Delicatese Literare
Recenzii

Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

Sărutul unui înger

(Kiss an Angel – 1996)

Susan Elizabeth Phillips

Colectia Carti Romantice

Traducere: Alina Rogojan / Graal Soft

398 pagini

După moartea neașteptată a mamei sale, drăguța și capricioasa Daisy Devreaux ajunge să intre într-un bucluc foarte mare, fiind în pericol să fie condamnată.
Acum, singurele opțiuni pe care le are în față sunt la fel de neplăcute: fie petrece un timp în închisoare, fie se mărită cu un bărbat ales de tatăl ei.
Alex Markov însă nu are nici un gând să joace rolul mirelui iubitor pentru o tânără răsfățată cu gusturi costisitoare. Teribil de chipeș și lipsit total de simțul umorului, Alex o smulge pe nestăpânita Daisy din mediul protejat în care a trăit și își asumă misiunea de a o îmblânzi.
Numai că această misiune nu este atât de simplă cum ar fi crezut. Deși niciodată Daisy nu a reușit să își dovedească valoarea în fața părinților sau a ei însăși, acum este hotărâtă să facă acest mariaj să meargă. Pasiunea dintre ei este reală. Însă dragostea adevărată și loialitatea sunt mult mai greu de obținut, mai ales în cazul unui bărbat care refuză să le accepte existența.Oare jurămintele de căsătorie făcute într-o asemenea grabă vor duce la regrete amare... sau vor oferi promisiunea unei iubiri fără sfârșit?

Sarutul unui inger

Sărutul unui inger este o superbă poveste romantică, scrisă cu mult umor, care îți încălzește sufletul, te convinge de puterea iubirii și te lasă cu o stare de bine ce persistă mult timp după ce ai terminat de citit cartea!

Daisy este un personaj absolut adorabil, bună și inocentă dar, în același timp, dovedind o mare tărie de caracter, oferindu-ne o prețioasă lecție de viață că iubirea învinge multe obstacole, întărindu-te și ajutându-te să treci peste orice greutate, iar mândria este în suflet și nimeni nu te poate umili dacă tu nu alegi singur să faci acest lucru.

Alex, la rândul lui, este un personaj deosebit de puternic, călit de grelele lovituri ale sorții. Cinic, rece și inflexibil la început, sfârșește prin a capitula complet în fața dragostei, crusta de gheață cu care își înconjurase inima până atunci fiind topită complet iar el fiind capabil în final de orice sacrificiu pentru persoana iubită.

Daisy era fiica ilegitimă a unui diplomat american de origine rusă și a unui manechin britanic.

Deși tatăl ei, Max Petroff, dorise să-și asume responsabilitatea și să se însoare cu mama ei când aflase că era însărcinată, aceasta refuzase categoric, nedorind să renunțe la stilul de viață frivol cu care era obișnuită.

Daisy crescuse înconjurată de lux, participând la recepții somptuoase, cunoscând personalități celebre și asistând la nesfârșitele aventuri ale mamei ei, cu bărbați din ce în ce mai tineri. Prin contrast, Daisy, care moștenise inteligența tatălui ei, alesese să rămână inocentă, refuzând orice aventură și declarând că se păstrează pentru noaptea nunții.

Anii însă trecuseră și Daisy nu găsise persoana potrivită cu care să se mărite astfel că, la douăzeci și șase de ani, rămăsese complet singură în urma morții mamei ei într-un accident în urmă cu un an ba, mai mult, și complet falită, cheltuind nesăbuit toți banii care îi rămăseseră. Încolțită de creditori, Daisy avea de ales fie a înfrunta închisoarea datornicilor, fie a accepta o căsătorie aranjată de tatăl ei cu Alex Markov, un bărbat misterios, despre care nu știa mare lucru. Speriată de perspective, nesigură pe ea, Daisy este de acord cu propunerea tatălui său.

Alex Markov era descendentul unei familii celebre de circari. Viața nu fusese deloc blândă cu el, fiind nevoit să suporte abuzuri cumplite în copilărie, pe care le îndurase cu stoicism, fără să se plângă sau să verse o lacrimă. La treizeci și doi de ani, reușise să răzbească în viață, croindu-și o carieră departe de lumea circului.

Fiind deosebit de mândru și onest însă, nu putuse refuza să-și plătească niște datorii vechi. Astfel, când Max Petroff îi ceruse să se însoare cu fiica lui răsfățată și iresponsabilă și să încerce să o educe, rămânând căsătoriți cel puțin șase luni, lui Alex îi fusese imposibil să îl refuze, întrucât Max era cel care îl răscumpărase de la unchiul său la vârsta de doisprezece ani, scăpându-l de bătăile cu biciul pe care acesta i le administra regulat pentru a-i înfrânge spiritul. De asemenea, când Queen Quest, cel care îi oferise cândva, într-o perioadă critică a vieții lui, un loc de muncă, îi ceruse să preia conducerea circului lui și să organizeze turnee de spectacole pentru o perioadă de un an, după moartea lui, Alex nu ezitase nici o secundă în a accepta, deși văduva acestuia, Sheba, îl ura de moarte.

Cu Sheba, Alex avea o istorie încurcată. Fuseseră cândva amanți iar aceasta, mai mare ca el cu patru ani, sperase să îl convingă să se căsătorească cu ea și să aibă copii care să ducă mai departe tradiția de generații a familiei ei, care dobândise în timp un prestigiu de necontestat în lumea circului. Deși Sheba, deosebit de orgolioasă și vanitoasă, se umilise implorându-l în genunchi să nu o părăsească, Alex plecase mai departe pe drumul lui, incapabil de iubire și de o relație statornică, iar Sheba nu îl iertase niciodată pentru afrontul adus demnității ei.

Daisy nu știa însă nimic despre aceste fapte din trecutul soțului ei, ci este introdusă brusc într-o lume fascinantă despre care nu știa nimic până atunci – lumea circului, condusă de reguli și principii proprii.

Mai mult, descoperă că soțul ei, pe lângă faptul că era managerul circului, era și principala vedetă în spectacol, făcându-și o intrare magnifică și fiind anunțat de crainic ca fiind Aleksi, descendentul direct al Romanovilor.

”Luminile se aprinseră brusc, muzica deveni fierbinte, iar Alex se năpusti dramatic în arenă, calul lui negru galopând sălbatic. Mânecile cămășii lui albe fâlfâiră, iar bijuteriile cu care era țintuit brâul lui scânteiară arzător ca niște picături roșii ca sângele. Impunătorul cal se cabră. Sfidând gravitația, Aleksi ridică brațele mult deasupra capului, rămânând în șa exclusiv prin forța picioarelor lui puternice.”

Deși până atunci nu fusese obișnuită cu munca, dormind până târziu și petrecând ore în șir în fața oglinzii, Daisy este forțată să se adapteze în timp record la un ritm de viață infernal. La circ toată lumea se trezea devreme în zori, avea sarcini precise și nu stăteau prea mult într-un loc, trebuind să împacheteze și să se îmbrace rapid, pentru a pleca la drum spre următoarea destinație de spectacol. Orice încercare de revoltă și tergiversare a lui Daisy este înăbușită în fașă de voința de fier a soțului ei, impasibil la lamentări sau rugăminți.

”-Încetează să mă mai ameninți în clipa asta, altfel ai să regreți.

– Ce ai să-mi faci, păpușică? Ai să mă înjunghii cu creionul tău de sprâncene?”

În ochii lui Daisy, Alex părea eficiența în persoană. Lucra până noaptea târziu, ca dimineața să pară proaspăt și plin de energie.

”Alex arăta dezgustător de treaz.”

Deși nu o arăta, Alex era, la rândul lui, surprins de soția lui. Se așteptase ca ea să fie răsfățată și iresponsabilă și să dea bir cu fugiții la prima greutate și era surprins să observe la ea o încăpățânare în a nu renunța și o bunătate la care nu se aștepta.

”Era la ea ceva dulce, ceea ce era atât surprinzător cât și tulburător, pentru că o făcea mai vulnerabilă decât ar fi vrut el să fie.”

Deși nu ar fi vrut să-și consume căsătoria, sigur fiind că ea va pleca după scurt timp, Alex simte față de ea o atracție irezistibilă iar Daisy, la rândul ei, îi răspunde cu multă pasiune la îmbrățișări.

”Când gura lui se opri peste a ei, cunoscu o clipă de uimire. Buzele îi erau calde și blânde, contrastând atât de puternic cu restul persoanei lui.

Își întredeschise buzele pentru că i-ar fi fost la fel de imposibil să îl refuze pe cât i-ar fi fost să zboare pe lună.”

Din păcate, o înscenare pusă la cale de o rivală geloasă o indică pe Daisy ca fiind o hoață, în bagajul ei fiind găsiți niște bani care lipseau din încasările de la spectacol, toți fiind convinși că ea era făptașa, inclusiv Alex…

Pentru a o pedepsi, Alex o trimite să muncească la menajerie și să facă curat după animale, munca cea mai grea și înjositoare. Încă o dată, Daisy reușește să îl surprindă. Strângând din dinți, refuză să plece și acceptă sarcinile cu multă demnitate, hotărâtă ca, măcar o dată în viață, să lupte, să-și demonstreze valoarea și să nu mai lase pe alții să decidă în locul ei.

Mai mult, deși își îndeplinea sarcinile cu multă conștiinciozitate, Sheba, încă plină de resentimente, a hotărât să forțeze și mai mult lucrurile, insistând ca Alex să o includă pe Daisy în spectacol ca asistentă a lui, deși era evident pentru toată lumea că aceasta era îngrozită de bice. Încă o dată, Daisy a reușit să-și înfrângă temerile, acceptând provocarea cu mult curaj și făcându-l pe Alex mândru de ea.

„Un ţipăt îi răzbătu din gâtlej când coarda se încolăci în jurul taliei ei. Aşteptă ca Alex să detensioneze biciul, dar de data aceasta nu o făcu. În schimb trase de bici, forţând-o să vină la el. De-abia când fusta rochiei ei atinse coapsele lui, Alex slăbi brusc strânsoarea biciului înfăşurat în jurul ei şi o trase în braţele lui pentru un sărut dramatic care ar fi fost demn să apară pe coperta unui roman de dragoste.”

Deși, după o noapte plină de pasiune, Alex insistă ca ea să renunțe la munca grea pe care o făcea, Daisy refuză categoric, întrucât între timp se atașase de animalele din menajerie și dorea să le facă viața cât mai confortabilă.

Animalele din cadrul circului ne sunt prezentate în carte cu mult talent, acțiunile lor par de multe ori dictate de aceleași rațiuni ca și cele umane, te înduioșezi percepând că și acestea sunt guvernate de sentimente și că fiecare are o personalitate distinctă.

Deși înfricoșată de moarte până atunci de animale, speriindu-se până și de un biet cățel, Daisy reușește să-și depășească temerile și să arate multă compasiune față de acestea, reușind să le înțeleagă multe dintre trăiri, legând o neașteptată conexiune cu mai multe dintre ele.

Cartofior, un simpatic pui de elefant, mai întâi o tachinează răutăcios, azvârlind-o la pământ, ca în final să se îndrăgostească iremediabil de ea, urmând-o peste tot ca un veritabil animal de companie.

”Sub privirile ei, elefantul înălță trompa și mugi, întruchiparea perfectă a unui erou tragic chemându-și iubita pierdută.

– Ce caută aici?

– Încearcă să dea de tine, mă gândesc. Zâmbi. Elefanții formează legături de familie puternice și se pare că, pentru Cartofior, acea legătură e cu tine.

– E puțin cam mare pentru a fi animal de companie.

– Mă bucur că așa consideri, pentru că nu îl las să doarmă în patul nostru, Daisy, oricât m-ai implora.”

Dar legătura cea mai puternică Daisy o simte cu Sinjun, tigrul mândru ce nu era nici pe departe îmblânzit și căruia îi percepe multe din gânduri.

Când acesta scapă din cușcă, punând în pericol viața celor din jur, inclusiv a unor copii aflați în vizită, iar Alex se pregătea să îl ucidă pentru siguranța tuturor, Daisy își riscă propria viață pentru a-l salva de la moarte. După ce reușește să îl ducă în siguranță în cușcă, Daisy are o revelație, realizând că, de fapt, ceea ce simțea pentru Alex era pur și simplu dragoste.

”Într-o clipă ruptă din timp înțelese toate misterele creației, că orice ființă vie făcea parte din toate celelalte ființe vii, că toate făceau parte din Dumnezeu, legate între ele prin iubire, lăsate pe pământ pentru a avea grijă unele de altele. Știu atunci că nu există teamă, nici boală, nici moarte. Nu există nimic mai important în afară de iubire.

Iar în clipa aceea ruptă din timp înțelese și că îl iubea pe Alex în felul lumesc în care o femeie iubea un bărbat.”

Alex însă nu era încă pregătit să-și asume sentimentele, astfel că în momentul în care ea îi mărturisește fără echivoc dragostea, intră în panică și vrea să o îndepărteze de el, considerând că el era incapabil de iubire.

”Câți tigri trebuia să îmblânzească într-o zi? Studiindu-i felul arogant în care își îngusta ochii și lățirea insolentă a nărilor lui, simți un val neașteptat de tandrețe. Bietul și dragul de el. Reacționa în fața fricii în singurul mod în care știa, iar dacă l-ar fi mustrat pentru acest lucru nu ar fi reușit decât să îl împingă și mai mult în defensivă. ”O, Alex, ce ți-a făcut biciul unchiului tău?”

Când lucrurile par să se așeze în sfârșit între ei, Alex aflând între timp și că ea fusese nevinovată de acuzația de furt, totul o ia razna în momentul în care ea constată că era însărcinată, iar el reacționează furios, convins fiind că ea l-a păcălit intenționat și amenințând-o că o va duce la doctor să facă avort.

Deși el își revine imediat și încearcă să-și răscumpere greșeala, răul se produsese. Speriată de el, disperată să își apere puiul, Daisy fuge iar Alex o caută înnebunit două luni de zile până să-i dea de urmă. Rănită sufletește, Daisy îl respinge categoric.

”- Nu te mai iubesc, îi șopti ea. Nu te iubesc deloc.

Alex simți un nod în gât.

– Nici o problemă, scumpo. Te iubesc eu suficient pentru amândoi.”

Dar Alex nu era dispus să se dea bătut și era disperat să o recâștige. Din păcate, toate eforturile lui se lovesc ca de un zid. Deși îl mințise când îi spusese că nu îl iubea, întrucât sentimentele ei față de el erau la fel de intense, Daisy simțea că principala ei datorie este să își apere copilul față de oricine, inclusiv de el.

”Ea avea un copil pe care trebuia să îl protejeze și nu își mai permitea luxul unui optimism atât de prostesc. (…)

Cea mai teribilă amenințare pentru un tigru tânăr este un mascul de tigru mai bătrân. Tigrii nu au legături de familie puternice, precum leii și elefanții. Nu este ieșit din comun ca un tigru tată să își ucidă propriul pui.”

Din fericire, Sheba se gândește să-și răscumpere păcatele și să-i ofere lui Daisy dovada iubirii lui Alex față de ea. Prefăcându-se că intenționează să-l vândă pe Sinjun unui proprietar nemilos, nu se lasă înduplecată de rugămințile arzătoare ale lui Daisy, invocând că singurul lucru care ar putea-o convinge să se răzgândească ar fi ca Alex să o implore în genunchi, știind că acesta ar fi renunțat la orice, mai puțin la mândria lui, singura care îl ajutase să răzbească până atunci. Iar miracolul s-a produs!

”Se răsuci pe călcâie și îl văzu pe Alex încă stând în fața lui Sheba cu fruntea înălțată semeț. Dar genunchii începuseră să se îndoaie. Acei genunchi nobili de Romanov. Acei genunchi mândri de Markov. Încetul cu încetul, se lăsă pe podeaua acoperită de rumeguș, dar în același timp Daisy știu că nu îl văzuse niciodată într-o postură mai mândră și mai neînduplecată decât în momentul acela.

– Imploră-mă, șopti Sheba. (…)

Deși era în genunchi, nu arătase niciodată mai magnific. Era aidoma unui țar, din cap până în picioare. Regele arenei.

– Te implor, Sheba, spuse el sec. Nu lăsa să i se întâmple nimic acelui tigru.”

O scenă cu adevărat impresionantă, care ne demonstrează că într-o dragoste adevărată nu își au locul orgoliile și că, renunțând la a deține controlul cu orice preț poți câștiga ceva cu mult mai important – adevărata fericire!

”- Mă iubești cu adevărat, nu-i așa?

– Da, te iubesc cu adevărat, spuse el răgușit, și de data aceasta vreau să mă crezi. Te implor, scumpo.”

Am inclus cartea în Top 10 cupluri romantice care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit și în Top 15 cărți impresionante cu animale

Cărțile autoarei Susan Elizabeth Phillips pot fi comandate din librăriile on-line litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, emag.ro

62 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *