Salvând-o pe Francesca de Melina Marchetta, Editura Storia Books – recenzie

Salvând-o pe Francesca

Melina Marchetta

Editura Storia Books

Colecția Young Adult

An apariție: 2017

Nr. pagini: 248

Titlul original: Saving Francesca

Traducere Cristian Ionescu

Francesca învață la St. Sebastian, o școală care se pretinde mixtă doar pentru că fetele au toaletă separată de cea a băieților. Singurele prietene ale acestei fete sunt o ultra- feministă, o tipă despre care umblă vorba că ar fi " ușoară" și o acordeonistă cam bătută în cap. Nici băieții nu sunt mai prejos, începând cu Thomas, care încearcă să se specializeze în râgâitul pe muzică, și continuând cu Will, un idiot veșnic încruntat și îngâmfat, la care Francesca se gândește mai tot timpul. Apoi mai este și mama Francescăi, care mereu are impresia că știe ce este mai bine pentru fata ei, până când intră subit într-o depresie acută, lăsând-o pe Francesca singură, deznădăjduită și fără cea mai mică idee despre cine este cu adevărat. Deopotrivă amuzantă, emoționantă și imposibil de lăsat din mână, Salvând-o pe Francesca este povestea unei fete care trebuie să-și găsească puterea pentru a-și salva familia, viața socială și, cel mai greu, pe sine.

Melina Marchetta s-a născut pe 25 martie 1965, în Australia. Este profesoară și a devenit cunoscută după ce a scris romanele Looking for Alibrandi, Salvând-o pe Francesca și Șoseaua Jellicoe. Consiliul australian al cărților pentru copii i-a decernat de două ori Premiul ” Cartea anului”, în 1993 și 2004. Pentru On the Jellicoe Road (Șoseaua Jellicoe) a primit Premiul L. Printz din partea Asociației Librarilor Americani pentru cea mai bună carte destinată adulților tineri. Looking for Alibrandi a fost ecranizat în 2000, iar scenariul, scris tot de Melina, a câștigat un premiu al Institutului Australian de Film, Premiul pentru literatură al prim- ministrului din New South Wales și Premiul Asociației criticilor de film din Australia.

Cititorii vor fi încântați de complexitatea relațiilor din această poveste, de dragostea sinceră dintre personaje și de hotărârea finală a Francescăi de a se salva singură.  – Publishers Weekly

Marchetta jonglează cu personajele sale cu multă dexteritate, insuflându-le un caracter puternic atât tinerilor, cât și adulților. Francesca are un arsenal complicat, dar credibil de emoții și probleme, care îi va face pe cititori să citească pe nerăsuflate, până la ultimul rând. – Kirkus Review

Salvând-o pe Francesca este o poveste ușoară și amuzantă cu adolescenți și despre adolescenți. Cartea este scrisă din perspectiva Francescăi, o tânără de 16 ani care încearcă să-și salveze familia și totodată speră să fie înțeleasă și să-și găsească dragostea.

Primele probleme cu care se confruntă Francesca încep atunci când este nevoită să se mute într-un colegiu mixt, fără a se ține cont și de dorințele ei. Această școală era de fapt mai mult pentru băieți. Totul era masculin iar singura diferență o făcea toaletele. Până si numărul elevilor era uimitor: șapte sute cincizeci de băieți și treizeci de fete. Francesca își dorise din prima să lege o prietenie cu fetele dar nu prea era posibil acest lucru.

Eva, Tara și Siobhan erau fetele vedete care mai tot timpul vroiau să impresioneze câte un băiat. Băieți erau de toate categoriile: unii cu cel mai scăzut nivel de inteligență, alții cu pantalonii în vine ce își lăsau la vedere boxerii puternic colorați. Thomas era papițoiul clasei iar William era băiatul vedetă cu voce de zeu al sexului.

La colegiu erau întotdeauna întâmpinați de profesori cu salutul de „Bună ziua domnilor.”

Cu o mamă foarte autoritară de profesie lector de comunicare, Francesca avea de urmat cu strictețe un program zilnic. Dar într-o dimineață totul se schimbă. Mama ei, Mia nu o mai întâmpină ca de obicei cu o melodie idioată, mesajele lipite pe oglindă lipsesc iar în casă domnește o liniște de care nu mai avusese parte până acum. Însoțită de Luca, fratele ei mai mic, își găsește mama ghemuită în pat și vizibil suferind. Nu reacționează în nici un fel și nu le adresează copiilor nici un cuvânt.

Tatăl lor, Robert îi întâmpină cu un mic dejun pe care copiii nu-l agreează și total indiferent. Francesca începe să pună întrebări despre ce se întâmplă în familia lor și de ce mama lor se află în acea stare. Nu primește un răspuns concret dar asta nu o descurajează, ba din contră, o ambiționează și mai tare să își ajute mama.

Când apar primele divergențe între fete și băieți, Francesca este chemată să dea explicații și este sfătuită de profesoară, să rezolve micile neînțelegeri chiar cu William, un fel de „șef” al băieților.

– Pot să-ți dau un sfat, Francis Francesca? mă întrebă el. E ca una din întrebările alea cu răspuns subânțeles, pentru că știu deja că o să mi-l dea. Oftează și se așează pe colțul biroului, ca să pară cât mai adorabil cu putință.

– Încercați să nu ieșiți în evidență. Băieții n-or să fie încântați că ați început să faceți plângeri. Or să fie o groază de discuții nașpa pe aici- scuze, domnișoară- care sigur n-or să vă pice bine și, dacă faceți tam- tam, o să vă alegeți cu o reputație care n-o să vă convină.

Acasă era din ce în ce mai rău. Mereu liniște, mama Mia nu mai cobora la masă, tatăl Robert se schimbase, iar casa începuse să arate ca o cocină. Serile nunmai erau la fel, copiii nu mai dădeau buzna în patul părinților pentru a sta de vorbă. Nimeni nu mai avea nimic de spus.

Când Francesca merge la mama ei este întâmpinată cu un zâmbet slab și observă că aceasta este foarte schimbată. Îi promite fetei că mâine o să se simtă mai bine dar acest lucru nu se întâmplă. După aproape o săptămână, ușa era tot închisă.

Pentru că timpul trece iar mama copiilor nu dă semne de însănătoșire, tatăl împreună cu bunicile hotărăsc să intervină. Fără să țină cont de dorințele copiilor, aceștia sunt despărțiți și trimiși să locuiască separat.

Luca urmează să meargă la Zia Teresa, Francesca la bunica Anna iar bunica Celia se mută în casa lor pentru a avea grijă de Mia.

Acum că Francesca locuia în casa bunicii, se vedea obligată să participe la întâlnirile lunare pe care aceasta le organiza. La aceste întruniri participau bărbați și femei trecuți de vârsta de 60 de ani, care veneau și se rugau. Musafirii aduceau cu ei diverse pachete cu prăjituri și gustări pentru a fi servite după rugăciune. La aceste întâlniri participa inclusiv bunica lui William care era apreciată întotdeauna pentru renumiții biscuiți în formă de S, ce- i aducea cu ea. Aceștia erau glazurați cu un strat fin de ciocolată și arătau foarte bine.

În timp ce le pregătea cafeaua, Francesca hotărăște pe loc să pună pachetul cu biscuiți la gunoi apoi merge la culcare. Nu ajunge bine în pat că cineva suna foarte insistent la ușă. Îmbrăcată într-o pijama cu Harry Poter dăruită de fratele ei Luca, îl întâmpină la ușă pe Will.

– Locuiești aici?

– Nu.

Nu mă obosesc să intru în detalii, deci o las așa cum cade.

– Am venit să o iau pe bunica.

-Sunt încă la cafea. Dăm amândoi din cap fără niciun sens.

– Poți să-i spui, te rog, că o aștept în mașină?

– Cred că s-ar cuveni să-i spui personal.

Așa află Francesca că dintre cei nouă nepoți, William era preferatul bunicii și așa începe fata să-l vadă cu alți ochi pe Will.

Chiar nu vreau să mă simt atrasă de el și mă surprinde că se întâmplă. Uneori, când ajung acasă, îmi bag în cap că nu fac decât să țes povești despre oricine mi-a vorbit în ziua respectivă, dar apoi îl văd a doua zi și inima începe să-mi bată mai repede și nu mă mai pot păcălii singură. Nu e vorba că arată bine, pentru că nu arată. Uneori e atât de banal, că pare de-a dreptul șters. Vocea și felul de a fi îl umplu de un fel de culoare. Îi ascult vocea și rezonanța ei mă subjugă. Ridurile pe care le face pe frunte când se îngrijorează, schimbarea aproape nefirească a trăsăturilor atunci când zâmbește și felul în care i se luminează toată fața când râde, scurt în hohote. Când se uită la mine cred că vede o figură furioasă, pentru că-mi răspunde cu aceeași monedă. Așa mă și simt, furioasă că-mi place de el.

Urmează o petrecere dată de un băiat, la care este invitată și Francesca. Când ajunge acolo îl găsește pe Will aproape beat, care o abordează direct și o sărută.

– Fă asta când ești treaz și o să fiu impresionată, îi spun și apoi plec.

Multe zile Francesca se gândește la Will. Simte că nu a procedat corect și că inima îi spunea că vrea altceva. Este hotărâtă să-și ceară scuze și să-l invite în oraș, însă tot entuziasmul îi dispare când aude la școală discutându-se despre sărutul lor și despre faptul că Will avea deja o iubită.

Simțindu-se tot mai singură și neînțeleasă, Francesca își roagă tatăl să le permită să se întoarcă acasă alături de mama lor. Așa află că Mia a pierdut o sarcină și că a intrat în depresie. Îmreună încearcă să facă lucrurile așa cum erau înainte. Nu întotdeauna le și iese dar uniți aveau să reușească să redevină acea familie de care-i era dor.

Mami, te rog să te faci bine, te rog să te faci bine, pentru că dacă tu nu ești bine, n-o să fim nici noi niciodată.

Cu gândul la mama ei și la Will, Francesca se dedică trup și suflet cursului de teatru ce până atunci nu-l luase în serios. Pleacă în tabăra organizată dar gândul îi rămâne tot acasă, pentru că oriunde s-ar fi aflat se gândea întotdeauna la mama sa.

În tabără distracția începea întotdeauna după orele 22 când se dădea stingerea. Urma apoi adevărate ședințe de spiritism, dansuri hip-hop și sărutări dulci.

Treptat, Mia începe să-și revină iar Francesca simte din nou acea armonie ce lipsise din familia ei.

Will își mărturisește adevăratele sentimente și îi este foarte greu să ia o hotărâre în ceea ce privește viitorul lui.

Va pleca el departe pentru a urma o facultate, lăsând-o în urmă pe Francesca, sau va alege să rămână alături de ea? Citiţi şi veţi afla! E o poveste frumoasă, pe care o recomand iubitorilor genului young-adult.

Cartea Salvând-o pe Francesca de Melina Marchetta poate fi comandată de pe storiabooks.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Storia Books