Serafina și mantia neagră – vol. 1 din seria Serafina de Robert Beatty, Editura RAO – recenzie

Serafina și mantia neagră

(Serafina and the Black Cloak – 2015)

Robert Beatty

Editura RAO

Traducere: Liliana Pelici prin Lingua Connexion

Nr. pagini: 256

An apariție: 2017

Categorie: literatură pentru copii, aventuri, mister, pădure, magie

• Seria Serafina (Serafina)

1. Serafina și mantia neagră – Serafina and the Black Cloak – 2015

2. Serafina și toiagul răsucit – Serafina and the Twisted Staff – 2016 – recenzie

3. Serafina și inima frântă – Serafina and the Splintered Heart – 2017 – recenzie

Să nu intri niciodată în adâncurile pădurii, pentru că acolo sunt multe pericole, atât întunecate, cât şi luminoase, care o să-şi prindă sufletul în capcană. Este avertismentul oferit Serafinei de tatăl ei, iar tânăra nu a avut de ce să îl nesocotească. Până acum. Împreună cu Braeden Vanderbilt, Serafina porneşte în căutarea unui răufăcător misterios care răpeşte, unul câte unul, toţi copiii aflaţi la moşia Biltmore. Povestea o va duce în pădurea de care a învăţat să se teamă, unde va afla că magia există şi unde va descoperi cine este cu adevărat.

Mulțumim Libris pentru cartea oferită pentru recenzie!

Tinerii cititori aflați în căutarea unei lecturi captivante au încă o serie către care să se îndrepte, seria Serafina, de Robert Beatty. Cel puțin aceasta este senzația pe care o încerc la încheierea acestui prim volum, „Serafina și mantia neagră„, o lectură care acaparează și incită, făcând cititorul să dea pagină după pagină, plin de nesaț să afle mai mult.

Acțiunea este plasată în anul 1899, la marele conac Biltmore, de lângă Asheville, în Carolina de Nord, deținut de familia Vanderbilt. Această clădire istorică există în realitate și a fost construită în acea perioadă.

Acum, imaginați-vă acest domeniu cu peste un secol în urmă, plin de personal și de musafiri, forfotind de agitație. Undeva, la subsol, trăiește fără știrea nimănui Serafina, fiica mecanicului, o puștoaică de 12 ani cu ochi aurii și grație de felină, care vânează noaptea rozătoarele din castel. Tatăl său o ține ascunsă pentru a o proteja. Ea are instincte puternice de vânător, se ține departe de oameni și seara ia cina cu tatăl, din ce reușește acesta să aducă pentru ei. Pe de altă parte, ea cunoaște domeniul foarte bine și încape prin toate locurile ascunse de pe cuprinsul lui. Tatăl însă a avertizat-o să nu se apropie de pădure, căci multe lucruri periculoase se pot afla acolo, totodată să evite să meargă la etaj sau să atragă atenția.

Iată însă că într-o noapte, pe când cutreieră subsolurile, Serafina este martora unui fapt oripilant: o fată este răpită de un bărbat cu mantie neagră, o arătare parcă din altă lume. Ea încearcă să o salveze pe fată, deși este aproape paralizată de o teamă supranaturală. Fata însă dispare sub faldurile mantiei malefice, iar Serafina trebuie să lupte pentru viața sa. Reușește să scape de maleficul necunoscut, cu greutate. A doua zi însă, întreg domeniul este cuprins de agitație: aparent, Clara Brahms, o pianistă talentată, a dispărut fără urmă. Cu câteva zile înainte, dispăruse o adolescentă de cincisprezece ani, Anastasia, fiica ambasadorului rus. Serafina ajunge să i se destăinuie chiar nepotului celor doi Vanderbilt, care era crescut de aceștia după ce își pierduse familia. Cei doi încep să suspecteze pe toată lumea și astfel se declanșează o serie de aventuri palpitante. Braeden și Sera trebuie să dezlege misterul până nu e prea târziu, fiindcă și alți copii încep să dispară, iar următorul pe listă ar putea fi chiar el. Cine să fie teribila creatură a nopții, care a stricat generatorul electric pentru a cufunda castelul în întuneric și a putea opera mai ușor, răspândind panică între toți? Cel mai probabil, este chiar cineva de la castel. Pădurea nu este nicidecum un loc sigur, însă acolo s-ar putea afla niște răspunsuri, inclusiv privind identitatea Serafinei și adevărul despre originea ei. Acolo se vor desfășura ample confruntări, mai ales în zona unui misterios cimitir vechi și a statuii unui înger cu o sabie ascuțită.

Autorul a creat o atmosferă foarte reușită, gotică, plină de suspans, care mi-a amintit de o altă serie foarte bună, Cronicile Wardstone, a lui Joseph Delaney. Robert Beatty a plusat cu un fir epic demn de un adevărat mystery-crime de factură supranaturală.

Personajele sunt frumos creionate, acțiunea intensă iar senzația permanentă de iminent, de acel ceva amenințător care planează asupra grandiosului conac fac lectura foarte alertă.

Coperta este superbă, în imagine fiind chiar conacul Biltmore, care astăzi este un punct de atracție pentru turiștii care vizitează zona.

Consider romanul o lectură plăcută chiar și pentru cititorii maturi, care îndrăgesc genul fantasy și un strop de mister frumos asamblat de autor într-o poveste care te prinde cu farmecul ei. Abia aștept să văd cum continuă aventurile Serafinei și ale lui Braeden Vanderbilt, în acest cadru de o frumusețe dătătoare de fiori sau plină de speranță, în funcție de moment.

”Stând în pădure, ajunse la o concluzie despre ea însăși, ceva ce știa deja în adâncul inimii, dar nu voise niciodată să accepte: nu era ca tatăl ei. Nu era ca Braeden. Nu era o ființă umană.

Cel puțin, nu cu totul.

Gândul acesta îi aduse un nod în gât. Simți o singurătate îngrozitoare. Nu știa ce însemna, dar știa că era adevărat. Nu era ca oamenii pe care-i iubea. Se născuse în pădure, o pădure la fel de neagră ca mantia și la fel de bântuită precum cimitirul. Ea era una dintre ele, o creatură a nopții.”

Cartea Serafina și mantia neagră de Robert Beatty poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți pentru adolescenți