Delicatese Literare
Serii

Seria Lucky Harbor de Jill Shalvis – romantism, umor și multă căldură

Seria Lucky Harbor de Jill Shalvis

Jill Shalvis este autoarea unui număr impresionant de bestselleruri, majoritatea regăsindu-se în topurile de bestelleruri ale New York Times. De asemenea, a fost nominalizată de mai multe ori pentru câştigarea prestigiosului premiul RITA al Asociației Scriitorilor de Romane de Dragoste din America și pentru distincția National Readers Choice.

Autoarea a câştigat premiul RITA în anul 2011 pentru romanul Irezistibil (Simply Irresistible) şi în anul 2015 pentru romanul Un sărut pentru o viață (It’s in His Kiss), fiind finalistă în acelaşi an şi pentru romanul Un sărut pentru o viață (It’s in His Kiss), toate din seria Lucky Harbor.

Toate cărțile din această serie sunt extrem de romantice, plină de umor și căldură, despre puterea vindecătoare a iubirii, miracolul celei de-a doua șanse, noi începuturi, curajul de a lupta pentru ceea ce îți dorești, relații de familie, prietenie sinceră și solidaritate umană, lăsându-te cu o stare de bine la sfârșit.

Acțiunea fiecărei cărți se petrece în micul orășel Lucky Harbor, de un farmec aparte și care te cucerește prin atmosfera lui. Acolo toată lumea cunoaște pe toată lumea, fiecare se simte îndreptățit și chiar dator să se amestece în viața celorlalți, bârfele circulă cu repeziciune și nici un secret nu rămâne mult timp ascuns.

Seria este grupată în patru părți, fiecare parte fiind alcătuită din 3 cărți ale căror personaje principale sunt legate între ele:

1. Irezistibil, Dorința inimii și Îndrăgostită nebunește – personajele feminine principale sunt, în ordine, Maddie, Tara și Chloe – trei surori care se reunesc după mulți ani prin forța împrejurărilor în micul orășel Lucky Harbor. Partenerii acestora sunt buni prieteni între ei – Jax – primarul orașului și proprietar al barului ”Coliba iubirii”, Ford – coproprietar alături de Jax la barul ”Coliba iubirii” și Sawyer – șeriful orașului.

2. Noroc în dragoste, În sfârșit, iubirea și O veșnicie și o zi – personajele feminine principale sunt, în ordine, Mallory, Amy și Grace – trei bune prietene care s-au cunoscut într-o zi furtunoasă și au creat clubul ”dependentelor de ciocolată”. Partenerii acestora sunt buni prieteni între ei – Ty – un agent sub acoperire, Matt – pădurarul orașului și Josh – un medic foarte competent.

3. Numai tu, Mereu în gândul meu și Once in a Lifetime – personajele feminine principale sunt, în ordine, Ali, Leah și Audrey – trei bune prietene care au afaceri în aceeași clădire – o florărie, o patiserie și o librărie. Partenerii acestora sunt buni prieteni între ei – Luke – un polițist sexy, Jack – comandantul pompierilor și Ben, vărul lui Jack.

1. Irezistibil – Simply Irresistible – 2010
2. Dorința inimii – The Sweetest Thing – 2011
2.4. Heating Up the Kitchen: Recipes with Love from Lucky Harbor – 2011
2.5. Small Town Christmas – 2011
3. Îndrăgostită nebunește – Head Over Heels – 2011
4. Noroc în dragoste – Lucky in Love – 2012
5. În sfârșit, iubirea – At Last – 2012
6. O veșnicie și o zi – Forever and a Day – 2012
6.5. Under the Mistletoe – 2012
7. Numai tu – It Had to Be You – 2013
8. Mereu în gândul meu – Always On My Mind – 2013
8.5. A Christmas to Remember – 2013
9. O dată-n viață – Editura Litera – Once in a Lifetime – 2014
10. Un sărut pentru o viață – Editura Litera – It’s in His Kiss – 2014
11. Bun venit, iubire! – Editura Litera – He’s So Fine – 2014
12. Prima și ultima dragoste – One in a Million – 2014
12.5. Merry Christmas, Baby – 2014

 

1. Irezistibil (Simply Irresistible)

”Irezistibil” este o carte delicios de amuzantă (am râs în hohote la anumite pasaje) dar și extrem de romantică, plină de căldură, despre miracolul celei de-a doua șanse, noi începuturi, curajul de a lupta pentru ceea ce îți dorești, relații de familie care se leagă după mulți ani, secrete dezvăluite și solidaritate umană, lăsându-te cu o stare de bine la sfârșit.

Maddie Moore este o tânără de douăzeci și nouă de ani, aflată la un moment de cotitură al vieții. Se despărțise în urmă cu șase luni de iubitul ei abuziv, căruia îi tolerase ani de zile episoade de brutalitate în care el o lovea din senin, până ce ajunsese să își piardă demnitatea și respectul de sine. După ce își găsise în sfârșit curajul pentru a-l părăsi, soarta îi dăduse o nouă lovitură în momentul în care fusese concediată de la serviciul de la casa de producție din Los Angeles, unde muncise ca o sclavă până atunci, șefii neputându-i tolera izbucnirea de revoltă când îi turnase fostului ei iubit, avocatul de succes al firmei, cafeaua fierbinte în poală.

Pentru a nu se lăsa pradă depresiei și lipsei de perspective, Maddie se hotărăște să preia moștenirea dată de libertina ei mamă Phoebe – un han dărăpănat din orășelul Lucky Harbor, de pe malul Pacificului, pe care aceasta i-l lăsase prin testament ei și celorlalte două surori ale sale, cu rugămintea ca acestea să îl administreze împreună. Din păcate, Maddie nu era prea apropiată de surorile ei, pe care le cunoștea prea puțin, fiecare având un alt tată, în custodia căruia fuseseră trecute fiecare, mama lor fiind o fire boemă, simpatizată de toți cei care o cunoscuseră, dar incapabilă să-și asume responsabilitatea creșterii propriilor copii.

La intrarea în micul orășel Lucky Harbor, Maddie este vrăjită de peisajul superb și, neatentă, este cât pe ce să dea peste un motociclist. Era musculos și lat în umeri, înalt, arătos, cu părul ondulat și ochi pătrunzători de culoarea caramelului topit, și surprinzător de calm pentru un om care era cât pe ce să fie spulberat de o mașină. Intimidată de el și simțind un fior cu totul neașteptat în preajma lui, ținând cont că luase hotărârea să renunțe pentru totdeauna la bărbați, încearcă să scape de el, prefăcându-se că are un apel pe telefonul aflat pe vibrații, la care răspunde și spune unui interlocutor că va ajunge imediat. După nici un minut, telefonul începe să sune de-adevăratelea.

”- Cred că te-a sunat cineva pe bune, remarcă el, cu o notă inedită în voce. Poate cu mai mult umor, dar mai degrabă cu uimire că fusese cât pe ce să fie călcat de o puicuță din LA, handicapată din punct de vedere social.”

Reușește să găsească drumul spre han, îndrumată de Lucille, proprietara unei galerii de artă, o femeie îmbrăcată într-un trening roz țipător, care putea avea orice vârstă între cincizeci și optzeci de ani. Aceasta o întreabă cu amabilitate care dintre surori este – Copilul rebel, Magnolia de oțel sau Șoricelul. Maddie își dă seama cu tristețe că ea era ”Șoricelul”, poreclă de care își promite în gând să scape. Este amuzant să vezi pe parcursul acțiunii cum își alegea în gând un personaj puternic dintr-un film și se gândea să acționeze întocmai ca acela, plină de curaj și sigură pe ea. Lucille îi dă un caiet de rețete lăsat de mama ei, unde erau de fapt tot felul de sfaturi de viață pentru fiicele ei, nostime dar, în același timp, cu mult tâlc.

Ajunsă la han, Maddie le găsește pe cele două surori – Chloe, ”Copilul Rebel” de douăzeci și patru de ani, o roșcată superbă, plină de energie, temerară și fără stare, în ciuda faptului că trebuia să poarte în permanență asupra sa un inhalator pentru astm, și Tara, ”Magnolia de oțel” de treizeci și patru de ani, o brunetă sexy, cu un taior sobru și elegant ce îi punea în evidență corpul lucrat și cu un zâmbet protocolar pe față.

