Delicatese Literare
Recenzii

Sălbaticele de Rory Power, Editura Trei, Colecția Fiction Connection – recenzie

Sălbaticele

(Wilder Girls – 2019)

Rory Power

Editura Trei

Colecția Fiction Connection

Anul apariţiei: 2020
Nr. de pagini: 352
Traducere de: Mihaela Apetrei
Cea mai bună carte a anului 2019 New York Public Library
Bestseller New York Times

Rory Power a crescut în New England, unde locuiește și acum și lucrează ca editor de ficțiune polițistă și consultant pentru adaptări TV.
Are un doctorat în literatură de la Universitatea din East England și își amintește cu plăcere de perioada petrecută acolo, în parte pentru că a învățat o mulțime de lucruri, dar, în principal, pentru că în campus găsea o grămadă de iepurași sălbatici.

Sălbaticele, un bestseller New York Times, este primul ei roman, iar în iulie 2020 urmează să apară cel de al doilea, Burn Our Bodies Down.

A trecut un an și jumătate de carantină la Școala de fete Raxter, de când a apărut Toxul. Întâi au murit una după alta profesoarele. Trupurile elevelor s-au transformat în ceva ciudat și străin. Izolate de restul lumii și lăsate să se descurce singure pe insula pe care se află școala, fetele nu îndrăznesc să iasă dincolo de gard, unde Toxul a transformat pădurile în locuri sălbatice și periculoase.

Când Byatt dispare, Hetty va face orice ca s-o găsească: va sfida carantina și va înfrunta ororile de dincolo de gardul școlii.

Dar în lume află că povestea este mult mai complicată decât și-ar fi putut imagina.

„În parte thriller de supraviețuire, în parte poveste de dragoste postapocaliptică și în parte manifest feminist ecocritic, Sălbaticele este o carte ca un pumn zguduitor în plex.” – Kirkus Reviews

„Debutul incisiv al lui Power este pus în lumină de o proză incitantă, relații convingătoare și o groază viscerală. Temele ecologiste și feministe sunt profunde, în special cele legate de costurile incalculabile ale experimentelor făcute pe corpul femeilor și forța solidarității feminine, dar și rezistența în mijlocul haosului ecologic și politic.” – Publisher’s Weekly

„Această carte este atât de incisivă și are atât de multă emoție, transpusă în moduri atât de inteligente, încât sunt convins că va avea un succes impresionant.” – Jeff Vandermeer, autorul bestsellerului Anihilare

„O poveste SF horror, feministă, LGBT+, cu fete reale, curajoase și imperfecte împotriva unei lumi care a luat o razna.” – Dawn Kurtagich, scriitoare

Vă invit să vă delectați cu o poveste despre supraviețuire, o lectură electrizantă, palpitantă, care are în centrul ei trei protagoniste deosebite ce luptă cu toate armele de care dispun pentru propria viață, împotriva unui dușman malefic, invizibil, numit TOXUL. Narată din perspectiva fiecărei eroine principale, romanul „Sălbaticele” captivează prin subiectul original, personajele foarte bine conturate și atmosfera dark excelent expusă de autoarea  Rory Power.

Totul a început în urmă cu aproape doi ani, la Școala de fete Raxter de pe insula Raxter, statul Maine. Școala oferea burse școlare fetelor ai căror părinți lucrau în Marina Militară. A apărut brusc o agresivitate neobișnuită între câteva fete, moment în care Toxul a intrat în viața lor doborând rând pe rând sufletele din școală.

Au fost o sută de eleve și douăzeci de profesoare, acum au mai rămas aproape șaizeci de fete, directoarea și profesoara Welch. Au sunat autoritățile și toată povestea a devenit o problema militară. Cercetătorii și doctorii au sosit în costumele lor de protecție, au scotocit peste tot, au recoltat probe și la final le-au izolat în Școală și le-au carantinat. Nu au voie să iasă dincolo de gardul școlii, comunicarea se face doar printr-o stație radio pentru că informațiile despre acest „ceva” necunoscut-Toxul, sunt strict secrete. Nimeni, în afară de Marina Militară și de cele ce trăiesc în Școala de fete Raxter, nu știe ce se întâmplă pe insulă, nici măcar familiile lor, care au fost mințite de către autorități.

Bolnave, trupurile fetelor suferă transformări uimitoare, ciudate, înfricoșătoare, nemaintâlnite în medicină și, aparent, nimeni nu știe ce se întâmplă. De ce ele? De ce insula Raxter? Simptomele sunt diverse pentru că Toxul le modelează cum vrea el, sunt  extrem de furioase și violente când febra dinaintea unei crize, care aduce cu ea încă o transformare în corpul lor, pune stăpânire pe ele. Carnea se despică, sângele țâșnește, durerea le face să urle, oasele străpung mușchii și degetele se inegresc. Uneia i-au apărut branhii, altă a rămas cu un singur ochi, alteia i-au crescut solzi pe o mână. Modificări hidoase, oribile, cu care mintea și trupurile lor trebuie să se obișnuiască, încercând să conviețuiască cu  „necunoscutul” Tox, fiecare criză fiind o loterie, fie trăiesc și  trupurile lor capătă ceva nou, fie mor.

