Seria de Catifea de Jude Deveraux

12

Seria de Catifea

Jude Deveraux este una dintre cele mai iubite scriitoare americane de romane istorice. A început să scrie în 1976, iar până astăzi s-au publicat peste 20 de milioane de exemplare.
Printre minunatele ei romane se numără Un sărut de foc (Sweetbriar)Geamăna de foc (Twin of Fire)Geamăna de gheață (Twin of Ice) și trilogia James River: Femeia falsă (Counterfeit Lady), Femeia pierdută (Lost Lady), Doamna râului (River Lady).
În Seria de Catifea (Velvet Montgomery Annuals Quadrilogy), Jude Deveraux creează memorabila familie Montgomery care luptă pentru iubire și onoare de pe colinele sălbatice ale Scoției până la curțile regale ale Angliei medievale.

1. Promisiuni de catifea – Editura Miron (The Velvet Promise – 1981)

2. Iubire de catifea – Editura Miron (Highland Velvet – 1982)
3. Cântecul de catifea – Editura Miron (Velvet Song – 1983)
4. Îngerul de catifea – Editura Miron (Velvet Angel – 1983)
Seria de Catifea a autoarei Jude Deveraux m-a cucerit iremediabil! 😍 Dacă ați citit-o și v-a plăcut, atunci mă înțelegeți. 😉
Povestea familiei Montgomery este cuceritoare! Frații Montgomery sunt diferiți din multe puncte de vedere, dar uniți de aceeași forță, putere, loialitate și curaj. Oricum i-ai privi pe fiecare dintre ei – separat – sau ca un întreg – o familie – sunt adorabili, seducători, enervanți până la exasperare, posesivi, dar și pătimași, exuberanți, generoși și sufletiști. Stau și acum și mă întreb care este preferatul meu dintre cei patru frați 😉🙂?! Să fie Gavin, fratele mare, cel responsabil, drept, loial? Să fie Stephen, al doilea frate, cel pătimaș și fermecător? Sau bravul și impetuosul Raine, al treilea frate? Aaaaa, și să nu uit de cel mai mic dintre frați – Miles -, cald, sufletist și delicios 😍. Hmm, grea alegere! 😏🙂

