Seria Chimie perfecta de Simone Elkeles

2
Chimie perfectă este o superbă serie young adult, care te face să crezi că, uneori, îți poți schimba cărțile necâștigătoare pe care le-ai primit la jocul vieții pe niște atu-uri de primă mână, dacă ai alături susținerea persoanei iubite.
Fiecare carte din serie urmărește povestea unuia dintre cei trei frați Fuentes. Autoarea dovedește un real talent în a creiona povești din genul young adult, arătând o fină cunoaștere a psihologiei tinerilor aflați la acea vârstă.
La sfârșitul fiecărui volum autoarea ne oferă un epilog savuros, care ne poartă peste douăzeci de ani, și în care îi regăsim pe cei trei frați Fuentes fericiți, alături de soțiile și copiii lor.
Deși la un moment dat viața fiecăruia dintre ei fusese pe muchie, ajutați necondiționat de iubitele lor, cu toții au reușit să-și împlinească visurile și să-și găsească împlinirea alături de familiile lor.
1. Chimie perfectă – Editura Leda – Perfect Chemistry – 2008
2. Legile atracției – Editura Leda – Rules of Attraction – 2010
3. Reacție în lanț – Editura Leda – Chain Reaction – 2011

Cărțile autoarei Simone Elkeles se pot comanda pe elefant.rolibrarie.netlibrex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

1. Chimie perfectă (Perfect Chemistry)

BĂIAT RĂU + FATĂ CUMINTE = CHIMIE PERFECTĂ
O poveste provocatoare şi pasională despre ce poţi descoperi când priveşti dincolo de suprafaţa lucrurilor
Chimie perfectă este o superbă carte de dragoste, care te face să crezi că, uneori, îți poți schimba cărțile necâștigătoare pe care le-ai primit la jocul vieții pe niște atu-uri de primă mână, dacă ai alături susținerea persoanei iubite.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele scrise din perspectiva lui Brittany cu cele scrise din perspectiva lui Alex, cele două personaje principale ale cărții, aflați în ultimul an de liceu, ajutându-ne astfel să percepem cât mai bine trăirile și evoluția sentimentelor acestora.
 Alex și Brittany par complet incompatibili la prima vedere. Ea era blondă, diafană, cu ochi albaștri ca două safire, cu un corp ca de manechin, frumoasă ca un înger și cu maniere impecabile. El era plin de mușchi, tatuat, cu ochi negri pătrunzători și păr întunecat, periculos ca un demon și folosind un limbaj colorat. Ea provenea din partea de nord a orașului Chicago, unde locuiau oamenii bogați, iar casele erau elegante și spațioase. El provenea din sud, unde locuiau îndeosebi imigranții mexicani, sărăcia domnea peste tot, iar casele erau mici și înghesuite. Ea era mereu îmbrăcată în haine de fițe, coafată și fardată impecabil. El era mereu îmbrăcat în blugi și tricou, cu părul negru răvășit în toate părțile. În ochii ei, el întruchipa tot ceea ce ea respingea, o lume a drogurilor și violenței. În ochii lui, ea era tot ceea ce el disprețuia, o lume a oamenilor bogați, superficiali și lipsiți de suflet, preocupați doar de propria imagine.
Părea imposibil ca ei doi să se amestece unul cu celălalt, întocmai ca uleiul și apa, dar soarta a hotărât altfel, ajutată și de solii ei binevoitori.
De fapt aparențele înșeală de multe ori, iar fiecare dintre ei își trăia propria lui dramă și își crease o falsă imagine menită să-l apere de cei din jur.
Brittany fusese supusă la o presiune incredibilă de mic copil. Având o soră mai mare cu doi ani retardată, imobilizată în căruciorul cu rotile, i se impusese ca ea să fie mereu perfectă, impecabilă în ochii celor din jur, de parcă perfecțiunea ei ar fi putut anihila handicapul celeilalte de care știau, de altfel, foarte puține persoane, ca și cum era un secret rușinos, ce trebuia ascuns.
”Toată lumea ştie că sunt perfectă. Duc o viaţă perfectă.
Am haine perfecte. Până şi familia mea e perfectă.
Şi deşi asta e o minciună sfruntată, m-am dat peste cap ca să păstrez aparenţele că am tot ce-mi doresc pe lume.
Dacă adevărul ar ieşi vreodată la lumină, toată imaginea mea perfectă s-ar duce de râpă…”
Bună și sensibilă, extrem de atașată de Shelley, sora ei, Brittany este dispusă să facă orice sacrificiu i l-ar fi cerut părinții ei, doar pentru ca aceștia să nu o interneze pe aceasta într-un sanatoriu. De altfel și planurile sale se viitor erau strâns legate de aceasta, Brittany alegându-și facultatea pe care dorea să o urmeze în funcție de distanța față de casă, pentru a fi cât mai aproape de sora ei.
În ochii celor din jur pare strălucitoare și complet lipsită de griji, dar în sufletul ei era măcinată de temeri și lipsită de bucurii. Prietenul ei Colin – cu care alcătuia ”cuplul de aur”, el fiind căpitanul și vedeta echipei de fotbal, iar ea conducătoarea majoretelor – o trata ca pe un trofeu și o presa să îi cedeze, ca o dovadă a iubirii ei față de el.
”Iau brioșa. Mă îndrept spre mașină și mușc, absentă, din ea. Din păcate, nu e cu afine, așa cum îmi place mie. Ci cu banane și nuci, iar bananele sunt prea coapte. Îmi amintește într-un fel de mine – în exterior pare perfectă, dar în interior totul e făcut terci.”
Alex provenea dintr-o familie de imigranți mexicani și era și el marcat de un trecut dureros. La vârsta de șase ani, tatăl lui, ce făcea parte dintr-o bandă, fusese executat în fața lui în timpul unei tranzacții cu droguri. Forțat să se maturizeze de mic, Alex își asumase răspunderea de a fi capul familiei lui, având grijă de cei doi frați ai lui, Carlos și Luis, mai mici decât el cu trei, respectiv șapte ani. Crescut de mic într-o lume dură și violentă, Alex fusese nevoit să intre în banda Latino Blood pentru a-și putea proteja familia. Deși încercase din răsputeri să se țină deoparte de droguri și tranzacțiile cele mai murdare, Alex era conștient că perspectivele lui nu erau prea luminoase.
”În partea asta a orașului în care locuiesc, ciclul vieții depinde de cel al violenței.”
”Uneori în viață nu ai parte de alegeri plăcute.”
Era disperat ca măcar frații lui să nu-i calce pe urme, ci să-și aleagă o cale curată, lipsită de pericole. Totuși, deosebit de inteligent și ambițios, dorea să absolve liceul, chiar dacă nu avea nicio șansă reală de a urma o facultate. Pentru a se întreține pe perioada studiilor, lucra cu jumătate de normă la atelierul auto al vărului său Enrique.
Prima întâlnire a celor doi nu debutează sub cele mai bune auspicii. Îngândurată și îngrijorată pentru sora ei, Brittany nu este atentă și este cât pe-aici să dea în curtea școlii peste motocicleta lui Alex. Urmează o altercație verbală, în care el îi reproșează că are numai fițe în cap și nu se uită pe unde merge, iar ea îl face bădăran, propunându-și să se țină cât mai departe de el în viitor.
Surpriza avea să vină la ora de chimie unde cei doi constată că sunt colegi ba, mai mult, sunt așezați să lucreze în echipă unul cu celălalt de către profesoara lor, doamna Peterson, după criterii alfabetice. Degeaba au încercat să protesteze, aceasta a rămas inflexibilă.
Doamna Peterson este genul de profesor care face cinste cu brio acestei meserii, genul care modelează caractere, insuflă idealuri și vede potențialul fiecăruia, dincolo de aparențe. Fără a se lăsa intimidată, îi stăpânește pe elevi, impunând o disciplină de fier. La un moment dat, Alex, de care tuturor le era frică, a remarcat în gând că doamnei Peterson nu i-ar fi teamă nici dacă i-ar așeza o grenadă fumegândă în mâini.
Prin urmare, Alex și Brittany nu au avut încotro și au trebuit să preia proiectul ce le fusese repartizat – încălzitoare pentru mâini.
Dar, în prima etapă, pentru a putea lucra bine în echipă, fiecare trebuia să îl cunoască pe partenerul său și să îl descrie.
Brittany, încercând să facă pace, îi propune lui Alex ca fiecare să scrie câte ceva despre el pe caietul celuilalt, pentru a-l putea prezenta. Însă, în loc să dea orice informație despre el, Alex nu se poate abține să nu o provoace, considerând-o doar o păpușă frumoasă, lipsită de substanță.
”Sâmbătă seara. Doar noi doi. Lecții de șofat și sex fierbinte…”
Brittany, enervată la culme, îi răspunde cu aceeași monedă, prezentându-l în bataie de joc, inventându-i și un ideal pe care, chipurile, el l-ar avea.
”- El e Alejandro Fuentes, începe, cu vocea tremurând ușor. (…)
– În vara asta și-a pierdut vremea pe la colțurile străzilor, luându-se de oameni nevinovați, și a făcut turul închisorilor, pe dinăuntru, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și are un secret pe care pun pariu că nu l-ați ghici nici în ruptul capului. (…)
– Dorința lui secretă, continuă ea, este să meargă la facultate și să devină profesor de chimie, ca dumneavoastră, doamnă Peterson.”
Bineînțeles că Alex nu se putea lăsa mai prejos cu caracterizarea ei.
”- Ea e Brittany Ellis, spun și toți ochii sunt ațintiți spre mine. În vara asta a fost la mall, și-a cumpărat haine noi ca să-și extindă garderoba și a cheltuit toți banii lui tăticu’ pe o operație estetică pentru a-și mări… hmm… capitalul. (…)
– Dorința ei secretă, adaug, cu aceeași reacție din partea clasei ca atunci când Brittany își ținuse discursul despre mine, este să aibă un iubit mexicano înainte de absolvire.”
Culmea ironiei este că soarta este pusă pe șotii, iar în final ambele profeții se vor dovedi…
Împunsăturile celor doi n-au scăpat celor din jur, prietenii lui Alex tachinându-l.
”- Pun pariu pe Mazda mea RX-7 că n-o să reușești să-i intri în chiloți până la vacanța de Ziua Recunoștinței, mă provoacă Lucky.”
”- O dorești, zise Lucky lungindu-se pe iarbă. Doar că știi și tu, la fel ca și noi, ceilalți mexicani din sudul orașului, că n-o să pui laba pe ea niciodată.”
Teribilismul și aroganța îl fac pe Alex să intre imediat în alertă și acceptă pariul. Lucky îi precizează însă, cu un rânjet provocator, că dacă va pierde pariul, va trebui să i-l cedeze pe Julio.
Julio e tot ce avea mai de preț Alex, o motocicletă Honda Nighthawk 750, recuperată dintr-o groapă de gunoi și transformată să arate de milioane după o muncă titanică, singurul lucru pe care l-a îmbunătățit în loc să-l distrugă. Miza era uriașă și era momentul să se retragă. Numai că el nu dădea înapoi niciodată. Ba, mai mult, considera că experiența ar fi fost pe deplin benefică ”puicuței albe” și ar mai fi ajutat-o să se scuture de fițe. ”S-ar putea să fie chiar distractiv” – se încurajează el.
În perioada următoare însă, cei doi încep să întrevadă prin crăpăturile armurii celuilalt, adevărata fire a acestuia și încep, încetul cu încetul, să lase garda jos.
După ce o găsește pe Brittany la un moment dat complet vulnerabilă într-o situație, Alex simte o nevoie inexplicabilă să o protejeze, realizând că viața ei era departe de a fi roz. Decide să-i arate mai multă bunăvoință și o ia aproape pe sus de la școală ducând-o la o pistă în afara orașului. Brittany e nervoasă și îi reproșează că ea nu are de gând să asiste la o tranzacție cu droguri.
”- Dacă aș fi avut cumva dubii că ești blondă naturală, tocmai mi le-ai risipit. Doar nu-ți închipui că te-aș lua cu mine la o tranzacție de droguri.”
De fapt, Alex dorea doar să-i dea câteva lecții de șofat, ceea ce și face, cu multă bunăvoință și pricepere, fără să o ironizeze nicio clipă.
Situația de acasă a lui Brittany se agravează iar Colin, în loc să o sprijine, mărește și mai mult presiunea asupra ei, încercând să o determine să accepte să aibă relații intime împreună.
Atacată din toate părțile, fără nici un sprijin de nicăieri, Brittany clachează. La testul de chimie nu se poate concentra și nu scrie mai nimic, deși o notă mică i-ar fi putut compromite definitiv șansele de a fi admisă.
Îngrijorat la culme văzând-o în asemenea hal, Alex se duce la ea acasă, inventând un pretext.
În momentul în care Brittany i-a deschis ușa, Alex nu-și putea lua ochii de la picioarele ei lungi și zvelte și se pierduse complet în ochii ei albaștri, limpezi ca niște mărgele de cristal, simțind un impuls irezistibil să o protejeze de tot ce o făcea să se întristeze.
”Pe cine vreau să păcălesc? N-am nici un alt motiv să mă aflu aici decât că vreau să fiu cu ea. La naiba cu pariul acela idiot!
Vreau să aflu cum pot s-o fac să râdă. Vreau să știu de ce plânge atunci când plânge. Vreau să știu cum ar fi dacă s-ar uita la mine ca la cavalerul ei în armură strălucitoare.”
Brittany, sătulă să se mai ascundă, își deschide sufletul în fața lui Alex.
”- Uneori îmi doresc s-avem o zi în care să luăm totul de la capăt.
– Uneori mi-aș dori să avem ani în care să luăm totul de la capăt, răspunde el serios. Sau zile în care să putem da pe repede înainte.
– Din păcate, în viața reală nu dispunem de telecomandă.”
Alex dovedește multă înțelegere și compasiune, iar reacția lui față de Shelley o impresionează profund pe Brittany. Departe de a se arăta scârbit sau deranjat de handicapul acesteia, Alex i-a arătat multă răbdare, jucând chiar un joc de dame cu ea și lăsând-o să îl bată, spre entuziasmul acesteia.
Brittany, mișcată de tandrețea lui, îi cere să-i dezvăluie și el secretele lui. Prin urmare, a doua zi Alex o invită la el acasă. Spre deosebire de luxul în care locuia ea, casa lui era sărăcăcioasă, cam de zece ori mai mică decât a ei. Dar Brittany, departe de a-l judeca, remarcă mai degrabă căldura ce o degaja acea locuință, față de atmosfera rece de la ea de acasă.
Când el îi povestește trecutul lui, Brittany este răscolită până la lacrimi, mai ales că realizează pericolele la care se expusese. Patul lui, aflat în camera pe care o împărțea cu frații lui, îi arată un indiciu important că și el era conștient de fragilitatea vieții lui, ca și cum s-ar fi așteptat în orice moment să o părăsească…
”Nimic nu împodobește peretele de deasupra celui de-al treilea pat, ca și cum cel care doarme în el ar fi un musafir ocazional. E ceva aproape trist; primele două paturi spun atât de multe despre cei care dorm în ele, în timp ce acesta este gol.
M-așez pe patul lui Alex, cel gol și fără de speranță, și ochii mi se întâlnesc cu ai lui.”
Brittany simte o dorință puternică să îl ajute și să readucă speranța în viața lui. Sărutul pe care-l împărtășesc îi afectează pe amândoi în egală măsură.
Deși își dă seama că șansele ca ei doi să poată să aibă o relație sunt ca și inexistente, Brittany nu mai poate nega față de ea sentimentele pe care le avea pentru Alex.
”E inteligent.
Are ochi atât de expresivi, încât dezvăluie mai mult decât ar vrea el să vadă.
E dedicat prietenilor, familiei, ba chiar și motocicletei lui.
M-a atins de parcă eram făcută din sticlă.
M-a sărutat de parcă voia să păstreze amintirea asta pentru tot restul vieții.”
”Când sunt în apropierea lui Alex, simt o emoție specială, ca pe vremea când eram mică, în diminețile de Crăciun.”

