Șapte scrisori de J.P. Monninger, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

12

Șapte scrisori

(Seven Letters – 2019)

J.P. Monninger

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Traducere: Andreea Florescu
Nr. de pagini: 352
Data apariției: mai 2020
J.P. Monninger a publicat romane pentru adulți și adolescenți și trei lucrări de nonficțiune.
Scrierile sale au apărut în American Heritage, Scientific American, Readers Digest, Glamour, Story, Fiction, Boston Globe, Sports Illustrated și Ellery Queen.
A primit două burse din partea National Endowment for the Arts și, de asemenea, o bursă de la New Hampshire Council for Arts.
Profesoară la Dartmouth College în SUA, Kate Moreton ajunge în Irlanda ca să-și petreacă anul sabatic într-un proiect de cercetare. Acolo îl întâlnește pe Ozzie Ferriter, pescar și veteran al războiului din Afganistan. Familia acestuia are o istorie îndelungată pe îndepărtatele insule Blasket, iar Ozzie – care are dublă cetățenie, irlandeză și americană – s-a retras în unicul loc care îi poate aduce puțină pace, după experiența tragică din război.
La malul mării, pe fundalul senzațional de frumos al peisajelor irlandeze, cei doi se îndrăgostesc și încearcă să-și ducă viața pe insula visurilor lor, departe de tumultul vieții cotidiene. Irlanda își scrie propria poveste, după cum spun legendele, iar granițele iubirii și încrederii celor doi sunt puse la încercare. Demonii interiori îl determină pe Ozzie să pună în pericol viața lui și a lui Kate, care fuge în America pentru a nu-l vedea pe omul pe care îl iubește cum se autodistruge. Când primește vestea că soțul ei, un adevărat erou, este dat dispărut pe mare, Kate trebuie să se hotărască dacă să se lase îndrumată de iubire și să-l urmeze sau de rațiune și să-l uite.
În romanul „Șapte scrisori”, autorul J.P. Monninger abordează o rețetă de succes a autorilor americani și anume explorarea originilor europene ale personajelor. Atunci când aceste origini sunt irlandeze, cu atât mai mare este impactul, fie pentru că în Statele Unite există o comunitate solidă de americani de descendență irlandeză, fie pentru că este o țară fascinantă în egală măsură pentru cititori de toate naționalitățile. Domnul Monninger a preluat această idee popularizată intens prin anii ’90, care a generat numeroase bestseller-uri internaționale, cum ar fi trilogiile irlandeze ale Norei Roberts, pe care eu una le-am citit și răscitit.
Kate Moreton este o profesoară americană de colegiu, al cărei tată era originar din insulele irlandeze Blasket, care au fost la un moment dat părăsite, populația mutându-se în alte zone din apropiere aflate pe țărm, ajungând chiar și peste ocean. Fascinația față de legendele locului și propria identitate o împing să aleagă drept temă pentru lucrarea de doctorat exact această relocare a populației irlandeze din insule, precum și detalii despre specificul lor. Ajunsă la fața locului, descoperă frumusețea neîmblânzită a Irlandei și pe Ozzie Ferriter, nepotul unei bătrâne irlandeze bine situate cu care se împrietenise, la un moment dat, pe autocar. Între cei doi se înfiripă o legătură romantică, sentimente puternice, dar a căror profunzime este pusă la grea încercare atunci când cele două lumi, cea a profesoarei pedante și a veteranului de război încercat se ciocnesc.
Pe jumătate irlandez, pe jumătate american, Ozzie poartă cicatricile unor orori petrecute în timp ce servea în Afganistan, pe care însă nu i le împărtășește lui Kate. Se stabilesc pe o parcelă de pământ, împreună cu câinele Gottfried, ducând o viață boemă într-o iurtă în timp ce Ozzie construiește cu mâinile lui o cabană pe acel teren, aflat lângă mare. Ozzie dorește să facă ocolul Irlandei pe vasul său, Ferriter, iar Kate decide să îl însoțească. O furtună teribilă pe mare, în timpul căreia cei doi riscă să își piardă viețile, îi dă de înțeles lui Kate că poate nu îl cunoaște atât de bine pe Ozzie și că nu sunt potriviți. Alege să revină la viața ei de dinainte, considerând că dragostea nu este suficientă pentru a netezi acele diferențe ireconciliabile, așa cum le vede ea. Destinul însă o pune în fața unei mari încercări, atunci când află ulterior că Ozzie, bărbatul de care nu s-a despărțit oficial, s-a scufundat în Marea Mediterană cu vasul său, în timp ce încerca să salveze refugiații din acele ape. Ea decide să afle ce anume s-a întâmplat acolo și să se apropie mai mult de Ozzie, măcar după dispariția lui.
Cartea este romantică, clișeele sunt prezente din abundență, autorul chiar accentuând această tendință a americanilor de a căuta latura idealizată a Irlandei, o tendință fără îndoială reală. Comparând Irlanda văzută prin ochii unui american crescut cu istorii și legende despre un fel de paradis pierdut, cu toată nostalgia specifică diasporei și cea văzută prin ochii unui autor localnic, vom vedea o diferență mare de raportare la această țară, la atmosferă, oameni și tot ceea ce face culoarea locală. Bineînțeles, Irlanda este acel tărâm cu peisaje magnifice, cu o istorie zbuciumată, pe care orice irlandez o descrie cu mândrie, dar fără aceste exagerări tipic americane.
Monninger a ales să scrie narațiune la persoana întâi, prin vocea lui Kate, tânăra doctorandă americană, al cărei tată irlandez a murit, ea având o relație destul de rece cu mama care a preferat un soț bogat și influent unui simplu pompier. Viața ei personală este destul de anostă, singura relație deosebită fiind cea cu Milly, cea mai bună prietenă a ei, o artistă plastică. De fapt, Kate are o personalitate relativ anostă, poate și din cauză că a fost creată de un autor de sex opus. Am întâlnit totuși personaje feminine remarcabile create de autori bărbați, poate totuși ideea de a descrie prin ochii ei întreaga experiență a generat această lipsă generală de vigoare.
Ozzie, deși mai puțin prezent, reușește să aducă acel strop de interes în poveste – un bărbat bine situat financiar, în urma moștenirii primite de la părinți, dar care preferă un trai modest de pescar. Își iubește bunica, pe Nora Crean, o bătrânică fermecătoare, pe bunul prieten Seamus, pe câinele Gottfried și, evident, pe Kate. Iubește marea și simplitatea, în timp ce sufletul îi e înnegurat de amintiri dureroase din război, pe care încearcă să le ostoiască bând whiskey și trăind momentul.
Kate dorește să se adapteze realității lui Ozzie, dar nu reușește să îl cunoască și, în consecință, se amăgește pe sine trăind clipele frumoase, dar neputând să depășească un moment critic. Aflând de soarta lui Ozzie, caută acea încheiere, acea înțelegere de care simte că are nevoie, pe care i-o cere amintirea lui Ozzie și tot ceea ce ei au trăit împreună, călătorind în acest scop în Italia.
Cele șapte scrisori la care face referire titlul sunt scrise sau primite de Kate și marchează diferite puncte importante ale povestirii.
Această ediție a cărții conține și o greșeală amuzantă de tipar, care se repetă pe parcurs. Personal, nu mă deranjează greșelile de tipar nici pe departe la fel de mult precum cele gramaticale sau de ortografie, însă am simțit că trebuie să fac această precizare. Rămâne însă să o descoperiți singuri, dacă sunteți tentați de povestea creionată de autor.
Recomand cartea iubitorilor de cărți romantice, dar și celor fascinați de tot ceea ce este irlandez, de această insulă de o frumusețe aparte, plină de mituri și vestigii.
„ – Ție-ți place asta, ticălosule! i-am strigat eu după ce am avut răgazul să-l studiez. Chiar în clipa asta – ești fericit!
– Despre ce vorbești, Kate?
– Îți place toată nebunia din jur! Vrei să te joci cu soarta. Asta faci! Ce mama mă-sii, ne-ai adus dinadins aici!
– Ești nebună, Kate.
– Așa să fie? Nu prea cred. Afurisit fără minte ce ești!
– Nu mai vorbi ca o nebună, Kate. Ți-ai ieșit din minți.”
„ – Ai întâlnit cupluri unde bărbatul nu-i deloc interesant. Iar femeia e mult mai realizată. Mai reprezentativă. Iar uneori te întrebi: ce vede la el? E o întrebare oribilă. Ce vede oricine la altcineva? Aveam sentimentul ăsta ciudat, pe care îl proiectam asupra lui Ozzie: că el trebuia să fie într-un fel anume. Adică să fie pe măsura mea. Și că dacă nu era, atunci nu eram făcuți să fim împreună.
– O idealizare?
– Da, s-ar putea spune asta. Da, cred că da. Eram atât de îndrăgostiți încât mă simțeam copleșită. Și acum mi se taie răsuflarea gândindu-mă la ceea ce-a fost.
– Iar acum Ozzie e pierdut. Și la propriu, și la figurat.”
„Știi ce se spune? Că există o victimă și de-o parte și de cealaltă a glonțului. Ozzie era un bun soldat. A trecut și prin niște probleme de familie, așa cum, de altfel, ni se întâmplă tuturor, iar la toate astea s-a adăugat și felul lui de-a fi. Întotdeauna e mult prea complicat și, de fapt, nici nu poți să te pui în pielea altuia. Un lucru foarte dureros pentru unul poate fi mai ușor de îndurat pentru altul. N-ai cum să estimezi așa ceva. Nu poți decât să fii empatic. Față de toți oamenii pe care îi întâlnești.”

Cartea Șapte scrisori de J.P. Monninger se poate comanda pe litera.ro

Cărțile din colecția Blue Moon pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți din colecția Blue Moon

 
 
 
 

About Author

12 comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    O recomandare plină de căldură! Modul de prezentare al cărții mi-a atras atenția . Nu am fost în Irlanda dar, atat cât am citit, știu că este o țară fascinantă.
    Nu mă deranjează clișeele și nici greșelile de tipar, iar cea de care menționai mă face și mai curioasă .

    • Prin intermediul lui Kate, autorul trasmite un mesaj legat de dragoste si lucrurile care conteaza. Nici eu nu am treaba cu greselile de tipar, atat timp cat povestea este bine realizata. Se pot corecta usor, la un lot ulterior. Am mentionat-o pe aceasta fiindca m-a amuzat.

  2. Daniela Balan on

    O carte pe care abia aștept să o citesc ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️

  3. Minunată recenzie, Ana, plină de emoție și căldură, felicitări și mulțumesc pentru recomandarea foarte tentantă!

Spune-ți părerea!