Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout, Editura Epica – recenzie

30

Să nu spui niciodată PENTRU TOTDEAUNA

Jennifer L. Armentrout

Editura Epica Publishing House

Colectie: EpicLove
An aparitie: 2018
Nr. pagini: 476
Traducere de Iulia Dromereschi
Titlu original: The Problem with Forever – 2016
RITA AWARD 2017 pentru ,,Cea mai bună ficțiune romantică pentru adolescenți și tineri”
O poveste despre prietenie, supravieţuire şi găsirea propriei voci
Ea a învățat că tăcerea era cea mai bună armă a sa.
El a jurat că o va proteja întotdeauna.
Amândoi împărtășesc un trecut îngrozitor, în urmă căruia au creat o legătură indestructibilă. Sau, cel puțîn, așa credeau ei. Până când drumurile lor s-au despărțit brusc, în urmă cu patru ani.
Mallory și Rider încearcă de ceva vreme să-și depășească experiențele înfiorătoare trăite într-un centru de plasament, să-și clădească un viitor, să uite. Dar chiar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, Mallory și Rider se reîntâlnesc la liceu și descoperă că legătură puternică din copilărie n-a dispărut… continuă să existe, la fel că și rănile. În această încercare de a se vindecă de trecut și de a-și depăși temerile și nesiguranță, amândoi descoperă că există ceva ce-i poate ajută: iubirea și prietenia.
O poveste fermecătoare despre o tânăra curajoasă care lupta pentru a-și exprimă adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. Ascultă vocea lui Mallory, o vei păstra în suflet PENTRU TOTDEAUNA!
Mai mult decât un roman de dragoste contemporan, o lecție de viață. – ONCE UPON A TWILIGHT
Un roman extraordinar, emoționant de real, despre forță primei iubiri și despre curajul de care ai nevoie pentru înfruntă propriile temeri.– KAMI GARCIA, AUTOARE DE BESTSELLERURI NEW YORK TIMES
O carte surprinzătoare, din care nu lipsesc momentele tensionate. Te va face să vezi viață altfel.- KRISTA’S DUST JACKET
O carte impresionantă, o poveste emoționantă, profundă, scrisă cu multă empatie și sensibilitate! Am citit-o răvășită de un noian de sentimente, iar la final am rămas cu zâmbetul pe buze! Cartea a luat premiul Rita în 2017 pentru cea mai bună ficțiune romantică pentru adolescenți și tineri. Cartea este foarte captivantă, se citește ușor și te ține „în priză” de la primul până la ultimul rând.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Mallory, o adolescentă extrem de sensibilă, marcată de un trecut dureros. Trăirile ei interioare sunt foarte vii și profunde, iar rănile sufletești sunt adânci și nu a putut să le facă față altfel decât ascunzându- se într-un refugiu al tăcerii. Vorbea foarte rar, și niciodată în prezența persoanelor necunoscute. Era ca un reflex condiționat înrădăcinat adânc în mintea ei.
Tăcerea fusese în copilăria ei singura armă în fața bătăilor. Tăcerea și Rider Stark, eroul și cavalerul ei pe cal alb. Un copil ca și ea, cu doar câteva luni mai mare. Amândoi făcând parte din „sistem”, dați în plasament în grija unui cuplu de nenorociți, niște alcoolici iresponsabili și abuzivi. Erau doar ei doi împotriva nedreptăților lumii întregi. 
Pe măsură ce a crescut, Mallory Dodge a aflat că cel mai bun mod de a supraviețui era să nu spui nimic.
În urma unui episod dramatic și violent, sunt luați în sfârșit de acolo, dar și despărțiți. Trecuseră patru ani de atunci. Între timp, Mallory primise o a doua șansă la o viață normală, fiind înfiată de o familie de medici, Carl şi Rosa. Nu aveau alți copii. Avuseseră o fată, dar murise cu câțiva ani în urmă, pe când era în anul întâi de facultate. Însă nu o considerau pe Mallory inlocuitoarea acesteia, un fel de fiică surogat, ci o iubeau sincer. Era fiica lor în toate modurile care contează.
Din cauza problemelor emoționale, Mallory nu a putut să se integreze într-un colectiv, mulțimile de oameni și necunoscuții o făceau să se teama, motiv pentru care a urmat școala acasă, în particular. 
Și chiar dacă au trecut patru ani de la sfârșitul coșmarului, ea începe să-și facă griji că teama care o ține captivă va dura o viață. Însă Mallory nu era o lașă, astfel încât pentru ultimul an de liceu alege să meargă la școală ca marea majoritate a tinerilor de vârsta ei, la un liceu public.
Am admirat-o pentru curajul de care a dat dovadă și pentru hotărârea de a-și înfrunta temerile!
Cartea acoperă perioada de timp a acestui an de liceu. Suntem martorii a tot ceea ce i se întâmplă lui Mallory pas cu pas, zi de zi, în detaliu.
Mă priveau mulți ochi, unii oprindu-se asupra mea și alții trecând mai departe de parcă aș fi fost invizibilă, ceea ce într-un fel era în regulă, pentru că eram obișnuită să fiu doar o umbră.
Dar totul avea să se schimbe.
Chiar din prima zi a avut norocul să își facă o prietenă, Keira, care a introdus-o în cercul ei de amice, astfel încât nu s-a simțit respinsă, lucru de care se temuse foarte tare (avea deja o „cea mai bună prietenă” cu care vorbea zilnic, Ainsley, dar aceasta învăța de acasă, ca și ea până de curând).
După care, a urmat ora de comunicare. Țin să îl remarc pe domnul Santos, profesorul de comunicare, un personaj de care mi-a plăcut și un dascăl adevărat, genul de dascăl care are harul de a influența in bine viitorul elevilor săi. Am avut și eu câțiva astfel de profesori, și mi-i aduc aminte cu drag și cu respect.