Mai mult, când au primit lucrările la chimie, Brittany a constatat stupefiată că luase zece, numele ei fiind trecut pe lucrarea lui Alex, iar lucrarea ei catastrofală, pe care trona un patru, fusese însușită de Alex…
Pentru unele lucruri se merită să riști orice, iar Brittany decide să aibă curajul și să facă primul pas, despărțindu-se definitiv de Colin și declarându-și sentimentele fără echivoc față de Alex.
”- Nu știu nici când și nici de ce am început să mă îndrăgostesc de tine, Alex. Știu doar că s-a întâmplat. De când era să dau cu mașina peste tine, în prima zi de școală, nu mă gândesc decât cum ar fi să fim împreună. Și la sărutul acela… Dumnezeule, jur că n-am mai simțit așa ceva niciodată. Sărutul acela a însemnat ceva. Dacă sistemul solar nu s-a clătinat atunci, n-o să se clatine niciodată. Știu că-i o nebunie, suntem așa diferiți.”
Dar, din multe motive, printre care acela că familia ei îi interzisese categoric o relație cu el, nu se puteau afișa împreună. Alex îi propune o variantă de compromis și anume să meargă la nunta unei verișoare a lui.
Acolo însă, mama lui Alex o ia deoparte și îi spune să se țină departe de Alex, întrucât inevitabil îl va face să sufere în final, după ce se vor despărți. Brittany, întristată, îi înțelege punctul de vedere și o admiră pentru iubirea și grija pe care le-o purta copiilor ei, spre deosebire de părinții ei, care ridicaseră mereu o nouă ștachetă pentru ea ca să o treacă.
”Pentru doamna Fuentes, familia înseamnă dragoste și ocrotire. Pentru mine, familia înseamnă vinovăție și iubire condiționată.”
Dar, în ciuda avertismentului primit, Brittany simțea că îi este imposibil să renunțe la Alex.
”Pentru că atunci când sunt cu Alex, mă-ndepărtez de întunericul din ființa mea.”
La rândul lui, Alex simte că se îndrăgostește din ce în ce mai mult de Brittany, deși în sinea lui realizează că relația lor are șanse minime de reușită.
”Toată afacerea asta cu Brittany ar trebui să fie legată exclusiv de pariul făcut, nu de posibilitatea de a mă-ndrăgosti de-o tipă din nordul orașului. Trebuie să nu uit nicio clipă că singurul motiv pentru care sunt interesat de ea este pariul și să fac bine să nu iau în seamă ceea ce bănuiesc că se înfiripă în mine, anume niște sentimente adevărate.
Pentru că sentimentele adevărate n-au ce căuta în jocul acesta.”
Dar Brittany este decisă să lupte pentru relația lor, chiar dacă acest lucru însemna să își sfideze familia și să își ia viața în propriile mâini. Deși aflase întreg adevărul despre Alex și ceea ce fusese nevoit să facă, vrea să îi demonstreze că îi este oricum alături, dăruindu-i virginitatea ei.
Evenimentele se precipită în continuare, iar șeful bandei Latino Blood îl somează pe Alex să accepte să ia parte la o tranzacție cu droguri.
Însă, pentru prima dată, Alex nu mai dorește să se supună, ci să riște totul pentru un viitor așa cum și-l dorea.
”Naiba să-i ia pe cei din Blood. Pot să-mi protejez familia fiind în primul rând cinstit față de mine însumi. Brittany avea dreptate. Viața e mult prea importantă ca să renunț la ea pentru o afacere cu droguri. Adevărul e că îmi doresc să merg la facultate și să fac ceva bun în viață.
Nu sunt ca tata. Tata a fost un om slab, care a ales calea ușoară. În timp ce eu voi accepta provocarea, voi încerca să ies din Blood, indiferent de riscuri. Și dacă voi supraviețui, o să mă-ntorc la Brittany un om liber. Lo juro!”
Se va dovedi însă că nu era atât de simplu să scapi din bandă. Pentru a descuraja orice tentativă de acest gen, repercusiunile erau îngrozitoare, iar Alex va trebui să treacă prin niște încercări cumplite, dar gândul la Brittany, pe care o îndepărtase voit pentru a o proteja, îi dădea toată puterea pentru a rezista.
Alex și Brittany au parcurs un drum lung și greu, presărat cu multe obstacole, până să poată fi împreună cu adevărat, fără ca nori negri, amenințători să planeze asupra lor, dar rezultatul a meritat orice efort sau sacrificiu. O superbă lecție de dragoste, care te face să speri că destinul poate fi înfrânt prin puterea speranței, insuflată de persoana iubită.
”Sistemul nostru solar e acum perfect aliniat și-am căpătat și ziua când luăm totul de la capăt, fără măcar s-o cer.”

Am menționat cartea în Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

 

2. Legile atracției (Rules of Attraction)

”Amuzantă, încântătoare și plină de sensibilitate” – Lauren’s Crammed Bookshelf
Legile atracției ne oferă o savuroasă poveste de dragoste, în care un tânăr rebel și o tocilară ambițioasă se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt.
Cartea ne oferă o frumoasă demonstrație despre solidaritate și puterea dragostei, care te ajută să depășești momentele dificile și să te redefinești ca om. Orgoliile nu-și au locul într-o iubire și, dacă ții cu adevărat la cineva, îl ajuți în ciuda opoziției acestuia. Unele situații nu pot fi depășite de unul singur, dar cu sprijinul familiei și prietenilor și, mai ales, având alături persoana iubită, soluțiile apar ca prin miracol.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele din perspectiva lui Carlos Fuentes cu cele din perspectiva Kiarei Westford, personajele principale ale cărții.
În Chimie perfectă am aflat că Alex și familia lui au trebuit să plece înapoi în Mexic din cauza amenințărilor cu moartea din partea bandei din care Alex făcuse parte.
Alex nu putuse însă sta prea mult deoparte de Brittany și, asumându-și orice risc, se întorsese în Chicago pentru a-și rezolva problemele cu banda, fiind la un pas de a fi omorât. După aceea, își vânduse motocicleta lui prețioasă pentru a face rost de banii necesari să meargă la colegiu, specializarea chimie, alături de Brittany.
Carlos, fratele lui mai mic cu trei ani, care îl venerase până atunci, nu îi înțelesese motivele și se considerase trădat. Era pentru a doua oară când o ființă dragă îl părăsea, după ce tatăl lor fusese ucis pe când el era mic copil. Pentru a se autoproteja, Carlos s-a ascuns după un scut de băiat rebel, în spatele căruia se ascundea însă un suflet sensibil și generos. Pentru ca mama lui să nu mai fie nevoită să muncească peste puteri, Carlos se angajase lucrător la fabrica de zahăr, în niște condiții inumane și pe un salariu de mizerie. Dar, după doar câteva luni, fusese dat afară pentru că îndrăznise să-i ia apărarea unei fete tinere, incapabile să se apere de avansurile șefului. Mai mult, în ciuda avertismentelor lui Alex, a repetat greșelile acestuia, intrând la rândul lui într-o bandă pentru a-și putea proteja familia.
Aflat la optsprezece ani, înaintea începerii ultimului an de liceu, mama lui decisese că el avea dreptul la o viață mai bună și îl forțase pe Carlos să plece în Colorado, la fratele lui Alex, care studia acolo la colegiu.
M-am bucurat să-i reîntâlnesc pe Alex și Brittany și să constat că între ei rămăsese aceeași chimie perfectă, ambii fiind îndrăgostiți nebunește unul de celălalt.
Dar Carlos nu era pregătit încă să-l ierte pe Alex, de care se considerase trădat, astfel că îl ironizează în permanență, respingându-i sfaturile și acuzându-l că își neagă moștenirea genetică și se poartă ca un alb ba, mai mult, e complet sub papucul lui Brittany.
Alex, dovedind multă înțelepciune, nu răspunde provocărilor lui Carlos, încercând să-i explice că alegerile pe care le-a făcut l-au condus la o viață mai bună.
”- Uite care-i treaba, frățioare. Îmi place să nu trebuiască să mă uit peste umăr de fiecare dată când ies pe stradă. Îmi place să am o novia (iubită) care mă consideră cel mai minunat om de pe pământ. Și fii al naibii de convins că nu regret nicio clipă c-am renunțat la droguri și la Latino Blood pentru șansa unui viitor mai bun.”
”- A fi mexican nu înseamnă să fii sărac, zice. Și faptul că merg la facultate nu înseamnă că îmi reneg poporul. Poate că tu ești cel care îi întoarce spatele perpetuând acest stereotip.”
Carlos însă, încă mult prea tulburat în interior, continuă să se poarte ca un puști teribil, pretinzând că pe el îl interesează doar clipa prezentă.
Dar, în urma unei înscenări la școală, în dulapul său găsindu-se droguri, Carlos e la un pas să fie exmatriculat. Singura lui șansă era să intre în programul REACH – un program de reeducare pentru adolescenții cu comportament de mare risc, și să fie luat sub tutela unui adult responsabil. La rugămintea lui Alex, profesorul lui de la colegiu, domnul Richard Westford acceptă să își ia această responsabilitate, expunându-i lui Carlos regulile casei lui.
”- Nu-ți face griji, sunt doar câteva. Dar mă aștept să fie respectate. În primul rând, fără droguri și alcool. După cum ai aflat deja, marijuana nu e greu de procurat în orașul acesta, numai că tu trebuie să te ferești de droguri – așa a decis judecătorul. În al doilea rând, fără obscenități. Am un băiat de șase ani care e foarte impresionabil și nu vreau să audă cuvinte vulgare în casă. În al treilea rând, stingerea se dă în timpul săptămânii la miezul nopții, iar în week-end la ora două. Patru, îți vei face singur curat în cameră și vei ajuta la treburile gospodărești ori de câte ori vei fi rugat, la fel ca și copiii noștri. Cinci, ai voie să te uiți la televizor numai după ce-ți termini temele. Șase, dacă inviți vreo fată la tine în cameră, vei sta cu ușa deschisă, din motive evidente…”
Carlos respingea instinctiv orice constrângere, astfel că nu se poate abține să nu îi răspundă obraznic.
”- Ce se întâmplă dacă încalc vreuna din regulile tale tâmpite?”
Cu un doctorat în psihologie și cu o experiență bogată de viață, provenind dintr-un trecut dureros din copilărie și o carieră strălucită în armată, Westford vede imediat adevărat fire și potențialul lui Carlos, în ciuda teribilismului pe care îl afișa.
”- Nu ești primul puști pe care încerc să îl ajut, și nici ultimul, mă asigură profu’. Și poate n-ar strica să afli că înainte de a-mi lua doctoratul în psihologie, am lucrat în armată. Am avut de-a face cu mai mulți morți, mai multe arme și mai mulți tipi răi decât vei avea tu ocazia să vezi vreodată. Oi fi având eu părul cărunt, dar dacă e cazul, pot fi la fel de dur ca și tine. Noi doi cred că ne putem înțelege.”
Pe Kiara, fiica profesorului, Carlos o știa bine de la școală, mai ales că îi fusese ghid în prima săptămână, la rugămintea lui Alex.
Kiara era băiețoasă, îmbrăcată mereu cu niște tricouri lălâi, cu părul strâns într-o coadă de cal, pasionată de automobilele de epocă și drumețiile montane. Singurul ei prieten era Tuck, un băiat gay, foarte sufletist, cu care se înțelegea de minune.
Carlos nu se putuse abține să nu o șicaneze în săptămâna cât îi fusese ghid dar Kiara, extrem de ambițioasă, nu se dădea în lături de la nicio provocare și îi răspunsese cu aceeași monedă, făcându-i la rândul ei câteva farse, care îl amuzaseră pe Carlos și îi treziseră spiritul competitiv.
La prima masă în familie, Carlos vrea să o șocheze astfel că, atunci când Brandon, frățiorul în vârstă de șase ani al Kiarei, îl întreabă care e sportul lui preferat, răspunde că este tangoul la orizontală.
”- Tangoul la orizontală, zice.
Mama și cu Brittany se îneacă amândouă cu mâncarea. Tata rostește ”Carlos…”, pe tonul acela de avertisment destinat situațiilor extreme.
– Dansul nu e tocmai un sport, zice Brandon, care nu a observat șocul care străbate masa.
– Ba este, dacă îl practic eu.”
Brandon, complet inocent, este impresionat de răspuns și își întreabă tatăl, eroul lui, dacă și el știe să îl practice.
”- Tati, tu știi să dansezi tangou la orizontală?”
Brittany, purtându-se ca o adevărată soră, vine după Carlos și încearcă să îl conștientizeze de imaturitatea comportamentului lui.
”- Presupun că prietenii tăi de acasă ar aprecia amănuntele despre performanțele tale sexuale, dar a te făli cu ele în fața unui copil de șase ani nu e probabil cea mai deșteaptă idee.”
Carlos, incapabil încă să-și lase scutul jos și să accepte afecțiunea ei, încearcă să o șocheze, dar fără succes.
”- Prietenul meu a fost și el într-o bandă. Și nu mi-e frică nici de el, nici de tine.
– Ți-a spus cineva că ai fi dovada perfectă a teoriei ăleia cu blondele proaste?”
Brittany, departe de a fi intimidată, nici nu își acoperă fața de rușine, nici nu se enervează, doar înaintează și îi plantează un pupic pe obraz, spunându-i simplu că îl iartă.
Încetul cu încetul, dovezile constante de afecțiune ale celor din jur îl fac pe Carlos să lase garda jos, începând să se poarte ca o persoană cumsecade.
O însoțește pe Kiara într-o drumeție montană, simțind o nevoie inexplicabilă de a o proteja, acceptă, la cererea acesteia, să o însoțească și să pozeze la un curs de pictură la un cămin de bătrâni, se joacă fotbal cu Brandon și chiar îl lasă să-i dea gol, spre entuziasmul frenetic al acestuia. Mai mult, de dragul ei, acceptă să joace în echipă cu Tuck și prietenii lui, deși realizează că erau cu toții gay, îmbrăcând în consecință și echipamentul acestora – un tricou roz, în ciuda faptului că el emana testosteron prin toți porii!
Sentimentele lui față de Kiara cresc în intensitate, în ciuda hotărării lui de a nu se mai implica emoțional față de nimeni, niciodată.
”Nu știu de ce stau acolo ca un idiot, rezemat de blatul de bucătărie și uitându-mă la ea. Poate pentru că fata asta nu se plânge niciodată de nimic. Nu îi e teamă să se cațere pe munte, să repare mașini, să-i ia la întrebări pe tipii nesimțiți, așa ca mine, sau să se murdărească pe mâini în bucătărie. O exista vreun lucru pe care să nu poată – sau să nu vrea – să îl facă?”
La rândul ei, Kiara se îndrăgostește total de Carlos, căruia îi vede adevărata fire și are deplină încredere în el.
”Dar dacă nu pot să exprim ceea ce simt prin vorbe, pot în schimb să o arăt. Brusc îmi dau seama că am mai multă încredere în Carlos decât are el însuși.”
Dar, în momentul în care lucrurile se încing între ei în timpul vizionării unui film în sufragerie, iar Kiara își ia inima în dinți și îi mărturisește că îl iubește, niște împușcături auzite din televizor le strică tot momentul.
”- Cred că m-am îndrăgostit de tine, spune ea atât de încet încât nu sunt sigur că doar mi se pare, însă în secunda următoare aud zgomot de împușcături.”
Prima reacție a lui Carlos a fost să o trântească pe jos și să o acopere cu corpul lui pentru a o proteja, după care și-a dat seama că împușcăturile nu erau în realitate. În același timp, scuturându-se de pasiune, a realizat că el ducea o viață plină de pericole și avea dreptul să o târască pe Kiara în ea. Prin urmare, face cel mai altruist gest, respingând-o sub pretextul că el nu caută dragoste, ci doar o relație fizică satisfăcătoare, frângându-i inima lui Kiara.
”Chiar crezusem că legătura fizică uimitoare dintre noi avea să îl determine să-și dorească o legătură de durată? Da, așa crezusem.”
Trecutul îl ajunge din urmă pe Carlos și șeful bandei din care făcuse parte îl contactează și îi cere să participe la o tranzacție cu droguri. Când Carlos refuză, îl bate măr, ajutat de încă cinci membri ai bandei, și-l amenință că, dacă nu se conformează, Kiara și familia ei vor suporta consecințele.
Carlos ar fi acceptat orice pentru a o proteja pe Kiara dar aceasta, când îl vede bătut în ultimul hal, ia o decizie înțeleaptă și apelează la tatăl ei, anunțându-l în același timp și pe Alex. Carlos, nedorind însă să-i implice, refuză să spună ce i s-a întâmplat, făcându-l pe tatăl Kiarei să emită o teorie ce se va dovedi, ulterior, foarte adevărată…
”- Dacă te-ai înrola și ai pune la fel de multă energie în a deveni un bun soldat pe cât pui în atitudinea asta a ta rebelă, ai ajunge departe.”
Venea ziua balului anual, iar Kiara nu avea partener. Carlos o surprinde încă o dată, cumpărând biletele și oferindu-se să o însoțească. Mai mult, pentru a fi sigur că se comportă potrivit evenimentului, apelează la sfaturile lui Brittany, spre imensa satisfacție a acesteia, care îl ajută să-și aleagă hainele potrivite și buchețelul pentru corsaj.
Kiara este complet impresionată de tandrețea lui neașteptată  și, dorind să-i dovedească la rândul ei iubirea ei complet necondiționată, pleacă de la bal împreună cu Carlos la casa de vacanță a unui coleg iar acolo îi dăruiește virginitatea ei. Însă, după o noapte magică de iubire, a doua zi dimineața Kiara constată că, din nou, Carlos își ridicase zidurile în jurul lui. Plină de tristețe, Kiara îi precizează că îl eliberează de orice datorie consideră că ar putea avea față de ea. Nesuportând să îl audă spunând că seara a fost o greșeală, aleargă plin ploaie și intră în mașina ei, simțind nevoia unui spațiu familiar unde să poată plânge fără a fi auzită. A fost momentul în care Carlos a realizat că, ascunzându-și sentimentele față de ea o rănește în loc să o protejeze. Venind cu mașina, împrumutată de la Alex, în dreptul portierei ei, a coborît geamul și i-a făcut o declarație de iubire clară și fără echivoc (de altfel, aceasta este momentul imortalizat pe coperta cărții).
”- Seara asta a fost… cum să zic, perfectă și pentru mine. Mi-ai întors viața cu fundu-n sus. M-am îndrăgostit de tine, chica, și asta mă sperie de moarte. Am tremurat toată noaptea pentru c-am bănuit că asta o să se întâmple. Am încercat să neg totul, să te fac să crezi că nu ești pentru mine decât o pretinsă iubită, însă am mințit. Te iubesc, Kiara, spune, și buzele i se apropie și se-ntâlnesc cu ale mele.”

Pericolul care îl pândea însă era unul extrem dar Alex și profesorul Westford îi vor sări în ajutor, reușind să-l scape pentru totdeauna de tentaculele bandei.
Finalul este foarte romantic, convingându-ne de puterea sentimentelor reciproce ale lui Carlos si ale Kiarei.
”- N-o să te mai părăsesc niciodată, îmi șoptește cu buzele lipite de gura mea.
– Bine. Pentru că n-am de gând să te părăsesc niciodată, răspund lăsându-mă ușor pe spate. Și promit că nici eu n-am să te părăsesc. O să ții minte, da?
– Da.
– Deci să înțeleg că asta înseamnă că de acum încolo o să faci ascensiuni montane cu mine?
– O să fac ce vrei tu, Kiara. Nu mi-ai citit biletul pe care ți l-am pus în vestiar? Sunt al tău.
– Și eu a ta. Pe vecie.”
La fel ca și în precedenta carte din serie, și aici avem un epilog care ne duce peste douăzeci și șase de ani și în care descoperim că istoria se repetă…

Am menționat cartea în Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

 

3. Reacție în lanț (Chain Reaction)

Când există CHIMIE PERFECTĂ,
se declanşează atracţia.
Iar LEGILE ATRACŢIEI nu pot duce decât la…
o REACŢIE ÎN LANŢ!
  • Premiul pentru CEL MAI BUN ROMAN DE DRAGOSTE PENTRU TINERI, acordat de Asociaţia scriitorilor de Romane de Dragoste din America
Reacție în lanț este o superbă încheiere a seriei Chimie perfectă. Autoarea dovedește un real talent în a creiona povești din genul young adult, arătând o fină cunoaștere a psihologiei tinerilor aflați la acea vârstă.
Adolescența este o perioadă a tatonărilor, în care impetuozitatea tinereții și lipsa de experiență te pot determina să faci greșeli, unele cu consecințe importante. Din fericire, este și o perioadă a începuturilor și a speranței, astfel că multe erori de judecată pot fi încă îndreptate și poți alege un alt drum potrivit personalității și aspirațiilor tale.
Reacție în lanț este o carte a maturizării, eroii crescând pe parcursul cărții, atât la propriu cât și la figurat, în final reușind fiecare să-și găsească adevărata identitate, să-și cristalizeze dorințele și aspirațiile, să-și învingă temerile, dragostea fiind catalizatorul magic ce i-a ajutat.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele scrise din perspectiva lui Nikki cu cele scrise din perspectiva lui Luis.
Nikki era o tânără adolescentă americancă, de origine mexicană. Părinții ei aveau bune posibilități materiale, tatăl ei fiind doctor, iar mama ei designer de interioare și locuiau în nordul districtului Fairfield, în cartierul celor bogați.
La cincisprezece ani, ignorând sfaturile și avertismentele părinților ei, Nikki s-a îndrăgostit de Marco, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, provenind din sudul Faifieldului, cartierul celor săraci, în general de origine mexicană. Fiind sigură de dragostea lui, Marco șoptindu-i declarații înflăcărate de iubire când erau împreună, Nikki i s-a dăruit. Din nefericire, la puțin timp după aceea, viața i-a oferit o lecție aspră. Plictisindu-se repede de ea, Marco a trecut la o altă cucerire, Mariana, frângându-i inima lui Nikki în bucăți, cu atât mai mult cu cât descoperise că era și însărcinată.
”Mă zgâiesc la ferestruica din plastic care îmi va spune ce soartă mă așteaptă și recapitulez în minte trei lucruri învățate astăzi de la Marco: băieții te mint ca să se culce cu tine, să nu te încrezi într-un băiat care îți spune ”te iubesc” și să nu ieși niciodată cu un tip din cartierul de sud al Fairfieldului.”
Luis era cel mai mic dintre frații Fuentes, Alex fiind mai mare ca el cu șapte ani, iar Carlos cu patru ani.
Atât frații lui mai mari, cât și mama lui încercaseră să-l țină departe de bandele de cartier, pentru a evita greșelile lor și riscurile la care s-au expus.
Ceea ce nici unul nu știa era că Luis era, la rândul lui, dependent de adrenalină, asumându-și riscuri nebunești în diverse situații, visul lui fiind să ajungă să lucreze într-o stație spațială.