Nu numai ființele omenești din școală s-au îmbolnăvit, ci și animalele care populează insula, suferind mutații uluitoare devenind mari, înfometate, agresive și extrem de periculoase. O adevărată enigmă acest dușman invizibil, mortal pentru oricine pune piciorul pe acest petec de pământ!

Profesoara Welch le-a organizat pe schimburi: Schimbul ușii – fetele care supraveghează poarta școlii, Schimbul armelor – cele care fac de pază pe acoperiș trebuind să țintească orice animal care s-ar apropia de gardul școlii, toate fetele fiind obligate să exerseze trasul cu arma pentru a învața să se apere, Schimbul bărcii – numai câteva fete puternice și bune țintașe pot străbate drumul pe insulă până la ocean, acolo unde autoritățile din Marina Militară le aduc provizii cu mâncare și haine, ce trebuiesc cărate până la școală.

Foamea le înnebunește, sunt slabe, subnutrite și mai ales îngrozite, nu numai de moartea adusă de Tox sau de diformitatile trupurilor lor, dar și de gândul că nu vor avea ce să mănânce până când doctorii vor descoperi ce se întâmplă cu ele și cine este dușmanul care le transformă în SĂLBATICE, așa că existența lor este o luptă continuă pentru orice frimitură.

Hetty Chapin are un ochi mort, închis, care supurează, dar este printre cele mai bune țintașe dintre fete. Nu-și poate imagina viața fără prietena ei cea mai bună, jumătatea care-i completează eul, Byatt Winsor, căreia îi cresc cioturi de oase în corp. În mare secret însă, Hetty nutrește sentimente puternice pentru Reese Harker, a treia fată care completează micuțul grup. Rece, distantă, puternică, cu o privire care amuțește pe oricine, Reese este înebunită să-și găsească tatăl, om bun la toate, angajat al școlii, care a fugit din Raxter când Toxul a pus stăpânire pe el, o parte din ea dispărând odată cu tatăl ei.

Când una dintre fete renunță la Schimbul bărcii, Hetty este numită în locul acesteia și, la prima misiune de colectare a rațiilor de la autorități, află un secret îngrozitor, de neimaginat, despre care, sub amenințarea profesoarei Welch, nu trebuie să vorbescă cu nimeni, trăind cu această povară față de prietenele ei, Byatt și Reese. Situația devine cu adevărat explozivă când  Byatt, după o nouă criză dată de Tox, dispare pur și simplu din Școală, moment în care Hetty, loială și temperamentală, începe o adevărată cruciadă pentru găsirea prietenei sale, având ca aliată pe Reese, înfruntând  monștrii din lumea de dincolo  de gard, făcând orice este nevoie pentru a supraviețui împotriva unor dușmani vizibili, dar și invizibili.

Ce este Toxul și cum a părut pe insulă? Vor reuși Hetty și Reese să-și găsească prietena? Ce secrete oribile descoperă protagonistele romanului în  încercarea lor de a-și salva viețile? Vă las vouă plăcerea de a afla răspunsurile acestor întrebări, citind acest roman incitant, plin de dramatism, solicitant emoțional, pe care-l recomand cu plăcere.

Fragment:

„Îi spunem Tox și, în primele câteva luni, au încercat să ne predea o lecție despre el. Epidemie Virală în Civilizațiile Vestice: o Istorie. Rădăcina „tox” în limbile latine. Reguli farmaceutice în statul Maine. Școala merge mai departe, profesorii stau la catedră cu sânge pe haine, planificând testele ca și când vom mai fi încă aici și peste o săptămână. Nu se termină lumea, spun ei, și nici educația. Micul dejun în sala de mese. Matematică, engleză, franceză. Prânzul, exercițiile de tragere la țintă.(…) Împreună la cină și apoi încuiate pe tot parcursul nopții. Nu, nu știu ce ne îmbolnăvește, ne va spune Welch. Da, o să vă faceți bine. Da, curând o să mergeți acasă. Dar s-a terminat repede cu asta. Orele au ieșit din program pe măsură ce Toxul dobora profesoarele.(…) Cu toate astea, numărăm zilele, ne trezim în fiecare dimineață cercetând cerul după camere și lumini. Lumea de pe continent se preocupă de asta, ne spune în permanență Welch.

Am așteptat și am încercat să rămânem în viață – împreună în spatele gardului, în siguranță, departe de sălbăticia pădurii, departe de animalele tot mai flămânde și ciudate, dar fetele continuau să cadă pe capete. Crizele care lăsau trupurile prea slăbite că să mai poată respiră, care lăsau răni ce nu se mai puteau vindeca sau, câteodată, o agresivitate ca o febra, care le întărată pe fete una împotriva celeilalte. Lucrurile acestea încă se întâmplă. Singura diferență este că acum am învățat că tot ce putem face este să ne purtăm singure de grijă.”

Cartea Sălbaticele de Rory Power poate fi comandată de pe edituratrei.ro

Cărțile apărute la Editura Trei se pot comanda pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, librex.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *