Secrete în miez de noapte de Kasie West, Editura Leda Edge – recenzie

Secrete în miez de noapte

(On the Fence – 2014)

Kasie West

Editura Leda Edge

An apariție: 2022

Nr. pagini: 288

Traducerea: Dorina Tătăran

Kasie West a scris numeroase romane YA, incluzând Iubit de împrumut, P.S.: Îmi placi, Lucky in Love, și Listen to Your Heart.

A absolvit Fresno State University cu o diplomă de licență care n-are nicio legătură cu scrisul. Cărțile ei au ajuns pe lista scurtă a Asociației Librăriilor Americane (ALA-YALSA), au fost selectate de Junior Library Guild și au primit apreciarea de cele mai bune cărți pentru tineri adulți.

Locuiește cu familia sa în centrul Californiei, unde căldura dogoritoare încearcă să-i vină de hac. Este mama a patru copii – trei fete și un băiat.

Când nu scrie, se uită la televizor, citește sau își îngroapă degetele de la picioare în nisipul fin al plajei Central Coast.

Pentru Charlotte Reynolds, sau Charlie, cum îi spun cei dragi, să fie crescută de un tată singur și trei frați mai mari are câteva avantaje. Adolescenta în vârsta de 16 ani îi poate întrece în agilitate și istețime pe absolut toți băieții pe care îi cunoaște, inclusiv pe vecinul ei, Braden, devenit, între timp, un fel de frate onorific. Când vine însă vorba să se comporte ca o fată, Charlie habar nu are cum să procedeze. Așa se face că, atunci când începe să lucreze la un butic cu haine și accesorii trăsnite, pentru a-și putea plăti amenzile din trafic, fata se trezește dintr-odată în lumea nouă și ciudată a machiajului, a fustelor din dantelă și a strasurilor aplicate pe orice obiect vestimentar. Încă și mai ciudat, ajunge să își petreacă timpul liber în compania unui băiat care nu a văzut-o niciodată jucând fotbal.

Pentru a face față stresului cu care se confruntă navigând prin această nouă realitate, Charlie caută refugiu noapte de noapte în curtea casei, la gard, vorbind despre problemele sale cu vecinul ei preferat. Cu toate acestea, discuțiile de la adăpostul întunericului nu o pot ajuta pe Charlie să îi dea de capăt celei mai mari probleme cu care se confruntă: s-a îndrăgostit de Braden. Lulea! Charlie știe ce înseamnă să faci totul pentru a câștiga, dar dacă să-și dezvăluie secretul înseamnă să-l piardă definitiv pe Braden, atunci miza a devenit pur și simplu mult prea mare.

„Dacă ar fi să comparăm această carte cu ceva bun de mâncat, atunci cu siguranță ar fi o punga de Skittles – micuță, dulce și imposibil de lăsat din mână.” – readerpants.net

„Secrete în miez de noapte m-a făcut să vreau să mă învârt ca un titirez în timp ce râd și zâmbesc. Serios! Această carte a fost mai mult decât adorabilă! Cât am citit-o, am avut permanent un zâmbet pe chip și am dat ultima pagină, simțindu-mă incredibil de fericită! Dacă aveți nevoie de un roman superdrăguț, dar care are și momente profunde, atunci alegeți-l cu încredere pe acesta!” – starcrossedbookblog.com

Secrete în miez de noapte a fost ca o gură de aer proaspăt în miezul verii, o carte fermecătoare, pe care am citit-o cu zâmbetul pe buze.

O poveste caldă și dulce, cu replici amuzante și cu personaje care mi-au mers la suflet. Momente pline de tandrețe, sau pline de râs, sau emoționante până la lacrimi, plus descoperirea de sine și fiorii primei iubiri, se împletesc pe firul acțiunii, făcând din Secrete în miez de noapte o carte care se citește pe nerăsuflate.

Protagonista cărții, Charlotte Reynolds, e o adolescentă rebelă, dar ușor nesigură de ea, un personaj ușor de îndrăgit. Crescută de un tată singur, în urma morții mamei ei, alături de trei frați mai mari și de prietenul bun al acestora, Braden, vecinul lor de peste gard, Charlie avea un stil mai degrabă băiețos de a fi, ceea ce se reflecta și în stilul vestimentar – dacă se putea numi ”stil” felul în care se îmbrăca. Mi-au plăcut frații lui Charlie, glumele lor uneori deplasate, sau farsele lor enervante, dar erau foarte simpatici.

Tatăl ei, polițist, este foarte implicat în creșterea copiilor săi și face tot posibilul să le fie acestora și tată și mamă, dar este foarte greu și de multe ori se simte depășit, mai ales în privința fetei sale. M-a impresionat și înduioșat efortul pe care îl depunea pentru a înțelege problemele cu care se confruntă fiica sa adolescentă, e genul ideal de părinte, l-am admirat de-a dreptul. Charlie, deși iubită și ocrotită, încă se confruntă cu moartea mamei ei, nereușind să treacă peste lipsa acesteia din viața ei, idealizând felul în care i-ar fi fost alături în permanență. Însă din amintirile ei lipsea o piesă importantă, un detaliu care, odată aflat, va fi ca un duș rece, însă eliberator, în cele din urmă.

Mi-au plăcut frații lui Charlie, glumele lor uneori deplasate, sau farsele lor enervante, dar erau foarte simpatici.

Uneori, un ghinion poate fi de fapt un noroc nesperat și o nouă slujbă o scoate pe Charlie din carapacea ei și o învață că poți fi tot ce îți dorești. Iar de multe ori persoanele potrivite vor intra în viața ta exact atunci când ai nevoie de ele, fie că știi sau nu! Mi-a plăcut tare mult această parte a cărții, cu slujba lui Charlie și cu tot ceea ce a decurs de aici.

Însă Charlie va trebui să facă față câtorva provocări. Iar Braden – un personaj pe care l-am îndrăgit de asemenea – este întotdeauna gata să o asculte. Discuțiile lor în miez de noapte, spate în spate de câte o parte a gardului, când nu pot dormi, fiecare confruntându-se cu propriile probleme, vor fi ca un balsam pentru Charlie, ajutând-o să capete încredere în ea, să-și lămurească incertitudinile, să se înțeleagă mai bine și… să se îndrăgostească! Îmi plac poveștile în care o prietenie înflorește și se transformă în ceva mai mult, iar aceasta este una dintre ele. Autoarea își îndrăgește personajele, și-și face și cititorii să le îndrăgească.

O carte cu și despre adolescenți, o poveste despre familie, prieteni și despre maturizare care mi-a mers la suflet, o recomand! O minunată lectură de vacanță!

Fragment:

Motorul a gemut la încercarea mea de a merge mai repede. Liniile galbene ale șoselei continuau să-mi alunece rapid în stânga. În dreapta, oceanul nu părea afectat deloc, creând iluzia că nu mergeam suficient de rapid. Curbele domoale parcă implorau să prinzi viteză. Am mai apăsat un pic accelerația, iar mașina a țâșnit înainte. Inima îmi galopa și nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Vântul sufla prin cabină, fluturându‑mi părul și uscându‑mi transpirația de pe frunte, de la ultima oră de sport a anului școlar.
În oglinda retrovizoare clipeau lumini roșii și albastre. Am ridicat inutil piciorul de pe accelerație, de parcă asta mi‑ar fi fost de ajutor. Am căutat cu privirea un loc unde să pot opri, gândindu‑mă deja la o scuză. Până să ajungă polițistul la geamul meu, cu un carnețel în mână, mă gândisem deja la două povești. Când i‑am văzut fața, toate ideile mi s‑au evaporat. Am oftat și am coborât geamul.

— Charlotte Reynolds, ne întâlnim din nou, a zis el.
— Bună ziua, domnule polițist!
— A câta e, a treia oară?
— Da?
La naiba! Care era probabilitatea ca același polițist să mă oprească de trei ori?
— Tata vă transmite salutări.
A râs.
— Tatăl tău e un polițist bun, dar de data asta numele lui nu te va scăpa. Nu când mergi cu 25 de kilometri peste limita de viteză.
— Serios? Nu se poate să fi fost așa mult.
— A fost. Permisul!
— Pot să mă uit la radar, să mă asigur că ați citit corect?
A ridicat din sprâncene spre mine, făcându‑mă să‑i întind permisul fără tragere de inimă. Tata avea să mă omoare. Am intrat pe ușa din față și mi‑am aruncat geanta sub măsuța de pe hol, încă furioasă din cauza amenzii stupide.

— Unde sunteți toți? am strigat.
M‑am luat după râsetele care se auzeau din bucătărie. Pe mijlocul blatului de acolo se afla un blender înconjurat de o sticlă de sos Tabasco, una de ketchup și coji de ouă. Gage a ridicat privirea.
— Charlie! La fix!
Simțeam din ușă smoothie‑ul oribil pe care tocmai îl făcuseră: mirosea a roșii putrede.
— Oh, nu!
— Oh, da!

Nathan și‑a strecurat brațul pe după umerii mei și m‑a tras spre masă.
— Mai adu un pahar!
Încă un pahar a fost pus lângă celelalte.
— La trei, le dăm pe gât! a zis Gage, turnând amestecul vâscos în cinci pahare.
— De ce facem asta? am întrebat, uitându‑mă la cei patru băieți din jurul mesei din bucătărie.
Trei dintre ei erau frații mei – Jerom, Nathan și Gage –, iar celălalt mi‑ar fi putut fi și el frate – Braden. Ne era vecin de doisprezece din cei șaisprezece ani ai mei și era mereu prin preajmă.
— Unu, să dovedim că putem. Doi, să ne călim stomacu‑ rile pentru loviturile pe care urmează să le încaseze mâine, la fotbal.
— Cu alte cuvinte, doar de proști.
— Și asta, a zis Gage, ridicând paharul. Gata?
— Cine pierde și‑l toarnă pe cap, a zis Braden.
— Da, da, hai odată! Vreau să alerg, până nu se întunecă.
Am adulmecat mai de aproape. N‑ar fi trebuit. Mirosea mai rău decât dulapul lui Gage.
— Hmm, nu o să bea. Charlie dă înapoi, a zis Nathan, arătând spre mine.
— Nu, tu tragi de timp.
Avea dreptate. Nu aveam de gând să beau. Dar nici ei. Asta și era ideea. Mai făcusem acest lucru. Mă rog, nu ăsta, dar încercaserăm diverse de‑a lungul anilor. „La trei, toată lumea sare în piscină.” „La trei, toată lumea strigă sunt un fraier în mijlocul mallului.” „La trei, fiecare îl linge pe cel din dreapta lui.” Era un bluf. Dacă unul o făcea, toți ceilalți trebuiau să vină cu ceva prostesc drept pedeapsă. Dacă nu o făcea nimeni, scăpau toți. Singurul în privința căruia eram sceptică în momentul acela era Braden. Frații mei erau foarte ușor de citit. În seara aceea îmi dădusem seama că nu o să bea din clipa când intrasem în bucătărie – se vedea pe fețele lor dezgustate. Dar Braden, chiar și după atâția ani, era de necitit. M‑am uitat la el și mi‑a zâmbit. „Ți‑e frică?” a mimat el. Am clătinat din cap și i‑am studiat ochii. Uneori erau căprui, mai mult verzi, iar alteori, mai mult maro. În clipa aceea păreau mai mult verzi, și am încercat să‑mi dau seama ce spunea asta despre intenția lui. Va bea?
— Bun, închideți ochii! a zis Jerom. Pregătiți paharele!
Am închis ochii. Nu voiam să fac asta, adică să fiu nevo‑ ită să fac două dușuri în seara aceea, înainte și după alergare.
— Unu…
Lângă mine, Braden și‑a dres vocea. Era un bluf, nu? Însemna că nu o să bea.
— Doi…
M‑a înghiontit cu cotul. La naiba, încerca să mă păcălească! Însemna că chiar o să bea.
— Trei!
Mai bine să beau decât să îl torn pe mine. Am dat paharul pe gât din trei înghițituri mari, oprindu‑mă foarte puțin între ele.
— Charlie! s‑a plâns Nathan. Pe bune?
Toți aveau în față paharele pline.

Cărțile autoarei Kasie West pot fi comandate de pe edituracorint.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro