Seria Maiden Lane de Elizabeth Hoyt – o incantatoare serie historical-romance, incarcata de mister si intrigi

25

Elizabeth Hoyt 

Elizabeth Hoyt este autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri ale New York Times, USA Today si Publishers Weekly. De asemenea, cărțile ei, traduse până acum în 12 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA și au câștigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice.
Exista un farmec deosebit in povestile lui Hoyt, care te face sa crezi in magia dragostei.“ – RT Book Reviews Magazine
MAIDEN LANE este o încântătoare serie historical-romance, încărcată de mister și intrigi, cu personaje puternice, memorabile, deși imperfecte, fiind cu atât mai fascinante. Acțiunea nu se desfășoară doar în lumea sclipitoare a nobilimii, ci și în zonele întunecate și obscure ale Angliei Georgiene. Atât nobilii cât și oamenii obișnuiți se confruntă cu probleme grave, fiind puși în fața unor alegeri dificile, iar deciziile luate declanșează un întreg lanț de evenimente, riscurile fiind prezente la fiecare pas iar rezultatul final fiind imprevizibil. Idilele dintre eroi și eroine sunt pline de farmec, cu multe suișuri și coborâșuri, având de înfruntat multe dificultăți.
Părerea autoarei despre aceste romane:
„Seria Maiden Lane are ca fundal Londra anilor 1730, o lume cu străzi ticsite de oameni, trăsuri, cai, unde se auzeau viori și cântăreți de operă, strigătele vânzătorilor ambulanți și murmurul intrigilor politice. Cafenele fremătau de bârfe și știri, iar pe timp de noapte te puteai distra la teatru, operă sau în locuri deocheate. Cei săraci trăiau înghesuiți în clădirile murdare din East End și St. Giles, încercând să-și câștige existența din cerșetorie, prostituție sau furt. În același timp, cei foarte bogați se plimbau în casele lor aurite îmbrăcați în mătase, catifea, brocarturi brodate, urmărind doar flirturi și intrigi”.
  1. 1. Dorințe ascunse (Wicked Intentions – 2010)
  2. 2. Plăceri vinovate (Notorious Pleasures – 2011)
  3.     2.5. Clever John – 2011
  4. 3. O pasiune imposibilă (Scandalous Desires – 2011)
  5. 4. Fantoma din St.Giles (Thief of Shadows – 2012)
  6. 5. Lordul întunericului (Lord of Darkness – 2013)
  7. 6. Ducele nopții (Duke of Midnight – 2013)
  8.      6.5. A Maiden Lane Christmas Special – 2013
  9. 7. Dragul meu necunoscut (Darling Beast – 2013)
  10. 8. Bravul meu căpitan (Dearest Rogue – 2015)
  11. 9. Cel mai tandru libertin (Sweetest Scoundrel – 2015)
  12. 10. Ducele păcatului (Duke of Sin – 2016)
  13.      10.5. Once Upon a Moonlit Night – 2016
  14. 11. Ducele plăcerilor (Duke of Pleasure – 2016)
  15. 12. Duke of Desire – 2017

1. DORINȚE ASCUNSE (Wicked Intentions – 2010)

wickedUn bărbat condus de propriile dorinţe… O femeie bântuită de trecutul sau… Un târg pe care nici unul din ei nu-l poate refuză.
Renumit pentru nevoile sălbatice şi dorinţele vinovate, Lazarus Huntington, Lord Caire, se află în căutarea unui asasin feroce în St. Giles, cea mai celebră mahala din Londra. Văduva Temperance Dews cunoaşte St. Giles că pe propriul buzunar – şi-a petrecut aproape întreagă viaţă având grijă de copiii din zonă la orfelinatul înfiinţat de familia ei. Acum, acest cămin este într-o situaţie disperată.
Lord Caire îi face o oferta simplă – în schimbul ajutorului lui Temperance ca ghid pe străduţele periculoase din St. Giles, el o va introduce în înalta societate londoneză, astfel încât ea să poată găsi un protector care să susţină material orfelinatul. Dar Temperance se dovedeşte a nu fi atât de inocenţa cum pare, şi ceea ce începe că o înţelegere obişnuită se transformă curând într-o pasiune pe care nici unul dintre ei n-o poate controla – iar dorinţele ascunse care ies la iveală i-ar putea distruge pe amândoi.
Romanul Dorințe ascunse este un excelent început de serie, care ne introduce într-o lume captivantă, năucitoare, în care întâlnim atât oameni obișnuiți – cu problemele lor zilnice de supraviețuire, cât și nobili extrem de bogați, scăldându-se în lux și opulență.
Cei foarte săraci recurgeau adesea la mijloace extreme de supraviețuire – cerșetorie, furt sau prostituție, iar în cazurile cele mai grave jaf și crimă, și uitarea și-o găseau în gin, fiind în stare de orice pentru câteva guri din otrăvitoarea licoare.
Încercând să dea de urma unui criminal extrem de periculos ce acționa în mahalaua St. Giles, lordul Caire îi face o ofertă văduvei Temperance Dews – ea îi va fi ghid pe străduțele periculoase din St. Giles iar el, în schimb, o va introduce în înalta societate londoneză, astfel încât ea să poată găsi un protector care să susțină material orfelinatul înființat de familia ei. 
”- Credeți că toate femeile pot fi cumpărate?
Lordul își frecă bărbia cu degetul mare, cântărind întrebarea.
– Da, așa cred, deși poate că nu totdeauna cu bani. Și nu mă limitez la femei… toți oamenii pot fi cumpărați, într-o formă sau alta. Singura problemă este să afli moneda necesară.”
Investigația lor va tulbura apele, dușmani nemiloși pândesc din umbră, iar cei doi vor trebui să înfrunte riscuri neașteptate. Un ajutor nesperat le vine de la ”fantoma” din St. Giles, un bărbat misterios și agil, îmbrăcat în arlechin, ce acționa complet mascat, înarmat cu două săbii.
Curând, înțelegerea lor se va transforma într-o pasiune mistuitoare, fiecare dintre ei fiind capabil de orice sacrificiu pentru binele celuilalt.
”Era ceva ciudat, acest sentiment de empatie… Nu-l mai trăise niciodată. Își dădea seama că orice ar fi rănit-o pe această femeie îl rănea și pe el, că orice ar fi făcut-o pe ea să sângereze, provoca o hemoragie și în sufletul lui.”
”Ceva sălbatic și feminin se înfioră de asprimea vocii lui, de conștiința faptului că gesturile ei îl afectau, în ciuda sofisticării de care dădea el dovadă.”

2. PLĂCERI VINOVATE (Notorious Pleasures – 2011)

notoriousLady Hero Batten, frumoasă soră a ducelui de Wakefield, pare să aibă tot ce şi-ar putea dori o femeie, inclusiv un logodnic considerat perfect. Este adevărat, marchizul de Mandeville este cam plicticos şi nu are deloc simţul umorului, dar acest lucru nu o deranjează pe Hero. Asta până când îl întâlneşte pe flușturaticul său frate Griffin. Lordul Griffin Reading este opusul gentlemanului perfect – şi este foarte mulţumit să fie astfel. Modul cum îşi petrece zilele este un mister pentru toată lumea, dar Londra ştie că noptiile lui sunt destinate petrecerilor deocheate. Cum era de aşteptat Hero nu-l place de la prima vedere, iar Griffin îi răspunde cu aceleaşi sentimente, considerându-i manierele impecabile şi atitudinea desăvârşită potrivite pentru înalta societate, dar nu şi pentru propriul lui frate. Duelul verbal permanent dintre ei aprinde însă scânteia dorinţei – şi astfel lumea lor, construită cu grijă, se dărâma iremediabil. Pe măsură ce nuntă lui Hero se apropie, iar duşmanii lui Griffin complotează să-l distrugă pentru totdeauna , cei doi se străduiesc să afle dacă doi oameni atât de nepotriviţi pot să descopere împreună dragostea perfectă.
Prima întâlnire a lui Hero cu Griffin e absolut memorabila. La o petrecere, Hero l-a surprins pe Griffin făcând amor cu o doamnă, iar ea a aruncat în el cu un cercel pentru a-i atrage atenția și a-l anunța că soțul doamnei era pe drum, gata să-i surprindă.
Deși prima ei impresie e complet nefavorabilă, drumurile lor se vor intersecta pe neașteptate de mai multe ori, ea descoperind, încetul cu încetul, o altă față a lui Griffin decât cea voit nepăsătoare pe care o afișa.
Curând, amândoi vor realiza că sunt atrași unul de celălalt, în ciuda circumstanțelor complet potrivnice.
”Pentru o clipă, genele ei se ridicară, și ea îl fixă cu ochii mari și nedumeriți, iar onestitatea de pe chipul său, conștientă sau nu, era o ispită feminină pentru orice bărbat. El își ținu răsuflarea.”
”Mișcările lui erau rapide, lipsite de grație, primitive în felul lor. (…) Ea ar fi trebuit să se simtă oripilată, înspăimântată și îngrozită, dar în schimb sălbăticia lui părea să-i hrănească nevoia pe care o simțea în interior.”
Griffin e hotărât să lupte pentru iubirea lui, înfruntând pe oricine i-ar fi stat în cale.
”Griffin făcu un pas spre biroul mare și mătură cu mâna tot ce se afla pe el. Penițe, hârtii, cărți, un bust mic de marmură și o călimară de aur se împrăștiară toate pe podea.
Griffin se aplecă peste birou, cu mâinile pe suprafața goală și se uită în ochii furioși ai lui Wakefield.
– Se pare că avem o problemă de comunicare. Nu am venit să cer mâna surorii tale. Am venit să-ți spun că o să mă însor cu Hero cu sau fără permisiunea ta.”
Pericole, pasiune, dușmani și comploturi, dar mai presus de toate o dragoste extrem de puternică ce poate să învingă orice obstacole.
Misterioasa fantoma și-a făcut simțită prezența și în această carte, asumându-și riscuri extreme pentru a face dreptate în câteva situații limită.

3. O PASIUNE IMPOSIBILĂ (Scandalous Desires – 2011)

scandalous-desiresPoate înţelege un pirat că inima unei femei este comoară cea mai de preţ de pe lume?
Văduva Silence Hollingbrook este săracă, frumoasă şi plină de compasiune — şi cu nouă luni în urmă a făcut o greşeală groaznică. Pentru a-şi salva de ruină şi dezonoare soţul, căpitan de corabie, s-a dus la cel mai temut hoţ de pe Tamisa pentru a-l imploră să înapoieze marfă furată de acesta. Târgul însă a costat-o propria căsnicie, iar acea noapte a rănit-o atât de profund, încât nu şi-a mai găsit alinarea decât dedicându-se orfanilor din căminul condus de fratele ei. Numai că acum acelaşi pirat s-a întors… şi vrea la rândul lui ceva.
Mickey O’Connor Cuceritorul este un bandit chipeş şi extrem de șiret, care şi-a croit drum cu îndemânare şi necruțare până în vârful lumii nelegiuiţilor din Londra. Mickey nu are loc în inima sa pentru sentimente precum compasiunea sau dragostea, văzându-i pe oameni doar că pe nişte pioni de care să se folosească pentru scopurile proprii. Şi cu toate astea, n-a reuşit s-o uite pe naivă soţie de căpitan care a venit la el cerându-i ajutorul – şi cu care a petrecut o noapte memorabilă în patul său… vorbind.
Când se trezeşte pe cap cu fetiţă sa nou-născută, Mickey nu poate rezistă impulsului machiavelic de a lasă copila la uşa căminului lui Silence, ştiind că acolo va fi îndrăgită şi totodată ascunsă de duşmanul lui de moarte. Dar când acest secret este dezvăluit, Mickey ştie că trebuie să-şi asume responsabilitatea protejării ei – şi astfel va descoperi, uimit, că dragostea are propriile căi de a i se strecura în inimă…
Mickey este un personaj fascinant, plin de controverse. Pe măsură însă ce-i aflăm trecutul, ne dăm seama că acțiunile sale au fost dictate inițial de instinctul de supraviețuire, ca apoi să se lase îmbătat de senzația de putere. Puternic, nepăsător și cinic, părea că nimic nu-l poate atinge. Însă Silence, atât de bună și inocentă, îl tulbură și îi stârnește emoții complet neașteptate.
”Ochii ei erau încă înlăcrimați, verzi-albăstrui și copleșiți de suferință. Nu-și dădea seama de ce-l durea atât de mult s-o vadă așa. Văzuse oameni înjunghiați și uciși, femei muritoare de foame prostituându-se, copii cerșind, căzând în șanțuri și murind. Dăduse din coate și se agățase de orice ca să ajungă unde era acum, să nu aibă grija mâncării sau a unui acoperiș deasupra capului. Omorâse oameni fără nici o remușcare. Totuși, faptul că o vedea pe Silence plângând îl adusese într-o stare cumplită de debusolare.”
Silence, la rândul ei, deși suferise enorm în trecut din cauza faptelor lui Mickey, pe măsură ce-l cunoaște mai bine realizează că nu era atât de rău pe cât singur se pretindea.
”Și totuși… Și totuși refuza să creadă ce era mai rău despre el. Tot ceea ce vedea în acel moment, în miez de noapte într-o cameră întunecată, era tristețea din privirea lui.”
Două persoane, complet opuse, dar care se simt inexorabil atrași unul de celălalt, fiecare dintre ei întregindu-l pe celălalt. De dragul lui Silence, Mickey era dispus să renunțe la stilul de viață pe care-l dusese și să înceapă o viață nouă, plină de respectabilitate, sub o nouă identitate. Iar Silence, sub influența lui, devine mai puternică, mai sigură pe ea și capabilă să lupte pentru iubirea ei.
”Oare voia să spună ceea ce credea ea că spune? Că voia să-i dezvăluie totul? Că voia s-o lase să intre în viața lui? Gândul acesta – că amândoi voiau același lucru unul de la celălalt – o lăsă fără suflare.”

4. FANTOMA DIN ST. GILES  (Thief of Shadows – 2012)

thief-of-shadowsWinter Makepeace duce o viață dublă. Ziua este administratorul stoic al unui orfelinat. Dar noaptea scoate la iveală partea lui întunecată. Când apare luna, la fel se întâmplă și cu Fantoma din St. Giles – protector, judecător, proscris. În momentul în care, sub înfățișarea Fantomei, Winter este bătut și rănit, el n-are nici cea mai mică idee că ambele sale lumi sunt pe punctul de a se ciocni, când salvarea vine din partea unei frumoase aristocrate.
Nimic pe lume nu-i place mai mult lui Lady Isabel Beckinhall decât o provocare. Cu toate acestea, când i se cere să-l ia sub aripa sa ocrotitoare pe administratorul cel sobru al orfelinatului ca să-l învețe manierele înaltei societăți – flirtul, exprimarea cu subînțeles și legăturile scandaloase –, Isabel nu se poate abține să nu se întrebe de ce ochii lui i se par atât de familiari… iar buzele atât de tentante.
În timpul zilei, Isabel și Winter sunt angajați într-o luptă a voințelor. Noaptea, pasiunile lor sunt dezvăluite… Dar când în St. Giles încep să dispară copile nevinovate, Winter trebuie să le răzbune. Și pentru asta e nevoit să sacrifice tot ce are mai drag – orfelinatul, pe Isabel… și poate chiar propria viață.
Un cuplu atipic, Isabel fiind mai în vârstă decât Winter, și care, la prima vedere, părea să nu aibă nicio șansă – o aristocrată și un om obișnuit, administratorul unui cămin de orfani – dar soarta are propriile ei reguli.
”Ea își ridică privirea, iar el îi prinse ochii în mreje. Gura ei catifelată tremură. Ce era în mintea ei, în capul acestei ființe frumoase și exotice? Locul ei nu era aici, În camera de zi simplă, nu-și avea locul în St. Giles și nici în viața lui. Însă, cu toate acestea, simțea imboldul aproape imposibil de ascuns de a o trage în poală, sărutând-o.”
Winter o intrigă pe Isabel, o provoacă și o nedumerește. Sub aparența lui de om stoic ea simte că se ascund pasiuni puternice, în ciuda faptului că el recunoaște, nonșalant, că nu a avut nicio experiență amoroasă până atunci.
”Orice alt bărbat ar fi fost stânjenit să-i reamintească de lipsa lui de experiență. Dimpotrivă, domnul Makepeace părea perfect împăcat cu aceasta, ba chiar sigur pe sine. Cumva știa că domnul Makepeace ar lua o aventură cât de poate de în serios. Odată implicat, s-ar fi aruncat cu trup și suflet în legătura respectivă. Asupra femeii pe care ar fi hotărât să și-o facă iubită. Se înfioră la acest gând. Să fii obiectul unui sentiment atât de sălbatic era o perspectivă ademenitoare, dar totodată o punea pe gânduri.”
Isabel descoperă identitatea secretă a lui Winter iar admirația se adaugă sentimentelor puternice de iubire pe care le avea pentru el, îngrijorându-se, în același timp, pentru siguranța lui.
”Nu era ca restul bărbaților. O provoca. Îi vedea toate defectele – și erau nenumărate – și îi spunea că o iubea oricum. Și dacă ar fi trăit o mie de vieți, tot nu ar fi găsit un alt bărbat ca el, și nici nu ar fi dorit.
Îl iubea pe Winter Makepeace și pe nimeni altcineva.”
Winter, la rândul lui, simte că Isabel i s-a strecurat complet în suflet și nu mai concepea viața fără ea.
”Dar exista o singură persoană – o doamnă minunată, încăpățânată, obraznică – fără de care nu putea trăi și, aparent, aceasta se afla acolo la parter chiar în acel moment.”
Pericolele la care sunt supuși îi unesc și mai tare, fiecare realizând că celălalt era sufletul lui pereche.
”- Te iubesc, șopti ea, desprinzându-se din îmbrățișare. Acum și pentru totdeauna. Am înțeles asta atunci când am crezut că era posibil să mori de mâna lui Seymour.
– Nu a existat niciodată riscul ăsta, murmură el. Nu când tu erai motivația mea pentru a rămâne în viață.”
Deși de dragul lui Isabel și al copiilor de la orfelinat, Winter renunță la riscurile la care se supunea acționând în calitate de Fantoma din St. Giles, finalul ne rezervă o surpriză de proporții, realizând că, de fapt, el nu era singura fantomă…

5. LORDUL ÎNTUNERICULUI (Lord of Darkness – 2013)

lord-of-darknessEl își duce existența în întuneric. Este misteriosul răzbunător mascat, cunoscut drept Fantoma din St.Giles, iar singurul său țel este să-i protejeze pe nevinovații din Londra. Totul se schimbă însă în noaptea în care o lady îl înfrună, îndreptând un pistol spre el – și-și dă seama că se confruntă chiar cu propria soție…
Lady Margaret Reading a jurat că va ucide Fantoma din St. Giles – bărbatul despre care se spunea că, în urmă cu câțiva ani l-a ucis pe cel care fusese iubirea vieții ei. Acea tragedie o obligase apoi să încheie o căsătorie de conveniență. Întorcându-se la Londra și la bărbatul pe care nu-l mai revăzuse din ziua nunții lor, Megs nu-l recunoaște pe cel din spatele măștii. Aprig, impunător și periculos, Fantoma din St.Giles este tot ceea ce se temea că va fi… și mult mai mult de-atât.
Când pasiunea izbucnește, acești doi străini nu se pot abține să nu dezvăluie mai mult despre ei înșiși decât au avut vreodată de gând. Dar când Megs află adevărul – că Fantoma este soțul ei, Godric St. John – jocul începe și adversarii trebuie să se predea în fața unei tentații care i-ar putea distruge pe amândoi.
Godric St. John era un om bun și complet onorabil. Soarta îi dăduse o lovitură cumplită, răpindu-i scumpa lui soție, Clara. Deși boala ei fusese îndelungată, Godric sperase într-o minune până în ultima clipă, îngrijind-o cu mult devotament. După moartea soției, Godric se retrăsese aproape de tot din viața socială, dedicându-și întreaga energie acțiunilor de dreptate desfășurate în spatele măștii Fantomei din St. Giles. Lord Griffin Reading, descoperindu-i această identitate, îl șantajase pentru a-l obliga să se căsătorească cu sora lui, Margaret, ce rămăsese însărcinată nefiind căsătorită, iar iubitul acesteia fusese ucis mișelește.
Trecuseră doi ani de atunci timp în care cei doi trăiseră separat. Margaret pierduse între timp sarcina, dar continua să-i scrie soțului ei, care a realizat uimit după un timp că îi aștepta scrisorile cu nerăbdare.
Lady Margaret s-a întors pe neașteptate la Londra, având în minte două scopuri: să-l determine pe soțul ei să o lase însărcinată și să se răzbune pe Fantoma din St. Giles, pe care o considera răspunzătoare de moartea iubitului ei. Sosirea ei îi dă complet viața peste cap lui Godric care se trezește, fără să-și dea seama prea bine cum, că ajunge să promită că o va însoți la un eveniment social.
”Trecuseră săptămâni de când nu mai stătuse cu orele la cafeneaua din Basham și de mult nu mai găsise energia necesară să își citească volumele preferate. De cele mai multe ori, se trezea privind în gol la pereții plini de igrasie din biroul lui. Și totuși, astăzi, soția lui, care apăruse ca o vijelie, îl convinsese să meargă la un eveniment social. Godric își miji ochii. Dacă nu ar fi fost un om rațional, ar fi bănuit-o de vreun fel de vrăjitorie.”
Urmându-și scopurile, Megs declanșează o adevărată pasiune între ei, amândoi nemaiputând ignora atracția dintre ei și lăsându-și scuturile jos în fața celuilalt.
”Întoarse capul să se uite la el, soțul ei. El stătea întins, cu chipul mai relaxat decât îl văzuse ea vreodată, cu ridurile aproape estompate, cu un braț așezat sub cap, cu degetele acelea elegante destinse. O singură picătură de transpirație i se prelinse pe tâmplă, iar ea ar fi vrut să o atingă, să o frece de pielea lui și să-l simtă pe bărbatul care se ascundea în spatele armurii pe care o purta.”
Deși relația nu a început sub cele mai bune auspicii, în urma unui șantaj și fiecare dintre ei suferind în urma pierderii persoanei iubite, în final cei doi își vor descoperi o compatibilitate complet neașteptată, fiecare aducând bucuria și pofta de a trăi în viața celuilalt.
”- Te iubesc, Godric St. John, iar acum îmi voi călca cuvântul. Nu te voi părăsi. Poți fie să vii cu mine la conacul Laurelwood, fie voi rămâne eu cu tine aici, în casa ta veche și mucegăită din Londra și te voi înnebuni cu toată vorbăria și rudele mele și… și cu poziții sexuale exotice până când te vei preda și mă vei iubi și tu, și până când nu vom fi o familie fericită cu câteva duzini de copii.”
”- Oricât de mult aș vrea să mă convingi să mă îndrăgostesc de tine prin poziții sexuale exotice, nu-i nevoie să încerci. Te-am iubit, Meggie a mea, de când mi-ai trimis cea de-a doua scrisoare.”

6. DUCELE NOPȚII (Duke of Midnight – 2013)

duke-of-midnightCu douăzeci de ani în urmă, Maximus Batten a fost martorul asasinării brutale a părinților săi. Devenit atotputernicul duce de Wakefield, reprezintă autoritatea de necontestat în Parlament. Dar noaptea, deghizat în Fantoma din St. Giles, bântuie pe străzile sumbre și pline de pericole ale cartierului rău famat, în căutarea criminalului. Apoi, într-o noapte, se trezește față în față cu o femeie aprigă și fermecătoare – care nu dă înapoi în fața nemiloasei Fantome…
Artemis Greaves trudește ca însoțitoare a unei doamne din înalta societate, dar sub pânza simplă, pământie, a rochiei sale, se ascunde inima zeiței vânătorii, al cărei nume îl poartă. Când Fantoma din St. Giles o salvează de tâlhari, ea recunoaște un spirit înrudit – și este fascinată. Iar fascinația crește tot mai mult când își dă seama cine este de fapt Fantoma în viața de zi cu zi…
Artemis face o mișcare îndrăzneață: îi cere lui Maximus să-și folosească influența pentru a-l elibera pe fratele ei întemnițat, căci altfel ea va dezvălui lumii identitatea Fantomei. Dar șantajarea unui duce nu este un demers lipsit de riscuri. Acum că l-a înfruntat, va putea Artemis să reziste în fața furiei… sau a îmbrățișării lui pasionale?
Artemis este o curajoasă, inteligentă și devotată complet fratelui său, acuzat pe nedrept de o crimă pe care nu o comisese și închis la spitalul de nebuni. De dragul lui, adoptă o mască umilă, încercând din răsputeri să găsească o cale pentru a-l salva. Prin urmare, deși e fascinată de puternicul duce Maximus Batten, nu poate rezista tentației de a-l șantaja în momentul în care-i află identitatea secretă.
”Ea trase aer în piept, admirându-l fără să vrea. Dacă nu ar fi luptat pentru Apollo probabil că ar fi cedat, pentru că era vorba de un șantaj și asta nu era cinstit. Dar, pe de altă parte, ea nu era un gentleman crescut în tradiția onoarei. Ea era o lady – o persoană considerată adesea de bărbați a nu avea suficientă inteligență ca să înțeleagă complicatele noțiuni de onoare ale bărbaților. Iar acum? Acum era o femeie întărită de capriciile sorții. Aceasta era viața ei. Ea nu avea timp pentru onoare și nici nevoie de ea.”
Maximus, deși furios pe ea, nu poate să nu-i admire curajul ba, mai mult, simte că e atras de vitalitatea ei.
”Maximus îi aruncă o privire cu ochii mijiți. Ea zâmbi, zâmbi cu adevărat, dezvelindu-și dinții. Și, în ciuda circumstanțelor – șantajul ei, oamenii din jur, furia lui – el simți că rămâne fără suflu de admirație. Când domnișoara Greaves zâmbea, toată fața i se lumina, și ea devenea superbă.”
Pasiunea îi copleșește pe amândoi iar Artemis, care reușise să se înconjoare de un adevărat scut de apărare în fața tuturor celor din jur, simte că în fața lui toată fațada dispare, iar adevărata ei identitate, atent ascunsă până atunci, iese la iveală.
”Era o senzație incredibilă, pe cât de îngrozitoare, pe atât de minunată, iar ea știu că nu avea să mai fie aceeași după acest moment. Aici și acum, el dărâma pereții fațadei, fărâmițând piatra, dizolvând mortarul. Pentru a dezveli femeia de dinăuntrul ei, iar lucrul cel mai înspăimântător era că ea nu era deloc sigură cine era acea femeie. N-o întâlnise niciodată.”
Aventuri, pericole, uneltiri, răsturnări dramatice de situații și un final spectaculos.
”- Te iubesc, Diana mea. Te-am iubit, cred, de când te-am descoperit plimbându-te desculță prin pădurea mea. Chiar și când credeam că nu mă voi putea căsători cu tine, aveam de gând să te țin lângă mine pentru totdeauna.”

7. DRAGUL MEU NECUNOSCUT (Darling Beast – 2013)

darlingAcuzat pe nedrept de crimă și devenit mut în urma unei bătăi aproape fatale, Apollo Greaves, viconte Kilbourne, reușește să evadeze de la Bedlam. Cu soldații Coroanei pe urmele sale, își găsește refugiu între ruinele renumitului parc Harte’s Folly, muncind ca simplu grădinar, fără să aibă nici un fel de aşteptări de la un viitor pe care îl consideră fără speranţă. Însă când o tânără plină de viață se mută în clădirea abandonată și dărăpănată a teatrului de acolo, atenția îi este cu totul acaparată.
Tânăra este Lily Stump, o celebră actriță a scenei londoneze, care trece printr-o perioadă dificilă fiind forțată să se mute între zidurile arse ale teatrului din Harte’s Folly împreună cu băiețelul ei și cu o servitoare de încredere. Curând Lily descoperă că ea și mica ei familie nu sunt singurii locatari de acolo – un bărbat masiv și tăcut consideră, de asemenea, ruinele drept casa lui. Întâlnirea dintre Lily și Apollo are un rezultat neașteptat – fiecare vrea să-l vadă pe celălalt cât mai curând plecat din acel sanctuar. Dar când Lily îl surprinde citindu-i piesele pe care ea le scrie în secret, își dă seama că Apollo este mai mult decât ceea ce pare…
Deși pasiunea răvășitoare care se naște rapid între ei îi face să se apropie, tainele pe care Apollo știe că le are Lily par un obstacol greu de depășit. Iar când propriul trecut îl ajunge din urmă, Apollo este silit să facă o alegere: dragostea lui pentru Lily sau adevărul uluitor care îl va elibera.
Apollo își ascunde cu grijă identitatea, dar Lily reușește să-l surprindă cu garda jos, realizând că el nu era ce pretindea a fi.
”Apollo se răsuci încet și făcu ochii mari, privind-o pe domnișoara Stump. Fusese atât de captivat de cât de sclipitoare era piesa – o piesă pe care, bănuia el, o scrisese chiar ea -, încât nu auzise ușa deschizându-se până nu fusese prea târziu.”
Răbdarea lui cu Indio, fiul ei, o înduioșează și emoționează pe Lily.
”Când, într-un final se ridicară, de parcă s-ar fi înțeles ca de la bărbat la bărbat, Lily observă, tresărind, că Indio îi ajungea doar până la brâu lui Caliban. Bărbatul trona deasupra băiatului, atât de masiv și de înalt, că blândețea lui era și mai emoționantă.”
Un incident dramatic îi pune în pericol viața fiului ei, iar Apollo nu pregetă nicio secundă pentru a-l salva. Lily se îndrăgostește tot mai mult de Apollo, deși își dă seama că el ascunde multe secrete, pe care nu e pregătit încă să le dezvăluie.
”Aruncă o privire spre ceașca de ceai. Se punea următoarea întrebare: Cât de periculos era să se lege de Caliban, în condițiile în care nu-i cunoștea identitatea?”
Trecutul îl ajunge însă din urmă pe Apollo, declanșând un întreg carusel de întâmplări din care cei doi vor reuși să iasă în final învingători.
”- Te iubesc și mă iubești. Până în seara asta am avut mici îndoieli, dar când te-ai aruncat în bătaia pistolului, toate îndoielile mele s-au risipit. Și fiindcă ne iubim unul pe celălalt, e firesc și potrivit să ne căsătorim și să ne petrecem restul vieții culcându-ne și trezindu-ne împreună, să facem mulți copii și să trăim fericiți.”

8. BRAVUL MEU CĂPITAN (Dearest Rogue – 2015)

dearest-rogue1Lady Phoebe Batten e drăguță, energică și dornică să ducă viața socială pe care o merită, ca soră a unui duce influent. Dar, fiind aproape oarbă, fratele ei protector insistă să fie păzită de sobrul căpitan Trevillion.
Căpitanul James Trevillion e un bărbat de neam bun, rănit la picior după anii petrecuți în regimentul de dragoni al regelui. Cu toate astea, poate să tragă cu arma și să călărească asemenea unui diavol, așa că sarcina de-a o păzi pe Lady Phoebe nu-i pune probleme ‒ până când ea devine ținta unor răpitori.
Prins într-o plasă periculoasă de înșelăciuni, James riscă totul pentru a-și salva protejata de un bărbat fără scrupule, care vrea să o oblige să accepte o căsătorie lipsită de dragoste. După intervenția lui salutară, James și Phoebe petrec tot mai mult timp singuri, departe de Londra și de pericole, și ajung să se descopere cu adevărat. Iar Phoebe descoperă, dincolo de aparența de soldat dur, un bărbat tandru… și șansa la o viață plină de iubire, la care abia mai îndrăznea să viseze.
Un cuplu care m-a emoționat și m-a înduioșat profund este acesta dintre Phoebe Batten, sora lui Maximus Batten, duce de Wakefield, și căpitanul James Trevillion, care fusese nevoit să se retragă din funcția sa din cadrul Regimentului 4 Dragoni în urma unui accident în care piciorul îi fusese zdrobit. Phoebe era complet oarbă, iar fratele ei Maximus îl angajase pe James pe post de bodyguard. În ciuda handicapului său, Phoebe era curajoasă și veselă. James era viteaz și mândru și ar fi făcut orice să o protejeze pe Phoebe, de care este îndrăgostit în ciuda faptului că o relație dintre ei pare imposibilă. Cartea ne-a oferit însă un deznodământ fericit, James reușind să dejoace planurile ducelui de Montgomery, salvând-o pe Phoebe de la o căsătorie forțată și luând-o el însuși de soție.
„Îşi apăsă gura de-a lui, împiedicându-l să-i rostească numele până la capăt. Nu era un sărut dulce, nicidecum – nu mai sărutase niciodată un bărbat. Dar era ciudat şi minunat oricum. Avu senzaţia că îi înfloreşte ceva în piept, o fântână care tresălta de speranţă şi bucurie, când îi simţi buzele lipite de ale ei.”
„Însă in momentul acela nu ştia decat un singur lucru: nu-i mai păsa că nu putea să o aibă pentru totdeauna. O avea acum, şi cand, în cele din urmă, inevitabil, avea să se desprindă de el, avea să păstreze cu sfinţenie această amintire. Pentru totdeauna.”

9. CEL MAI TANDRU LIBERTIN (Sweetest Scoundrel – 2015)

sweetestAfectată, cuviincioasă și cumpătată, Eve Dinwoody este profesionalismul întruchipat când vine vorba despre protejarea investițiilor fratelui ei. Însă, când acceptă să țină sub control baierele pungii ducelui de Montgomery și să verifice modul în care sunt cheltuiți banii acestuia pentru refacerea celei mai cunoscute grădini de agrement din Londra, Eve se trezește că are de înfruntat un ticălos arogant și mânios, care nu se lasă controlat.
Desfrânat și nerușinat, Asa Makepeace nu are timp pentru o mironosiță zgârcită ca Eve. În calitate de proprietar al unei grădini de agrement căreia și-a dedicat aproape toată viața, are destule bătăi de cap cu soprane egoiste și cu tenori temperamentali. Nici prin gând nu-i trece să lase o aristocrată să o facă pe șefa cu el ‒ oricât de ademenitoare ar fi ea. În ciuda lipsei sale de experiență când vine vorba despre teatru ‒ și a confruntărilor dure pe care le are cu Asa ‒, Eve este hotărâtă să transforme grădina Harte’s Folly într-un succes răsunător.
Dar, cu cât se străduiește mai tare să facă față încăpățânatului crai, cu atât îi e mai greu să ignore farmecul seducător și magnetismul lui irezistibil. Nu încape îndoială că focul ce arde mocnit între ei este imposibil de ignorat ‒ iar încercarea de a-l înăbuși este o luptă deja pierdută pentru amândoi.
Povestea de iubire dintre protagoniști este foarte captivantă, la prima vedere cei doi neavînd nimic în comun: el nu are niciun strop de sânge albastru, e fiul dezmoștenit al unui berar, un bărbat foarte viril, libertin și nerușinat, iar ea este fiica unui duce (fiind un copil din flori, dar tot o aristocrată rămâne), o tânără la prima vedere scorțoasă, pedantă și sigură pe ea, și câtuși de puțin atrăgătoare.
Asa Makepeace provenea dintr-o familie numeroasă, având trei surori și doi frați. În precedentele cărți din serie am aflat povestea a două surori (Temperance în Dorințe ascunse și Silence în O pasiune imposibilă) și a unui frate – Winter (Fantoma din St. Giles).
Eve Dinwoody era sora ducelui de Montgomery – un personaj controversat, șantajist și fără scrupule, care a răpit-o pe Phoebe Batten în ”Bravul meu căpitan”. Eve îl iubea din suflet întrucât el era cel care o salvase dintr-o situație critică în copilărie și o protejase ulterior, deși nu-i aproba faptele sale.
Cei doi ajung să se întâlnească întrucât Eve era cea care administra averea ducelui de Montgomery, care finanțase proiectul refacerii celei mai cunoscute grădini de agrement din Londra, Harte’s Folly, în urma incendiului care o distrusese cu câțiva ani în urmă, grădină ce îi fusese lăsată moștenire lui Asa de cel mai bun prieten al tatălui său.
Interacțiunea lor inițială e încărcată de antipatie și resentimente, fiecare întruchipând tot ce detesta și respingea celălalt: el o asociază cu aristocrații care se uită de sus la el, iar ea îl percepe ca pe un bărbat necioplit, de o masculinitate evidentă, ceea ce o înspăimântă. În copilărie, Eve avusese parte de un episod traumatizant când, în timpul unei orgii organizată de tatăl ei, ducele, era sa fie sfâșiată de câinii de vânătoare ce fuseseră asmuțiți pe femei și copii, iar apoi era să fie violată de unul din invitați, fiind salvată de fratele ei în ultima clipă.
Replicile dintre ei sunt spumoase, el provocând-o în permanență, iar ea punându-l la punct. Însă, în urma unui incident, Asa află trecutul lui Eve, fiind cutremurat de oroarea pe care aceasta o trăise și simțind o nevoie inexplicabilă să o protejeze.  Eve a început, la rândul ei, să se simte din ce în ce mai destinsă în apropierea lui Asa.
Lucrurile se precipită când la teatru încep să aibă loc incidente ciudate, sabotaje, iar viața lor e pusă în pericol. În același timp, se simt din ce în ce mai atrași unul de celalalt și inevitabil ajung iubiți, scenele de dragoste fiind foarte intense. Eve își dă seama că se ăndrăgostise de Asa, căruia îi percepea acum mai multe fațete ale personalității sale, fiind impresionată de tandrețea pe care i-o arăta.
Asa Makepeace stătea pe spate, cu brațele și picioarele larg desfăcute, ocupând cea mai mare parte a patului. O rază de soare îi scălda chipul, făcând ca în părul castaniu să-i strălucească șuvițe aurii și roșcate. Obrazul îi era acoperit de barbă roșcat-arămie. Avea buzele ușor desfăcute, și la fiecare răsuflare se auzea un vag sforăit. Eve zâmbi auzind sunetul și întinse mâna după un mic caiet de schițe și un creion care stătea întotdeauna pe noptiera de lângă patul ei. Se rezemă de perne și începu să îl deseneze: nasul ușor mare, ochii fără riduri în somn, gura destinsă și frumoasă. Cum era posibil ca acest bărbat, pe care la început îl considerase doar enervant, copleșitor de masculin – înfricoșător -, să se dovedească a avea atâtea laturi? Iubea opera. Se lupta cu hoții. Se certa în gura mare. Salva câinii vagabonzi. Încăpăţânat, cinic. Violent şi uneori meschin. Şi totuşi, un bărbat care îi arătase cu tandreţe cum să iubească.’’
„– Ce vezi când mă privești?[…]
Vedea violenţă și furie, ţinute sub un control fragil ‒ în cel mai bun caz. Vedea o putere și o forţă care o puteau răni – ucide – dacă alegea să o facă. Vedea brutalitatea înnăscută care exista, într-o măsură mai mare sau mai mică, în toţi bărbaţii. Își vedea cele mai îngrozitoare temeri.
Dar – și aceasta era partea cu adevărat fără precedent – vedea mai mult în el. Vedea ispita – ispita ei –, ademenitoare și înspăimântătoare în același timp, virilitatea lui atât de pregnantă, încât era aproape ca o miasmă sesizabilă în spaţiul dintre ei.”
„Asa Makepeace nu era un bărbat chipeș ‒ își dăduse seama de asta când încercase să îi surprindă esenţa în după-amiaza aceea. Era frustrant de greu să o transpună pe hârtie, căci descoperise că se însufleţea prin gesturi și respiraţie. Era o fiinţă a acţiunii și a vitalităţii, și, când se mișca, când zâmbea, devenea aproape imposibil să îi reziști.”
La rândul lui, Asa e captivat din ce în ce mai mult de Eve.
„Buzele lui Eve Dinwoody erau moi și dulci, în total dezacord cu personalitatea ei aspră și acră. Timp de jumătate de secundă, Asa se desfătă cu dulceaţa aceea ademenitoare. O făcuse să tacă în cel mai simplu și primitiv fel în care putea proceda un bărbat cu o femeie.”
Vor urma multe peripeții și momente dramatice, iar finalul va aduce rezolvarea spectaculoasă a mai multor probleme și o impresionantă declarație de dragoste.
„Te iubesc, să fiu al dracului, Eve Dinwoody, mai mult decât pe grădina mea, mai mult decât propria-mi viaţă. Vreau să îmi petrec restul zilelor condus de tine, certându-mă într-una cu tine şi adormind cu tine în braţe. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă pleci sau rămâi în Londra, atâta timp cât mă laşi să îţi fiu alături.”

10. DUCELE PĂCATULUI (Duke of Sin – 2016)

duke-of-sin-1

Răvășitor de chipeș, orgolios, lipsit de scrupule, Valentin Napier, duce de Montgomery, este bărbatul despre care vorbește toată Londra. Cu faima lui de crai și de șantajist, Montgomery a revenit din exil și este hotărât să se răzbune pe cei care l-au nedreptățit.
Însă descoperirea pe care o va face în propriul dormitor îl va determina să-și schimbe cu totul planurile…
Fiica bastardă a unei lady din lumea bună londoneză, menajera Bridget Crumbs este o femeie inteligentă, curajoasă și extrem de loială.
Când mama ei ajunge ținta unei escrocherii, Bridget se angajează în casa ducelui de Montgomery în speranța de a găsi probele incriminatoare pe care acesta le deține – și ajunge să descopere ceva mult mai periculos. Montgomery este peste poate de uimit și intrigat de pretențioasa și surprinzător de isteața Bridget, pe care o găsește spionând în camerele lui.
În ciuda strădaniilor ei, Bridget nu poate rezista farmecului acestui duce păcătos. Cei doi încep un adevărat joc de-a șoarecele și pisica și ajung să descopere în curând că amândoi au secrete bine ascunse și că nici unul din ei nu este așa infam – sau de inocent – cum pare.
Din cuvântul înainte al autoarei: ”Această carte este dedicată tuturor celor care se îndrăgostesc iremediabil de… personajul negativ.
Îl știam deja de Valentine Napier, duce de Montgomery, din precedentele cărți din serie și eram foarte curioasă să-i aflu povestea. Un personaj controversat, cu multe fațete ale personalității, capabil de multe fapte rele (o răpise pe Phoebe, sora lui Maximus Batten, întrucât dorea s-o oblige să-i fie soție, lucru care l-ar fi ajutat să-și ducă la îndeplinire anumite planuri ale sale din acel moment), dar care se dovedise și un frate foarte devotat, salvând-o pe sora lui Eve dintr-o situație critică pe când era copil și protejând-o în permanență de atunci.
După ce planurile sale de căsătorie cu Phoebe Batten fuseseră zădărnicite de James Trevillion (am aflat povestea în Bravul meu căpitan), ducele de Wakefield îl obligase pe Valentine să plece în exil.
Bridget Crumbs era fiica bastardă a Ameliei Caire (mama lui Lazarus Caire – personajul principal din Dorințe ascunse) și a unui lacheu. Imediat după ce o născuse, Amelia o dăduse spre adopție unei familii de fermieri din Scoția, care o înconjuraseră cu multă dragoste. Cu toate acestea, întrucât familia adoptivă nu era foarte bogată, Bridget fusese nevoită să muncească de la doisprezece ani. Harnică și pricepută, învățase repede tainele meseriei de menajeră, ajungând la vârsta de douăzeci de șase de ani foarte pricepută și apreciată de toți cei pentru care lucrase.
Când Valentine Napier intră însă în posesia unor scrisori incriminatoare, cu care o șantaja pe Amelia, Bridget îi sare în ajutor, angajându-se menajeră în casa acestuia, cu scopul de a găsi respectivele dovezi. De asemenea, mai dorea să găsească și o miniatură cu care ducele o șantaja pe prietena ei, Hippolyta Royle. Dar, în momentul în care găsește în sfârșit miniatura, ducele își face apariția pe neașteptate, dovedindu-se că nu fusese plecat nici o clipă în exil, ci se ascunsese într-o încăpere secretă din reședința lui.
Bridget îl intrigă pe Napier. Departe de a se fi înfuriat găsind-o cotrobăind, Val simte o provocare în a-i descoperi secretele.
”Avea ochi de fanatică religioasă – sfântă sau eretică.
Sau poate de inchizitor. O femeie pe deplin convinsă că știe să facă diferența dintre bine și rău – atât în privința ei cât și a altora. O femeie care nu se temea să sufere – și poate nici să moară – pentru a-și apăra convingerile.
Oare văzuse Bridget în persoana lui exact opusul ei: însuși Diavolul? Un bărbat neinteresat de diferența uneori insesizabilă dintre bine și rău? În vreme ce alții erau atenți la echilibrul balanței dintre bine și rău și dezbăteau problema păcatelor și a faptelor bune, el alesese să nu-i pese. De ce să se prindă într-un joc ale cărui reguli nici nu le înțelegea și nici nu le accepta? Mai bine să își construiască viața după propriile reguli. Era oricum mai distractiv.”
În perioada următoare, Val o tachinează fără milă pe Bridget, căutând mereu să o șocheze. Dar Bridget de dovedește a fi construită dintr-un material tare, nelăsându-se intimidată și având mereu o replică potrivită. Când el îi spune că nu a iubit niciodată pe nimeni, Bridget ripostează, spunându-i că nu știe ce pierde.
„- Iubirea este cea mai bună dintre toate emoţiile umane. Ea face diferenţa între noi și animale și ne apropie de Dumnezeu și de rai. Nu există dar mai mare decât iubirea dintre un bărbat și o femeie.”
Inevitabilul se produce și Val și Bridget devin iubiți, petrecând clipe de pasiune mistuitoare împreună. Cu toate acestea, Bridget insistă să-și îndeplinească în continuare sarcinile de menajeră.
Încetul cu încetul, aflând fapte din trecutul lui Val, Bridget realizează că felul lui de a fi era de fapt un mecanism de autoapărare, atacând pentru a nu fi atacat, pedepsind multe persoane ce săvârșiseră multe fapte infame. Dar, după un timp, nu mai realizase diferența dintre bine și rău, iar șantajul devenise un mod de viață. Bridget devine conștiința lui Val, impunându-i să renunțe la faptele rele.
Dar încăpățânarea lui Val o va pune în curând pe Bridget în fața unei alegeri imposibile, iar ea, fiind convinsă că Val n-avea cum să-i ierte fapta, îl părăsește. Poate un om obișnuit n-ar fi iertat-o, dar pentru Val nu se supărase pe ea, ci doar suferea cumplit că ea plecase, lipsindu-i replicile ei acide și chiar predicile pe care i le ținea.
„Îi spusese că îl iubea. Că îl iubea. Ce lucru ciudat și minunat. Și cât putea să doară iubirea asta! Câtă durere îi provocase această iubire, ca mici cuţite înfipte în vene. Nu era convins că îi plăcea foarte tare, dar ar fi îndurat durerea, cu condiţia ca ea să se întoarcă să îl înjunghie din nou.”
Sentimentele lui Val pentru Bridget nu le scăpaseră dușmanilor lui, care o vor răpi pe aceasta pentru a o folosi contra lui, iar Val va realiza că ar face orice pentru a o salva și a o aduce înapoi la el.
„– Séraphine, Séraphine, Séraphine, cea mai iubită dintre femei, cea mai aprigă printre sfinte, să nu mă părăsești niciodată, te rog. Voi înălţa coloane de marmură albă pentru tine, voi construi grădini ale plăcerilor numai pentru tine, voi porni corăbii în larg și voi cere războinicilor să lupte pentru tine, numai să rămâi lângă mine.”
Așa cum ne-a obișnuit și în celelalte romane ale sale, povestea principală e însoțită de o mică povestioară cu tâlc, din care aflăm câte un fragment la începutul fiecărui capitol. De data aceasta este vorba de Regele fără Inimă. La sfărșitul cărții, atât personajul din povestea principală, cât și cel din povestioară, vor descoperi că au o inimă, care bătea cu putere pentru persoana iubită și care, odată pornită, avea să-i încălzească sufletul și să alunge frigul ce-l însoțise în permanență până atunci.
”Seraphine a lui cea înflăcărată îi zâmbi, și Val avu împresia că cerul nopții se luminase.
– Mă iubești.
– Te iubesc, răspunse el uimit și simți cum pieptul i se umple de căldură. Te iubesc.
– Și eu te iubesc, îi șopti ea.”

11. Ducele plăcerilor (Duke of Pleasure – 2016) 

Curajos. Îndrăzneț. Chipeș și neîndurător. Hugh Fitzroy, duce de Kyle, este arma secretă a regelui. Trimis în misiunea de a-i distruge pe notoriii Lorzi ai Haosului, Hugh este prins într-o ambuscadă pe o alee dosnică din Londra – și salvarea vine din partea unui aliat la care nu se aștepta: un necunoscut mascat, dar care are trupul inconfundabil al unei femei.
Obraznic. Isteț. Neînfricat și independent. Alf a supra viețuit pe străzile pline de pericole ale rău famatului cartier St. Giles, ascunzându-și adevărata identitate de femeie. Ziua este un simplu vagabond, câștigându-și traiul prin vânzarea de informații și secrete. Noaptea este faimoasa Fantomă din St. Giles, un luptător mascat care sare în apărarea celor nedreptățiți. Dar după ce îl salvează pe Hugh de la o moarte sigură, descoperă că a căzut fără scăpare în brațele tentației.
Când Hugh îl angajează pe Alf să afle informații despre Lorzii Haosului, lumile lor se ciocnesc încă o dată. Iar după ce Hugh își dă seama că micul vagabond și Fantoma sunt una și aceeași persoană, Alf va trebui să găsească în cele din urmă curajul de a deveni femeia în care vrea să se transforme pentru a-și împlini dragostea – înainte ca Lorzii Haosului să-i distrugă pe amândoi.
Elizabeth Hoyt are incredibilul talent de a crea personaje perfecte în imperfecțiunea lor. Cu multă ingeniozitate, autoarea ne delectează cu o nouă poveste deosebit de romantică, în care a pus toate ingredientele necesare pentru a obține un coktail delicios de intrigă, aventuri, pasiune, suspans, emoții puternice, dragoste și erotism. Ca și în precedentele cărți din serie, lumea strălucitoare și privilegiată a aristocrației se intersectează cu lumea cenușie, plină de pericole și provocări din mahalalele Maiden Lane, o zonă obscură a Londrei Georgiene.
Personajele principale ale cărții le cunoaștem deja din precedentele cărți din serie.
Pe Alf, fata deghizată în băiat, șatenă cu ochi căprui, obraznică, curajoasă, cu o minte ascuțită, plină de compasiune pentru cei năpăstuiți, călită în lupta pentru supraviețuire, am întâlnit-o prima dată în Lordul întunericului și încă de atunci am sperat că autoarea va țese o poveste special pentru ea.
Viața nu fusese deloc blândă cu Alf. Părăsită la un colț de stradă fără milă de mama ei, pe când avea doar cinci ani, a avut norocul să fie luată sub aripa altui băiat al străzii, Ned, care i-a predat primele lecții de supraviețuire în iadul în care ajunsese. Prima regulă era să se deghizeze într-un băiat și să se poarte ca atare. Iar a doua regulă, cea mai importantă, era să nu se încreadă în nimeni. Din păcate, când avea doar doisprezece ani, protectorul ei dispăruse fără urmă, iar ea trebuise să se descurce pe cont propriu. Întâlnirea cu Godric St. John, pe care îl ajutase să salveze niște copii nevinovați pe când acesta acționa ca Fantoma din St. Giles, i-a influențat decisiv destinul. Godric a instruit-o să lupte cu săbiile și a învățat-o tehnici de autoapărare, astfel că, la douăzeci și unu de ani, Alf preluase cu succes rolul de Fantomă, apărându-i noaptea pe cei năpăstuiți în mahalalele Maiden Lane.
Pe Hugh Fitzroy, un bărbat vânjos cu constituție de boxer, brunet, cu ochi negri, puternic, curajos și inteligent l-am întâlnit în Ducele păcatului, unde acesta era mâna dreaptă a regelui, îndeplinind tot felul de misiuni pentru siguranța acestuia. Aflăm acum că el era, de fapt, chiar fiul nelegitim al regelui, făcut cu o actriță, pe care o ignorase complet după nașterea copilului. În schimb, își recunoscuse fiul, căruia îi dăduse o educație aleasă, numindu-l duce de Kyle și dăruindu-i mai multe proprietăți. Astfel, Hugh crescuse într-un mediu privilegiat, însă complet lipsit de afecțiune. În urmă cu opt ani, la vârsta de douăzeci și patru de ani, Hugh crezuse că își găsise marea iubire, îndrăgostindu-se nebunește de Katherine, o tânără aristocrată de nouăsprezece ani. Din păcate, după nașterea primului copil, Christofer, Katherine s-a transformat complet, țipetele și crizele de isterie fiind la ordinea zilei. Iar când, doi ani mai târziu, Katherine a născut al doilea băiat, bălai cu ochi albaștri, era evident că își găsise un iubit între timp. A urmat apoi un șir nesfârșit de iubiți iar Hugh, sătul de infidelitățile soției și viața plină de certuri și lipsită de bucurie alături de ea, a plecat pe continent să îndeplinească tot felul de misiuni riscante pentru rege. S-a întors însă, trei ani mai târziu, în momentul în care a primit teribila veste că soția sa murise într-un accident de călărie.
Cinic, Hugh încetase de mult să creadă că dragostea adevărată poate exista în realitate, astfel că plănuia să facă o căsătorie de conveniență cu Iris Jordan, o tânără aristocrată blondă, bună și afectuoasă cu copiii lui, prietenă din copilărie cu fosta lui soție, față de care simțea doar o afecțiune caldă, tratând-o cu multă prietenie.
Destinul are însă propriile lui planuri, iar viața lui Hugh avea să ia o întorsătură radicală într-o noapte când, îndeplinind una din misiunile sale pentru rege, aceea de a anihila gruparea Lorzilor Haosului, o grupare secretă de aristocrați ce se dedau la petreceri desfrânate și orgii, inclusiv cu copii, este încolțit pe o alee întunecată dintr-o zonă primejdioasă a Londrei. Deși luptă cu multă vitejie, omorând mai mulți atacatori, este evident în curând că sorții nu erau de partea sa, fiind copleșit numeric și înghesuit într-o înfundătură. În acel moment, un ajutor complet neașteptat îi vine de pe acoperiș, sub forma binecunoscutei Fantome, cu costumul ei deja consacrat. Mișcându-se cu multă grație și mânuind două săbii, Fantoma îl ajută pe Hugh să-i alunge pe atacatori, după care îl sărută și fuge, lăsându-l complet contrariat pe Hugh, uluit că Fantoma se reactivase în trupul unei femei seducătoare.
Pentru a aduna mai multe informații, Hugh îl trimite pe unul din oamenii săi de încredere să-l caute pe Alf, ștrengarul pe care-l cunoscuse cândva și despre care știa că poate să afle amănunte neprețuite despre tot ce se întâmpla în mahala.
Alf își joacă bine rolul, acceptând misiunea, deși știa că mergea pe o sârmă subțire, fiind îndrăgostită de angajatorul său. Totuși, dorința de a ajuta la anihilarea primejdioasei grupări îi înlătură orice reținere. Mai mult, ajungând să locuiască în casa ducelui, se apropie mult de fiii acestuia.
Însă, în momentul în care o întâlnește pe Iris, Alf nu mai poate să-și ignore sentimentele, gelozia arzându-i măruntaiele. Alf era conștientă că între ea și Hugh nu era posibilă nicio legătură durabilă, lumile lor fiind complet paralele. Însă, în adâncul sufletului ei, sălășluia o licărire de speranță…
„Ce-i păsa ei dacă Kyle iubea sau nu? El era ca o stea pe cerul nopţii, iar ea doar o vrabie. Indiferent de cât de sus putea ea să zboare, nu avea să ajungă niciodată la el. Îi spuse asta minţii ei. Îi spuse inimii ei. Și totuși, simţi un tremur. El vânase cu ea prin pădurile întunecate din St. Giles. El cunoștea fiorul vânătorii. El o sărutase – pe ea, nu pe Lady Jordan – de două ori după victoriile lor.”
Curând însă, după o misiune foarte primejdioasă în care misterioasa Fantomă îi vine în ajutor, Hugh descoperă cu stupoare adevărata identitate a acesteia, văzând-o în cu totul altă lumină și neputând rezista atracției dintre ei.
„…o sărută, acolo pe acoperiș, sub cerul vast al nopţii, strângând-o cu braţele lui în căldură și siguranţă. Senzaţia semăna foarte bine cu zborul. De parcă sărea în aer, fără să fi e prea sigură dacă avea să facă saltul sau nu, inima bătându-i nebunește în piept, cu fiori în vene, cu mușchi tremurători de încântare.
Vie. Se simţea vie când o săruta Kyle.”
Pentru Alf, faptul că Hugh o dorea pe ea era ca un miracol devenit realitate, dorind să fure orice clipă putea să o petreacă în preajma lui.
”Oh, îl dorea, pe aristocrat, pe duce, pe tipul ăsta bogat, cu constituție de boxer. Îl dorea cu fiecare răsuflare, cu un alean dureros în plămâni, până când simțea că avea să se frângă și să se sfărâme în mii de cioburi dacă nu putea să-l atingă.”
Când însă, urmând un fir ce putea să-i ajute în identificarea grupării secrete, Hugh îi cere să îl însoțească la un bal mascat îmbrăcată în femeie, Alf intră în panică, habar neavând cum să se poarte ca atare, Hugh văzând în privirea ei ceva ce nu credea vreodată: frica. Instinctiv, Hugh a știut ce putea să o convingă: dorința de a-i veni lui în ajutor.
”- Poți pentru că am nevoie de o femeie, Alf.  Nu de un băiat, nu de o fată deghizată în băiat. Nu de o Fantomă justițiară. Nu de un derbedeu informator. De o femeie. De tine. Am nevoie de tine. Devino femeia care ești deja, Alf. Fă-o pentru mine.”
De dragul lui, Alf acceptă provocarea de a învăța în timp record să se poarte ca o femeie, autoarea prezentându-ne cu mult umor eforturile ei.
”Toată acțiunea era mai obositoare decât să îți petreci noaptea alergând pe acoperișuri și luptându-te cu tâlharii.”
În tot acest timp, Hugh era, la rândul lui, speriat de emoțiile pe care ea le trezea în el.
”Sau poate era pur și simplu periculos pentru el să recunoască că ea era o femeie. Așa devenea cumva mai reală – nu doar Fantoma seducătoare la care visa noaptea. Nu doar un băiat obraznic care îl tachina ziua.
O femeie care era ambele.
O femeie pe care el o cunoștea.
Care avea o minte ageră și care putea să vâneze cu el – niciodată, nici măcar în cele mai sălbatice visuri, nu își închipuise o asemenea creatură.
Ea îi făcea inima să bată cu putere. Îi descătușa toate emoțiile pe care le crezuse ferecate bine când părăsise Anglia cu trei ani în urmă.”
”Ea gândea ca el, dar era opusul lui: o femeie pentru bărbatul din el.
Primejdioasă, dar delicată.
Inteligentă și senzuală în același timp.
Ștrengărița din St. Giles era perechea lui.”
Pericolele pe care le vor avea de înfruntat cei doi vor fi extrem de mari, membrii infamei grupări nedându-se în lături de la nimic pentru a-i opri.
După ce misiunea a fost îndeplinită cu succes, amândoi vor trebui să treacă un test important, al trăiniciei sentimentelor lor și încrederii reciproce. Hugh, atât de rănit sufletește în trecut, va trebui să-și asume riscul să-și pună din nou inima în joc, iar Alf va trebui să aibă curajul să încalce cea mai importantă regulă pe care i-o insuflase Ted și anume aceea să nu se încreadă în nimeni, niciodată. Însă marile bucurii și realizări în viață nu se obțin niciodată fără riscuri sau sacrificii…

colaj-maiden-lane

About Author

25 de comentarii

  1. Minunat!!! O prezentare extraordinara a unei serii incantatoare! Nu ma satur sa citesc ce-ai scris, Maiden Lane e seria mea preferata de la Iubiri de poveste!
    Felicitari Tyna si multumesc pentru ca mi le-ai adus aminte!

  2. Balan Daniela on

    toata seria este superba ,mi-a placut foarte mult !mult mister,suspans dar si povesti de dragoste fabuloase !felicitari pentru recenziile superbe <3

  3. Frumoasă serie! mai am de citit ultimele doua volume. Din întreaga serie preferata mea este Lordul întunericului.

  4. Barbalata Mirela on

    „Cel mai tandru libertin” am citit-o. In rest…nimic.
    Imi place ideea de a prezenta intr-un articol seriile aparute in aceasta colectie si cartile aferente cu o scurta prezentare.
    Multumesc Tyna 🙂

  5. Mariana Mari on

    Felicitari pentru superba prezentare Tyna.Spre rusinea mea eu nu am citit inca nici un volum din serie.Nu pentru ca nu am vrut,nu pentru ca nu as fi avut cartile ci pentru ca astept sa apara toate volumele.Asa am procedat si cu Seria soldatilor(am citit-o dupa ce a aparut ultimul volum).Multumesc pentru recomandare.

  6. Barbalata Mirela on

    Nu am citit decat o carte iar la celelalte zm spus pas. E o serie lunga si cum nu le am si pe primele nu avea rost.

Lasă un răspuns