De la început este evident că cele trei au planuri diferite în privința hanului. În timp ce Maddie ar fi dorit să îl renoveze și să îl păstreze, administrându-l împreună așa cum își exprimase dorința mama ei, Tara pare nerăbdătoare să îl vândă cât mai repede, pentru a se întoarce la soțul ei sexy ce se ocupa de curse de mașini și la slujba ei de conducere într-o companie importantă din Dallas. Chloe pare nehotărâtă, nedorind pe moment să încline balanța într-o parte sau alta.

Dorind să-și adune gândurile, Maddie se duce să se plimbe și ajunge la un bar unde, încercând să vadă numele acestuia – Coliba iubirii, se dă un pas în spate și dărâmă o motocicletă peste care cade grămadă și ea, dar este ridicată de două mâini mari și se trezește uitându-se în aceeași ochi pătrunzători de culoarea caramelului, în care se citea uimirea.

”- Te superi dacă te întreb ce ai cu motocicleta mea?

– Bine, am greșit, recunoscu ea. Dar îți jur că n-am nimic cu tine sau cu motocicleta ta.

– Atunci trebuie să mi-o dovedești.”

Motociclistul sexy o ia de mână și o duce în bar, unde nimeni nu părea să bea de supărare, toți părând fericiți. Află că îl cheamă Jax Cullen și… cam atât, dacă nu punem la socoteală cuvintele prietenului lui Ford, barmanul și coproprietarul barului, supărat că Jax nu se întrerupea din conversația cu Maddie să îi completeze lui un sudoku care îi era necesar pentru a vrăji o puicuță de la bar.

”- Sper că ai aflat deja că băiatul ăsta are ceva farmec. Da’ ți-a zis că în prima clasă de liceu l-am poreclit Hugh pentru renumita lui colecție de materiale pornografice? Avea mai multe reviste decât poți găsi pe eBay. Și pesemne ți-a spus că nu-și mai poate scrie numele în zăpadă, pentru că, ultima dată când a făcut-o, s-a ales cu hernie, încercând să facă litera X de la sfârșitul numelui său? Ford se răsuci spre Motociclistul Sexy și îl bătu încet pe spate. Ți-am făcut-o. Acu’ nu mai ai nici o șansă s-o vrăjești, așa că vezi de sudoku ăla – mi-ești dator.”

Maddie făcu ceva ce nu mai făcuse de săptămâni bune: pufni în râs. După o conversație relaxată, Jax o conduce la han dar nu cu motocicleta, ci într-un jeep roșu, cu o explicație simplă – să-i fie ei mai cald. La despărțire se sărută cu el, simțind senzații de mult uitate și pe care credea că nu le va mai experimenta vreodată.

”Ea închise ochii, savurând plăcerea pe care i-o dăruia. Săruta atât de bine, iar parfumul lui, mângâierile, dorința de i se revărsa din trup – toate se combinau, așa că nu se putea lipsi de această clipă. Avea nevoie de ea. O merita. Își plimbă mâinile pe fiecare parte din trupul lui la care ajungea, lăsându-se pătrunsă de geamătul aprobator care îi ieșea lui din gâtlej.”

Surorile ei sunt uimite observând-o de la fereastră cum se săruta cu un necunoscut. După ce se tachinează reciproc, cele trei încep să se simtă tot mai bine împreună, găsind afară un pin căzut și decorându-l ca pe un pom de Crăciun, care urma să fie peste trei săptămâni, cu luminițe în formă de ardei iuți și cu tot felul de poze cu bărbați găsite într-o revistă. După ce beau împreună mai multe pahare de vin, ajung la un armistițiu. Convin toate să renoveze hanul și să ia o hotărâre finală după anul nou. Bucuroasă de răgazul primit, Maddie dă imediat telefon la firma locală de renovări, al cărui număr îl găsise în ziar, și lasă un mesaj în care spune că dorește un specialist care să se apuce de treabă cât mai devreme a doua zi.

Dimineața, Maddie se trezește complet mahmură, cu o durere de cap cumplită, auzind niște bătăi în ușa din față. Deschide ușa, îmbrăcată într-un tricou pe care scria Bite me (mușcă-mă) și îl vede pe Jax. Hotărâtă să se țină de planul inițial, de a renunța la bărbați pentru totdeauna, începe să-i explice că tot ce fusese seara trecută a fost o greșeală care nu trebuia să se mai repete.

”De fapt, ar trebui să știi.. Trase adânc aer în piept. Am renunțat la bărbați.

La auzul acestor vorbe, el ridică o sprânceană.”

”- E adevărat. La început, am vrut să renunț la avocați, dar ar fi fost o dovadă de imaturitate – și ar fi însemnat să-i exclud numai pe ei…”

”Îmi pare rău dacă ai făcut tot drumul ăsta sperând că se va repeta ce a fost aseară, dar nu va fi așa.

Nu mai spuse nimic, deoarece nu știa dacă nu cumva o asculta Cel de Sus, gata s-o trăsnească pe loc.” 

Uluită că el nu zicea nimic, doar se uita la ea amuzat, se uită în sfârșit mai atentă la el și la felul cum era îmbrăcat – cu un hanorac cu glugă ce avea brodat pe el numele JC Builders, iar în plus avea și o ruletă și un blocnotes. După ce depășește momentul de jenă, se interesează dacă este adevărat ce scria în reclama din ziar că poate să restaureze orice.

”- Te pricepi și la restaurarea hanurilor de o sută de ani, decorate în stil tradițional, cu rațe și cocoși?

– Cocoșii și rațele nu-s o problemă. Vacile ar fi o noutate pentru mine. Și m-am specializat în restaurarea clădirilor așa cum au fost în perioada lor de glorie.

Se întreba dacă acest talent al lui se extindea și la ființele umane, poate și la acelea care nu trecuseră niciodată prin perioade de glorie.”

Odată angajat pentru restaurare, atracția între Maddie și Jax crește în permanență, cei doi ajungând la un moment dat să facă dragoste cu pasiune. El nu dorea să o forțeze în vreun fel, așa că îi spune că trebuie să fie sigură că își dorește acest lucru.

”- Dacă te gândești cumva să te oprești aici, am să fiu nevoită să te forțez.” 

Totuși, după momentul fierbinte petrecut împreună, Maddie dă înapoi, speriată de implicarea într-o relație. Jax își dăduse seama din mici gesturi că fusese abuzată, mai ales când el dorise doar să-i aranjeze o buclă, iar ea se ferise brusc, ca și cum se temea să nu fie pălmuită. Își dă seama că trebuie să-i câștige încrederea încetul cu încetul, așa că îi lasă suficient timp și spațiu pentru a se convinge singură de prioritățile sale. Mai mult, cu orice risc, își dă seama că trebuie să-i mărturisească ceva – era avocat, iar până să se întoarcă în Lucky Harbor a locuit în Seattle, unde a practicat dreptul. Jax renunțase la cariera sa în momentul în care un client plin de bani încercase să obțină divorțul nelăsându-i nimic fostei soții, o persoană naivă și nevinovată. În momentul în care încercase să o prevină, aceasta, în loc să acționeze, clacase și se sinucisese. Scârbit de clienții pentru care lucrase, Jax renunțase la tot și revenise în Lucky Harbor, unde își investise eficient banii în tot felul de afaceri locale – era coproprietar al barului împreună cu Ford, își făcuse firma de renovări, iar în plus mai era și primarul orașului.

Maddie păstrează un timp răceala în relația cu Jax, dar la sărbătoarea anuală a creveților, unde cel care ghicea cel mai bine câți creveți au fost pescuiți avea privilegiul de a-l săruta pe primar, câștigătoarea este declarată Maddie, deși ea nu pusese nici un bilet în urnă. Misterul se lămurește repede, Chloe și Ford puseseră câte cincizeci de bilete fiecare în urnă pe numele lui Maddie iar Sawyer, șeriful orașului, celălalt bun prieten al lui Jax, pusese o sută, justificându-se că lupta pentru o cauză bună. Cea mai dezamăgită era Lucille.