Nikki și Luis s-au întâlnit prima dată la nunta lui Alex cu Brittany, tatăl lui Nikki fiind medicul ce-l salvase pe Alex când acesta fusese împușcat.
Nikki, traumatizată în urma experienței sale cu Marco și însărcinată cu copilul acestuia, a văzut în Luis același prototip ca și fostul ei iubit. Carismatic, îndrăzneț și gata să flirteze cu orice fată.
În ciuda rugăminții părinților ei de a se purta frumos cu Luis, Nikki îl ironizează, dansează ca un robot cu el, iar când el încearcă să se apropie de ea, spunându-i în același timp un compliment, îl lovește cu genunchiul în testicule, atrăgând atenția tuturor celor prezenți. Mai mult, descoperind ceva mai târziu că Luis se hârjonea în pielea goală cu o fată în apă, îi ascunde hainele.
Părinții ei, stânjeniți de purtarea ei grosolană neobișnuită, pleacă de la petrecere împreună cu Nikki, care îi asigurase că își ceruse scuze lui Luis. În drum spre ieșire, Nikki îl vede satisfăcută pe Luis, complet dezbrăcat, cum încerca să se strecoare neobservat, ținându-și portofelul în fața vintrei. Vrând să-l facă să se simtă stânjenit, Nikki îi zâmbește larg și îi face cu mâna. Reacția lui Luis a luat-o însă prin surprindere.
”În loc să se simtă stânjenit, el lasă portofelul să cadă și mă salută cu o mână, în timp ce o flutură pe cealălaltă spre mine.
Ceea ce-i lasă tot corpul la vedere.
Nu te uita decât la fața lui, Nikki. Orice ai face, nu-i da satisfacția de a te uita în jos.
Luis Fuentes e cel care, într-un final câștigă. Nu m-am putut abține și m-am uitat. E mai suplu și mai bine făcut decât Marco, diferență perfect vizibilă când corpul îi e expus în toată goliciunea lui glorioasă.”
În aceeași seară, Nikki a pierdut sarcina în urma unei hemoragii, fiind la un pas de a-și pierde și viața. Deși părinții ei și-au declarat susținerea necondiționată față de ea, Nikki a resimțit din plin amărăciunea de a-i fi dezamăgit, jurându-și să nu mai repete niciodată greșelile făcute.
După doi ani, Nikki și Luis, în vârstă de șaptesprezece ani, s-au reîntâlnit, constatând amândoi cu surprindere că erau colegi la liceul din Fairfield.
”Ochi exotici. Păr castaniu care îi cade în valuri pe umeri. Aroganță cât cuprinde. A mai crescut, dar are și acum acea aură inconfundabilă de ”înger înțepat.”
Aș recunoaște-o oriunde și oricând. Aș recunoaște-o dintr-o mie de fete. A negat că e mexicancă, a dansat ca un robot și m-a făcut de râs, toate într-o singură seară.”

Deși se tachinează cu orice ocazie, nici unul dintre ei nu poate nega atracția pe care o simte față de celălalt.
Luis este intrigat de Nikki, pe care simte nevoia să o impresioneze și să-i descopere misterele, dându-și seama că cinismul pe care ea îl afișa nu era decât o mască.
La rândul ei, Nikki simte că Luis i se strecoară încetul cu încetul în inimă, fiind în pericol să-și încalce regulile autoimpuse, pe care le respectase cu strictețe până atunci.
În momentul în care un secret întunecat din trecutul lui Luis iese la iveală, acesta este pus în fața unei grele alegeri, încercând din răsputeri să găsească o cale de mijloc în a-și proteja familia și, în același timp, să nu renunțe la visurile lui și la fata pe care o iubea mai presus de propria lui ființă.
Deși Nikki descoperă că Luis a mințit-o când i-a spus că nu a intrat în nicio bandă, aflând că fusese de fapt inițiat în Latino Blood, nu se grăbește să îl judece, ci își dă seama că a fost constrâns la acea decizie. Realizează că, de fapt, pe Luis îl iubește cu adevărat, în timp ce față de Marco nu simțise decât o pasiune adolescentină, care se stinsese la fel de repede pe cât apăruse. În timp ce la Marco renunțase cu ușurință, era hotărâtă să lupte cu toate forțele ei pentru ca relația cu Luis să aibă o șansă.
”Atunci când Marco și cu mine ne-am despărțit și l-am văzut cum o săruta pe Mariana, nu m-am luptat pentru el. M-am dat la o parte și am lăsat banda Latino Blood să câștige. Cu Luis e însă altceva. Am înțeles acum că nu voi renunța la el, la noi, și că voi lupta pentru a-l recâștiga. Îl iubesc mai mult decât din inimă… Îl iubesc din tot sufletul meu, ca și cum ar fi o parte din mine.
Și a sosit momentul ca s-o afle.”
Cu ajutorul fraților lui, veniți să îl apere riscându-și propriile lor vieți, și cu intervenția miraculoasă a lui Nikki într-un moment critic, Luis reușește să se elibereze dintr-o situație din care părea imposibil să scape.
”Fata asta e îngerul meu. Îmi amintesc că din prima clipă când am văzut-o m-am gândit că Dumnezeu a trimis-o special pentru mine. A crezut în mine chiar și atunci când eu însămi nu mai credeam.”
Finalul e foarte romantic, Nikki descoperind că iubirea nu e doar un basm, iar Luis regăsind speranța de a visa la un viitor ce păruse complet pierdut cândva.
”- Ideea de a te mărita cu mine nu îți crește nivelul de adrenalină?
– Ba da, răspunde și mă sărută. Odată mi-ai spus că te fac să crezi că imposibilul e posibil. Iar tu m-ai făcut să cred din nou în dragoste, atunci când îmi pierdusem orice speranță. Îți mulțumesc că m-ai convins că iubirea nu e doar un basm.”
Ca și celelalte două cărți din serie, și aceasta ne oferă un epilog savuros, care ne poartă după douăzeci și șase de ani, și în care îi regăsim pe cei trei frați Fuentes fericiți, alături de soțiile și copiii lor.
Deși la un moment dat viața fiecăruia dintre ei fusese pe muchie, ajutați necondiționat de iubitele lor, cu toții au reușit să-și împlinească visurile și să-și găsească împlinirea alături de familiile lor.
”Cei trei frați Fuentes își ocupă locurile lor în tribune, tați și soți mândri care și-au dedicat viețile familiilor.
Nu au idee că mama lor, care stă acum așezată lângă tatăl lor vitreg, Cesar, lăcrimează de fiecare dată când băieții și familiile lor se reunesc. Cu mulți ani în urmă, ea renunțase la speranța că fiii săi vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Trecutul lor zbuciumat și dureros a fost lăsat de mult în urmă… și viitorul familiei Fuentes se arată mai strălucitor ca niciodată.”

 

Cărțile autoarei Simone Elkeles se pot comanda pe elefant.rolibrarie.netlibrex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII

 

About Author

2 comentarii

Spune-ți părerea!