Revenind la ora de comunicare, Mallory alege un scaun mai în spatele sălii, încercând să se facă pierdută în peisaj. Lângă ea, se așează un adolescent atrăgător, iar la prima privire pe care i-a aruncat-o, trecutul a năvălit cu forță peste ea! Lângă ea se afla prietenul ei din copilărie, singura figură luminoasă din acea perioadă!
Ochii lui, căprui cu mici pete aurii, i-au întâlnit pe ai mei. Ochi pe care nu îi uitasem niciodată. Petele aurii din ochii lui au părut ca se intensifică atunci când a făcut ochii cât cepele. Ma recunoscuse. Deși mă schimbasem mult de atunci, era clar că mă recunoscuse. Patru cuvinte din trecut îmi răsunau în minte. „Nu scoate un sunet „
– Șoricel? a șoptit el.
Nu durează mult pentru Mallory să-și dea seama că legătura pe care a împărțit-o cu Rider nu a dispărut niciodată. Oare, dintre ei doi, ea e singura care se luptă cu cicatrice persistente din trecut?
Revederea lor e foarte emoționantă, sentimentele care îi legau au rămas la fel de puternice, iar relația lor s-a reluat firesc, urmând același tipar: era era domnița la ananghie, iar el era cavalerul ei pe cal alb. Doar că lucrurile nu mai stăteau la fel ca atunci: ea era privilegiată, ca fiică de medici, iar el făcea parte în continuare din sistem, fiind dat în plasament unei doamne cumsecade, doamna Luna. Locuia împreună cu aceasta și cei doi nepoți ai ei – Hector și Jayden, de care îl lega o strânsă prietenie. Erau cu toții colegi la școală, iar Mallory va face și ea cunoștință cu aceștia în curând, și îi va simpatiza! Mai ales pe Jayden, care era un tip foarte prietenos și o făcea să se simtă în largul ei.
Însă nu e totul roz. Rider avea o iubită, Paige, iar aceasta se va dovedi extrem de geloasă pe nou venita Mallory, pe atenția și afecțiunea evidentă pe care Rider le revărsa asupra acesteia. Pe undeva, pot spune că am înțeles-o și pe Paige, însă era totuși prea răutăcioasa.
Mi-a plăcut foarte mult prietenia dintre Mallory și Ainsley, felul cum se înțelegeau și își împărtășeau toate secretele. Și m-a impresionat problema de sănătate a lui Ainsley, veți vedea despre ce e vorba. ..
De asemenea, mi-a plăcut camaraderia dintre Rider, Hector și Jayden, iar la final m-a afectat ceea ce s-a întâmplat. Nu vă spun ce, vă las să descoperiți singuri. Totodată, întâmplarea respectivă pune și niște teme de gândire și semnale de alarmă pentru tineri: nu orice ban câștigat (depinde cum e câștigat) își merită prețul, și, foarte important, atenție la anturaj!
Totodată, mi-a plăcut foarte mult felul cum s-a reluat și cum a evoluat relația dintre Mallory și Rider. Si cum a înflorit iubirea lor, cu toate piedicile pe care le-au avut de depășit, iar reticenţa lui Carl și Rosa era una din aceste piedici…
Contactul cu trupul lui m-a făcut să tresar, de parcă aș fi atins un cablu sub presiune. Mi-a luat câteva secunde să mă relaxez. A rămas tăcut, sprijinindu-și bărbia de creștetul capului meu, și nici eu nu am spus nimic, ci am închis ochii, ca să înfrunt valul de emoții. Să fiu din nou atât de aproape de el îmi provoca senzații atât de puternice, încât conexiunea dintre noi era palpabilă, ca o a treia ființă vie.
În ceea ce priveşte trecutul lor comun, la prima vedere, părea că Mallory a fost singura care a rămas traumatizată și cu sechele din cauza abuzurilor din copilărie. Însă, în spatele siguranței de sine afișate și a felului nonșalant de a fi a lui Rider, se ascundea ceva mai grav, iar Mallory va fi singura care își va da seama: Rider era „blocat”! Ce înseamnă asta și dacă va reuși ea să-l conștientizeze în privința acestui lucru, veți vedea…
Iar Mallory trebuie să aleagă între a rămâne tăcută și a vorbi – pentru oamenii pe care îi iubește, pentru viața pe care o dorește și pentru adevărurile care trebuie ascultate!
Încerc să nu dau prea multe detalii despre ceea ce se întâmplă în carte, pentru a vă lăsa să le descoperiți singuri.
Țin s
ă mai scot în evidență ceva: mi s-a părut admirabil modul în care Mallory si-a înfrânt cea mai mare teamă, cea de a vorbi în public. Și asta la ora de comunicare, când a reușit, în cele din urmă, să țină și ea (ca și ceilalți colegi) un discurs în fața clasei. E drept că a avut o motivație puternică: a avut ceva de spus, ceva ce a vrut să facă auzit de cine trebuia… Curioși?
Titlul e unul foarte inspirat, la fel și coperta: culorile ce par aruncate pe o pânză au legatură cu talentul lui Rider: făcea adevărate opere de artă graffiti! Cât despre Mallory, avea și ea un talent deosebit. Chiar n-am mai auzit de el: făcea sculpturi minunate folosind calupuri de săpun. Iar pasiunea ei: îi plăcea să citească! Aici suntem deja pe acceași lungime de undă! 😊
Finalul e unul pozitiv, cartea se termină pe o notă optimistă, deși protagoniștii noștri au încă multe obstacole de depășit. Vor reuși oare să rămână împreună și sa-și croiască un viitor comun?
Pentru totdeauna era raza de soare care se ivea după fiecare nor întunecat, oricât de negru și dens era. Pentru totdeauna însemna să știi că momentele de slăbiciune sunt trecătoare. Pentru totdeauna era pur și simplu o promisiune de mai demult. 
Și pentru acel „pentru totdeauna” era nevoie de timp.
Iar eu nu mai puteam aștepta pentru totdeauna.

,,What’s left to say?
These prayers ain’t working anymore
Every word shot down in flames
What’s left to do with these broken pieces on the floor?
I’m losing my voice calling on you.” ,,Ashes” © Universal Music Publishing Group

 

 

Mulțumim Editurii Epica pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

logo

 

Să nu spui nicioadata pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout  poate fi comandată de pe elefant.rolibris.rocartepedia.ro, carturesti.rolibrarie.net, librex.ro, emag.ro

About Author

30 de comentarii

  1. Stiti cand va aparea volumul 2 din seria „Titanii” scrisa de aceasta autoare?
    Si volumul 3 din”Printesa de hartie”,Erin Watt?
    Multumesc anticipat!

  2. danapetraru on

    O carte pe care am citit-o cu nerăbdare. .Însă preferatele mele rămân cele din seria Te Aștept…Felicitări pentru recenzia plină de sensibilitate,Oli…

  3. Chiar este o carte ce te consuma emoțional! Foarte frumoasa recenzia, Oli, felicitări! Abia aștept să citesc si eu cartea asta. ❤️❤️❤️

  4. Inca un YA pe care l-as citi, in urma acestei frumoase recenzii! Pare o lectura constructiva si care nu insista inutil pe dramatizare. Multumesc pentru recomandare!

  5. Balan Daniela on

    Foarte frumoasă și emotionanta recenzia,felicitari Oli ❤️ abia aștept să o citesc și eu !

Spune-ți părerea!