Săptămâna Mare – semnificații, tradiții și obiceiuri

Săptămâna Mare – semnificații, tradiții, obiceiuri, credințe și superstiții

Sărbătoarea Paștelui vine cu bucurie, liniște si lumină. Frumusețea acestei Sărbători este dată și de tradițiile, obiceiurile și credințele străvechi ce o însoțesc, așa că e bine să le știm sau să ni le aducem aminte. Unele sunt foarte cunoscute, iar altele diferă de la o zonă la alta a țării.

În cele ce urmează, iată câteva dintre cele mai cunoscute obiceiuri, dar și superstiții din diferite părți ale țării legate de Săptămâna Patimilor, cum se numește săptămâna în curs, cea care precede Paștele. Se mai numește Săptămâna Mare sau Săptămâna Neagră, simbolizând patimile cărora este supus Iisus începând cu trădarea lui Iuda și încheindu-se cu răstignirea, moartea și Învierea. În Joia si Vinerea Mare, momentul Cinei cea de Taină, al Trădării lui Iuda, al rugăciunii din grădina Ghetsimani, apoi momentul răstignirii pe cruce a lui Iisus, au o semnificație aparte, multe obiceiuri și superstiții luând naștere în jurul lor.

JOIA MARE. Obiceiuri şi tradiţii.

În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. În tradiţia populară, se crede că fetele trebuie să-şi pună 12 dorinţe pe un fir de aţă, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie citită de preot. În unele zone din sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-și la fiecare câte o dorință și  îți pun ața sub pernă seara, crezând ca-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele copiilor din casă de către femeile mai în vârstă.
În Vestul țării, e obiceiul ca  familiile care prepară pâinea pentru biserica, să o  aducă acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.

În tradițiile romanilor, Joia Mare se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Până în această zi, gospodinele trebuie să termine torsul şi ţesutul de frica Joimăriţei. Se spune că Joimăriţa vine să vadă ce a lucrat fiecare. Personajul este întruchipat, simbolic, de o femeie urâtă şi puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o serie de instrumente: o găleată cu jăratic, un cleşte, un ciocan, un cuţit, un vătrai, un sac cu cenuşă etc. Ea le arde degetele şi mâinile fetelor leneşe, le pârleşte părul şi unghiile şi dă foc fuioarelor de lână găsite netoarse.
Nici bărbaţii nu scapă de pedepse, dacă au fost leneşi şi gospodăria nu arată aşa cum ar trebui. În cazul în care Joimăriţa găseşte pe cineva dormind, acela va fi leneş tot anul.
În unele zone, o femeie bătrână merge pe la casele cu fete tinere pentru a îndeplini tradiţia, dar în alte zone, cete de copii, unşi pe faţă cu negreală, merg să le îndemne pe fete la lucru: „Câlţii / Mâlţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te-nduri şi să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate”. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. În Oltenia şi acum se fac în zori, în curţi şi / sau la morminte focuri pentru morţi din boz sau nuiele; se spune că ele simolizează focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos. În Zona Clujului, de Joia Mare se strigă peste sat. Strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor – un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultură populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle înroşite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfinţite şi îngropate la moşie o feresc de piatră. Pe lângă ouă roşii, românii mai vopsesc ouăle şi în galben, verde, albastru, sau cu model imprimat de o frunză pusă pe ou, învelit în ciorap de mătase și fiert așa, după care se înlătură ciorapul și frunza și rămâne oul imprimat cu modelul respectiv. Ouăle se mai pot vopsi cu coji de ceapă, cu sunătoare, cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; li se dă luciu ștergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină, untură, sau chiar cu un șervețel stropit cu ulei.

VINEREA MARE 

Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui, și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a ține post negru. Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite „Triduum Sacrum” din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc răstignirea lui Isus .

Este ultima vineri din Postul Paştilor şi, potrivit tradiţiei, este zi de post negru, adică nu se bea decât apă toată ziua. Conform tradiţiei, în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici şi nu e bine să fie folosit oţetul, pentru că pe cruce Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oţet.

Tradiția spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi spatele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

În acestă zi de vineri, seara, se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne pănă la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt, potrivit crestinortodox.ro.

La terminarea slujbei de seară din Vinerea Mare, femeile obişnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În unele zone se mai păstrează obiceiul ca de la biserică, lumea să plece acasă cu lumânările aprinse pe drum. Apoi ocolesc casa de trei ori după care fac câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrează lumânarea să o aprindă când e vreme rea.

În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi roditor. Se mai crede că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în acestă zi vor fi sănătoși tot anul. E superstiția ca femeile să nu facă borș în acestă zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbeasca; nu țes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile și dihăniile să nu se apropie de casă și de pomi. Copiii adună flori de câmp și le duc la biserică.

Superstiții legate de Vinerea Mare

În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul pe câmp, semănatul sau alte activităţi asemănătoare. Această zi mai poartă şi numele de Vinerea Seacă şi asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodeşte.

În acestă zi nu se sacrifică păsări sau animale, aşa că dacă doriţi să sacrificaţi un animal sau păsări pentru a avea produse din carne de Paşte, este bine să faceţi acest lucru din timp.

În Vinerea Mare este interzis spălatul. De asemenea, în această zi nu se coase şi nu se face curăţenie.

În această zi nu se merge la frizer. Cei mai superstiţioşi evită să se tundă în Vinerea Mare, deoarece se spune că le va muri cineva din familie. Cu toate acestea, există anumite zone, cum e cazul Moldovei, unde oamenii cred că vor fi feriţi de anumite afecţiuni şi boli dacă merg la frizer.

O Săptămână Mare cu spor, linişte şi pace sufletească!

Surse: internet, wikipedia, crestinortodox.ro, mediafax.ro