Scaunele rosii de Edna O’Brien, Editura Nemira – recenzie

Edna O’Brien

Editura Nemira

Colecţia Babel

Data apariţie: 2018

Nr. pagini: 336

Traducerea: Nadine Vladescu

Titlu original: The Little red chairs

Edna O’Brien, născută în 1930 în Tuamgraney, Irlanda, este considerată una dintre cele mai valoroase scriitoare contemporane. Într-o carieră de peste cincizeci de ani, a publicat multe romane, povestiri, piese de teatru și poezii. Country Girls (1960), debutul ei în roman, care avea să devină mai târziu o trilogie (în pregătire la Editura Nemira), a avut curajul să rupă tăcerea în care erau învăluite teme-tabu legate de sexualitate și societate în Irlanda după Al Doilea Război Mondial. Au urmat multe volume recompensate cu premii importante, printre care The Light of Evening și The Love Object.

Scăunele roșii este cel mai recent roman al său și s-a bucurat de un succes remarcabil.

Într-un sat din Irlanda sosește un străin care-și spune vindecător. Comunitatea locală e fermecată de charisma necunoscutului din Balcani. Mai ales o femeie, Fidelma McBride, e subjugată de o atracție fatală, cu urmări inimaginabile atunci când iese la iveală faptul că în spatele măștii de bonomie a necunoscutului se ascunde legătura lui cu măcelurile sângeroase din fosta Iugoslavie de la începutul anilor 90. Dar protagonista cărții este Fildelma și drumul ei spre mântuire, care începe din Irlanda, trece prin Londra și, finalmente, se termină la Haga.

„O operă spectaculoasă, amplă, feroce, de mare profunzime. Te ține de la prima la ultima pagină și îndrăznește să pună unele dintre cele mai întunecate întrebări de natură morală, fără să piardă din vedere caracterul lor atât de omenesc… Imposibil să nu te lase fără cuvinte perfecțiunea versatilă a prozei scrise de Edna O’Brien.“- The Observer

„O ficțiune curajoasă, amplasată la răscrucea sângeroasă în care se ciocnesc mai multe lumi: sălbatică, tandră, adevărată.“ – John Banville

„O extraordinară redare a efectelor prelungite ale unei traume. Dexteritatea Ednăi O’Brien să treacă, ca în viață, de la romance la horror, de la viața la sat la iad, de la crime de război la un vis al unei nopți de vară e extraordinară. Și, în același timp, tratează cele mai complexe drame morale imaginabile.” – Washington Post

„Extrem de imaginativă și tulburătoare, aici scriitoarea e mai aproape de Kafka decât de Joyce. Este un roman de meditație și penitență.” – Joyce Carol Oates, New York Times Book Review

„Marea Edna O’Brien și-a scris capodopera.“ – Philip Roth

„În toate visele mele este sânge. Țâșnește din pompa din Cloonoila, unde mai multe femei asteaptă să-și umple gălețile cu apă. Mă învinovățesc pe mine pentru blestemul îngrozitor pe care l-am abătut asupra satului lor.”

Scăunele roșii este un thriller-suspans absolut fascinant! Cartea este împărțită în trei părți, ceea ce mi-a făcut citirea și mai ușoară. Începem povestea în Irlanda,continuăm în Londra și o terminăm la Haga.

Un străin bărbos, îmbrăcat într-o haină lungă și neagră sosește în orașul Cloonoila, într-o seară de iarnă. Aflându-se în căutarea unei camere de închiriat, îl întâlnește pe Dara, un tânăr cu părul făcut țepi și dat cu gel. La un pahar de vorbă, Dara și străinul își spun povestea vieții.

„- Deci poporul tău a suferit nedreptăți la fel ca și poporul meu spuse străinul.

– O, da, am suferit… Mama mea, povestea despre masacrul de la Ballyseedy, nouă oameni legați unul lângă altul, cu o grenadă între ei.”

La despărțire,străinul îi înmânează lui Dara cartea lui de vizită pe care era scris „DR. VLADIMIR DRAGAN – Vindecător și terapeut sexual„

La prima vedere ai zice că ai dat peste un mare noroc. Un doctor vindecător ce promite mult. Dar cum lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi, abia mai târziu durerea și necazurile își fac apariția.

Facem cunoștință și cu Fifi, rămasă văduvă de aproape trei ani, dar care era „vizitată” în mod regulat de John, soțul ei. Nu se punea problema să-i fie frică de stafia lui, pentru că ei erau suflete pereche pentru totdeauna. Dis de dimineață, străinul își face apariția la ușa ei, menționând că a fost trimis de Dara. Deși ezită la început, Fifi îl primește pe străin și se învoiesc pentru o sută de euro pe săptămână pentru ajutor.

Vine și ziua deschiderii cabinetului. Un singur anunț, elegant și fără prea multe alte lucruri. Prima clientă este sora Bonaventure, o călugăriță care se hotărăște să fie „cobai”. O întâmpină însuși Vladimir, care o pune să se dezbrace, apoi o întinde pe spate și începe să își facă treaba de terapeut.

„Când se apleacă peste pieptul ei,care se relaxează sub greutatea lui, ea se teme ca avea să se dizolve cu totul.”

Sora își propune să povestească și femeilor ce o așteptau, despre mâinile lui dibace și despre muzica sacră ce domnea în cabinetul său.

Într-o zi cu soare și tocmai bună de plimbare prin pădure, un grup de tineri pornesc în călătorie alături de doctor, pentru a învăța proprietățile plantelor. Un paznic își face apariția și doctorul este luat la întrebări. Paznicul hotărăște să cheme Poliția, iar Vladimir își dă seama că această întâlnire avea să-l bage în bucluc.

În cele din urmă reușește să scape, că de, are o putere de convingere foarte mare. În acea noapte, în timp ce face o baie în golfulețul lui secret și apoi adoarme pe malul râului, îl visează pe prietenul lui, K, ce îi amintește despre Asediul care a frânt multe inimi și care a durat o mie trei sute cincizeci și nouă de zile și de nopți. Pentru comemorarea acestei mari tragedii, se ține mereu o ceremonie, la Sarajevo, cu o orchestră și 11.541 de scăunele roșii, în memoria morţilor din războiul din Bosnia. (E vorba de Războiul interetnic din Bosnia, dintre 1992 şi 1995, între comunităţile sârbă, musulmană şi croată, care s-a soldat cu cel puţin 100.000 de morţi şi peste 2,2 milioane de refugiaţi, adică o jumătate din populaţia ţării de la acea vreme.)

Prietenul lui, acum mort, îi reproșează că nu s-a ținut de cuvânt și nu a scris acea carte cu întreaga poveste, plină de plânsetele morților care-și caută apropiații pe lumea cealaltă.

La Castel are loc petrecerea surorii Bonaventure, unde participă și Vlad. Aici, el este recunoscut de Mujo, un băiat mut ce refuză să vorbească, în urma unei întâmplări din trecut. Mujo este trimis să servească la masa doctorului, moment în care începe să țipe: „Stani, Stani„. Doctorul răbufnește și agresează băiatul, iar Mujo recunoaște vocea care a auzit-o la televizor, pe când avea numai patru anișori. Vocea care i-a umplut pe oameni de groază și pe el de frică. Chemat la Curtea Castelului, băiatul este incapabil să ofere răspunsuri și totul este trecut cu vederea.

Fidelma McBride, căsătorită cu Jack, nu reușește să rămână însărcinată, deşi își dorește foarte mult un copilaș. Decide să apeleze la doctor fără știrea soțului și începe o relație cu acesta. Curând aveau să fie descoperiți, moment în care Vladimir hotărăște să renunțe la ea. Ea află mai târziu că este însărcinată și începe să se teamă de reacția soțului.

Nu am fost de acord cu deciziile ei și consider că nu a procedat corect.

La scurt timp, falsul vindecător, poreclit „Bestia din Bosnia„, este arestat. Pe capul lui se pusese o recompensă de milioane. Este condamnat pentru infracțiuni ca genocid, masacru, torturi în lagăre de concentrare.

Când „frații lui de cruce” ajung în oraș, căutând răzbunare, se dezlănțuie iadul. Fidelma este răpită pentru a i se omorî copilul, iar ceea ce urmează e greu de descris în cuvinte. Vă las pe voi să descoperiți citind cartea.

Blestemul trădării își spune cuvântul.

„Vino, dară, pui de om,

Către ape în pustie,

Mână-n mână cu o zână,

Câtă jale-i-n astă lume,

Să-nțelegi nu va să fie.”

Pentru Fidelma urmează o perioadă grea. Părăsindu-și soțul, ajunge la Londra și, după îndelungi căutări, se angajează în banca lui Bluey ca femeie de serviciu.

Prin intermediul Fidelmei am cunoscut Refugiul, acel loc unde oamenii veneau să-și împărtășească poveștile despre viețile lor întrerupte. Povești cutremurătoare despre foamete, copii abandonați, violuri, ură, război, măcel. Cu toată sinceritatea vă spun că am rămas fără cuvinte. E greu de imaginat astfel de zile trăite, destine grele și sfâșietoare.

„Fiecare împunsătură a răngii ca și cum mai rău nici nu s-ar fi putut, doar că fusese din ce în ce mai rău și țipetele ieșeau din ea,luptându-se pentru viață cu ultimele fuioare de respirație,în timp ce-și dorea să fi murit.”

Fidelma află de audierea finală și hotărăște să meargă. Când Vlad este adus în sala de judecată, într-un costum elegant, timpul se oprește în loc și fiori îi străbat corpul.

Ce are rezervat destinul pentru Fidelma și cum decurge viața ei pe mai departe, vă invit să aflați citind romanul „Scăunele roșii„.

Mulțumesc fetelor de la Delicatese Literare pentru că mi-au oferit șansa să citesc această carte, din care am învățat că viața uneori este atât de nedreaptă și că există multă suferință în lume!

                   Mulțumim Editurii Nemira pentru cartea oferită pentru recenzie

          Cartile autoarei pot fi comandate de pe nemira.ro, efefant.ro, librarie.net, libris.ro