”- Eu am pus la tombolă o sută de bilete cu numele meu, strigă Lucille, citindu-i-se dezamăgirea pe față. La naiba! Poate anul viitor…”

Sărutul este intens, iar Jax are o dificultate ”tehnică” de a se despărți de ea, moment în care ea îl ajută enorm, șoptindu-i:

”- Gândește-te că ar fi putut fi Lucille în locul meu, îi susură ea.”

În continuare, surorile încep să lege o relație din ce în ce mai apropiată una cu cealălaltă. Glumesc împreună și își fac confidențe, dovedindu-se că multe lucruri nu erau așa cum păreau la prima vedere, Tara nu avea nici pe departe viața perfectă pe care o afișa, deși, după cum se va vedea la final, nu toate secretele au fost dezvăluite pe moment.

Un moment haios are loc în momentul în care Maddie se hotărăște să testeze teoria Tarei cu privire la uscătorul de rufe după ce pusese adidașii în el.

”Apucă strâns marginile mașinii când aceasta începu să se învârtă din nou. Tara avea dreptate. Chestia avea un ritm grozav. Optsprezece minute mai târziu, simțindu-se străbătută de un val de plăcere, se rezemă de perete. Cu ochii închiși, stătea acolo încercând să-și recapete suflul.”

În fine, nu era la fel de bine ca atunci când era cu Jax… dar o relaxase. Și tocmai atunci îl observă pe Jax care intrase înăuntru și se uita atent la ea. Maddie încearcă să facă o mutră nevinovată, ca și cum era cel mai natural lucru să stai pe o mașină de uscat când aceasta mergea, dar Jax nu a fost păcălit nici o secundă.

”- Ai făcut o expediție pe cont propriu, Maddie?”

Momentul era memorabil, iar Jax avea să-i mărturisească ulterior că nu și-ar fi închipuit niciodată că ar putea fi gelos pe un ciclu de uscare.

Sunt multe alte momente și replici amuzante în carte, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri.

Răbdarea, bunătatea, generozitatea, tandrețea și iubirea necondiționată pe care i-o poartă Jax dau roade, iar Maddie coboară încetul cu încetul toate barierele pe care și le ridicase pentru a se proteja de cei din jur în fața lui. Ceea ce simte pentru el n-a simțit pentru nimeni, niciodată.

”El era totul pentru ea. Acesta era adevărul simplu și înspăimântător.”

Finalul aduce noi dezvăluiri, inclusiv identitatea finanțatorului misterios al împrumutului lor. De asemenea, Tara are un secret tulburător, pe care își găsește în sfârșit curajul de a-l mărturisi surorilor ei. Soarta le dă o nouă lovitură în momentul în care un incendiu izbucnește la han chiar în ziua de Crăciun. Timpul petrecut împreună, faptul că și-au dezgolit sufletul una față de celelalte le-au apropiat însă foarte mult pe surori, care sunt hotărâte acum să lupte și să îndeplinească visul mamei lor – acela de a reface și conduce hanul împreună.

”- Ai venit aici ca o învingătoare, Maddie. Poate ai pierdut o rundă sau două, dar erai în picioare. Vrei să rămâi în Lucky Harbor? Luptă pentru asta. Vrei o relație cu surorile tale? Luptă pentru asta.

– Dar tu? O relație cu tine?

Se dădu înapoi ca să-i privească fața, de parcă ar fi încercat să-și întipărească trăsăturile ei în minte. Când vorbi, vocea lui era gravă și plină de emoție.

– Sunt deja al tău. Mereu a fost așa. Tot ce trebuie e să pășești în ring.” 

”Uitându-se la el, își văzu viitorul și simți cum toată durerea din inimă îi dispărea.

– Aparțin acestui loc, îi șopti lipindu-se de el. Și îți aparțin și ție.”

Am menționat cartea în Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

 

2. Dorința inimii (The Sweetest Thing)

Dorința inimii este o carte deosebit de caldă, romantică și cu mult umor. Personajele principale ale cărții le cunoaștem deja din prima carte din serie – Irezistibil.

Tara, o brunetă sexy, cu un corp bine lucrat, îmbrăcată mereu elegant, cu maniere impecabile, accent sudist și un zâmbet protocolar pe față, era cea mai mare dintre cele trei fiice ale lui Phoebe Traeger, fiecare având un alt tată. Mama ei, o fire boemă, își lăsase fiicele sale mai mari în grija tatălui fiecăreia, păstrând-o lângă ea doar pe fiica cea mică – Chloe, care crescuse liber, cu o personalitate rebelă. Tara revenise în Lucky Harbor după moartea mamei ei, moștenind împreună cu surorile ei hanul acesteia. Deși inițial era hotărâtă să vândă cât mai repede partea ei din han și să se întoarcă în Texas, după multe peripeții, Tara se răzgândise, reușind să construiască o relație cu surorile ei și încercând împreună să pună hanul pe picioare.

Ford era coproprietarul barului ”Coliba iubirii”, concura cu mult succes în competiții nautice, unde obținuse premii importante și, în general, ducea o viață simplă, lipsită de complicații.

”La 1,90 m, era numai testosteron și vână. Conformația lui amintea de un luptător suplu, dar Ford era prea indolent pentru a fi un luptător de orice fel.

Purta blugi Levi’s cu talie joasă și nasturi, iar deasupra, o cămașă albă, cu mânecile suflecate până la cot, dar cumva reușea să pară la fel de elegant ca Tara. Părul lui castaniu era decolorat de soare, ochii săi verzi erau pătrunzători, iar zâmbetul, pe buze. Totul la el spunea ”gata”, de la trupul robust la aerul încrezător care se simțea precum colonia altor bărbați. Jumătate din populația orășelului Lucky Harbor era îndrăgostită de el. Cealălaltă jumătate era formată din bărbați, iar ei nu contau.”

În urmă cu șaptesprezece ani, Tara și Ford avuseseră o istorie împreună. Venită la mama ei în vacanța de vară, Tara îl cunoscuse pe Ford, un tânăr adolescent de șaptesprezece ani, înalt și carismatic, crescut liber de bunica lui, întrucât părinții lui se despărțiseră când el era mic, tatăl lui plecase iar mama lui se recăsătorise de câteva ori. Pasiunea dintre ei izbucnise instantaneu, fiecare fiind atras irezistibil de celălalt. Ea era inocentă, el nu și o învățase cu mult entuziasm secretele iubirii, petrecând o minunată lună iulie. Însă, iresponsabili amândoi, nu ținuseră seama de consecințe și, la sfârșitul verii, Tara constatase că era însărcinată. Deși Ford insistase să se căsătorească și să-și asume împreună răspunderea, în final amândoi conveniseră că, pentru copil, cel mai bine era să-l dea spre adopție, nici unul dintre ei neavând posibilitatea de a-l întreține și a-i oferi cele mai bune condiții de creștere. Decizia dureroasă luată îi maturizase forțat pe amândoi. După ce născuse copilul și-l dăduse spre adopție, Tara plecase înapoi în Texas la tatăl ei, iar Ford nu încercase să o oprească…

Reîntoarcerea lui Tara în Lucky Harbor în urmă cu șase luni îi tulburase pe amândoi. Deși se evitau reciproc, nici unul nu mai putea să nege sentimentele pe care le aveau pentru celălalt și care nu dispăruseră niciodată complet în tot acest timp de când se despărțiseră.

„Tara avea ceva care îl atrăgea în ciuda voinţei lui, care îl înşfăca de gât şi îl ţinea strâns. Poate că era exteriorul de fată dură, despre care el ştia că abia dacă ascundea o inimă rănită şi tandră. Văzuse inima aceea cândva şi, sincer vorbind, nu era foarte interesat să repete experienţa. Însă nu l-ar fi deranjat să vadă celelalte părţi ale ei.”

„Închise ochii, iar trupul i se cutremură. Pentru că, indiferent cât de mult timp trecuse, fiecare părticică din ea îşi amintea fiecare părticică din el.”

Hotărât să încerce o nouă șansă unei relații dintre ei, mai ales că știa că Tara divorțase, Ford o încolțește tot mai des, apărându-i mereu în cale, până când ea cedează în final atracției dintre ei.

