sau artistica
Tyna
Minunată recenzie și foarte sensibilă! Felicitări! O carte deosebită, care te încântă!
Oli
Multumesc, Tyna!
familiasimionescuyahooro
Splendida recenzia! Felicitări, mulțumesc mult pentru recomandarea fermecatoare! ❤️
Oli
Multumesc, Carmen, ti-o recomand cu mare drag!