1. Promisiuni de catifea

“Promisiuni de catifea” este un roman încântător, ce denotă, de la prima filă până la ultima, multă senzualitate, seducție, pasiune și romantism. Povestea conturată și personajele creionate te cuceresc vizual, dar mai ales sufletește, replicile pline de umor îți aduc zâmbetul pe buze, în ciuda faptului că fundalul întregii povești nu este chiar unul fericit și, nu în ultimul rând, avem parte de o mică lecție de istorie.
Stilul autoarei, simplu dar plin de căldură, reușește să încânte cititorul chiar de la început. Narațiunea este relatată la persoana a treia din perspectiva celor doi eroi principali – Gavin Montgomery și Judith Revendoune – iar firul epic curge lin captând atenția pe neașteptate.
Gavin, cel mai mare dintre frați, un bărbat fermecător și seducător, un războinic aprig și de temut, cunoscut pentru vitejia sa în lupte, este nevoit să preia responsabilitatea conducerii propriului clan și să mențină buna orânduire a familiei de când avea șaisprezece ani, atunci când își pierde ambii părinți. În vremurile de azi este foarte greu de imaginat că un adolescent poate orândui sute de familii, fiind responsabil pentru bunăstarea lor. Dar la sfârșitul secolului al XV Lea, a deține în propriile mâini destinele a sute de familii era ceva normal, chiar de dorit. Aceasta era o modalitate de a face parte din „elita” regelui Henric, de a fi apreciat și susținut. Doar că, ceea ce azi poate fi un avantaj, mâine se poate întoarce împotriva ta. Familia Montgomery, cunoscută și apreciată în Scoția, cunoaște de-a lungul anilor astfel de urcușuri și suișuri.
„Gavin era stăpân al domeniului Montgomery încă de la șaisprezece ani și își lua foarte în serios această răspundere. Ce era a lui, era a lui, și ar fi luptat până la moarte să păstreze ce-i aparținea. Însă Gavin ar fi tratat cinstit și corect până și cel mai umil servitor sau hoț înrăit, dacă aceștia ar fi aparținut domeniului Montgomery. „
Pe lângă bunăstarea oamenilor săi, Gavin își dorește și căsătoria cu focoasa Alice, fiica unei familii sărace, crescută de un tată alcoolic și o mamă nepăsătoare. Dar cum lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa cum ne dorim, Gavin este pus în situația de a se căsători cu o altă femeie, descendenta unei familii bogate, asigurându-și astfel atât întreținerea castelului și al întregului domeniu și un trai mai bun, cât și urmași.
Judith Revendoune este fiica unui conte putred de bogat dar fără scrupule, odios și obscur care toată viața lui a răspândit teroare și violență. S-a folosit întotdeauna de bogățiile sale și de putere pentru a obține tot ce își dorește. Pentru el femeile sunt doar un bun de care te poți folosi oricând după care îl poți arunca sau strivi în picioare.
Moartea fiilor săi, însă, îl determină să își dea fiica, prin căsătorie, lui Gavin Montgomery. Unicul său scop este acela de a avea nepoți, familia Montgomery fiind cunoscută pentru descendenții săi masculini curajoși și foarte buni războinici.
Crescută de mama sa departe de sălbaticul tată, Judith este educată în spiritul unei vieți mai libertine, fără a fi pregătită pentru viața de familie, ca soție și mamă. Pentru Helen, fiica sa reprezintă triumful ei asupra vieții, visând pentru Judith la un trai mai bun și mai liniștit.
Apariția neașteptată a lui Robert Revendoune și vestea dată de acesta privind căsătoria dintre Judith și Gavin Montgomery cade ca un trăznet asupra celor două, mamă și fiică. Deși la început se opune cu vehemență acestei uniuni, cruzimea tatălui său o determină să cedeze. Cum este forțată Judith să accepte căsătoria cu Gavin, rămâne să descoperiți singuri când veți citi cartea.
Odată forțată să se căsătorească cu Gavin, visul cel mai mare a lui Judith, acela de a ajunge stareță la o mănăstire, se năruie brusc iar sufletul său nu mai cunoaște liniște. În acele timpuri, stareță la o mănăstire presupunea foarte multă muncă, responsabilitate, curaj, tenacitate dar și aptitudini în diferite domenii. Nu era un lucru facil și nici scutit de primejdii. Dar pentru Judith nu conta. Crescuse cu acest vis.
„Se pregătise dintotdeauna să-și ducă existența într-o mănăstire. Educația dată de mama ei nu fusese una deosebit de religioasă, plină de rugăciuni și imnuri, dimpotrivă una dominată de simț practic, ducând spre singura carieră accesibilă unei femei de viță aleasă. Ar fi putut ajunge stareța unei mănăstiri înainte de împlinirea vârstei de treizeci de ani. Iar o stareță era la fel de diferită de o femeie obișnuită, ca un rege de servitor. O stareță avea sub stăpânirea ei moșii, averi, sate, cavaleri, putea vinde și cumpăra după bunul ei plac, era căutată pentru înțelepciunea ei, atât de femei, cât și de bărbați. O stareță conducea totul de una singură și nu dădea socoteală nimănui. „
Întâlnirea dintre Gavin și Judith este una cu scântei, ziua nunții fiind una plină de zâmbete, dar și lacrimi. Impresionată de Gavin, Judith este hotărâtă să dea o șansă acestei căsătorii, numai că imediat după slujba de la biserică își surprinde proaspătul soț în compania fostei sale iubite, Alice. Din acest moment Judith este hotărâtă să păstreze distanța, să nu își dăruiască inima celui care a trădat-o chiar din ziua nunții. Dar poate rezista la nesfârșit farmecului irezistibil al lui Gavin?
Destinul însă are alte planuri pentru cei doi tineri căsătoriți. Din acest moment asistăm la o luptă aprigă a orgoliilor, la un dans al seducției, la o confruntare a emoțiilor și sentimentelor. Gavin își dorește supunerea soției dar și iubirea lui Alice, Judith își dorește libertatea sufletească dar și aprecierea, iubirea soțului.
Între cei doi este o bătălie continuă. Se resping reciproc, dar se caută unul pe celălalt. Sunt uniți de pasiune dar despărțiți de mândrie. Replicile dintre ei sunt încărcate de patimă dar și durere, de entuziasm dar și dezamăgire.
Gavin, încăpățânat și mândru din fire, nu recunoaște ceea ce are lângă el. Nici măcar frații lui nu reușesc să îi deschidă ochii. Pentru el, Alice este femeia perfectă, marea lui iubire, iar Judith este doar soția de care îl leagă o atracție deosebită și nevoia de urmași. Comportamentul lui, acum pătimaș, acum dur, o răneste pe Judith și, totodată, își provoacă lui însuși durere.
„Judith se simți plutind. Plăcerea apei calde, mâna lui pe obrazul ei, sărutul, toate o amețiră. Se trase de lângă ea și se uită în ochii ei, în aurul lor cald și strălucitor. Dispăruse orice urmă de ură. Exista doar apropierea trupurilor. Pasiunea unuia pentru celălalt depăși orice ostilitate, până și gândul la cine iubea pe cine. „
Este suficientă pasiunea pentru reușita unei căsnicii? Le va aduce liniștea? Rămâne de văzut!
Cert e că tinerii noștri au de înfruntat multe pericole. Cel mai mare pericol pentru fericirea lor îl reprezintă, însă, chiar trecutul. Ironic, nu doar Judith luptă cu trecutul lui Gavin – în persoana fostei iubite, Alice -, ci și Gavin va fi nevoit să se confrunte cu trecutul soției sale – în persoana lui Walter Demari. Cine este acesta și care este legatura sa cu Judith, veți afla citind cartea. Deși este un personaj negativ, Walter va reuși să declanșeze în sufletul lui Gavin începutul schimbării. Din păcate, orgoliul său – din nou ☹️ – îl va face să acționeze nesăbuit dar mai ales să o rănească, verbal, pe Judith. Se spune că, uneori, cuvintele pot răni un om fără șanse de vindecare. Gavin este un om al faptelor, dar și al cuvintelor. Iar de multe ori acestea produc suferință și lacrimi soției sale. Dar cum nimic nu rămâne neplătit, Gavin va fi nevoit să capituleze în fața destinului și să lupte pentru a cuceri ceea ce a avut tot timpul lângă el: inima lui Judith. Dar până atunci, Judith trebuie să trăiască! De ce? Un suflet meschin, un plan mârșav o vor aduce pe Judith în pragul morții. Gavin este alături de ea, pentru prima dată, complet. De abia acum cunoaște pe propria piele ce înseamnă să suferi din dragoste, să îți dorești fericire dar să nu depindă de tine.
Există oare iertare? Dar speranță?
La ce îi supune destinul pe cei doi eroi, cine îi pune viața în pericol lui Judith și cum va lupta Gavin pentru a-și recuceri soția, rămâne să descoperiți singuri dacă veți citi cartea.
Promisiuni de catifea este un historical-romance ce mi-a încântat sufletul, mi-a adus zâmbetul pe buze și m-a sustras de la grijile de zi cu zi pentru câteva ore. Dacă iubiți poveștile romantice, dacă vă doriți câteva ore de relaxare și voie bună, atunci nu ezitați să citiți cartea!

 

2. Iubire de catifea

„Iubire de catifea” este o poveste historical-romance încântătoare, plină de seducție, erotism, căldură și sensibilitate. Întâlnim același stil lejer dar plin de ardoare, povestea conturată și personajele creionate cuceresc de la primele pagini, iar umorul și ironia aduc zâmbetul pe buze, toate, coroborate, reușind să mențină interesul și atenția cititorului și să suscite imaginația acestuia 🙂. Da, imaginația ți-o poate lua la „galop” datorită năbădâiosului Stephen, al doilea frate Montgomery și a soției sale scoțiene, apriga Bronwyn, eroii acestei povești.
Cum ajunge un nobil englez să se căsătorească cu o scoțiană fiind știută veșnica ură dintre englezi și scoțieni? Datorită regelui Henric care și-a dorit să răsplătească frații Montgomery pentru loialitate și curajul în luptă, oferindu-i și lui Stephen – a se înțelege, obligându-l!! 😉 -, așa cum făcuse și cu Gavin, o soție bogată din Scoția. După cum avea să descopere Stephen, bogăția lui Bronwyn era dată de pământurile pe care aceasta le deținea, traiul de zi cu zi fiind, însă, unul modest. Interesele erau mult mai mari, iar căsătoria dintre un englez și o scoțiană însemna o alianță puternică, cel puțin în aparență. Pentru acele vremuri – anii 1500 – cuvântul regelui era literă de lege!
Vor reuși tinerii noștri să se înțeleagă în ciuda diferențelor imense dintre ei? La finalul romanului „Promisiuni de catifea” aflăm că începutul căsniciei celor doi nu este unul liniștit, din contră.
„(…) Tocmai am aflat că mireasa lui scoțiancă l-a întâmpinat în noaptea nuntii cu un cuțit.
– A pățit ceva? întrebă regele, îngrijorat.
– Nu, spuse Gavin. Deși bănuiesc că temperamentul i-a cam scăpat de sub control. Însă femeia a avut motive să fie furioasă. Stephen a întârziat cu trei zile de la propria-i nuntă.”
Deși a avut un motiv oarecum justificat de a întârzia la propria nuntă, Stephen face greșeala de a nu își anunța viitoarea soție, lucru care va amplifica și mai mult ura acesteia .
Bronwyn MacArran, „stăpâna moșiei și a unui clan scoțian” este o tânără de o frumusețe răpitoare, sufletistă, dar aprigă, încăpățânată și cu o personalitate puternică în ciuda tiparului obișnuit al femeii acelor vremuri. Hotărârea regelui de a o căsători cu Stephen reprezintă un afront adus neamului ei, cu atât mai mult cu cât englezii i-au ucis tatăl și oamenii dragi. Iar ca lucrurile să fie și mai grave, Stephen se prezintă la propria nuntă cu trei zile întârziere. Pentru Bronwyn aceasta este o mare umilință, una de neiertat. Ura ei răbufnește chiar în noaptea nunții și este hotărâtă să își facă singură dreptate.
„Ura totul în legătură cu el. Stătea acolo, așa plin de el! Chiar gol, emana o senzație de forță. Bronwyn îi întorsese zâmbetul, pentru că deținea ceva, care îi va șterge lui zâmbetul de pe figură.”
„Stephen era prea uluit de frumusețea ei, pentru a observa că întindea mâna după cuțitul așezat lângă fructele de pe masă. Era un cuțit grosolan, dar vârful era ascuțit. Îl văzu doar cu o clipă înainte de a se înfinge în umărul lui. „
Din acest moment asistăm la o luptă aprigă a orgoliilor, a sentimentelor. Eroii noștri vor duce un război pe două fronturi: al sufletului și al neamului. Între cele două clanuri – Montgomery și MacArran – sunt diferențe ca de la cer la pământ, dar ambele au aceeași pasiune, înflăcărare, bunătate și simț al datoriei, onoarei și dreptății.
Dacă Stephen realizează acest lucru destul de repede, nu același lucru se întâmplă cu Bronwyn. În ciuda aroganței afișate, Stephen este decis să cucerească inima soției sale chiar dacă pentru asta trebuie să renunțe la o părticică din sufletul său. Este conștient că învățând să trăiască ca un scoțian va câștiga respectul celor din clanul MacArran și nu va mai fi doar un străin, atât pentru ei, dar mai ales pentru frumoasa lui soție.
„Tu și cu mine suntem niște străini, șopti el. Oare când vom deveni prieteni? Când te vei împărți cu mine? Când îmi vei spune cauza lacrimilor tale?
– Când vei deveni scoțian! rosti ea cât de mândră putu. Dar apropierea lui făcu ca vorbele să sune ciudat, ca și cum erau o scuză, nu o pretenție imposibilă.
– Se face! rosti el încrezător, ca și cum ar fi putut să se schimbe cu adevarat în scoțian. „
Pentru Bronwyn, orice ar face sau spune Stephen, din păcate, nu este suficient. S-a umilit în fața ei, i-a acceptat insultele, disprețula muncit cot la cot cu oamenii ei pentru a învăța cum să fie un adevărat MacArran. Toți cei din jur văd, doar Bronwyn este „oarbă”.
„Să te ia naiba! Am petrecut toată ziua alergând, literalmente, în această climă rece, cu picioarele goale și cu fundul tot atât de gol, ca să se știe adevărul, toate pentru a-ți plăcea ție și acestor oameni, de care îți pasă atât de mult. Du-te și tăvălește-te în ura ta. Îți va ține o rece companie noaptea. Se întoarse și o părăsi.”
„Ascultă-mă, măcar o dată, ascultă-mă ca pe un om, nu ca pe un zălog politic. Suntem căsătoriți. E un fapt. Nu mai avem cum să oprim asta. Am putea fi fericiți. Știu că am putea, dar numai dacă ai vrea să ne mai acorzi o șansă.”
Cât de adevărat!!! Bronwyn ar fi putut fi fericită dar orgoliul, încăpățânarea și impulsivitatea ei prostească o orbesc. Pe zi ce trece acțiunile sale îl vor îndepărta pe Stephen și vor atrage nemulțumirea oamenilor săi. Dar viața are propriile sale căi pentru a o învăța lecția umilinței!!!
O răfuială veche de câțiva ani între clanul MacArran și MacGregor, un clan scoțian rival, se va transforma într-o adevărată luptă sângeroasă. Fără să vrea, Stephen este prins la mijloc. Bronwyn preferă calea armelor, Stephen pe cea a diplomației. Ironic, tocmai el, un adevărat războinic, preferă pacea. Va reuși acesta să o înduplece pe Bronwyn în acest sens?
Iar ca viața celor doi să fie dată peste cap și mai mult, își face apariția fratele lui Bronwyn – cel care trebuia să fie, de drept, conducătorul clanului MacArran – care urmărește a-și îndepărta sora, prin orice mijloace, de la conducerea clanului. Toate acestea o vor zgudui complet pe Bronwyn, dar, totodată, o vor „arunca” în brațele iubitoare ale soțului. 
Vor putea cei doi să cunoască liniștea sufletească? Va reuși Bronwyn, în sfârșit, să-și deschidă sufletul în fața lui Stephen?
Târziu, Bronwyn recunoaște față de ea însăși că își iubește soțul; târziu, înțelege că a capitula în fața iubirii nu înseamnă a se pierde pe sine. Va mai avea vreo șansă la iubirea lui Stephen?
Din păcate destinul este prea crunt! Răpirea lui Bronwyn și a lui Mary, sora fraților Montgomery, de către Roger Chatworth – pe care l-am întâlnit și în „Promisiuni de catifea” – vor declanșa un cumul de întâmplări tragice care vor determina acțiunile viitoare ale fraților Montgomery si nu numai.
Liniștea tuturor este distrusă. Viața și moartea se întrepătrund provocând răni adânci în sufletele tuturor. Uniți de durere, cele două clanuri – Montgomery și MacArran – vor învăța să se accepte, vor lăsa deoparte orgoliile, vor lupta împreună pentru un viitor mai bun.
Narată la persoana a treia din perspectiva lui Bronwyn și a lui Stephen, acțiunea te poartă pe meleagurile sălbatice, dar mirifice, ale Scoției, unde eroii noștri vor învăța că ura poate distruge sufletul, dar iubirea și iertarea îți pot aduce eliberarea, că aparențele pot fi înșelătoare, că o luptă pierdută azi poate fi un război câștigat mâine, că familia adevărată înseamnă mult mai mult decât un nume.
De ce sunt răpite Bronwyn și Mary? Ce legătură este între Roger Chatworth și familia Montgomery? Ce măsură extremă va lua Stephen pentru a o „supune” pe Bronwyn? Care va fi reacția acesteia? Rămâne să descoperiți singuri citind cartea!
Mi-a plăcut la nebunie povestea de iubire dintre apriga Bronwyn și fermecătorul Stephen. Dacă pe Bronwyn îmi venea să o zgâlțâi puțin, pe Stephen l-am adorat. Relația celor doi este plină de năbădăi. Ciocnirile lor sunt mereu cu scântei 😃. Indiferent dacă se ceartă sau se iubesc, o fac cu pasiune și vâltoare. Împreună sunt adorabili!
Vă recomand cu căldură această carte care, de la prima și până la ultima filă, stârnește un iureș de emoții. 😍 💝

 

3. Cântecul de catifea

În ”Cântecul de catifea” autoarea conturează o poveste caldă, emoționantă și delicioasă, eroii principali au caractere puternice, luptă pentru supraviețuire, dar mai ales pentru iubire și, nu în ultimul rând, avem parte de un amalgam de emoții, de frumusete, eleganţă, senzualitate si erotism.
Raine Montgomery și Alyxandria Blackett – eroii acestei povești – sunt două firi diametral opuse, dar unite de același simț al dreptății și onoarei. Pe cât este el de dur, pe atât este ea de gingasă, pe cât este el de arogant, pe atât este ea de caldă!!! Încăpățânarea și impulsivitatea, însă, sunt punctele lor comune 😃. Tot ele le vor aduce disensiuni, le vor crea probleme și le vor produce multă amărăciune.
Din „Iubire de catifea” știm că moartea lui Mary, sora fraților Montgomery, a declanșat o avalanșă de acțiuni care vor provoca mult haos în viețile tuturor, dar mai ales, durere și tristețe. Inclusiv Raine care, din dorința de a råzbuna moartea surorii, face un gest extrem, de înțeles pentru oricine, mai putin pentru regele Henry provocând furia acestuia. Astfel, acesta este declarat trădător fiind nevoit să se ascundă pentru a nu fi prins și deposedat de pământurile sale. Ascunzătoarea lui este chiar în inima uneia dintre pădurile regelui, plină de „capcane” dacă nu știai pe unde să calci. Dar ce făcuse Raine de stârnise mânia regelui? Rămâne să descoperiți singuri atunci când veți citi cartea 😉.
Viața nu este întotdeauna dreaptă. Nu întotdeauna obținem ceea ce ne dorim, iar nedreptățile sunt la tot pasul. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI – lea, nobilii aveau putere de viață și de moarte asupra supușilor lor, astfel că multe nelegiuiri erau înfăptuite de aceștia fără a fi pedepsiți. Puteau lua cu forța tot ce își doreau, chiar și dintr-o simplă toană.
Nu face excepție nici Pagnell Waldenham, fiu de conte, un tânăr cunoscut pentru urâțenia sa sufletească, temut pentru toate nelegiuirile efectuate. Din păcate, victimă îi cade și Alyxandria Blackett, o tânără fermecătoare, ingenuă, hărăzită cu un dar minunat – o voce dumnezeiascå – har ce îi va aduce satisfacții, dar și multe necazuri . Prin vocea sa, Alyxandria aduce fericire, seninătate și liniste sufletească celor din jur, dar mai ales tatălui său, un avocat bătrân și sărac, fiind lumina vieții sale.
Întâlnirea cu tânărul conte Waldenham, va fi una fatidică. Acesta încearcă să o violeze, dar Alyxandria reuseste sa scape. Urmarea? Tanarul conte îi ucide tatăl. Răzbunarea acestuia nu se oprește, din pacate, aici. Tot ce își dorește acum este să o vadă în ștreang pe mica „vrăjitoare” . Astfel, contele Waldenham – senior – o acuză de „erezie, vrăjitorie și hoție” pentru simplu motiv că „fata s-a folosit de vocea-i satanică pentru a-i ademeni fiul și când acesta a încercat să-i reziste, ea a profanat biserica.”
Cu ajutorul preotului din sat – cel care i-a călăuzit pașii în tainele muzicii – Alyxandria reușește să fugă ascunzându-se în inima pădurii, acolo unde nimeni, cu capul pe umeri, nu avea curajul să intre.
„- Te vor găsi vinovată și te vor spânzura cu siguranță. Acum pleacă și așteaptă – mă la marginea pădurii regelui. Am să vin la noapte și sper să născocesc un plan pe care să îl putem folosi. Acum du-te, Alyx…grăbește-te! Și ai grijă să nu te vadă cineva.”
(…)
” Ajunsă în pădure, se așeză sub un copac, obosită și îndurerată, neputând înțelege sau crede ceea ce se întâmplase în ultimele două zile. „
Din păcate, problemele fetei nu se termină aici. Deși a trăit într-o sărăcie lucie, muzica i-a îmbogățit viața. Pană atunci nu a știut ce înseamnă să trăiești cu adevărat. A crescut într-o bulă protectoare, tatăl și preotul satului ocrotind-o, iar muzica acompaniind-o. Moartea părintelui iubit și fuga de acasă vor însemna atât sfârșitul unei vieți, dar și un nou început. Până va realiza acest lucru, însă, va trece ceva timp și….îl va întâlni pe cel care îi va readuce zâmbetul pe buze, dar îi va provoca și multă suferință: Raine Montgomery, „regele proscrișilor”, „un bărbat bine făcut, musculos, cu pieptul acoperit de păr negru și des”, cu „ochi pătrunzători și adânci sub sprâncenele negre și groase.”
Întâlnirea celor doi este comică în condițiile în care Raine nu știe că se află față în față cu o tânără inocentă 😃. Cum așa? Alyxandria este nevoită să își ascundă chipul și trupul sub straie de băiat, altminteri viața sa ar fi fost în pericol. Deghizarea ei este necesară, mai ales că pe numele său se pusese și o recompensă ☹️. Nici acasă, dar nici aici în inima pădurii, alături de tâlhari, criminali și prostituate, nu ar fi avut șanse de supraviețuire.