„Cu fiecare cuvânt, buzele ei îl atinseseră vag, înfierbântându-l şi mai tare. Strângând-o şi mai tare în braţe, Ford se roti, făcând-o captivă între el şi blat. Parfumul ei era la fel de îmbătător ca sărutarea, iar când ea se uită la buzele lui, ceva se frânse în el. Lipind-o şi mai tare de el, cu tot cu făină, eliberă dorul, furia şi durerea pe care abia şi le stăpânise. Ea ezită mai puţin de o fracţiune de secundă înainte de a se încleşta de el şi de a răspunde la sărutul lui cu o pasiune care aproape că îi făcu pe amândoi să cadă din picioare.”

Din păcate, nu au ocazia să se lămurească prea bine de direcția în care o lua relația lor, că fostul soț al Tarei, Logan, un strălucit pilot de curse, și-a făcut apariția în orășel, hotărât să o recâștige. În urma unui accident la braț care l-a silit să stea pe tușă pentru o vreme, Logan și-a reconsiderat prioritățile și a ajuns la concluzia că, orbit de succes, a pierdut cea mai importantă persoană din viața lui – pe Tara. Ambițios, Logan era determinat să o convingă că el s-a schimbat și că, de data aceasta, va face totul ca relația lor să meargă.

Ford, la rândul lui, nu dorea să renunțe la speranța unui nou început alături de Tara, astfel că, în curând, micul orășel va fi scena unui adevărat meci între cei doi. Competiția capătă în curând accente ilare, mutându-se pe facebook, unde Lucille, proprietara galeriei de artă, a inițiat un vot deschis pentru câștigător.

”Doi frumoși armăsari aleargă umăr la umăr, concurând pentru inima Tarei Daniels, patroana complexului Beach Resort din Lucky Harbor. Care dintre cele două exemplare sexy va trece linia de sosire? Drăguțul Logan Perrish, vedetă din NASCAR, sau frumosul nostru Ford Walker, navigator? Prieteni, s-ar putea să fie un finiș la fotografie. Votați pentru noul sondaj de pe Facebook! Pentru fiecare vot se percepe un dolar, banii urmând să fie donați Centrului de cercetare a cancerului pediatric de la Spitalul General, așa că nu ezitați. Cu toții ne permitem să dăm un dolar, nu-i așa? Votați acum!”

Acțiunea cărții este condimentată din plin cu competiția dintre cei doi, cu toții amestecându-se și încercând să încline balanța într-o parte sau alta, după cum considera că e mai bine. Toate acestea îți evocă o mare familie, ai cărei membri se tachinează și se susțin reciproc, considerând că e dreptul și obligația fiecăruia să se amestece în viața celuilalt.

La unele momente ale competiției am râs în hohote, ca atunci când cei doi și-au comparat la bar abdomenele lucrate, cu pătrățele bine conturate.

”Logan rânji.

– Te temi de competiție? E-n regulă, nu-ți face griji.

Pe toți dracii! Ford nu se temea de nimic. Așa că își ridică tricoul.

Mulțimea înnebuni.

Sawyer clătină din cap.

Ford suspină.

– Frumos, rosti Amy. Declar egalitate.

Sandy era nehotărâtă.

– Nu știu. Cred că avem nevoie și de alte exemple.

Amy afișă un rânjet și mai larg și se uită la Ford și la Logan.

– Ați auzit, băieți. Scoateți-le! Sandy, ai o ruletă?

Ford, care tocmai luase o gură de cola, se înecă. Sawyer îl lovi cu putere pe spinare.

– Merita încercat, spuse Amy ridicând din umeri.”

Ca lucrurile să se complice și mai mult, în urma unui anunț de angajare ca ajutor la han se prezintă o tânără adolescentă de șaptesprezece ani – Mia, care se dovedește a fi chiar fiica celor doi și care venise special dorind să îi cunoască.

”Pentru că Mia îi amintea de un Ford foarte tânăr. Dacă ar fi fost fată. Cu trupul mlădios al Tarei.”

Venirea Miei le răscolește sentimentele, amândoi confruntându-se cu propriile regrete. Din fericire, Mia era o adolescentă fermecătoare, energică, lipsită de frustrări și resentimente. Totuși, dacă pe Ford l-a acceptat imediat, o comuniune sufletească imediată născându-se între ei, față de Tara a manifestat o răceală o perioadă, aceasta trebuind să depună mai multe eforturi pentru a și-o apropia.

Te impresionează răbdarea lui Ford față de fiica lui, afecțiunea și grija lui, cât și imensa bucurie că i s-a oferit nesperata șansă să o cunoască și să facă parte din viața ei. În același timp, pentru ca relația lui cu Tara să aibă o șansă reală, Ford își dă seama că trebuie să o convingă că, de data aceasta, lucrurile sunt complet diferite. Amândoi s-au maturizat, iar el era capabil să-și asume responsabilități și să-i asigure o stabilitate.

Tara, la rândul ei, realizează că, deși ținea mult la Logan, niciodată nu-l iubise la fel de mult ca pe Ford. Ezitările ei în a accepta noua relație cu Ford proveneau din faptul că suferise enorm în urma despărțirii de el și nu mai dorea să mai rămână, din nou, cu inima zdrobită. Dar, cinstită fiind, și-a recunoscut și partea ei de vină, recunoscând că fusese prea tânără și imatură și nu știuse să ofere prea mult. Atitudinea ei îi sădise o nesiguranță lui Ford care, practic, o lăsase să plece întrucât considerase că nu era destul de bun pentru ea și că ei i-ar fi fost mai bine fără el.

Din fericire, soarta oferă câteodată o șansă miraculoasă de a îndrepta greșelile trecutului, iar Ford și Tara s-au agățat recunoscători de ea cu amândouă mâinile.

”- Înseamnă că tu ești al meu, rosti ea. Și că eu sunt a ta. Nu ne mai despărțim. De data asta, vom face ca totul să fie bine.

Zâmbetul lui fu lent și relaxat, și doar pentru ea.

– În sfârșit, va fi bine!”

Ca și în precedenta carte din serie, pe lângă personajele principale și aici avem multe personaje secundare, unele de-a dreptul pitorești, iar interacțiunile dintre acestea sunt prezentate cu mult farmec. Te amuză tachinările permanente, dar lipsite de răutate, dintre surori, modul în care au reușit să-și sudeze o relație, fiecare susținând-o și iubind-o pe cealălaltă. M-am bucurat să-i regăsesc pe Maddie și Jax și să asist la consolidarea relației lor.

dorinta

Am menţionat cartea în Top 10 cupluri romantice care au beneficiat de miracolul celei de-a doua şanse după ce s-au despărţit și în Top 10 cărți contemporane care m-au făcut să râd

 

3. Îndrăgostită nebunește (Head Over Heels)

”Îndrăgostită nebunește” este o carte foarte emoționantă, plină de sentimente, care te convinge de puterea vindecătoare a dragostei și de liniștea și stabilitatea pe care ți le oferă relațiile de familie. Nu poți să nu îndrăgești personajele din carte și să nu fii fascinat de interacțiunea dintre ele. Pe lângă momentele sensibile, înduioșătoare, nu lipsesc nici fazele și replicile amuzante, care aduc un plus de savoare cărții.

La prima vedere, Chloe și Sawyer par complet diferiți unul față de celălalt, dar se va dovedi că aveau multe în comun, iar ceea ce îi diferenția îi făcea cu atât mai compatibili unul cu celălalt.

Chloe, de douăzeci și cinci de ani, era o roșcată minionă, cu ochi verzi fascinanți, un spirit rebel ce intra mereu în bucluc, căutând necazurile cu lumânarea și dându-i mereu bătăi de cap intransigentului șerif Sawyer.

Era singura dintre surorile ei care crescuse alături de mama lor, o fire boemă, care se muta într-una dintr-un loc în altul, fără a prinde rădăcini nicăieri. Iar tatăl ei nu numai că fusese complet absent, dar nici măcar nu știa cine este… Astfel, Chloe crescuse ca un spirit liber, independent, dornic de aventură. Astmul sever de care suferea, în loc să o tempereze, o îndârjise și mai mult, fugind într-una după adrenalină, care să o facă să simtă că trăiește cu adevărat și să-i dea impresia normalității. Tovarășul ei de nebunii era Lance, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, ce suferea de fibroză chistică și ale cărui zile erau numărate, astfel că dorea să se bucure din plin de viață, atâta timp cât o mai avea…

Sawyer, de treizeci și cinci de ani, era un tip înalt de un metru nouăzeci, tot numai mușchi, obsedat de muncă, serios, organizat și ordonat. De fapt, Sawyer avusese o copilărie și adolescență foarte zbuciumată, de care nu-i făcea plăcere să-și aducă aminte. Părăsit de mic de mamă, crescuse alături de un tată mereu ursuz, dezvoltând un spirit de frondă și înhăitându-se cu alți golani de vârstă cu el și făcând numai nebunii. Un accident mortal provocat de un prieten beat ce se afla la volan, el însuși aflându-se în acea mașină, îl trezise la realitate la vârsta de șaptesprezece ani. Intrase într-un centru de reeducare pentru minori și, sub îndrumarea unui șerif foarte cumsecade, se schimbase radical. Disciplina și munca asiduă erau reperele de care se agăța cu înverșunare, încercând să-și răscumpere greșelile trecutului. Din păcate, deși întreaga comunitate îi iertase rătăcirile de odinioară, de care nu mai pomenea nimeni, fiind respectat de toți, tatăl lui îl respingea și acum, refuzându-i constant orice tentativă de împăcare.

Chloe, cu firea ei rebelă, era o amenințare la echilibrul lui greu construit, provocându-l în permanență și ocupându-i gândurile în cele mai neașteptate momente.

”Chloe veni la bar și îi susținu privirea preț de o clipă prelungă, ruptă din timp. Ea nu îl întrebă dacă era bine. Nu îl împovără cu îngrijorarea ei. Nici măcar nu îi oferi obișnuitul ei zâmbet sardonic de mă-doare-în-cot. Nu, doar se mulțumi să îl fixeze cu ochii aceia de un verde intens, iar el se trezi dorindu-și să cadă și să se înece în ei…”

Nici Chloe nu era imună la farmecul lui. Se trezise de câteva ori visând la el și, pentru prima dată de când se știa, simțea nevoia să prindă rădăcini undeva.

„… ochii lui erau hipnotizanţi. Erau de culoarea ciocolatei calde topite, dar uneori, cum era şi acum, în ei scânteiau picături minuscule de auriu ca nişte flăcări.”

Din păcate, surorile ei nu o iau în serios când ea se oferă să transforme în salon de cosmetică terasa hanului pe care-l administrau împreună și pe care îl moșteniseră cu totul neașteptat spre administrare solidară în urmă cu un an, în urma morții mamei lor. Neîncrederea lor era motivată întrucât cheltuiala pentru acea transformare era foarte mare iar antecedentele ei demonstraseră că nu putea sta prea mult într-un loc.

Necăjită, se duce să se calmeze la un lac cu nămol din afara orașului, unde regăsește o stare de pace și liniște ce o binedispune. Din păcate, intră din nou în bucluc în momentul în care motocicleta ei refuză să-i pornească, ajungând în final să fie salvată, bineînțeles, de șeriful Sawyer, care o duce la el acasă pentru a se spăla de nămol. Acolo, pasiunea ce mocnise până atunci izbucnește între ei și petrec clipe fierbinți împreună, Chloe ignorând cu bună știință criza de astmă de simțea că se apropie, pentru a nu risipi magia momentului. Dar, în momentul în care valurile de plăcere o inundă, își pierde aerul și cade inconștientă, speriindu-l de moarte pe Sawyer, care reușește să o resusciteze și o duce la surorile ei, îngrozit și simțindu-se vinovat de pericolul prin care ea trecuse.

În perioada următoare, deși ajung singuri de mai multe ori și nu-și pot ține mâinile departe unul de celălalt, Sawyer nu merge mai departe, nedorind să o supună riscului.

„Ea zâmbi când o sărută. Îi simţi pe limbă gustul berii pe care o împărţiseră, simţi pe ea mirosul de vopsea umedă şi ghici în ea o promisiune caldă. Fu cel mai frumos sărut care i se oferise vreodată.”

O replică a ei însă, pe când se afla în compania surorilor ei și a iubiților acestora, îl face pe Sawyer să simtă o strânsoare în inimă.

”- Pentru că nu intenționez să schimb absolut nimic la mine. Ceea ce face prea puțin probabil ca cineva să se îndrăgostească de mine așa cum sunt, n-ați crede?”

Chloe nu avusese parte de prea multă iubire și nu era obișnuită să facă declarații în acest sens. Mama ei fusese un spirit liber care aruncase cu generozitate, în dreapta și în stânga, cu declarațiile de iubire, oferindu-le oricui, încât cuvântul își pierduse semnificația.

Nu poți să nu empatizezi citind despre experiențele ei triste din copilărie și să nu realizezi de ce Chloe devenise așa de cinică și neîncrezătoare în afecțiunea celor din jur considerând că nimeni nu ar fi putut-o iubi. Având prea multe dezamăgiri în copilărie, Chloe ridicase un zid în jurul ei pentru a se autoproteja.

”Nu, Chloe avea impresia că oamenii spuneau ”Te iubesc” când de fapt ar fi vrut să spună ”Îmi pare rău” sau ”Am putea te rog să uităm cât am fost de idiot?” Nu erau cuvinte pe care să le folosești ca leucoplast sau pe care să le rostești pentru a face pe cineva să se simtă mai bine pe moment, ca atunci când Chloe avusese șapte ani, iar Phoebe o lăsase în casa unui străin timp de patru zile, sau când aceasta cheltuise toți banii de Crăciun pe cadouri pentru iubitul ei.”

Dar Sawyer era hotărât să îi demonstreze că se înșela. O surprinde cu următoarea ocazie, când îi declară că a citit despre crizele de astm și că se poate să aibă o relație fizică plină de satisfacții fără să se pună în pericol, demonstrându-i în mod practic acest lucru. Sunt absolut înduioșătoare grija și tandrețea lui față de ea!

Chloe simte că un sentiment foarte puternic, complet neașteptat creștea în ea față de Sawyer, dar nu dorea să îl analizeze prea mult, dornică să beneficieze cât mai mult de starea de fericire, atâta timp cât ar fi putut să dureze.

„Iubire sau dorinţă? se întrebă ea din nou. Iar dacă l-ar fi întrebat pe el, ar fi ştiut mai clar decât ea? Nu. Nu voia să ştie. Pentru că era posibil să fie puţin din amândouă. Şi, în plus, nu era o întrebare la care să aibă nevoie de răspuns acum. Avea să accepte pur şi simplu această combinaţie neobişnuită de frustrare, foc, afecţiune şi dorinţă şi… avea să o savureze. Atât cât avea să dureze.”

La rândul lui, Sawyer era complet fermecat de Chloe, care acționa ca un balsam reconfortant asupra sufletului lui.

”Era ca o furtună de primăvară – sălbatică și imprevizibilă, însă în același timp acționând ca un balsam calmant, liniștitor asupra sufletului lui.”

Un moment critic în relația lor se produce când, după un moment amuzant în care Sawyer le descoperă noaptea pe Chloe și surorile ei scăldându-se în lacul de nămol, primește un apel și realizează că a ratat o misiune importantă, copleșit de grija pentru ea care îl făcuse să uite că era în misiune și plecase să se asigure că ea era în siguranță.

Din fericire, sentimentele câștigă încă o dată în fața rațiunii și a prudenței, iar Sawyer își declară primul dragostea necondiționată, fără nici un echivoc, risipindu-i orice îndoială lui Chloe.

”- Mă prind puțin mai greu, dar nu sunt idiot, Chloe, și învăț din greșeli. Îi prinse obrazul în palmă. Te iubesc, Chloe.”

Chloe, la rândul ei, își dă seama că exprimarea sentimentelor o eliberează, redându-i de fapt adevărata libertate și aducându-i împlinirea.

”- Te iubesc, Sawyer. Atât de mult.

– Știu. Ochii îi erau serioși. E propriul meu miracol și mă bazez pe el zi după zi.”

Mi-a plăcut mult și relația dintre cele trei surori care, practic niște necunoscute în urmă cu un an, au reușit să clădească o relație durabilă împreună, fiecare iubind-o necondiționat pe cealălaltă, oferindu-i sprijin și înțelegere când avea nevoie. De asemenea, m-am bucurat că Sawyer a reușit, în final, să repare și relația cu tatăl lui, fiecare eliberându-se de un ghimpe care îi rănea inima.

Am inclus cartea în Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane

 

4. Noroc în dragoste (Lucky in Love)

Mallory Quinn s-a plictisit să fie un model de cumințenie și generozitate. Ca asistentă medicală și fiică devotată, are grijă de toată lumea, în afară de ea însăși.
Cunoscută în Lucky Harbor drept fata bună a orășelului, a visat toată viața să-și găsească bărbatul perfect, dar acesta nu și-a făcut încă apariția în preajmă.

În schimb, misteriosul Ty Garrison, despre care nimeni nu știe nimic și toată lumea dorește să-i afle secretele, reprezintă partenerul ideal pentru o aventură. Se află în oraș doar în trecere, iar trupul lui atletic și zâmbetul sexy promit să-i asigure lui Mallory niște amintiri de neuitat.

Pentru prima oară de când se știe, Ty nu se îndură să plece mai departe. Nu și-ar fi imaginat niciodată cât de palpitantă poate fi misiunea de a ajuta o fată naivă și bună ca pâinea caldă să-și descopere latura sălbatică. Pe de altă parte, cum să-și abandoneze cariera în domeniul operațiunilor de securitate de dragul unei vieți tihnite, într-un orășel unde nu se întâmplă nimic?

Când ceea ce începe ca o simplă distracție devine pe zi ce trece ceva tot mai serios, Mallory și Ty se întreabă dacă sunt pregătiți pentru mai mult decât o pasiune trecătoare. Doar dragostea le poate oferi un răspuns…

Citate:

”Ty se afla într-adevăr în sala de așteptare. Nu prezenta nici o rană vizibilă. Stătea cu capul dat pe spate și ochii închiși, cu un picior întins în față. Într-o pereche de blugi Levi’s spălăciți și un tricou negru, arăta ca întruchiparea perfectă a Bărbatului Înalt, Sumbru și Periculos. S-ar fi putut crede că ațipise acolo, însă Mallory ghici că era la fel de relaxat ca un șarpe cu clopoței pregătit de atac.

Deschise ochii și o privi.

Inexplicabil emoționată, aruncă o privire spre televizorul montat sus, într-un colț, pe ecranul căruia rula un serial siropos. O brunetă tocmai și-o punea cu un tip având jumătate din vârsta ei, într-o cadă cu hidromasaj. Femeia gâfâia și țipa:

– O, Brad. O, te rog, Brad!

Grozav. De parcă situația n-ar fi fost destul de jenantă. Aruncă rapid o privire în jur, căutând telecomanda, dar aceasta dispăruse cu totul. Firește.”

„Mallory Quinn era dulce, caldă şi afectuoasă. Era genul care merita o casă cu gard alb şi numărul standard de copii. Genul care merita un inel cu diamante. Genul pe care un bărbat ar fi vrut s-o păstreze. Nu el. Nu putea fi niciodată a lui. El nu păstra niciodată femeile.
Şi totuşi, în acea fracţiune de secundă, simţi… că tânjea. Simţi că tânjea dureros după ceva. După cineva. Voia să strângă în braţe o femeie, pe acea femeie, şi să se piardă în parfumul ei.”

„Nu înţelegea de ce, dar Ty nu arătase niciodată mai atrăgător. Sau mai real. Voia să-i ia mâna într-a ei şi să îl sărute până îi risipea toate necazurile. Să îl ţină în braţe.
Voia să ţină în braţe un leu în cuşcă. Nu avea nici o logică, dar era adevărat. Ştia că Ty intenţiona să plece şi că în acel moment avea să ia cu el o parte importantă din inima ei, dar răul era deja făcut. Şi mai ştia un lucru: până atunci, voia să se bucure de orice ar fi avut el să-i ofere.”

„Îşi spuse că ar fi putut să stea acolo şi să-l privească astfel toată ziua, dar, în cazul în care el ar fi vrut s-o privească la rândul lui, ştia că nu arăta prea bine după o zi atât de grea de muncă. Nu că ar fi părut să conteze, căci atracţia pe care o simţea Ty faţă de ea era bazată pe ceva intangibil. Ştia că ar fi putut să reflecteze un milion de ani şi tot să nu priceapă cum de Ty părea să o dorească indiferent ce ar fi făcut şi oricum ar fi arătat. Sentimentul era reciproc.”

”Nimic nu conta în afară de iubirea lor.

În plus, avea să-i facă loc în dulap. Pisica avea timp să se obișnuiască treptat cu el. Aveau timp să le rezolve pe toate, pentru că Ty îi spusese că era al ei și era un bărbat care își respecta cuvântul.”

 

5. În sfârșit, iubirea (At Last)

Amy Michaels se hotărăște să lase trecutul în urmă și să înceapă o viață nouă în Lucky Harbor, unde își găsește un post de chelneriță la singurul restaurant din oraș. Nerăbdătoare să exploreze împrejurimile, pleacă într-o drumeție, însă se rătăcește în munți. Cel care o salvează este chipeșul pădurar Matt Bowers, chiar bărbatul pe care îl admiră în secret de ceva vreme.

Matt Bowers, un fost polițist care a eșuat în viața profesională, dar și în cea personală, se retrage în Lucky Harbor, unde acceptă o slujbă mai simplă, dorind să stea departe de agitația marilor orașe. Aici însă liniștea îi este tulburată de apariția frumoasei Amy, pe care o place din prima clipă în care o vede.

După o noapte fierbinte sub cerul înstelat, Matt nu poate nega că între el și Amy există o puternică atracție fizică – și nici că, după multă vreme, își dorește mai mult decât o aventură. Acum depinde de el să o facă pe Amy să aibă încredere și să înțeleagă că, indiferent de trecutul lor, își pot clădi un viitor împreună.

Citate:

„Atunci el o sărută, iar geamătul ei delicat şi discret îl cuprinse ca un foc. Mâinile ei se strânseră pe el, de parcă voia să-l ţină lipit de ea. Nu că ar fi plecat undeva.
Dumnezeule, nu! Luni întregi se întrebase ce gust avea, dacă realitatea era la fel de frumoasă ca visurile. Era.
Amy avea un gust divin.”

„Când se gândea la viaţa ei, ştia că o trăise întotdeauna ca să supravieţuiască. Dar începea să vadă că viaţa era mai mult decât simplă supravieţuire, mult mai mult. Şi poate că pacea era exact asta, să afli pur şi simplu că aşa era.
Mai rămânea inima, ceva în care nu crezuse niciodată şi pe care, de fapt, o lua în râs.
Dar acum nu simţea că o lua în râs şi habar n-avea dacă asta se întâmplase mulţumită orăşelului Lucky Harbor, prietenilor pe care şi-i făcuse acolo sau unui anume pădurar care umplea ceva înăuntrul ei, un loc despre care ea habar nu avusese că fusese gol.”

„Își dorea braţele lui în jurul ei. Îşi dorea ca ochii lui calzi să o privească, să o facă să se simtă singura femeie de pe pământ, cum numai el reuşea o facă.
Îşi dorea să-i simtă gustul, să-l lase să o guste. Îşi dorea să-şi treacă degetele prin părul lui mătăsos şi să simtă cum o înconjoară puterea lui fierbinte, făcând-o să se simtă în siguranţă.”

 

6. O veșnicie și o zi (Forever and a Day)

Grace nu și-a imaginat că va pierde totul și va ajunge în micuțul oraș Lucky Harbor, asumându-și, printre alte slujbe mărunte, sarcina de a scoate la plimbare câinele doctorului Josh Scott. Însă, în ziua în care bona angajată de acesta nu mai apare pentru a se ocupa de băiețelul lui în vârstă de cinci ani, Grace ajunge să fie cea care îi poartă de grijă copilului cât tatăl lui este la serviciu – și nu doar atât, dar Grace se și mută în căsuța de oaspeți a chipeșului doctor.

Cu atâția oameni depinzând de el, Josh nu are timp pentru nimic altceva decât muncă și familie ‒ până când apare Grace în viața lui. Această blondă isteață și fermecătoare îi dă, pe negândite, lumea peste cap, arătându-i ce înseamnă cu adevărat altruismul.

