Salonul VIP de Jens Lapidus, Editura Trei

5

Salonul VIP

Jens Lapidus

Editura: TREI
Nr. pagini: 584
Titlu original: VIP – rumett
Traducător: Gabriella Eftimie
Najdan, căruia i se mai spune şi Teddy, este eliberat după opt ani de închisoare. E hotărât să nu mai comită ilegalităţi… doar că e falit. Când un recuperator îi cere o datorie veche, Teddy e nevoit să accepte o slujba riscantă: să găsească un tânăr afacerist care fusese răpit. Familia acestuia nu vrea să implice poliţia, dar apelează la o firma de avocatură. Partenera lui în această misiune este ambiţioasa avocata Emelie Jansson. Ea a fost aleasă pentru că e talentată şi eficientă, iar Teddy a fost ales fiindcă directorul firmei de avocatură ştie ceva despre trecutul lui, un secret pe care nimeni nu-l mai cunoaşte.
Un duo comic şi nepotrivit, Emelie şi Teddy lucrează bine împreună. Dar sunt deja în criză de timp: răpitorii nu mai au răbdare, iar anchetă această e mult mai complicată şi mai sordidă decât părea la început.
Fragment din roman:
“Bâta de baseball vâjâi când o legăna. Teddy ridică braţul şi bâta de baseball îl nimeri pe antebraţ. Emelie auzi un sunet înfundat, că atunci când cineva scapă un prosop ud pe jos.
Dar în loc să-l îmbrâncească pe tip sau să-i dea pumni şi picioare, Teddy rămase nemişcat. Complet pasiv. Dacă primea o lovitură peste cap cu bată aia, poate că nici nu se mai trezea.
Tipul cu bată de baseball îşi lua din nou avant. Reddy se feri şi tipul rată.
Emelie se gândi: „De ce nu face nimic? Chiar vrea să ia bătaie?”
Apoi nu mai apucă să perceapă exact ce se întâmplă. Teddy schiţa o mişcare rapidă spre unul din băieţi şi acesta căzu lat pe podea.
O jumătate de secundă mai târziu se prăbuşi şi tipul cu bată de baseball.
Cel de-al treilea strigă:
– Gata, ne cărăm.
Tipul cu bată de baseball se ridică în genunchi şi încerca să-şi tragă în sus amicul doborât de Teddy, dar Teddy se aruncă spre el şi-l bloca strângându-l cu braţul.
Tipul încerca să-l lovească cu bată de baseball. Dar se pare că ratase şi-l nimerise pe amicul lui pentru că cineva scoase un ţipat. Emelie auzi şi sunetul metalic al bâtei de baseball când această ateriza pe podea.
Băieţii încercară să-l smulgă pe tovarăşul lor din strânsoarea lui Teddy.
Teddy se holba la Emelie.
Privirea lui abia se vedea pe întuneric.
Dar era clar: dacă Teddy mai strângea puţin, avea să-i frângă gâtul individului. Putea să-l omoare cu un singur gest.
Emelie nu reuşea să-şi ia privirea de la el.
Ceilalţi urlau.
Tipul şuieră, dar nu reuşi să articuleze niciun cuvânt.
În clipă aceea, Teddy îi dădu drumul.
Tipul ieşi împleticindu-se.
Emelie le auzi paşii repezi în casă scărilor.
Teddy nu spuse nimic, doar se întoarse şi alergă după ei.
Începu să alerge şi ea după ei.
Pe stradă, o maşină demara cu scârţâit de roţi.”

About Author

5 comentarii

Lasă un răspuns