Dacă Raine are o atitudine deschisă de la început, Alyxandria – Alyx, pe numele nou – își arată ura fără rezerve. De ce? Pentru ea, Raine este un alt nobil plin de superioritate, cu drept de comandă și viață asupra supușilor săi, un ticălos asemeni tânărului conte Waldenham.
„Raine puse mâna pe umărul ei, dar trupul fetei reactionă imediat în fața acestui om care întruchipa tot ceea ce ura ea mai mult pe lume.
– Ia mâna de pe mine! mârâi ea, observând privirea mirată de pe chipul lui frumos, înainte de a se prinde cu mâinile de şa, ca să nu cadă. Calul sări în lături, iar Alyx se împiedică, reușind cu greu să descalece.
– Acum, dacă ai terminat, spuse Raine cu o voce care curgea parcă pe lângă ea, ca mierea, poate o să aflăm și noi câte ceva despre tine.
-Asta-i tot ce trebuie să știi despre mine, nobile, șuieră ea, scoțând pumnalul și îndreptându-l spre el, în ciuda convingerii lui Raine că ea era un nimic, în timp ce el era un dar al lui Dumnezeu pe pământ. Uimit de ostilitatea băiatului, Raine fu luat prin surprindere în fața micului pumnal îndreptat spre el și de-abia avu timp să sară în lături. Pumnalul nu îl înjunghie în inimă, dar îi zgârie brațul.”
Din acest moment asistăm la un spectacol ilar din care nu lipsesc replicile ironice, spumoase, răbufnirile pline de patos 😍. Interacțiunea dintre cei doi amuză cu atât mai mult cu cât cititorul știe cine este Alyx, pe când Raine nu 😉.
Ironic sau nu, Alyx se simte tot mai atrasă de Raine, caracterul său nărăvaș, impetuos, cucerind-o treptat. Ce simte Raine??? De parcă nu ar fi avut destule probleme cu ceata lui pestriță de proscriși, încercând să-i țină sub control, acum încearcă să-și țină în frâu și… pornirile. Alyx trezește în el multe simțăminte deși nu ar trebui. Dar inteligența, simțul practic, spiritul de observației și… o noapte „fierbinte” îl fac pe Raine să realizeze că scutierul său pipernicit este, în realitate, o fată 😃. Odată aflat adevărul, credeți că Raine o va menaja? În niciun caz!!!
„- Alyx, spuse Raine, fără a-și da măcar osteneala să se uite la ea, te-ai antrenat azi? Ești și așa destul de slăbănog, chiar vrei să ajungi piele și os?”
Raine, un bărbat plin de vervă și cu sânge fierbinte nu-și poate ascunde atracția la nesfârșit. Niciunul, de altfel, nu poate pune stavilă pasiunii. Dar sunt nevoiti să își țină dragostea ascunsă de ochii celor din jur.
Viața continuă să îi pună la grea încercare. Inclusiv pe cititori Emoji🤦‍♀️. Dacă Alyx se maturizează, transformându-se dintr-o ființă firavă într-una puternică, păstrându-și, în același timp, senzualitatea și frumusețea sufletească, Raine devine enervant, trufaș și orgolios peste măsură. Se îndepărtează de femeia iubită, preferând compania celor nevoiași și condamnați de soartă. Dorința de răzbunare și simțul onoarei exacerbat îi întunecă sufletul și mintea. Preferă să o piardă pe Alyx în loc să-și recunoască greșelile. Nici frații săi nu reușesc să îl aducă pe drumul cel bun. Ce se întâmplă între cei doi îndrăgostiți de ajung să stea separați? Va reuși Alyx acolo unde au eșuat frații Montgomery? Ce sacrificiu va face aceasta pentru a-l salva pe Raine de mânia regelui? Va învăța Raine lecția umilinței și a modestiei? Citiți cartea! Emoji
„- Scuteşte-mă, te rog, de mila asta față de propria-ți persoană, spuse ea printre dinți. Bietul lord Raine s-a înduioșat îndrăgostindu-se de o femeie din popor. Iar când ea a făcut tot posibilul să-l scape de mânia regelui, el a renegat-o, considerând că femeia depășise limitele stării ei sociale… tu faci pe martirul și nu asculți de nimeni. Nu vrei să recunoști că ai greșit și crezi că numai tu ai simțul onoarei.”
Mi-a plăcut de Alyx! A știut să îi țină piept lui Raine, l-a iubit necondiționat, a preferat să-și sacrifice liniștea sufletească pentru viața bărbatului iubit, a suferit, dar nu și-a pierdut speranța. Toți văd și înțeleg acțiunile ei, numai Raine este orb.
Narată la persoana a III-a din perspectiva Alyxandriei și a lui Raine, acțiunea din”Cântecul de catifea” curge lin, mai ales în prima jumătate a cărții, urmând să se amplifice  tot mai mult, autoarea reușind, astfel, să mențină atenția cititorului, să se joace cu stările sale. Întâlnim același stil plin de sensibilitate și căldură, ne plimbăm prin locuri sălbatice, dar frumoase, cunoaștem mici frânturi din istoria Angliei – anul 1502 – și, nu în ultimul rând, ne bucurăm de compania seducătorilor frați Montgomery 🤩.
Vă recomand cu drag acest hystorical-romance ce cucerește treptat, cu doi eroi impetuoși, încăpățânați, dar sufletiști, cu multă tristețe, dar și umor, gingășie și pasiune. Am râs, am oftat, m-am întristat, m-am și enervat – din cauza lui Raine, desigur 😉! – dar, la final m-am bucurat.

 

4. Îngerul de catifea

În ”Îngerul de catifea” vom face cunoștință cu Miles care – vă asigur!! – este la fel de delicios și cuceritor ca și ceilalți.
Printr-o conjunctură deloc întâmplătoare, Miles are parte de surpriza vieții lui 😍: îi este oferit drept cadou… un covor!!! 😛 Ce poate fi atât de deosebit la un astfel de dar? Nimic! Dar marea lui surpriză se află chiar în interiorul acestuia: „o femeie goală, cu ochii închiși, cu gene lungi care-i atingeau obrajii de o culoare delicată, cu părul lung de culoarea mierii, înfășurat în jurul ei acoperindu-i mijlocul și șoldurile.” Aparent, scena este hilară, dar toți cei prezenți sunt năuciți, chiar subjugați, mai ales Miles, de ceea ce li se relevă în fața ochilor.
Dar cine este această făptură, frumoasă și delicată în același timp?
Elizabeth este singura fiică a familiei Chatworth, cea care de ani de zile duce un război aprig cu familia Montgomery, război ce a lăsat răni adânci și multă ură în sufletele membrilor acestora. Deși nu l-a întâlnit față în față până acum, Elizabeth auzise atât de multe despre Miles, mai ales despre femeile cucerite și abandonate, dar și bastarzii săi, încât ura ei, inoculată și de către fratele Roger și cumnata Alice, este și mai mare, acum.
„Montgomery!
Numele îi răsuna în urechi. Acest nume părea să fie cauza tuturor spaimelor și ororilor din viața ei. Un Montgomery o făcuse pe cumnata ei să-și piardă frumusețea și, odată cu ea, își cam pierduse și mințile. Un Montgomery fusese cauza dizgrației în care căzuse fratele ei mai mare și cauza dispariției fratelui ei Brian. Și tot un Montgomery fusese, indirect, cauza capturării ei. „
„Dintre cei patru Montgomery, Elizabeth știa că mezinul, care avea doar douăzeci de ani, cu numai doi ani mai mare decât ea, era și cel mai rău. Chiar și în mănăstirea în care își petrecuse ultimii șapte ani auzise diverse povești despre Miles Montgomery.
Auzise că-și vânduse sufletul diavolului când avea șaisprezece ani și de aceea avea o putere drăcească asupra femeilor.”
Ceea nu știe Elizabeth este că tocmai această „putere drăcească” a lui Miles o va dezarma, o va face să se predea complet sub privirea lui încărcată de iubire și pasiune și în îmbrățișarea sa caldă.
Nu doar Miles are parte de surpriza vieții lui, ci și Elizabeth. Întâlnirea cu acesta, în împrejurări atât de umilitoare pentru ea, va fi ca o palmă dată de soartă. Ani în șir a fost dominată de ură, una alimentată cu fapte inventate sau răstălmăcite fără jenă de cel pe care îl iubea enorm, fratele Roger, iar acum, tocmai această ură i se întoarce împotrivă. Refuză să vadă dincolo de această dușmănie, orgoliul orbind-o complet.
Dar Miles vede dincolo de atitudinea trufașă a lui Elizabeth, direct în inima ei. Simte că această minunată făptură duce în suflet o mare durere și tristețe de aceea este hotărât să o ” supună” cu blândețe, răbdare, înțelegere și multă iubire. Da! Miles a fost cucerit de nărăvașa Elizabeth încă din primul moment. În ciuda urii afișate față de el, Miles simte că Elizabeth Chatworth este o femeie pasională. Iar el iubește femeile pasionale. 😍
Se spune că în dragoste și în război orice este permis. 😉 De acest lucru se folosește și Miles pentru a doborî „barierele” emoționale ale femeii iubite. Cum? Folosindu-se, cu viclenie, de slăbiciunea lui Elizabeth – dragostea pentru copii – aspect descoperit întâmplător… sau nu 🙂😉 .
” – Vreau să trimiți câțiva oameni la domeniul meu din nord. Să mi-l aduci pe Kit.
– Pe fiul tău? întrebă Sir Guy.
– Da, pe fiul meu. Și pe doica lui. Nu! Dacă mă gândesc mai bine, să-l aducă doar pe el, dar cu o gardă puternică. Lady Elizabeth îi va fi doică.
– Lady Elizabeth iubește copiii, așa că ne vom petrece împreună timpul cu unul din copiii mei. Dacă nu pot să-i cuceresc inima într-un fel, o fac în alt fel.”
Și din acest moment începe un dans al seducției ce îți ia răsuflarea. Cu răbdare, dar și încăpățânare, Miles îi arată lui Elizabeth ce înseamnă iubirea, o înconjoară cu zâmbet și căldură sufletească, îi îndrumă pașii spre vindecare. Elizabeth depune armele, primește totul fără regrete, pentru prima dată simțind că trăiește cu adevărat. Miles i-a schimbat viața, i-a însuflețit-o!
” Dragoste și râs, se gândea ea. Asta adusese Miles în viața ei.”
Doar că trecutul nu le dă pace. Îi ajunge din urmă. Acum, mai mult ca niciodată, fratele ei, Roger, vrea să se răzbune, îl vrea mort pe Miles. Iar cheia răzbunării lui este chiar sora sa, Elizabeth.
Ce se va întâmpla în continuare, care sunt împrejurările care au dus la întâlnirea, comică și umilitoare în același timp, dintre Elizabeth și Miles,cum reușește Roger să îi despartă pe aceștia, dar și urmările acestui fapt, ce surprize nebănuite le mai rezervă viitorul – pentru că vor fi destule 🤩 – rămâne să descoperiți singuri când veți citi cartea.
Pe mine m-a cucerit! Stilul autoarei este simplu, dar plin de căldură, iar narațiunea, relatată la persoana a III a din perspectiva celor doi îndrăgostiți, curge lin, transmițând foarte bine atmosfera acelor timpuri – anul 1502 – și mentalitatea oamenilor, lupta lor pentru supraviețuire, pentru onoare, zbuciumul lor sufletesc, indiferent de rangul social.
„Îngerul de catifea” de Jude Deveraux este o poveste de dragoste șugubeață, dar și profundă. Ne vorbește despre ură, orgoliu, invidie, dar mai ales despre iubire și familie. Toate trec mult mai ușor în viață dacă sufletul îți este încălzit de iubire, iar familia îți oferă împlinire.
Aceasta este lecția pe care Elizabeth o va învăța de la Miles și de la familia acestuia. Pentru că frații Montgomery și soțiile lor, curajoase și exuberante, le vor fi aproape, la bine, dar și la greu. Viața poate fi frumoasă și cu soare, dar și cu ploi și fulgere.
„Îngerul meu care mi-a fost promis, șopti el. Îngerul meu de ploaie și de fulger.”
Frumoase cuvinte! Din dragoste! Cu dragoste! Pentru dragoste!

Cărțile autoarei Jude Deveraux pot fi comandate pe libris.ro, elefant.rolibrarie.net, carturesti.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Jude Deveraux

Recenzii și prezentări cărți historical-romance

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII

About Author

12 comentarii

  1. O recenzie superbă a seriei! ❤ Mi-am reamintit-o cu mare plăcere, iat acum vreau să o recitesc! Mulțumesc pentru tentație! ❤

  2. Splendida recenzie a seriei si o recomandare de top, s-a vazut ce mult ti-a placut! E o serie intr-adevar superba. Felicitari, Mirela!

  3. Daniela Balan on

    O serie superbă și o recenzie pe măsură! Felicitări ❤️ Și mie mi-au plăcut foarte mult cărțile !

Spune-ți părerea!