Josh și Grace nu știu dacă relația lor poate dura ‒ sau dacă ei chiar vor ca aceasta să fie altceva decât o distracție. Dar într-un orășel precum Lucky Harbor, nu este nevoie decât de o zi aparte pentru a începe o poveste de dragoste care să dureze o viață.

Citate:

„Femeia asta voia un sărut, şi al naibii să fie el dacă avea să o facă să se răzgândească. Aşa că se aplecă, şi gura lui o atinse pe a ei. Piersică. Rujul ei avea gust de piersică şi era mai delicios decât orice îşi putea el aminti. La fel fu şi sărutul, aşa cast cum era, care îl zdruncină zdravăn.”

„O sărută, încet, înfometat şi cu forţă. Noaptea, luna, stelele, totul se învârti în jurul ei. El adânci sărutul, transformându-l într-un al doilea sărut şi într-un al treilea şi apoi în atât de multe, că ea le pierdu numărul.”

„În seara asta, se simţise ca parte din familie, alături de Toby şi de Anna. O familie adevărată.
Totul i se datora lui Grace. Din nou lui Grace, şi ea nici măcar nu era de faţă. El chiar crezuse că nu avea nimic de pierdut dacă se distra şi se bucura de ce aveau, cât se putea. Dacă se bucura de ea.
Dar se înşelase. De fapt exista ceva la mijloc: familia şi inima lui. Totul.”

 

7. Numai tu (It Had to Be You)

Ali Winters nu are deloc o zi bună. Iubitul tocmai a părăsit-o ‒ printr-un mesaj, după ce a înșelat-o cu nerușinare ‒, toată lumea din micuțul oraș Lucky Harbor o crede o hoață și este la un pas de a fi dată afară din casa în care locuiește.
Singura ei șansă de a-și asigura un acoperiș deasupra capului și de a dovedi că acuzațiile aduse împotriva ei sunt nefondate este să apeleze la un polițist care se dovedește a fi periculos de sexy…
După un caz extrem de dificil și de delicat care s-a sfârșit rău, Luke Hanover se retrage pentru câteva săptămâni la casa lui din liniștitul Lucky Harbor, dorindu-și doar să aibă parte de puțină liniște. În schimb, găsește acolo, în propria casă, o tânără extrem de sexy ‒ și aproape dezbrăcată ‒, care a intrat, se pare, în niște belele mai mari decât ea. În vreme ce o ajută pe Ali să își pună din nou ordine în viață, Luke descoperă că, în sfârșit, piesele de puzzle ale vieții lui par să se așeze la locul potrivit.
Să fie, oare, acesta începutul unei simple aventuri fierbinți? Sau se va naște o iubire de care numai cei cu adevărat norocoși au parte o dată în viață?

Citate:

„Mişcându-se încet, ca să-i dea timp să-l oprească, Luke o cuprinse de ceafă şi îşi plimbă degetul pe pielea sensibilă de acolo. Apoi se aplecă încet. Ea îl întâlni la jumătatea drumului, patetic de dornică, incapabilă să se abţină. Luke scoase un sunet pe jumătate mormăit, pe jumătate râset, care păru mai degrabă adresat lui decât ei. Scutură din cap din nou şi îşi apăsă gura pe a ei. Ea iubea felul în care el părea că tremura atunci când o atingea. Sau poate că ea era cea care tremura sub atingerea mistuitoare a palmelor lui pe pielea ei. El avea un mod aparte de a goni toate gândurile din mintea ei. Totul, cu excepţia nevoii.”

„El înţelegea perfect. Şi el avea nevoie de o barieră care să-l despartă de ea. Doar că nu ştia exact ce afurisită de barieră putea să se interpună între ea şi inima lui blestemată, din moment ce ea îi făcea praf toate zidurile de apărare printr-o simplă răsuflare. Era vorba despre curajul ei dulce şi despre capacitatea de a-i păsa de oricine şi de orice. Era vorba despre felul în care îl săruta, de parcă se agăţa cu disperare de plăcerea trecătoare înainte ca aceasta să dispară. Era vorba despre înverşunarea cu care îi proteja intimitatea. Era vorba despre zâmbetul ei.”

„Avusese fantezii cu ea, exact aşa cum era momentul acela, ea topindu-se în braţele lui, primind tot ce îi oferea şi dorindu-şi tot mai mult. Realitatea era chiar mai minunată decât fantezia. Ea era caldă, moale şi nerăbdătoare. A lui.”

8. Mereu în gândul meu (Always On My Mind – 2013)

După ce a renunțat la cursurile de gastronomie franțuzească la jumătatea anului școlar și a dat-o în bară în cadrul unei emisiuni culinare televizate, Leah Sullivan are nevoie să ducă la bun sfârșit măcar ceva, pentru prima dată în viață.
Dar, când se întoarce acasă, în Lucky Harbor, se trezește atrasă de cel mai bun prieten al ei, pompierul Jack Harper.
Din dorința de a aduce zâmbetul pe chipul mamei bolnave a lui Jack, Leah îi dă de înțeles acesteia ‒ și tuturor locuitorilor micului oraș ‒ că ea și Jack sunt mai mult decât prieteni. În curând însă, devine mult prea dificil doar să se prefacă a fi într-o relație cu chipeșul pompier…
Relațiile fără angajamente îi convin de minune lui Jack, pentru că astfel își poate păstra inima în siguranță, ferită de riscul de a fi din nou frântă. Dar, când el și Leah ajung să încalce fiecare dintre regulile pe care le-au stabilit de comun acord, Jack începe să-și dorească să transforme această presupusă relație într-una permanentă.
Oare prietenii cei mai buni știu prea multe unul despre celălalt pentru a se îndrăgosti reciproc? Sau, poate, Leah și Jack vor descoperi totuși lucruri noi despre celălalt?

Citate:

„Cu degetele încleştate încă în părul ei, o strânse şi mai tare, înclinându-şi gura spre a ei, pentru a o săruta mai profund. Ea îi răspunse, făcând sărutul şi mai dulce.
Nu, dulce nu era cuvântul potrivit. Fierbinte. Era atât de fierbinte, încât îl dădea peste cap.“

„–Tu îţi faci mereu datoria, faci ceea ce se aşteaptă din partea ta. De fapt, nu ai făcut nimic imprevizibil în viaţa ta….
Îi dovedi că se înşela când îi pecetlui buzele cu un sărut pasional.
În plus, învăţă ceva nou – aparent creierul nu putea menţine furia atunci când era lovit de dorinţă, căci ea gemu de dorinţă şi-şi trecu braţele pe după gâtul lui.“

„– Ştiu că nu vrei să ne luăm adio şi nici eu nu vreau. Nu este un „adio“, ci un „la revedere“, până când drumurile noastre se vor intersecta. S-a întâmplat o dată, se va mai întâmpla.
Nu era o promisiune. Închise ochii şi se bucură de prezenţa lui, simţindu-şi bătăile inimii şi respiraţiile. Mai conta?“

 

9. O dată în viață (Once in a Lifetime – 2014)

Ben McDaniel a salvat lumea de nenumărate ori în misiunile lui periculoase, iar acum se întoarce în Lucky Harbor. Audrey Wellington are o reputație proastă, a făcut multe greșeli în trecut pe care ar vrea să le îndrepte și să-și refacă viața. Par complet nepotriviți, dar chimia dintre ei le poate da peste cap planurile.

După greaua pierdere suferită, Ben McDaniel încearcă să își alunge durerea și disperarea provocate de moartea prematură a iubitei lui soții muncind vreme de câțiva ani în locuri îndepărtate și periculoase, în zone de conflict din Africa și Orientul Mijlociu. Acum, s-a întors în sfârșit în orășelul natal, Lucky Harbor, unde soarta pare să i-o tot scoată în cale pe Aubrey Wellington, o femeie frumoasă și sexy ‒ dar care atrage belelele ca un magnet. Familia și prietenii lui insistă că ea nu este deloc femeia potrivită pentru a-i alina durerea, însă Aubrey reușește nu doar să trezească în el senzații mult prea ademenitoare, ci ajunge și să-i domine gândurile zi și noapte.
Hotărâtă să își îndrepte păcatele din trecut, Aubrey se străduiește din răsputeri să se revanșeze față de oamenii cărora le-a greșit. Dar cea mai dificilă provocare în îndeplinirea acestei misiuni pe care și-a asumat-o are legătură cu nimeni altul decât fermecătorul Ben ‒ chiar dacă el nu are habar despre fapta care o face să se frământe.
Însă uneori greșelile pot aduce și lucruri bune… dacă cei doi vor reuși să învingă obstacolele puse chiar de ei înșiși.

Citate:

„Simți furnicături pe buze când își aduse aminte de sărutul lui. Și nu doar pe buze.
La lumina zilei, nu reuși să înțeleagă ce o făcuse să-i mângâie pieptul, să-și treacă mâinile prin părul lui și să-l tragă mai aproape.
Fusese o greșeală, una delicioasă, dar trebuia să meargă mai departe. Se pricepea la asta… să meargă mai departe.”
„– Aș vrea să te vezi cum te văd eu, îi spuse el răgușit.
Simți un nod în gât când văzu în privirea lui ceva ce nu vedea de obicei la cei care o priveau.
Dorință pură.
Dar mai era ceva, probabil afecțiune, deși nu era dispusă să accepte așa ceva. Și totuși, era acolo, la fel de evidentă ca pulsul care-i bătea nebunește.”
„Știa că nu era singura care se îndrăgostise, fir-ar să fie! Și el o făcuse. Îi arătase asta cu fiecare privire, fiecare atingere, fiecare sărut.
– Poți să pretinzi că asta a rămas în trecut, dar nu e așa, îi spuse. Cred că și tu te-ai îndrăgostit de mine. Și cred că asta te-a speriat. Înțeleg că ai fost rănit înainte.
Dar așa e viața, Ben. Viața e un mare joc de noroc, iar șansele nu sunt niciodată în favoarea ta. Poți doar să arunci zarurile sau să nu joci. Dar să nu joci? Îl împunse cu un deget în piept. E o lașitate.”

10. Un sărut pentru o viață (It’s in His Kiss – 2014)

Becca Thorpe și-a lăsat în urmă viața și cariera și s-a stabilit pe malul oceanului. Este șansa ei să renunțe la viața într-un mare oraș și la prudență, să lase vechile griji și probleme să zboare pe aripile vântului și să se bucure de fiecare clipă. Mai ales dacă asta îl include pe surferul delicios de sexy pe care îl întâlnește la scurt timp după ce ajunge în Lucky Harbor. Ceva din privirea intensă și cumva întunecată a lui Sam și fiorii care o cuprind la atingerea lui o conving să zăbovească în micul oraș.
Sam Brody e constructor de bărci și investitor plin de fler. A realizat totul prin propriile forțe și știe cât de periculos este să amestece afacerile cu plăcerea. Dar nu rezistă să nu îi ofere Beccăi un post la firma lui doar ca să îi audă râsul molipsitor și să o aibă în preajmă. Ce va face ea însă când în Lucky Harbor își face apariția fratele ei, care o ispitește să se întoarcă la viața plină de strălucire din marile orașe? Au Sam și Lucky Harbor vreo șansă să câștige definitiv inima Beccăi?

Citate:

„El îi zâmbi, apoi o sărută. Încet la început, apoi tot mai intens și mai dominator, de parcă ar fi răspuns exact dorinței ei de a-și pierde capul și de a se lăsa în voia simțurilor. Era chiar mai bine decât se așteptase, iar Becca se simți copleșită de valul de dorință ce puse stăpânire pe ea odată cu buzele lui. Își înfipse degetele în părul lui ud și răvășit și încercă să se țină pe picioare.
N-o mințise. Cel puțin, până acum era chiar bine.
Atât de bine că se pierdu în senzația de a fi ținută în brațe, în pasiunea dintre ei, în dorința ce-i copleșea pe amândoi.”
„Îl dorea din nou. Încă îl dorea. Și știa că nu era singura care simțea dorința. Dar descoperi în schimb că era singura care ceda. Ceda în fața sentimentelor. Se îndrăgostea de el. Se îndrăgostea de un bărbat care nu intenționa să se îndrăgostească și el.”
„Dorință, fierbinte, lichidă, consumatoare. Dar și afecțiune. Iar asta îi încălzi sufletul.
Dar cel mai intens îi resimți nevoia. Iar nevoia nu era același lucru cu dorința. O uimea și mai mult. Bărbatul acesta puternic, dur, care își croise propriul drum în viață, avea nevoie de ea.
Și, într-un fel care aproape o înspăimânta, și ea simțea la fel.”

11. Bun venit, iubire! (He’s So Fine – 2014)

Pentru Olivia Bentley, Lucky Harbor este mai mult decât un orășel în care tânăra și-a deschis un magazin cu produse vintage. Este un loc unde oamenii sunt prietenoși cu străinii ‒ și unde nimeni nu îi cunoaște adevăratul nume. Olivia face tot ce poate pentru a-și ține trecutul bine îngropat, rămânând precaută și distantă ‒ până când vede un bărbat care pare gata să se înece. Când se avântă în apa rece ca gheața pentru a-l salva, descoperă nu doar că el nu avea nevoie de ajutor, ci se și trezește – la propriu – pe capul unuia dintre cei mai sexy tipi pe care a pus vreodată mâna.
Căpitan al unei bărci de agrement de care se ocupă împreună cu cei doi prieteni ai lui, Cole Donovan nu este deranjat de faptul că o femeie superbă sare pe el și i se agață de gât, în încercarea de a-l „salva“. De fapt, i-ar plăcea să petreacă mult mai mult timp alături de Olivia, încălzindu-i trupul acela minunat. Nu se așteaptă însă ca necazurile să apară pe nepusă masă în viața fermecătoarei tinere.
Oare trecutul ei și provocările ieșite la iveală vor reuși să o împingă pe Olivia în brațele lui Cole sau o vor face să abandoneze acel loc minunat în care începea să se simtă în largul ei?

Citate:

„Maxilarul pătrățos era acoperit de o barbă de două zile, iar zâmbetul lui era devastator de contagios. Și ochii lui, albaștri și adânci ca oceanul, erau fermecători. Ascundeau la fel de multe secrete ca ai ei.”
„Știa că avea niște ochi minunați, întunecați și plini de secrete. Știa că-l putea face să râdă. Știa că și-ar fi riscat literalmente viața pentru un străin.“
„– Unii oameni trebuie să învețe să iubească trecând prin iubire de mai multe ori. Așa am fost eu. Ezită o clipă, apoi continuă: Iar unii oameni iubesc din toată inima, de fiecare dată.“
„<<Când apare adevărata dragoste, nimic nu seamănă cu ea>>.
Până de curând, nu ar fi recunoscut adevărata dragoste nici dacă l-ar fi pocnit între ochi.
Nici dacă ar fi sărit în capul lui în apă.
Dar o recunoștea acum. Adevărata sa dragoste era în Lucky Harbor, și el o lăsase să-i scape.“

 

12. Prima și ultima dragoste (One in a Million – 2014)

Ca organizatoare de nunți și fondatoare a site-ului TyingTheKnot, Callie vede tot ce implică mariajul: verighetele, rochia, zâmbetele și… suferința. Și aceasta din urmă este motivul pentru care este singură și dornică să rămână așa. Să fii părăsită în fața altarului poate avea asemenea consecințe. Însă când Callie revine în orășelul natal, descoperă că tipul de care a fost îndrăgostită nebunește în liceu este mai sexy ca oricând. Și o face să uite de ce și-a jurat că se va feri de dragoste și își va proteja inima…
Tanner este un scufundător cu un trecut nebunesc, dependent de adrenalină. Și acum, fiul lui adolescent a intrat, deodată, în viața lui. Cum ar putea Tanner să fie un model pentru puști, când el încă are de plătit pentru propriile greșeli? Este și așa teribil de tulburător faptul că minunata Callie a apărut în Lucky Harbor ca un vis frumos, punând la încercare hotărârea lui de a-și ține inima bine ferecată. Deși, când este în preajma ei, are tot mai des senzația că ar putea fi bărbatul pe care ea ‒ și fiul lui ‒ îl merită. Callie și Tanner au în comun un trecut care îi leagă de acest mic oraș. Dar vor putea avea, oare, și un viitor frumos împreună?

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII

 

 

 

 

8 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *