Seria Outlander de Diana Gabaldon

13

SERIA OUTLANDER

Seria Outlander dă dependență! Fiecare volum te atrage tot mai mult în poveste, făcându-te să arzi de nerăbdare să afli ce se întâmplă mai departe. În ciuda numărului mare de pagini, povestea nu te plictisește nicio clipă, fiecare întâmplare părând să aibă rolul ei bine definit, iar personajele bine conturate. În acest sens, voi cita chiar cuvintele lui Jamie Fraser referitoare la o carte citită de el la un moment dat pentru a transmite cât mai bine senzația pe care mi-o provoacă această serie.
”- Fiecare personaj e gândit cu grijă și toate întâmplările alese par necesare în poveste. Nu, cred că este adevărat că unele povești impun un spațiu mai mare pentru a fi relatate.”
Călătării în trecut, personaje pitorești, aventuri, dramă, intrigi, trădări, mister, legende scoțiene, evenimente istorice reale, ritualuri magice, romantism, sentimente puternice, momente fierbinți, umor de calitate, locații extrem de pitorești descrise cu multă măiestrie, dar și scene dure, violente, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional – toate acestea le vei regăsi în paginile tuturor cărților din serie, pe care nu poți să le lași din mână odată ce le-ai început.

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996
5. Crucea de foc vol.1 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001
6. A Breath of Snow and Ashes – 2005
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone

 

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.rolibrex.rolibris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro

 

0.5. Virgins

În nuvela Virgins care precede seria Outlander, tânărul Jamie Fraser învață ce înseamnă cu adevărat să devii bărbat.
Îndurerat de moartea tatălui său și grav rănit de către englezi, Jamie Fraser fuge împreună cu o bandă de mercenari în mediul rural francez, unde se reîntâlnește cu vechiul său prieten Ian Murray.
Ambii sunt răniți fizic și sufletește; ambii au motive bune să rămână în afara Scoției; și ambii sunt încă virgini, în ciuda mai multor oportunități de a remedia această situație deplorabilă cu femei de moravuri ușoare.
Viața amoroasă a lui Jamie devine infinit mai complicată și mai periculoasă când soarta îi aduce pe tineri în slujba dr. Hasdi, un domn evreu care îi angajează să însoțească două comori neprețuite la Paris.
Una era o Torah (biblie ebraică) străveche; cealaltă era frumoasa fiică a doctorului, Rebekah, destinată unei căsnicii aranjate.
Atât Jamie, cât și Ian sunt atrași instantaneu de mireasă, dar ambii ar fi fost mult mai precauți dacă ar fi avut cea mai mică idee despre adevărata ocupație a acesteia.
O nuvelă plină de suspans, aventuri și date istorice, in stilul bine cunoscut al Dianei Gabaldon!

 

1. Călătoarea

Călătoarea este o carte complexă, memorabilă, foarte captivantă și extrem de bine documentată din punct de vedere istoric, care abordează o temă fascinantă, cea a călătoriilor în timp. În cele 800 de pagini ale cărții se vor petrece nenumărate evenimente și vom cunoaște multe personaje originale, stăpânite de pasiuni și ambiții. Aventuri, dramă, intrigi, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, sentimente puternice, momente fierbinți, umor de calitate, locații extrem de pitorești descrise cu multă măiestrie, dar și scene dure, violente, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional – toate acestea le vei regăsi în paginile cărții, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.
Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală pe front în timpul celui de-al doilea război mondial.
După terminarea războiului, Claire pleacă cu soțul ei, Frank, într-o a doua lună de miere, înainte ca acesta să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, încercând să se redescopere reciproc după o perioadă de aproape șapte ani, cât durase războiul, timp în care fuseseră despărțiți.
Frank era pasionat de genealogie și, descoperind că un strămoș al lui, Jonathan Randall, avusese un rol important în Highland pe la jumătatea secolului al optsprezecelea, o convinsese pe Claire să accepte să meargă în acea regiune în vacanță, sperând să descopere mai multe informații despre acesta. În acest scop, Frank și Claire apelează la vicarul locului, care le pune la dispoziție mai multe documente, din care reieșea că Jonathan nu fusese prea popular prin partea locului, comițând mai multe abuzuri și existând mai multe plângeri împotriva lui. Cu toate acestea, nici una din aceste plângeri nu a fost rezolvată favorabil.
Doamna Graham, menajera vicarului, o invită pe Claire în bucătărie, oferindu-se să-i ghicească, precizându-i însă:
”În palma ta nu se află destinul tău. Ci doar sămânța lui.”
”Liniile din palma dumitale se schimbă, înțelegi? Într-un alt moment al vieții, ar putea fi complet diferite față de cum sunt acum.”
”Păi, liniile palmei noastre arată ce suntem, draga mea. De aceea se schimbă… sau ar trebui să o facă. La unii oameni nu se schimbă; aceia care au nenorocul să nu se schimbe niciodată în ființa lor, însă din aceia sunt foarte puțini.”
Foarte interesantă această idee că, de fapt, destinul nu este bătut în cuie, ci doar ne pune inițial pe o traiectorie pe care însă, prin acțiunile noastre, putem să o schimbăm.
”Acum, aici, o linie a vieții bine marcată; sănătatea dumitale este excelentă și pare că așa va rămâne. Linia vieții este întreruptă, ceea ce înseamnă că existența ți se va schimba dramatic… mă rog, asta este adevărat pentru toată lumea, nu-i așa? Însă a dumitale este mai brutal întreruptă decât toate cele pe care le văd eu de obicei; e toată fragmentată, iar linia căsătoriei este… A dat din nou din cap … este divizată, lucru deloc neobișnuit, înseamnă două căsătorii…”
”Sigur nu ești vreo bigamă ascunsă, da?”
Claire nu crede aceste previziuni, dar, în curând, viața ei va lua o întorsătură spectaculoasă, iar vorbele doamnei Graham se vor adeveri într-un mod dramatic. În acest timp, Frank a aflat niște informații extrem de interesante de la vicar. În zonă exista un cerc de pietre misterios, unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi, atunci când se celebra soarele. Dorind să se convingă cu ochii lor dacă este adevărat, Frank și Claire pleacă după apusul soarelui la grupul de pietre miniatural de la Craigh na Dun.
Spre surprinderea și încântarea lor, un grup de cincisprezece femei au apărut discret, învășmântate complet în alb, printre care și doamna Graham.
”O adunare de femei îmbrăcate în cearceafuri, multe dintre ele voinice și departe de a fi agile, dansând în cerc în vârful unui deal. Însă părul mi s-a zburlit la auzul strigătului lor.”
Un spectacol cu adevărat impresionant, chiar dacă Frank și Claire nu-i înțelegeau semnificația.
După ce ajunge în cameră, Claire își aduce aminte că a văzut o plantă necunoscută în interiorul cercului de pietre și, împinsă de un impuls irezistibil, se întoarce să o culeagă.
Un fenomen misterios se declanșează și un câmp de forțe, generat de o stâncă magică aflată în interiorul cercului de pietre, o azvârle pe Claire brusc înapoi în timp, într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.
Claire nu este lămurită prea bine ce s-a întâmplat, peisajul complet schimbat făcând-o să creadă la început că se afla pe un platou de filmare. Realitatea o va izbi din plin, făcând-o să realizeze gravitatea situației în care se afla, în momentul în care îl întâlnește chiar pe Jonathan Randall, strămoșul lui Frank, căpitan al Maiestății sale, Comandant al Regimului al Optulea de Dragoni. Acesta, deși fizic semăna izbitor cu Frank, ca personalitate era radical diferit de acesta. În timp ce Frank era blajin și înțelept, Jonathan se va dovedi un om brutal, răzbunător, fără caracter și lipsit de orice fel de sensibilitate.
Brutalizată de Jonathan, care se pregătea să o violeze, Claire este salvată în ultima clipă de un scoțian, care, crezând-o spioană, a răpit-o și a dus-o la clanul lui pentru a o interoga ca să afle pentru cine lucrează.
În drumul spre Fortăreața Leoch, castelul clanului, Claire va călători împreună cu Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu.

Jamie fusese, la rândul lui, victima lui Jonathan. Încercând să își apere familia și proprietatea de abuzurile englezilor conduși de Jonathan, fusese arestat sub acuzația de obstrucționarea justiției și biciuit de două ori până la sânge, fiind la un pas de moarte. Reușise să evadeze, dar fiind pusă o recompensă pe capul lui, exista în orice clipă riscul să fie arestat și spânzurat.
În momentul în care a ajuns la castel, lui Claire i s-a risipit orice urmă de îndoială, dându-și seama că, incredibil, chiar se întorsese în timp în urmă cu 200 de ani. În anul 1945, Fortăreața Leoch era doar o ruină pitorească, în timp ce acum, în fața ochilor ei, castelul era considerabil mai pitoresc, cu porcii scurmând pe lângă ziduri și cu miasma atotpătrunzătoare de canalizare brută.
Claire încearcă din răsputeri să se adapteze într-o lume dură ale cărei reguli nu le înțelege.
Este impresionată de Colum, șeful clanului și stăpânul castelului, un om cu o personalitate foarte puternică, inteligent și ambițios, care îi supunea pe toți prin spiritul și voința sa neclintită, în ciuda faptului că avea o infirmitate fizică, corpul lui vânjos fiind sprijinit pe niște picioare foarte firave.
Totuși, Claire simte o simpatie neobișnuită față de Colum, căruia îi apreciază simțul dreptății în anumite privințe pe care le-a judecat, realizând în același timp că soarta ei depindea în mare măsură de bunăvoința lui.
În același timp, este șocată de metodele primitive de îngrijire a rănilor din acea perioadă, cât și de cele de tratare a bolilor. Nu poate sta deoparte și își folosește cu succes cunoștințele medicale pe care le avea, căpătându-și o reputație de vraci, tot mai multe persoane apelând la ajutorul ei. Totuși, într-o lume dominată de superstiții, exista permanent riscul să fie acuzată de vrăjitorie datorită medodelor sale de vindecare.
Evenimentele se precipită, iar Claire va fi prinsă la mijloc în luptele dintre clanurile scoțiene, dar și în duelurile dintre scoțieni și englezi și chiar viața ei va fi pusă în pericol.
Descoperită de Jonathan, acesta vrea să o închidă și să o interogheze sub acuzația de spionaj. Metodele acestuia de tortură erau îngrozitoare și singura șansă pentru a fi salvată era să fie pusă sub protecția clanului, soluția fiind să se căsătorească cu un membru al clanului. Jamie Frazer se oferă voluntar.
”- Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat doar o clipă înainte să răspundă.
– Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt.
Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi spre ușă.
– Bine că măcar unul dintre noi știe ce face.”

Un cuplu interesant, nu? Dar ceea ce îi lipsea prin experiență, Jamie compensa prin pasiune, astfel că noaptea nunții va fi plină de momente fierbinți și senzuale. Deși simțea că se atașează tot mai mult de Jamie, Claire tot își dorea să se întoarcă în timpul din care a provenit și, profitând de absența lui Jamie, fuge încercând să ajungă la piatra magică prin care a venit. Pe drum este capturată însă de Jonathan și întemnițată, fiind salvată în ultimul moment de la viol de Jamie, venit într-un suflet să o salveze, riscându-și propria viață.
Totuși, după ce scapă, Jamie este hotărât să o pedepsească, nepricepând motivul pentru care a fugit și dorind să preîntâmpine și alte tentative de același gen. Deși soluția adoptată de el, de a o bate cu cureaua la fund, este revoltătoare, ea trebuie analizată în contextul acelor vremuri. Membrii clanului o priveau cu multă suspiciune, bănuind-o că era spioană și de aceea a încercat să evadeze. Prin acțiunile sale i-a pus pe toți în pericol, englezii fiind pe urmele lor. Cu toții erau revoltați împotriva ei și doreau să li se facă dreptate.
”- Claire, ei au nevoie să li se facă dreptate. Tu ai greșit față de noi toți și tu trebuie să suferi pentru asta.”
”- Eu sunt soțul tău și e de datoria mea să mă ocup de asta și am de gând să o fac.”
Deși Claire, jignită și revoltată, încearcă să scape de pedeapsă, zbătându-se și mușcându-l și, zicându-i că nu îl va ierta niciodată pentru asta, a doua zi recunoaște în sinea ei că a fost vinovată și că în unele privințe Jamie a avut dreptate.
Mulțumiți că s-a făcut dreptate, Claire primindu-și pedeapsa bine meritată, membrii clanului au privit-o din nou cu bunăvoință, ba chiar și cu o oarecare compasiune, mai ales că vreo două zile a fost nevoită să stea mai mult în picioare.
În același timp, Claire și-a dat seama că a privit lucrurile cu superficialitate. După ce trecuse printr-un război cumplit, în care lucrase în spital și văzuse răni îngrozitoare și oameni murind, micile bătălii din trecut păruseră mai degrabă pitorești în ochii ei decât amenințătoare. Acum realiza însă că totul ținea de perspectivă. Pentru cei implicați în acea epocă istorică era o problema foarte serioasă, aceasta era lupta lor pentru supreviețuire.
”Dar, puteam eu considera trivial dreptul cuiva de a trăi așa cum dorea? Era lupta de a alege propriul destin mai puțin importantă decât necesitatea de a opri un mare rău?”
Pentru a-i obține iertarea, Jamie a încercat să își motiveze gestul, povestindu-i de nenumăratele pedepse pe care le-a încasat la rândul lui de-a lungul timpului, bătaia fiind o metodă uzuală de educație în acea vreme. Stilul lui Jamie de a povesti este plin de umor, în final oferindu-i și un motiv absolut ilar pentru care a vrut să se însoare, încât Claire ajunge în cele din urmă să râdă în hohote.
”- Englezoaico, nu sunt mai bun decât alți bărbați. Încerc, dar nu reușesc întotdeauna. Știi versetul acela din Sfântul Pavel, unde spune el că e mai bine să te însori decât să arzi? Ei bine, pe mine mă ardea destul de rău acolo.
Am râs din nou, simțindu-mă ușoară ca la șaisprezece ani.
– Deci te-ai însurat cu mine ca să nu păcătuiești? l-am tachinat.
– Da. De asta e bună căsătoria; ca să facă un sacrament din lucrurile pe care altfel trebuie să le mărturisești la spovedanie.
Am izbucnit din nou în râs.
– Oh, Jamie, te iubesc!”
În felul lui mucalit, Jamie a punctat și el natura schimbătoare a femeilor.
”- Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”
Pentru ca iertarea să fie deplină,  Jamie îi face o promisiune solemnă:
”- Jur pe crucea Domnului meu Iisus și pe oțelul sfânt pe care îl țin în mână că îți voi fi loial și te voi sluji cu credință. Dacă vreodată voi mai ridica mâna la tine, din mânie sau nesupunere, îți cer să îmi străpungi inima cu acest pumnal.”

Un personaj foarte interesant, înconjurat de o aură de mister, este Geilie Duncan, soția perceptorului. Geilie și Claire se împrietenesc și poartă dialoguri foarte interesante împreună. În urma unui complot pus la cale de o tânără îndrăgostită de Jamie, ajung să fie arestate amândouă sub acuzația de vrăjitorie. Întrucât mai multe interese obscure erau la mijloc, Geilie îi spune lui Claire că vor fi găsite în mod sigur vinovate și arse pe rug.

Din fericire, Jamie reușește eroic să o salveze pe Claire, beneficiind de ajutorul lui Geilie, care face o diversiune, rupându-și hainele de pe ea și recunoscând că este unealta diavolului, însărcinată cu copilul lui. Înainte de a ieși, Claire face o descoperire uluitoare, observând cu stupoare un semn pe brațul lui Geilie, pe care îl știa prea bine, întrucât și ea îl avea: semnul lăsat de un vaccin!
După acest episod, Claire simte că nu mai poate să trăiască în minciună față de Jamie. Îi povestește de unde provine și cum a ajuns în timpul lui iar acesta, surprinzător, o crede.
Pentru că o iubea nespus, mai mult decât propria lui viață, deși ar fi vrut să cadă în genunchi să o implore să rămână cu el, îi oferă șansa de a se întoarce în lumea ei, ducând-o la piatra magică. Aceasta rămâne neclintită când Jamie o atinge, dar în momentul în care Claire pune mâna pe ea, câmpul de forțe se declanșează.
O femeie sfâșiată între două iubiri, suspendată între două lumi. Oare ce va alege?
Civilizația, cu avantajele ei? Sau o lume cu peisaje pitorești, fără betoane și poluare, cu oameni mult mai simpli? Rațiunea sau simțirea? Iubirea față de care soț se va dovedi mai puternică? Pe care îl va trăda?
Până la urmă, dincolo de rațiune, un sentiment puternic a copleșit-o și, înainte să realizeze măcar că luase o hotărâre, zbura deja la jumătatea drumului în jos, spre Jamie!
Pe cei doi îi vor mai aștepta însă multe aventuri, vor fi trădați și supuși mai multor încercări, unele dintre ele cumplite.
Spre finalul cărții, un episod dramatic se va produce, unul dintre personaje fiind supus unei încercări îngrozitoare, care pe un om obișnuit l-ar fi copleşit şi dărâmat definitiv.
În urma unor trădări, Claire ajunge să fie capturată de Jonathan. Pentru a o salva, Jamie acceptă să rămână prizonier în locul ei, fiind țintuit cu un cuțit de masă. Jonathan avea o plăcere diabolică în a găsi noi metode prin care să-şi chinuaiscă victimele şi să le înfrângă spiritul, iar acele vremuri tulburi, atât de frământate şi măcinate de lupte, îi oferiseră nenumărate oportunităţi de a o face. Puterea absolută corupe absolut…
Claire se întoarce cu întăriri, reușind să-l elibereze pe Jamie, rănit groznic fizic, dar mai ales sufletește. Torturile cumplite la care fusese supus îi zdruncinaseră întreg forul interior.
Cu multă răbdare, Claire reușește să-l facă să-i povestească ce i se întâmplase. Jonathan, un personaj malefic, pervers și sadic, îl torturase și îl violase cu bestialitate. Cutremurător! Disperat și distrus sufletește, Jamie se simte murdărit și decăzut, cerându-i lui Claire să plece și să se întoarcă la soțul ei.
”- Te voi iubi atât cât voi trăi, dar nu mai pot fi bărbatul tău. Și nu suport să fiu mai puțin decât atât.”
Mi-a plăcut mult modul în care Claire a reușit să-l ajute pe Jamie să depășească situația critică. Jamie, un caracter puternic, reușește să se reinventeze, ridicându-se din propria cenușă, având alături o persoană la fel de rezistentă și hotărâtă.

Cartea, memorabilă și cu totul deosebită, reușește să te facă să trăiești alături de personaje, fascinat de farmecul acelor vremuri.
Personajele principale sunt absolut remarcabile.
Claire este o persoană foarte puternică, inteligentă, curajoasă, plină de hotărâre, dovedind multă tărie de caracter în situații extreme. Este de admirat modul în care a reușit să treacă peste șocul trezirii într-o lume complet necunoscută, adaptându-se foarte bine unor condiții vitrege.
Jamie este un personaj fascinant, cu un fizic impresionant și un spirit puternic, onorabil, capabil de multă bunătate, iubire și sensibilitate, dovedind și o remarcabilă intuiție și un delicios simț al umorului. Dialogurile lui cu Claire sunt foarte amuzante, modul în care o tachina m-a făcut să zâmbesc de multe ori.
Galeria personajelor secundare este și acestea foarte interesantă, acțiunile fiecărora fiind dictate de propriile ambiții, orgolii, idealuri, motivații și pasiuni, autoarea dovedindu-se o fină cunoscătoare a caracterului uman.

Finalul cărții este unul optimist. Într-un decor de vis, Claire îi dezvăluie lui Jamie o informație plină de speranță pentru viitor.
”- Am și eu un dar pentru tine, i-am spus lui Jamie.
S-a întors spre mine și mâna i-a alunecat, mare și neclintită, peste pântecul meu încă plat.
– Ce dar ai pentru mine? a întrebat el.
Și lumea era pretutindeni în jurul nostru, încărcată cu o nouă speranță.”

Cartea a fost menționată în:

Top 10 cărți fascinante din culturi diferite,

Top 10 cupluri romantice din cărţile fantasy

Top 10 cărți romantice în care eroina e mai în vârstă decât eroul

Top 10 cărți historical-romance în care un scoțian este cucerit de o englezoaică

Top 10 carti fantasy celebre dupa care s-au realizat filme/seriale spectaculoase

 

2. Talismanul

Talismanul, cea de-a doua carte din seria Outlander, reușește să ne fascineze cu o combinație spectaculoasă de date istorice, intrigi, trădări, magie, ritualuri mistice, lupte crâncene, o galerie de personaje deosebit de interesante și, peste toate, o poveste de iubire puternică și pasională ce sfidează bariera timpului.
Cartea te provoacă să-ți pui întrebări bulversante referitoare la călătoria în timp. Oare o călătorie în trecut poate modifica dramatic prezentul pe care îl știai sau, din contră, prezentul în care ai trăit până în momentul întoarcerii în timp era așa și datorită acțiunilor tale din trecut? O întrebare extrem de dificilă, gen ”cine a fost mai întâi: oul sau găina?”, la care nimeni nu poate răspunde cu exactitate…
La sfârșitul primei cărți din serie, Călătoarea, i-am lăsat pe Claire și Jamie într-un cadru idilic, cu un aer încărcat de speranță, întrucât tocmai ce aflaseră că urmau să aibă un copil, Claire fiind însărcinată.
Începutul celei de-a doua cărți din serie, Talismanul, ne bulversează complet. Firul epic este povestit la persoana a treia de data aceasta, iar acțiunea se reia în anul 1968, când Claire și Brianna, fiica ei în vârstă de douăzeci de ani, vin în Scoția pentru a afla anumite informații istorice referitoare la supraviețuitorii unei lupte dramatice desfășurată la Culloden în anul 1745, ce pusese capăt Răscoalei Iacobite conduse de prințul Charles, armatele englezești conduse de ducele de Cumberland măcelărindu-i practic pe cei 2000 de scoțieni susținători al prințului Charles. În urma acelei lupte urmase o foamete cumplită, iar puținii supraviețuitori migraseră fie în Lumea Nouă, fie se târâseră din câmpii și mlaștini spre orașe, în căutare de hrană și locuri de muncă.

Ghidul lor va fi Roger Wakefield, născut MacKenzie, care își schimbase numele după ce fusese adoptat de unchiul său Reginald Wakefield, după ce părinții săi muriseră în război. Pe reverend și pe Roger i-am cunoscut în prima carte din serie în anul 1945, Roger având pe atunci cinci ani. Între timp, Roger devenise un reputat profesor de istorie la Oxford și venise la Inverness pentru a face ordine în hârtiile reverendului, după moartea acestuia, pentru a le putea dona unui muzeu.
Între Roger și Brianna se naște o atracție instantanee încă de la prima vedere, Roger fiind de-a dreptul fascinat de tânara cu temperament vulcanic, deosebit de înaltă, cu părul roșcat, pomeți bine conturați și ochi albaștri scânteietori. Este evident a cui fiică era.
Ce se întâmplase oare? De ce se întorsese Claire în timpul ei?
Încetul cu încetul, adunăm frânturi de informații. După trei ani de la dispariția sa misterioasă din anul 1945, Claire se întorsese pe neașteptate, dezorientată, confuză și, pe deasupra, și însărcinată! Deși Frank înghițise cu greu explicațiile ei, acceptase cu drag copilul, căruia îi fusese un tată deosebit de iubitor până la moartea sa în urmă cu doi ani. În tot acest răstimp cei trei trăiseră în America, unde Claire devenise un reputat medic chirurg. Totuși, Claire nu-și putea găsi liniștea până când nu-și îndeplinea o datorie sfântă pentru ea, anume să-i dezvăluie Briannei cine era adevăratul ei tată, întrucât Jamie merita măcar atât…
Momentul în care Claire găsește mormântul lui Jamie în curtea bisericii din St Kilda este deosebit de emoționant, iar inscripția de pe piatra funerară ”Soțul iubit al lui Claire” certifică practic urmele trecerii ei în trecut.
Brianna suportă cu greu șocul, respingând complet ideea, întrucât pentru ea Frank fusese tatăl ei, pe care-l iubise nespus. Roger însă, deși complet uluit, pare să accepte cumva realitatea celor afirmate de ea, iar Claire începe să-și depene amintirile, acțiunea mutându-se în februarie 1744, în La Havre, Franța.
Evenimentele din trecut, relatate la persoana întâi din perspectiva lui Claire, sunt atât de veridic prezentate, susținute cu multe argumente istorice bine documentate despre personalități celebre ale vremii respective, intrigile de la curte, tradiții, ritualuri satanice, superstiții, alchimiști, leacuri și otrăvuri, astfel încât ai impresia că o pagină de istorie se scrie sub ochii tăi. Întrucât Claire îi dezvăluise lui Jamie că răscoala iacobită va avea un deznodământ tragic, iar mii de oameni din clanurile scoțiene vor fi măcelăriți, cea mai bună cale pentru a preveni această nenorocire era să înăbușe răscoala din fașă, înainte de a porni. Pentru aceasta, cei doi au plecat în Franța, unde prințul Charles se afla în exil la curtea vărului său, regele Ludovic. Jamie avea un văr acolo, Jared, care se ocupa cu comerțul de vinuri și care i-a primit cu brațele deschise, încredințându-i chiar conducerea afacerii sale lui Jamie, în timpul cât el urma să facă o călătorie de afaceri în Germania.
Chiar de la început, Jamie și Claire și-au făcut un dușman extrem de periculos – maleficul conte de Saint-Germain, căruia i-au ruinat un transport de marfă, nava acestuia trebuind să fie incendiată după ce Claire a dezvăluit faptul că unul dintre marinari ce fusese pe navă era bolnav de variolă.
Ca o paranteză, contele de Saint-Germain, un alchimist desăvârșit, adept al ritualurilor satanice, este un personaj extrem de controversat al istoriei, susținându-se chiar că ar fi descoperit secretul vieții veșnice, mai multe persoane susținând, de-a lungul timpului, că l-au întâlnit la un moment dat, de fiecare dată părând să aibă în jur de 45 de ani, astfel că nu se știe exact data nașterii și cea a morții sale.
Prințul Charles nu părea să aibă vreun gând de a porni vreo revoltă, complăcându-se în tot felul de acțiuni frivole, beții, petreceri și petrecând o grămadă de timp în compania amantei sale, Louise, soția prințului de Rohan, care rămăsese, de altfel, și însărcinată cu copilul său.
Totuși, toate acestea puteau fi doar o fațadă, astfel că Jamie petrece mult timp în compania lui încercând să-i afle planurile, interceptând în același timp scrisorile acestuia, pentru a descoperi dacă aveau mesaje codificate incluse în ele.

Pentru a-și îndeplini misiunea, Jamie trebuie să ia parte la ritualurile curții regelui Louis, luând-o și pe Claire la câteva petreceri, unde l-a întâlnit pe puternicul duce de Sandringham, un personaj cu un rol neclar în istorie, pe care Claire nu știe dacă să-l considere prieten sau dușman. Secretarul acestuia era Alexander Randall, fratele lui Jonathan Randall, dar care, spre deosebire de perversul și crudul lui frate, era extrem de sensibil și blând. Claire are un adevărat șoc însă când o cunoaște pe fina ducelui, Mary Hawkins, o tânără bună și blajină, în vârstă de cincisprezece ani ce venise în Franța trimisă de familia ei pentru a se mărita cu un lord bogat ce i-ar fi putut fi bunic, întrucât Claire știa din hârtiile pe care le studiase cândva cu Frank că aceasta se căsătorise cu Jonathan Randall în anul 1745, lucru ce părea imposibil acum, din moment ce Jonathan murise strivit în picioare de vitele dezlănțuite, după ce Jamie evadase din închisoare.
Un alt personaj secundar deosebit de interesant este Raymond – un spițer misterios, cu față de broască, ce deținea multe leacuri și otrăvuri, cunoscând de asemenea și tainele multor ritualuri magice. Raymond se va dovedi un prieten de nădejde pentru Claire, ajutând-o în câteva situații critice.
În afara evenimentelor sociale la care participa, Claire avea o grămadă de timp liber în care se plictisea astfel că, în momentul în care a aflat că în apropiere se afla un spital de caritate, L’Hopital des Anges, a dorit imediat să-și ofere ajutorul. Jamie a fost categoric împotrivă la început, în ciuda insistențelor ei, temându-se că ar putea să se molipsească de vreo boală cumplită, care i-ar fi putut pune în pericol integritatea fizică a ei și a copilului lor încă nenăscut. Totuși, realizând cât de mult își dorea ea acest lucru, în cele din urmă va ceda, mai ales după ce ea și-a petrecut o după-masă întreagă în compania lui Louise de Rohan, amanta lui Charles, după care a venit acasă complet epilată, oripilându-l pe Jamie. Spiritul mucalit al lui Jamie se va arăta din plin în replica prin care și-a dat acordul, punând însă în prealabil condiția să aibă permanent o gardă de corp care să o însoțească pe drumul de acasă la spital.
”- Nu știu dacă asta vreau să spun cu exactitate, a zis el, mestecându-și propriul terci cu un aer foarte serios. Dar cred că m-ar deranja mai mult decât dacă nu te-ai duce. Dacă muncești la spital, măcar n-o să-ți mai petreci ziua cu Louise de Rohan. Am impresia că sunt lucruri și mai rele decât să stai în compania cerșetorilor și borfașilor, a comentat el, îngrijorat. Cel puțin nu mă aștept să vii de la spital cu părțile intime jumulite ca la găini.
– Îmi voi da toată silința, l-am asigurat.”
Pentru Claire, munca la spital a fost ca o gură de oxigen necesară, fiind entuziasmată peste măsură să se simtă din nou utilă.
”- Ah, va să zică te-ai distrat!
– O, Jamie, a fost atât de plăcut să fac din nou ceva util! Am spălat podelele și i-am hrănit pe bolnavi cu terci, iar când sora Angelique se uita în altă parte, am reușit să schimb câteva bandaje murdare și să drenez un abces.
– Ah, bun, a răspuns el. Ți-ai amintit să și mănânci în toiul acestor frivolități?”
N-am putut să nu mă distrez citind cum Claire îi povestea cu lux de amănunte, în timpul mesei, tot ceea ce făcuse la spital, neobservând cum bietul Jamie se înverzea tot mai mult, neputând înghiți nimic.
Acțiunile lor nu trecuseră însă neobservate și mai mulți dușmani pândeau din urmă, viața lui Jamie atârnând de un fir de păr într-o seară când a reușit să scape cu ajutorul unui băiețel de nouă ani, Fergus, ce fusese născut și crescut în bordel. Jamie îl ia sub protecția lui pe Fergus, spre imensa fericire a copilului, care reușise să-și păstreze o inocență înduioșătoare, în ciuda atrocităților la care fusese supus până atunci.
Un moment crucial se petrece în momentul în care Jonathan Randall apare din senin, ca și cum s-ar fi întors din morți pentru a-l bântui pe Jamie. De fapt, se dovedește că nu el murise strivit în picioare de vitele dezlănțuite, ci valetul lui. Deși pentru Jamie reapariția acestuia îl aruncă în plin coșmar, fiind hotărât să-l omoare în duel, pentru Claire reprezintă o mare ușurare. Deși făcuse din toată inima acea alegere, rămânând alături de Jamie în loc să se întoarcă în timpul ei la Frank, totuși îl iubise din suflet pe acesta din urmă și nu suporta gândul că acesta n-ar mai fi existat, întrucât strămoșul lui murise înainte de a-l concepe. Doar inelul pe care acesta i-l dăduse la căsătoria lor îi alina momentele când îndoielile îi frământau sufletul, acesta fiind un adevărat talisman pentru ea, întărindu-i convingerea că, în ciuda celor întâmplate, bărbatul pe care-l iubise cândva va trăi.
Claire reușește să-i smulgă promisiunea lui Jamie că nu-l va ucide pe Jonathan până în aprilie 1745, dată în care era consemnată căsătoria lui cu Mary Hawkins.
Deși ura lui Jamie pentru Jonathan era imensă, având în vedere atrocitățile și perversiunile la care îl supusese acesta, totuși este de acord să facă târgul, motivația lui fiind de-a dreptul emoționantă: dacă lucrurile nu se vor termina cu bine, în cele din urmă, Claire să se poată întoarce la un bărbat care o iubea. O imensă dovadă de iubire și altruism!

Evenimentele se precipită în perioada următoare, au loc mai multe întâmplări nefericite și întorsături dramatice de situație, Jamie și Jonathan ajung până la urmă să se dueleze, Jamie cruțându-i viața lui Jonathan dar rănindu-i grav bărbăția, lăsându-l în imposibilitatea de a procrea. Din nou, existența lui Frank este pusă sub semnul întrebării. Vom descoperi abia spre finalul cărții care a fost misterul care a dus la apariția lui Frank.
Pentru a-l salva pe Jamie de la spânzurătoare, la care urma să fie condamnat din cauza duelului, a venit rândul lui Claire să se sacrifice și umilească, cerându-i o favoare personală regelui Louis, cu toate consecințele ce decurgeau din aceasta…
Claire și Jamie se întorc în Scoția, întrucât condiția pusă de regele Louis pentru a-l ierta fusese ca el să părăsească Franța.
După o scurtă perioadă de acalmie petrecută la Lallybroch, proprietatea lui Jamie din Scoția, destinul lovește nemilos, sosind o misivă ce cuprindea declarația lui Charles de a pretinde tronul celor trei regate, la sfârșitul căreia erau trecute toate căpeteniile clanurilor scoțiene care își declaraseră loialitatea față de el, ultimul nume trecut fiind al lui Jamie, deși el nu-și dăduse  niciodată un acord în acest sens. Exista o singură soluție în situația dată, ca Jamie să i se alăture lui Charles și să-l ajute să câștige, în caz contrar soarta lui era oricum pecetluită, fiind declarat trădător de coroana britanică. Deci, în ciuda eforturilor lor, se părea că istoria intra pe făgașul ce-i fusese predestinat…
Din acest punct de vedere este foarte interesantă întâlnirea pe care Claire o are cu Maisri, o clarvăzătoare cu un chip interesant, ușor asimetric, ca o pictură de Modigliani și în părul lung și negru care îi cădea liber peste umeri se zăreau fire albe, deși era evident tânără. Reflecțiile acesteia subliniază faptul că, deși știi ce va urma, totuși nu poți face nimic pentru a schimba lucrurile.
”- De ce? De ce pot vedea ce se va întâmpla, dacă nu pot face nimic pentru a schimba ori a opri lucrurile? La ce e bun un dar precum acesta? Nici măcar nu e un dar, e un blestem nenorocit, deși nu am făcut nimic pentru a fi blestemată astfel!”
Darul clarviziunii pare că face parte dintr-un plan mai amplu, dar căruia nu-i știi toate ramificațiile…
”- Te-ai gândit vreodată că poate nu propriul destin te face ceea ce ești? Că poate ai darul vederii ori putere doar pentru că ele sunt necesare altcuiva și că nu au nimic de-a face cu tine – doar că tu le ai și trebuie să suferi pentru asta. Te-ai gândit?”
Cu toate acestea, câteodată se pare că poți schimba ceva. Maisri îi dezvăluie că, având o viziune cu un tânăr înconjurat de ape verzi și alge, îl prevenise pe socrul acestuia, care îi stricase barca, salvându-i viața în timp ce ceilalți pescari cu care trebuia să plece muriseră în timpul unei furtuni. Vorbele lui Maisri îi alimentează un fir de speranță lui Claire la gândul că, totuși, poate soarta nu e chiar bătută în cuie…
”- Deci se poate întâmpla, am spus în șoaptă. Uneori.
– Uneori, a spus ea, încuviințând din cap, cu privirea încă ațintită spre pământ.”
Însă, în ceea ce privește răscoala iacobită, lucrurile au mers exact cum era prevăzut, nimic neputând împiedica cursul știut al istoriei…

Iar când a devenit evident că deznodământul tragic al bătăliei de la Culloden se va produce în cele din urmă, iar Jamie și oamenii lui urmau să se afle prin forța lucrurilor chiar în inima luptei, Jamie i-a cerut lui Claire să se țină de promisiunea făcută cândva și să se întoarcă la Frank, miza fiind siguranța copilului lor nenăscut, rostind însă o promisiune solemnă și o declarație impresionantă de dragoste în același timp!
”- Te voi găsi, mi-a șoptit la ureche. Îți promit. Chiar dacă trebuie să îndur două secole de purgatoriu, două sute de ani fără tine, atunci asta să fie pedeapsa mea, pe care am primit-o pentru crimele mele. Căci am mințit, am ucis și am furat, am trădat și am înșelat. Dar există un lucru care trebuie să atârne în balanță. Când voi sta înaintea lui Dumnezeu, voi avea un singur lucru de spus, pentru a cântări împotriva celorlalte.
Vocea i-a scăzut până a devenit o șoaptă și brațele i s-au strâns în jurul meu.
– Doamne, mi-ai dat o femeie rară și, Doamne, cât am iubit-o!”
În ultima parte a cărții ne întoarcem din nou în anul 1968, unde avem parte de o nouă surpriză de proporții. Cercetând arborele genealogic al lui Roger, Claire descoperise că strămoșul acestuia era chiar copilul lui Geillis Duncan și Douglas MacKenzie!
Iar Claire ajunsese la Inverness chiar înainte de momentul trecerii în timp al lui Geillis. Din nou, alegerea este deosebit de dificilă. Dacă o împiedica pe Geillis să facă saltul în timp, existența lui Roger era pusă sub semnul întrebării, în caz contrar Geillis urma să ardă pe rug.
Pentru a doua oară, s-a dovedit însă că este imposibil să rescrii o pagină de istorie…
Cartea se termină cu o informație complet bulversantă. Din documentele istorice consemnate, reieșea faptul că Jamie nu murise în timpul bătăliei de la Culloden.
Ce se întâmplase oare cu el? Claire și Jamie vor mai avea vreodată șansa de a se întâlni?
Răspunsul îl vom afla abia în următorul volum din serie – Cercul de piatră.

Am menționat cartea în Top 10 cărți pline de forță scrise de femei

 

3.1. Cercul de piatră vol.1

În primele două treimi din Cercul de piatră vol.1 acțiunea merge pe două fire împletite, cel din prezent din anul 1968 și cel din trecut, care urmărește evoluția lui Jamie în cei douăzeci de ani care trecuseră de când Claire plecase – din anul 1746 până în anul 1766, pentru ca în ultima treime din carte cele două fire să se unească în momentul în care Claire decide să facă, din nou, saltul în trecut.
În firul din prezent, Claire, ajutată de entuziastul Roger și fiica ei Brianna, caută cu febrilitate informații despre viața lui Jamie după tragedia de la Culloden.
Acțiunea este descrisă fie la persoana a treia, fie la persoana întâi din perspectiva lui Claire, întreruptă din loc în loc de câteva flashback-uri din trecutul acesteia petrecut alături de Frank după revenirea ei spectaculoasă din anul 1948 după o absență misterioasă de doi ani de zile. Blândul Frank o acceptase în viața lui, în ciuda faptului că aflase că era însărcinată cu copilul altui bărbat. Pentru a înăbuși bârfele, Frank acceptase o catedră la Boston, unde nu-i cunoștea nimeni. Însă umbra lui Jamie rămăsese în permanență între ei, Claire neputându-l uita nicio clipă, ambii fiind dureros de conștienți de acest lucru. Din acest motiv, relația dintre Frank și Claire se răcise din ce în ce, în ciuda faptului că Frank o idolatriza pe Brianna, cu atât mai mult cu cât descoperise că era steril, neputând avea proprii lui copii.

Totuși, remarcând chemarea lui Claire pentru medicină, Frank o sprijinise pe toată perioada studiilor acesteia și ulterior, când, prin natura meseriei, aceasta trebuia să fie prezentă la spital perioade lungi de timp. Mi-a părut rău de Frank, un om bun și onorabil care, prin forța lucrurilor, a ajuns să fie o victimă nevinovată a unor împrejurări cu totul neobișnuite. Soția pe care o iubea nespus a dispărut fără urmă timp de doi ani pentru ca, după ce a revenit, să constate că era profund îndrăgostită de un bărbat pe care declara că îl cunoscuse în trecut, în anul 1743, și care stătuse ulterior în permanență ca o umbră între ei. O adorase necondiționat pe Brianna, deși era conștient că nu era fiica lui, și își căutase alinarea în alte relații extraconjugale. În momentul în care dorise să se smulgă din cercul vicios în care se învârtea și să facă o schimbare radicală în viața lui, un accident tragic i-a pus capăt vieții, iar Claire a plâns atunci pentru prima oară după mulți ani după Frank…
Surprinzător, Brianna semăna cu ambii ei tați, împrumutând trăsături de caracter de la fiecare. În momentul în care a acceptat incredibilul adevăr că tatăl ei era de fapt Jamie Fraser, un bărbat ce trăise cu două sute de ani în urmă, Brianna s-a implicat cu tot sufletul în activitatea de a afla ce se întâmplase cu acesta. Între ea și Roger, tânărul istoric pe care l-am întâlnit în Talismanul, se naște o idilă, fiecare dintre ei nutrind sentimente puternice pentru celălalt.
Roger este un personaj aparte, la rândul lui cu o ascendență fascinantă, fiind strănepotul lui Geillis Duncan și a lui Douglas MacKenzie. Un istoric pasionat de meseria lui, Roger s-a dedicat cu mult entuziasm găsirii de note documentare care să ateste traseul lui Jamie în trecut, cu atât mai mult cu cât avea neprețuita șansă de a lucra alături de cineva care chiar trăise în acele vremuri!
După o nouă descoperire importantă despre destinul lui Jamie din trecut, urmează câteva capitole care ne duc în trecut, scrise la persoana a treia, și în care aflăm cu exactitate tot ce s-a întâmplat, de fapt. Astfel, după tragedia de la Culloden din anul 1746, supraviețuitorii ce luptaseră de partea lui Charlie au fost măcelăriți fără milă.
Aceeași soartă ar fi avut-o, fără îndoială, și Jamie însă destinul a făcut ca el să fie capturat tocmai de Melton, fratele lui John William Grey, cu care Jamie avusese o întâlnire memorabilă în trecut, înaintea bătăliei de la Prestonpans. John, un tânăr entuziast în vârstă de șaisprezece ani, ce tocmai ajunsese pe câmpul de luptă, dorind să-și impresioneze iubitul, Hector, un locotenent inalt, musculos și neînfricat, în vârstă de douăzeci de ani, îl atacase cu un cuțit în pădure pe Jamie, care reușise însă să-l dezarmeze și să-l ia prizonier. Profitând de naivitatea și spiritul de onoare al tânărului, Jamie pusese în scenă o adevărată șaradă, prefăcându-se că Claire e prizoniera lui pe care intenționa să o violeze. Pentru a o salva, John fusese de acord să-i dezvăluie informații strategice despre cum erau desfășurate trupele engleze pe câmpul de luptă, ca mai apoi să se simtă complet ridicol descoperind că fusese victima unei farse. Deși Jamie îi cruțase viața, John jurase să îl omoare atunci când se vor mai întâlni.
Totuși, Melton nu putea trece cu vederea că familia lui avea o datorie de onoare față de Jamie, astfel că, în loc să-l execute, l-a urcat într-o căruță și l-a trimis spre Lallybroch, convins fiind că rănile pe care acesta le avea îi vor provoca oricum moartea. Însă, datorită îngrijirii surorii lui, Jenny, Jamie a reușit să supraviețuiască, trăind ulterior ca un pustnic într-o peșteră timp de șapte ani, doar amintirea lui Claire ajutându-l să reziste în lungile nopți ce au trecut. Jamie era vizitat din când în când de Fergus, copilul pe care-l salvase dintr-un lupanar parizian și cobora periodic în vale pentru a o ajuta pe Jenny în gospodărie.
Viața scoțienilor era extrem de grea, fiind crunt asupriți de către englezi, autoarea redându-ne foarte veridic atmosfera acelor vremuri, demonstrând o foarte bună documentare a contextului social și politic de atunci.
”Patrule de câte opt sau zece oameni ieșeau ziua, cercetau împrejurimile, jefuiau puținul care mai era și distrugeau tot ce nu puteau folosi. Și toate, cu binecuvântarea Coroanei engleze.”
Deși Jamie cedase drepturile de proprietate ale domeniului de la Lallybroch nepotului său Jamie cel tânăr, fiul lui Jenny, pentru a nu fi confiscat de către englezi, sărăcia cruntă îi împiedicau pe rudele lui să ducă o viață decentă. Soluția lui Jamie de a-i ajuta a fost una genială. Știind de la Claire că, după șapte ani de zile, prizonierii prinși nu mai erau executați ci erau trimiși la închisoare, Jamie a propus ca una din rudele sale să-l ”trădeze”, informând autoritățile despre locul în care se afla și încasând astfel recompensa în aur pusă pe capul său. Astfel, capturat de englezi, Jamie a ajuns prizonier la Ardsmuir. Ca o ironie a sorții, în anul 1755, guvernator al închisorii a fost numit chiar John William Grey, exilat acolo în urma unui scandal. John, care nu uitase rușinoasa umilință din urmă cu zece ani la care-l supusese Jamie, încercase să-l evite pe acesta din  răsputeri. Totuși, în momentul în care este prins un bărbat care delira în dialectul lui Jamie despre aurul francezilor, John este nevoit să apeleze la Jamie pentru a-i fi translator. Deși nu află informațiile prețioase sperate, care l-ar fi reabilitat în ochii superiorilor săi, John începe să-i caute tot mai des compania lui Jamie, pe care-l invită periodic să ia cina împreună, jucând șah și purtând conversații interesante. Sentimentele lui John față de Jamie cresc în intensitate, în ciuda voinței lui, însă în momentul în care, în timpul unei partide de șah, a încercat o atingere timidă pe mâna acestuia, avertismentul lui Jamie a fost dur și tranșant.
”- Luați-vă mâna de pe mine, a spus Fraser foarte, foarte încet. Astfel vă voi ucide.
Mâna de sub cea a lui Grey nu s-a mișcat, așa cum chipul a rămas impasibil, dar a simțit fiorul de repulsie, un spasm de ură și dezgust care se înălța din străfundul ființei acelui bărbat, radiind prin carnea lui.”
John, un bărbat bun și onorabil, cu o sensibilitate ieșită din comun în contextul acelor vremuri, nu s-a răzbunat pentru respingerea categorică ci, din contră, în momentul în care închisoarea s-a desființat în anul 1756 iar deținuții au fost trimiși ca sclavi peste ocean, John a tras sforile pentru ca Jamie să fie primit ca slujitor, pe post de grăjdar, la lordul Dunsany, la Hellwater, în Districtul Lacurilor din Anglia.
John Grey apare ca personaj principal într-o altă serie de succes a autoarei, Lord John Grey, iar întâlnirea cu Jamie Frasier va fi menționată în a treia carte a seriei, The Scottish Prisoner. O întâmplare petrecută la Hellwater va avea repercusiuni importante pentru viitor. Geneva, fiica lordului Dunsany, o tânără răsfățată în vârstă de șaptesprezece ani, dezvoltase o adevărată obsesie pentru Jamie, chemându-l să o însoțească ori de câte ori dorea să călărească, în ciuda faptului că Jamie nu o încuraja în nici un fel. În momentul în care lordul Dunsany i-a aranjat căsătoria cu contele de Ellesmere, mult mai bătrân decât ea, Geneva s-a revoltat. Neputându-se opune voinței tatălui ei, putea măcar să aleagă cu cine să-și piardă virginitatea, șantajându-l pe Jamie să facă dragoste cu ea cu o scrisoare trimisă de Jenny, care conținea informații compromițătoare ce ar fi putut pune în primejdie viețile tuturor locuitorilor de la Lallybroch.
Neputând risca siguranța rudelor lui, Jamie a fost de acord cu târgul propus, tratând-o pe Geneva cu multă tandrețe, în ciuda constrângerii la care fusese supus, mișcat de naivitatea și de încrederea pe care aceasta o avea în el.
Nouă luni mai târziu, Geneva a murit dându-i naștere lui Willie, un băiețel voinic cu ochi albaștri. Împreună cu părinții fetei, Jamie a reușit să-l smulgă pe Willie de la lordul Ellesmere care, deși era conștient că acesta nu era fiul lui, dorea să-l folosească pentru propriile lui scopuri meschine. Deși lady Dunsany, recunoscătoare pentru ajutorul dat, i-a redat lui Jamie libertatea, obținând un decret în acest sens cu ajutorul lordului John Grey, Jamie nu s-a îndurat să plece departe de fiul lui.
Șase ani mai târziu însă, pentru a doua oară în viață, Jamie va fi din nou silit să renunțe la propriul copil, de dragul siguranței acestuia. Crescând, trăsăturile lui Willie începuseră să se contureze, semănând tot mai mult cu Jamie iar când două doamne, venite în vizită, au remarcat aceasta cu voce tare, Jamie a realizat că era momentul să plece departe de Willie, pentru binele acestuia, deși noua despărțire îi sfâșia inima. Cu mișcări delicate, Jamie a trecut un rozariu din lemn de fag peste capul copilului, spunându-i să-l poarte în permanență pentru a-și aduce aminte de el. Cu lacrimi în ochi, copilul a primit darul, promițând că va fi mereu un papistaș în secret, întocmai ca Jamie, pe care îl adora.
”- Ai spus să păstrez asta ca să te țin minte. Dar eu nu am nimic să-ți dau care să-ți amintească de mine.
Jamie a surâs slab. Își simțea inima atât de strânsă, încât a crezut că nu va reuși să mai răsufle pentru a vorbi, dar a reușit în cele din urmă să spună:
– Nu te îngrijora. Eu nu te voi uita.”
Sunt convinsă că îl vom reîntâlni pe Willie în volumele viitoare.
În firul din prezent, Claire, Roger și Brianna au descoperit suficiente date ca să reconstituie traseul lui Jamie în trecut, de la traiul din peșteră, apoi prizonier la Ardsmuir, slujitor la Hellwater,  aflând că după eliberarea lui a ajuns la Edinburgh, unde a deschis o tipografie în anul 1764. O emoție puternică a cuprins-o pe Claire, gândul reîntoarcerii în timp strecurându-i-se obsesiv în minte. Dacă logica saltului în trecut avea să urmeze același număr de ani, Claire urma să se întoarcă în anul 1766.
Realizând că grija față de Brianna era cea care o măcina pe Claire, întrucât aceasta urma să rămână singură pe lume după plecarea ei, Roger a liniștit-o.
”- O să-i port de grijă, să știi, a spus Roger încet, în cele din urmă. Să fii convinsă de asta, da?”
Însăși Brianna a încurajat-o să facă saltul în timp, aceasta simțind că aveau o datorie față de tatăl ei, pe care începuse să-l cunoască și să-l iubească, deși nu-l întâlnise niciodată.
Întâlnirea lui Claire cu Jamie este deosebit de emoționantă. Jamie, un munte de om, care înfruntase cu curaj orice situație terifiantă prin care fusese nevoit să treacă, leșinase ca un copil în momentul în care a văzut-o pe Claire în fața lui în carne și oase. După ce a redevenit conștient, Jamie și-a recăpătat spiritul mucalit, autopersiflându-se. Scena este foarte înduioșătoare și amuzantă, în același timp.
Cei doi se redescoperă unul pe celălalt cu multă emoție, fiecare dintre ei fiind sigur pe sentimentele lui, dar nesigur pe percepția celuilalt despre el. Momentele de dragoste dintre ei sunt la fel de pasionale ca odinioară, Claire remarcând că era ca mersul pe bicicletă, odată ce l-ai învățat nu-l mai poți uita.
”- Ar trebui să fiu un prostănac fără pereche să uit așa ceva, dar încă nu mi-am pierdut toate calitățile.”
Traiul alături de Jamie era însă departe de a fi calm sau liniștit. De la o viață în civilizație și o meserie de chirurg, condusă de reguli precise, Claire s-a trezit aruncată în vârtejul unor aventuri amețitoare, pe muchie de cuțit, alături de personaje pitorești, într-un secol guvernat de reguli obscure și tradiții neclare.
Sub acoperirea afacerii cu tipografia, Jamie conducea o întreagă activitate de contrabandă cu vinuri, fiind ajutat de domnul Willoughby, un chinez excentric, scund, cu o coadă lungă la spate,  de Fergus, ce ajunsese un bărbat puternic în vârstă de treizeci de ani și de Ian cel tânăr, băiatul cel mai mic al surorii sale, în vârstă de șaisprezece ani.
Peripețiile se succed într-un ritm trepidant iar primejdiile pândesc la tot pasul iar, pentru prima dată după mult timp, Jamie descoperă din nou sentimentul de teamă pentru a nu pierde ceva prețios…
”- Englezoaico, multă vreme nu m-am temut de nimic, a șoptit el. Dar acum mă tem. Pentru că acum există lucruri pe care le pot pierde.”

 

3.2. Cercul de piatră vol.2

În Cercul de piatră vol.2 de Diana Gabaldon acțiunea continuă în același ritm trepidant. Personaje pitorești, aventuri, pericole extreme, legende, magie, momente pline de umor și răsturnări spectaculoase – toate se împletesc într-un amestec captivant, care te face să nu poți lăsa cartea din mână odată ce ai început-o.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Claire, spre final fiind doar câteva pasaje scurte scrise la persoana a treia.
După reîntâlnirea lor spectaculoasă de la sfârșitul volumului precedent, Cercul de piatră vol.1, Claire va avea parte de multe surprize și întorsături surprinzătoare ale destinului, viața ei ajungând aproape să dea în clocot de atâtea evenimente care se derulau cu o viteză amețitoare.
Claire se va lămuri repede că datele documentare descoperite de ea în timpul ei, înainte de a doua întoarcere în trecut, nu acopereau decât o mică parte din multiplele întâmplări ce se petrecuseră în viața lui Jamie între timp. Astfel, Claire descoperă că, pe lângă meseria de tipograf pe care Jamie o desfășura sub pseudonimul de Alexander Malcom, el era, în același timp, și un renumit contrabandist de whiskey, cunoscut sub numele de Jamie Roy. Însă, în urma unei trădări, tipografia lui este incendiată și reușește să scape ca prin urechile acului de o capcană întinsă de agenții vamali, iar nepotul lui, Ian cel Tânăr, în vârstă de doar cincisprezece ani, este nevoit să ucidă un agent vamal.
Cu afacerea distrusă și agenții vamali pe urmele lor, Jamie și Claire se îndreaptă spre Lallybroch, pentru a-l duce pe Ian mamei sale, Jenny. Ajunși acolo, Claire are parte de o nouă surpriză colosală, descoperind că Jamie, la insistențele surorii lui, Jenny, se căsătorise cu Laoghaire (pe care am cunoscut-o în Călătoarea), rămasă văduvă cu două fete mari de crescut.
Furia lui Laoghaire aflând că vechea ei rivală Claire s-a întors este de-a dreptul ucigătoare, iar scenele în care cei trei se înfruntă sunt extrem de virulente.
După o ceartă cumplită dintre Jamie și Claire, în care amândoi și-au aruncat vorbe grele, Claire îl părăsește, decisă să se întoarcă în timpul ei prin cercul de pietre. Însă, auzind că Laoghaire l-a împușcat pe Jamie, Claire se întoarce într-un suflet pentru a-l îngriji, realizând că sentimentele ei pentru el erau la fel de puternice, în ciuda așa-zisei lui trădări, de care își dă seama că nu era de fapt vinovat, întrucât șansele ca ea să mai revină erau ca și inexistente.
Iertându-l pe deplin, Claire studiază împreună cu Jamie pozele fiicei lor, Bree. M-am amuzat cum Jamie, deși se străduia din greu, nu putea să priceapă mentalitățile secolului în care trăia fiica lui, fiind de-a dreptul revoltat descoperind o poză în care aceasta era în costum de baie și îl stropea cu apă pe un băiat.
”S-a strâmbat din nou și, m-am gândit că, din fericire, Bree și Rodney nu erau de față. Îl văzusem pe Jamie în postura de amant, soț, frate, unchi, stăpân și războinic, dar niciodată în cea de tată scoțian nemilos. Era de-a dreptul formidabil.
Pentru prima dată m-am gândit că probabil nu era rău că nu putea supraveghea personal viața lui Bree, l-ar fi înspăimântat de moarte pe orice băiat care ar fi îndrăznit să o curteze.”
Lucrurile erau însă departe de a se fi liniștit la Lallybroch. Laoghaire, însoțită de fratele ei, Hobart MacKenzie și de un avocat, a venit să ceară satisfacție. În ciuda dramatismului, momentul este plin de umor.
 ”Ian cel Tânăr a vârât capul pe ușa deschisă și i-am văzut ochii sclipind de emoție.
– A venit Hobart MacKenzie! Tata a zis să vii repede!
Jenny a sărit în picioare, abia amintindu-și să ia și coșul cu ceapă.
– Înseamnă că a venit înarmat? a întrebat ea neliniștită. A adus un pistol sau o spadă?
Ian a clătinat din cap, iar părul lui negru a fluturat nebunește în vântul de afară.
– A, nu, mamă! a spus el. E mai rău. A venit cu un avocat!”
Însă avocatul era chiar Ned Gowan, cel care o salvase cândva pe Claire de a fi arsă pe rug. Extrem de înțelept, acesta a venit cu ideea încheierii unui contract, prin care Jamie se obliga să-i plătească o mică avere anual lui Laoghaire, până în momentul în care aceasta se recăsătorea. De asemenea, Jamie urma să le asigure o dotă de măritiș la ambele fiice ale lui Laoghaire, iar aceasta urma să renunțe la orice altă pretenție către Jamie.
Problema era că Jamie, ruinat în urma pierderii tipografiei, nu deținea acei bani. În schimb, Claire descoperă că existase o comoară pe care Jamie o găsise în urma indicațiilor lui Duncan Kerr pe vremea când era prizonier la Ardsmuir și pe care acesta o îngropase pe o insulă aflată într-un golfuleț. De-a lungul timpului, mai multe monede din comoară fuseseră valorificate pentru a ajuta mai mulți iacobiți ce erau la ananghie.
Întrucât Jamie era rănit și nu putea ajunge înot până acolo, Ian cel Tânăr s-a oferit să meargă el pe insulă și să aducă suma necesară acoperirii pretențiilor lui Laoghaire. Din păcate însă, în timpul incursiunii, Ian cel Tânăr este capturat de pirați și îmbarcat pe o corabie cu destinația Jamaica, unde urma să fie vândut ca sclav. Disperat, Jamie nu are decât soluția de a apela la vărul lui din Franța, Jared, pe care l-am cunoscut deja în Talismanul, pentru a-i pune la dispoziție o corabie pentru a putea pleca pe urmele lui Ian.
Din nou, destinul lui Claire cunoaște o întorsătură spectaculoasă, viitorul arătându-se complet incert.
Înainte de a se îmbarca, Jamie și Claire mai au parte de o nouă surpriză. Fergus, pe care l-am cunoscut deja în Talismanul, fiind băiețelul pe care Jamie îl adoptase practic după ce-l eliberase dintr-un bordel din Franța pe când avea doar zece ani, acum fiind în vârstă de treizeci de ani, vine însoțit de tânăra lui mireasă, Marsali, în vârstă de doar cincisprezece ani, fiica lui Laoghaire!
Deși căsătoria cu Laoghaire nu fusese legitimă, Jamie își păstrase rolul de tatăl vitreg pentru fiicele acesteia, astfel că a decis ca Fergus și Marsali să nu își consume căsătoria până când vor ajunge în Jamaica, urmând să constate atunci dacă sentimentele lor rezistaseră probei timpului și încercărilor la care urmau să fie supuși.
Din păcate însă, acest lucru nu însemna abstinență doar pentru Fergus și Marsali, ci și pentru Jamie și Claire, întrucât nu existau decât două cabine disponibile pe corabie. Mai mult, călătoria nu începe sub cele mai bune auspicii pentru Jamie, care avea un rău de mare cumplit și se purta în consecință, mereu morocănos și prost dispus, astfel că d-nul Willoughby, chinezul pe care l-am cnoscut în Cercul de piatră vol.1, un personaj extrem de pitoresc, a decis clar în care an trebuie să se fi născut acesta – Anul Boului!
Adevăratele pericole aveau să apară însă pe neașteptate, Claire fiind răpită și dusă pe o corabie englezească, pentru a-i trata pe marinarii de acolo ce se îmbolnăviseră de tifos exantematic, o cumplită maladie ce făcea ravagii la acea vreme. În continuare, Claire va trece prin încercări extrem de grele, dovedindu-și încă o dată extraordinara tărie de caracter de care ne-a convins și în volumele precedente.
În momentul în care i s-a ivit ocazia, Claire nu a ezitat nicio clipă în a-și risca viața pentru a evada, știind că se afla în apropierea insulelor Caraibe, la care a ajuns epuizată după ce a înotat pe o vreme cumplită. Peisajul care i s-a înfățișat însă în fața ochilor era însă complet diferit de cel prezentat în broșurile turistice din vremea ei.
”Puținele lucruri pe care le știam despre Caraibi din cărți poștale și din broșuri turistice mă făcuseră să cred că era vorba despre plaje cu nisip alb și lagune. În realitate, în jur am văzut mai curând vegetație deasă și amenințătoare, care creștea într-un noroi cafeniu-închis și foarte lipicios.”
Urmează un șir întreg de aventuri palpitante, în acțiune apărând mai multe personaje extrem de pitorești, fiecare cu o poveste aparte.
Reîntâlnirea lui Claire cu Jamie este de-a dreptul spectaculoasă. Vă las să descoperiți amănuntele în carte.
De remarcat că, forțați de barbaria acelor vremuri, oamenii erau mult mai căliți și pregătiți să facă față încercărilor, încă de foarte tineri.
M-a impresionat tenacitatea lui Marsali, care a înfruntat o lume întreagă și pericole extreme pentru a-și îndeplini dorința, neplângându-se măcar o clipă.
”Așadar, Marsali reușise. O fată de cincisprezece ani, având ca armă doar încăpățânarea. ”Îl vreau”, spusese ea. Și o repetase, împotriva obiecțiilor mamei ei și argumentelor lui Jamie, în pofida scupulelor lui Fergus și a propriilor temeri, după patru mii opt sute de kilometri străbătuți, în ciuda greutăților, a furtunii pe ocean și a naufragiului.”
Spre final, mai avem parte de mai multe coincidențe tulburătoare și surprize de proporții.
Claire cunoaște un sclav evadat, a cărui voce îi amintea izbitor de cea a colegului ei de culoare, medicul Joe Abernathy, cel care îi fusese un prieten de nădejde în întreaga perioadă după reîntoarcerea ei. Dorind să o cunoască pe fosta stăpână a acestuia, ce deținea o moșie în Jamaica, Claire este stupefiată descoperind că aceasta era chiar Geillis Duncan, pe care am cunoscut-o foarte bine în primul volum al seriei, Călătoarea!
Deși cu toții fuseseră convinși că ea fusese arsă pe rug, Geillis reușise să fenteze destinul încă o dată, folosindu-se de manipulare și șantaj. Ulterior, își continuase uneltirile malefice, reușind să scape de încă cinci soți după procedura bine însușită, prin otrăvire. Mai mult, Claire descoperă că Geillis era obsedată de genealogia familiei Fraser, întrucât o veche profeție spunea că ultimul vlăstar al acestei familii va ajunge să recâștige tronul Scoției. Întrucât linia directă a familiei se stinsese undeva în jurul anilor 1800, Geillis a fost de-a dreptul surescitată descoperind că mai exista un urmaș al acestora, Bree, ce trăia în anul 1966. Totul era cu atât mai îngrijorător, cu cât Geillis era convinsă că persoanele care aveau abilitatea de a călători în timp primiseră acest dar tocmai pentru a putea modifica cursul istoriei: ”– Păi, pentru a schimba lucrurile, mi-a răspuns ușor surprinsă. Din ce alt motiv?
Când Claire a descoperit că Geillis a sustras una din pozele Briannei cu scopul clar de a face o magie neagră și a reuși să se întoarcă prin cercul de pietre în timpul Briannei pentru a-și îndeplini obsesia pentru putere, atât Jamie cât și Claire erau deciși să-și sacrifice inclusiv propria viață pentru a o împiedica să facă saltul.
Finalul este deosebit de dramatic, lăsând deschisă calea spre volumul următor, Tobele toamnei vol.1.

4.1. Tobele toamnei vol.1

Tobele toamnei vol.1 continuă șirul aventurilor extraordinare ale lui Claire și Jamie.
Autoarea dovedește o excelentă documentare, îmbinând magistral ficțiunea cu datele istorice, reușind să realizeze o tapiserie fascinantă a acelor vremuri, purtându-ne în diverse locuri de pe glob și făcându-ne martori la evenimentele importante de atunci. Totul este cu atât mai captivant cu cât privim acele întâmplări prin ochii unei persoane provenite din secolul al XX-lea, nefamiliarizată cu cutumele acelor timpuri.
La începutul cărții, îi regăsim pe Jamie și Claire în anul 1767, asistând la Charleston la execuția publică a unui condamnat, a cărui vină fusese doar aceea că furase câțiva bănuți pentru a nu muri de foame. Jamie îl cunoscuse bine, amândoi fiind prizonieri în același timp la Ardsmuir. Deși nu reușise să împiedice barbaria acelei execuții, Jamie și Claire l-au ajutat pe alt condamnat la moarte, Stephen Bonnet, să evadeze. Pe principiul că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, respectivul se va dovedi un pirat, care-i va ”răsplăti” jefuindu-i pe Jamie și Claire pe când aceștia se aflau în drum spre River Run, plantația mătușii lui Jamie, Jocasta.
La fel de formidabilă ca și frații ei, Calum și Douglas, pe care i-am cunoscut bine în Călătoarea, Jocasta își îngropase trei soți și își conducea plantația cu o mână de fier, în ciuda faptului că era oarbă.
Prin ochii lui Claire, vom asista la modul de organizare a societății acelor vremuri și locuri, sesizând nedreptățile și inechitățile și simțind tensiunile ce pluteau în aer, prevestind revoluția ce urma să vină peste doar nouă ani.
A fost șocant să aflu despre legea vărsării de sânge și să descopăr atrocitățile și brutalitățile ce erau la ordinea zilei pe atunci… Prin lux de amănunte, autoarea are talentul de a te face să vizualizezi cu ochii minții evenimentele produse, ceea ce de multe ori are darul de a te zdruncina sufletește…
Pe de altă parte, m-am amuzat și eu, alături de Claire, citind despre indignarea americanilor referitoare la procentul de impozitare de doar 2% pe venituri, care lor li se părea de-a dreptul colosal! Dacă ar fi știut ei ce nivel de impozitare avea să fie peste două sute de ani…
”- Doi la sută! a exclamat Stanhope, încă pe jumătate sufocat și bătându-se cu palma în piept. Nedrept! Pur și simplu inechitabil!
Amintindu-mi cu precizie ultima declarație de venit către Fisc pe care o semnasem, am fost de acord că procentul de doi la sută era de-a dreptul scandalos de mic și m-am întrebat în sinea mea ce se alesese de spiritul înfocat al contribuabililor americani în cei două sute de ani care ne despărțeau.”
Ca și în precedentele volume, Claire reușea să-și găsească pacienți în cele mai neobișnuite circumstanțe. John Quincy Myers, un muntean uriaș de peste 2 metri înălțime, imediat ce a întânit-o, aflând că ea era vindecătoare, a și apelat la ea pentru a-l vindeca de o afecțiune ciudată, o crescătură ce-i apăruse între picioare, despre care Claire și-a dat seama imediat că era o hernie. Insistența acestuia de a-i arăta cât mai repede i-a dat prilejul lui Jamie să rostească una din replicile lui mucalite, cu care ne-a obișnuit din plin.
”- Cum se face că orice bărbat pe care îl cunoști vrea să-și dea jos pantalonii la cinci minute după ce te-a văzut?
Fergus și-a dres glasul ușor, iar Ian a roșit discret. Eu arătam cât se poate de nevinovată.
– Ei bine, dragul meu, am spus eu, dacă tu nu știi, nimeni nu știe.”
Vă las să descoperiți singuri în carte modul inedit în care a decurs respectiva operație.
Dorința Jocastei de a-i lăsa plantația moștenire lui Jamie le-a provocat celor doi o adevărată criză de conștiință.
Deși exploatarea sclavilor era contra principiilor lui Jamie, acesta nu a refuzat ferm de la bun început propunerea, simțindu-se răspunzător pentru soarta mai multor persoane ce depindeau de el – Ian, Fergus, Duncan. De asemenea, dorea din răsputeri să-i ofere lui Claire o viață mai bună.
”- Nu înțelegi? a spus el, aproape disperat. Aș vrea să-ți așez lumea la picioare, Claire, iar eu nu am nimic să-ți ofer!”
La rândul ei, Claire, ale cărui concepții moderne intrau flagrant în contradicție cu obiceiurile acelor vremuri, era tulburată la gândul deținerii unei plantații bazată pe munca sclavilor. Totuși, făcuse o alegere fermă și irevocabilă în momentul în care riscase totul pentru a fi din nou alături de Jamie, astfel că și-a declarat susținerea ei necondiționată, indiferent de alegerea pe care Jamie urma să o facă.
”Nu știam ce să zic, dar făcusem o alegere.
– ”Unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu și unde vei trăi tu, voi trăi și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, și eu voi fi îngropată acolo.” Pe un deal din Scoția sau în pădurile din Sud. Fă ceea ce trebuie și voi fi alături de tine.”
Însă, după cum se va vedea ulterior, conștiința și principiile morale ale lui Jamie au învins orice considerente materiale.
”- Am trăit ca un sclav, Claire, a spus încet, ținându-și capul plecat. Și n-aș putea trăi știind că există cineva pe pământ care simte față de mine ceea ce am simțit eu față de cei care își închipuiau că-mi sunt stăpâni.”
Jamie a decis să refuze oferta lui Jocasta, hotărând să întemeieze o așezare pe un teren virgin, în mijlocul unei păduri, toate semnele de acolo părând predestinate.
Decizia lui Jamie i-a produs o tulburare extremă lui Claire, convinsă că acesta va pleca în Scoția să aducă forța de muncă necesară realizării acelui obiectiv. După cum descoperise în timpul ei, mormântul lui Jamie se găsea în Scoția, deci cât timp acesta nu se întorcea acolo era sigură că el rămânea în viață. Jamie a liniștit-o, spunându-i că va apela la foștii deținuți de la Ardsmuir, care fuseseră deportați în America după ce fuseseră eliberați.
În continuare, cei doi vor trece prin aventuri incredibile.
Jamie se va lupta cu un urs, vor întâlni triburi de indieni cu care vor fuma pipa păcii și vor avea de înfruntat epidemii mortale.
La un moment dat, Claire va avea parte de un episod cu totul tulburător. Adăpostindu-se într-o peșteră pentru a se adăposti de o furtună stârnită pe neașteptate după ce se întorcea de la un pacient, Claire va avea tot felul de viziuni cu o fantomă, descoperind apoi craniul unui bărbat. Analizându-l, Claire a observat un amănunt șocant: o plombă aplicată pe un dinte! Se părea că, în afară de ea și Geillis, mai existau și alți călători în timp…

Spre sfârșitul cărții, Claire și Jamie vor avea parte de o surpriză colosală, la locuința lor improvizată din pădure făcându-și apariția Willie, băiatul lui Jamie, despre a cărui existență am aflat în Cercul de piatră vol.1, însoțit de lordul John Grey, pe care l-am cunoscut de asemenea în Cercul de piatră vol.1, care îl adoptase pe băiețel!
Pe un alt fir, îi urmărim pe Brianna și Roger în perioada 1969-1970. Deși atrasă de Roger, Brianna s-a întors în America, temându-se că sentimentele lui Roger față de ea erau de responsabilitate, ținând cont de promisiunea pe care i-o făcuse lui Claire înainte de întoarcerea acesteia în timp, și nu de iubire. Însă Roger, un scoțian ambițios și încăpățânat, era decis să o cucerească, astfel că a venit după ea în America.
”Oare putea exista un teren comun pentru ei doi, un istoric și o ingineră? El, cu fața îndreptată spre misterele trecutului, iar ea, cu fața spre viitor și strălucirea lui orbitoare.
Apoi atmosfera din încăpere s-a relaxat, au urmat urale și discuții aprinse, iar Brianna s-a întors în brațele lui, l-a sărutat cu intensitate și s-a agățat de el, iar Roger s-a gândit că nu avea nicio importanță că priveau în direcții diferite, câtă vreme rămâneau unul în fața celuilalt.”

Deși Roger a insistat să se căsătorească imediat, Brianna avea propriile îndoieli de a face acel pas. Faptul că mama ei îi jurase credință lui Frank, convinsă de jurămintele pe care le făcea, ca mai apoi să le încalce, forțată de împrejurări, o determinase pe Brianna să aștepte până când va fi sigură că acea uniune va fi pentru totdeauna.
Un amănunt tulburător descoperit întâmplător de Roger într-un document al vremii îl pune în fața unei decizii imposibile. Astfel, într-un ziar din anul 1775 se scria negru pe alb că Jamie și Claire muriseră într-un incendiu izbucnit la așezarea lor. Așa cum și Claire îi confirmase, Roger era convins că nu se putea modifica în vreun fel cursul istoriei. Nu credea însă că Brianna îi va împărtăși punctul de vedere.
”Nu, trecutul se putea încolăci ca un șarpe care se zvârcolește, dar nu putea fi schimbat. Nu era deloc sigur că Brianna împărtășea aceeași convingere.”
Ce decizie va lua până la urmă Roger? Va tăcea, lăsând istoria să-și urmeze drumul, sau îi va spune Briannei, conștient fiind că acțiunile provocate de aceasta în urma informației puteau avea consecințe imprevizibile? Răspunsul îl vom afla abia în volumul următor.
Sfârșitul primului volum din Tobele toamnei este dramatic, Claire și Jamie scăpând cu greu dintr-o nouă încercare dramatică, care le-a zdruncinat din nou existența.
”Jamie a plecat, dar suferința acelor oameni a rămas lipită de el ca și fumul care i se îmbibase în haine și în păr. Iar când a părăsit tabăra, în inima lui mistuită de durere s-a aprins o scânteie de egoism, de ușurare că nenorocirea nu căzuse – de astă dată – asupra sa. Femeia lui era încă în viață. Copiii lui erau în siguranță.”

4.2. Tobele toamnei vol.2

Tobele toamnei vol.2 ne poartă printr-un adevărat montaigne-russe al emoțiilor. Toate personajele sunt supuse la grele încercări iar acestea, în condiții de maximă presiune și confuzie, nu vor lua cele mai bune decizii, consecințele fiind de-a dreptul dramatice.
Fiind o serie fluviu, cu foarte multe personaje și evenimente înlănțuite, voi puncta, la fel ca și în volumele precedente, câteva elemente cheie care să constituie repere pentru volumele viitoare.
În acest volum accentul se pune mai ales pe Brianna, fiica lui Jamie și a lui Claire, și Roger, fiul adoptat al reverendului Wakefield și strănepotul lui Geillis.
Ambii vor călători în timp în urmă cu două sute de ani, la o distanță de o lună unul de celălalt. Însă, spre deosebire de Claire, care călătorise prima dată în timp imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, unde se confruntase cu tot felul de orori, Brianna și Roger duseseră o viață protejată, în mijlocul civilizației, astfel că nu erau deloc pregătiți pentru lumea dură și barbară în care au ajuns. Astfel, după câteva prime experiențe interesante și chiar fericite, cei doi vor trebui să facă față unor provocări extreme, care ar fi frânt definitiv spiritul unor persoane mai slabe. Ambii se vor dovedi însă plămădiți dintr-un aluat tare, reușind să depășească momentele critice, adunându-se din propria cenușă, luând decizii contracronometru și modificându-și radical, din mers, planurile de viitor.
Bulversată de tot felul de vise misterioase, în care apăreau mama ei și un bărbat care presupunea că era tatăl ei natural, Brianna a început să caute informații despre viața acestora în trecut. O știre tulburătoare găsită într-un ziar al vremii consemna că aceștia își găsiseră sfârșitul într-un incendiu în anul 1776. Refuzând să accepte fatalitatea, Brianna a început să facă planuri pentru a se întoarce în trecut și a-i salva, întrucât a realizat că, dacă se respecta același tipar ca și în cazul călătoriilor în trecut ale mamei ei, ea urma să ajungă în trecut în anul 1769, cu șapte ani înaintea producerii respectivei tragedii.
Mergând la fix, Brianna a ajuns repede la mătușa ei, Jenny. Crescând singură la părinți, fără rude apropiate, Brianna a fost încântată să-și cunoască numeroșii veri, impulsivi și exuberanți, savurând senzația de a face parte dintr-o familie unită și iubitoare. Totuși, Brianna venise cu un scop precis, astfel că nu putea pierde vremea, indiferent cât de bine s-ar fi simțit în mijlocul lor. Însoțită doar de o slujnică tânără, Lizzie, de doar cincisprezece ani, pe care o cumpărase pentru a o salva de la soarta crudă de a fi ibovnica unui bărbat mai în vârstă, Brianna s-a îmbarcat pe primul vapor ce pleca spre America.
Roger, care descoperise imediat dispariția ei, realizând planul nebunesc pe care ea îl avea în minte, și-a riscat propria viață, trecând el însuși prin pietre pentru a merge pe urmele ei și a o proteja.
Deși, ca istoric, Roger studiase temeinic acea epocă, a fost copleșit să descopere ”pe viu” atmosfera acelor vremuri.
”Știa totul despre vânzarea de terenuri care alungau cu forța mici fermieri de pe pământurile lor, pe care ei și familiile lor le îngrijiseră sute de ani, știa totul despre sărăcia și foametea din orașe și despre condițiile insuportabile de trai din acele vremuri. Și toți anii de lecturi și de studiu nu-l pregătiseră pentru expresia de pe fața acelei femei, cu ochii ațintiți spre podeaua abia presărată cu nisip, strângând mâinile fiicelor ei.”
Meticulos și intuitiv, Roger i-a luat repede urma Briannei, descoperind că aceasta își luase numele Fraser și se îmbarcase  pe un vapor cu destinația America ce tocmai plecase. Fără să pregete vreo clipă, Roger s-a angajat marinar pe prima corabie ce urma să plece, Gloriana, al cărui căpitan era chiar Stephen Bonnet, deținutul salvat de Jamie și Claire în Tobele toamnei vol.1 și care-i răsplătise jefuindu-i!
După o călătorie peste ocean plină de peripeții pentru amândoi, Roger reușește să o găsească pe Brianna, a cărui statură impresionantă și ținută vestimentară în pantaloni atrăgea atenția tuturor.
Întâlnirea celor doi este deosebit de emoționantă, Roger realizând ușurat care fusese motivul pentru care Brianna nu-l făcuse părtaș la planul ei. Pentru a se putea întoarce în timpul ei, Brianna trebuia să se concentreze la o persoană de acolo pe care o iubea din tot sufletul, iar acum, că el o urmase, nu mai avea la cine să se mai gândească…
Nespus de fericit de vestea că Brianna era îndrăgostită de el, Roger o liniștește. Înainte de a pleca prin pietre, Roger studiase caietele lăsate în urmă de Geillis, pe care am întâlnit-o în Călătoarea, Talismanul și în Cercul de piatră vol.1, în care aceasta consemnase și o altă modalitate de a sparge bariera timpului, anume folosindu-se de puterea pietrelor prețioase. Cei doi petrec clipe de pasiune fierbinte împreună, după ce rostesc un legământ care, conform tradițiilor de atunci, îi unea prin căsătorie timp de un an și o zi, perioada după care cei doi urmau să se decidă dacă își vor oficializa relația permanent.

Din păcate însă, după clipele idilice de fericire petrecute împreună, a urmat o ceartă virulentă în momentul în care Brianna a realizat că Roger descoperise știrea despre moartea părinților ei și i-o ascunsese voit. Degeaba a încercat Roger să-i explice că trecutul nu putea fi schimbat și că cel mai bine pentru ea era să accepte voia sorții și să se întoarcă în timpul ei, Brianna, încăpățânată și impulsivă ca și tatăl ei natural, i-a reproșat plină de furie că nu avea dreptul să decidă în numele ei și că ea va pleca să-și caute părinții, iar el n-are decât să facă ce vrea. Convins că, după ce se va calma, Brianna va judeca altfel lucrurile, Roger i-a cerut să îl aștepte doar două zile, timpul necesar pentru a procura pietrele prețioase de care aveau nevoie, întrucât știa exact de unde să le ia.
Un șir întreg de erori și coincidențe nefericite vor provoca o înlănțuire de evenimente dramatice, cu efecte catastrofale, unele dintre ele ireversibile.
Observând pe degetul unui bărbat inelul pe care scumpul ei tată, Frank, i-l dăduse lui Claire când se căsătoriseră, Brianna a lăsat deoparte orice prudență, înnebunită să afle cum ajunsese acel inel la el și ce se întâmplase cu Claire. Nerealizând pericolele la care se expunea, Brianna a acceptat invitația bărbatului, Stephen Bonnet, de a urca la bordul corabiei lui pentru a negocia răscumpărarea inelului și a afla informațiile dorite, ajungând în final să fie violată cu sălbăticie de el.
Cu inelul în buzunar și sufletul făcut bucăți, Brianna s-a forțat să se adune, blocându-și emoțiile și impunându-și să pretindă că nu s-a întâmplat nimic, concentrându-și toate gândurile pe scopul găsirii părinților ei.

Soarta i-a întins o mână de ajutor, găsindu-l relativ repede pe Jamie Fraser, care coborâse în oraș pentru a depune mărturie în favoarea fiului lui adoptiv, Fergus, acuzat pe nedrept.
Întâlnirea dintre tată și fiică este copleșitoare, nici unul neștiind prea bine cum să reacționeze în momentul în care a realizat pe cine are în față, fiecare dintre ei având o altă percepție despre celălalt. Brianna credea că o să întâlnească un bărbat mult mai înalt, iar Jamie și-o închipuia mult mai mică. Brianna avea dificultăți și în a găsi o formulă de adresare, ”tăticule” fiind rezervat în sufletul ei doar pentru Frank, ”tată” părând mult prea rece, iar ”Jamie” părea nepotrivit pentru un bărbat impunător ca el. Jamie i-a venit în ajutor, sugerându-i să-i spună ”tati”.
Când s-au îmbrățișat însă, toate barierele s-au prăbușit între ei, sufletul fiecăruia recunoscându-l pe celălalt și acordându-i locul cuvenit…
”Și, brusc, totul a devenit simplu. El și-a întins brațele spre ea. Ea s-a lăsat cuprinsă de ele și a descoperit că se înșelase; Jamie era masiv așa cum și-l imaginase, iar brațele lui au strâns-o puternic, așa cum sperase.”
Curând însă, Brianna a realizat că nu mai putea ignora trauma prin care trecuse. Era însărcinată și, cel mai probabil, era copilul lui Stephen Bonnet, întrucât Roger încercase să o protejeze…
Sarcina Briannei a tulburat puternic liniștea familiei Fraser. Claire, singura care știa exact ce se întâmplase, era pusă în fața unei mari dileme morale. Pe de o parte, jurământul depus ca medic și propria conștiință o împiedica să ia cu bună știință viața unei persoane, fie ea și nenăscute, pe de altă parte iubirea de mamă o împingea să facă orice pentru a o proteja pe Brianna… La rândul lui, Jamie, deși aflase că sarcina fusese produsă de un viol, simțea nevoia să apere dreptul la viață al nepotului sau nepoatei sale… Ceea care a tranșat lucrurile a fost însă Bree, care a simțit o legătură indestructibilă cu ființa din interiorul ei, realizând că aceasta n-avea nicio vină pentru tot ce se întâmplase…
”Legătura care nu poate fi ruptă nici prin naștere, nici prin moarte.”
Relația dintre tată și fiică nu decurge lin, ci este cu multe suișuri și coborâșuri, trecând de la cald la rece cu o viteză amețitoare.
La un moment dat, Jamie va acționa ca un balsam pentru sufletul zbuciumat al Briannei, eliberând-o de sentimentul vinovăției că poate nu s-a luptat suficient pentru a împiedica violul, demonstrându-i practic că, dacă nu dorea să moară cu orice preț, nu avea nicio șansă să învingă un bărbat masiv care dorea să o supună…
Pe de altă parte însă, ancorat puternic în mentalitățile timpului său, Jamie era decis să-i găsească Briannei un soț înainte de nașterea copilului, motiv ce a stârnit nenumărate certuri pline de scântei între cei doi, ambii firi pătimașe și impulsive, moștenirea genetică fiind evidentă în cazul Briannei… Cu multă înțelepciune, Ian, nepotul lui Jamie, a sfătuit-o pe Claire să nu se amestece între ei, întrucât o să se răcorească și o să se calmeze ei singuri după un timp, întocmai ca atunci când se certau Jamie cu Jenny, sora lui. Momentul e plin de umor, în ciuda dramatismului.
”- Mătușă, ai doar două soluții, a murmurat el la urechea mea. Ori arunci o găleată plină de apă peste amândoi, ori vii cu mine și îi lași în zeama lor. I-am văzut unchiul Jamie și pe mama certându-se. Crede-mă, nu e înțelept să te bagi între doi Fraseri când se ceartă. Tata spunea că a încercat o dată sau de două ori și s-a ales cu vânătăi.
Am aruncat o ultimă privire spre ei și am renunțat. Ian avea dreptate; stăteau față în față, cu părul răsculat și ochii mijiți, ca două pisici sălbatice, dându-și roată unul celuilalt, vâlvoi și rânjind. Niciunul dintre ei n-ar fi băgat de seamă pe altcineva, chiar dacă aș fi dat foc la fân.
Afară era liniște și pace. Un caprimulg cânta în crângul de plopi-de-munte, iar vântul bătea dinspre est, aducând cu sine sunetul slab al cascadei. Când am ajuns la ușă, n-am mai auzit țipetele lor.
– Nu te îngrijora, mătușă, m-a liniștit Ian. Mai devreme sau mai târziu o să li se facă foame.”
Câteodată însă, dorința de a o proteja cu orice preț pe o persoană pe care o iubești poate determina pe cineva să ia decizii iraționale și greșite.
Toate tensiunile dintre tată și fiică aveau să explodeze ca un adevărat vulcan în momentul în care Brianna a descoperit că Jamie, pornind de la indicii greșite și orbit de furie, l-a confundat pe Roger, care venise să o ceară în căsătorie pe Brianna, cu violatorul acesteia, snopindu-l în bătaie și vânzându-l indienilor irochezi.
Trecuseră între timp cinci luni de atunci, timp în care Brianna stătuse ca pe jar, tot sperând ca Roger să apară…
Cu inima sfâșiată de durere, Brianna i-a aruncat vorbe grele lui Jamie, rănindu-l sufletește în momentul în care i-a zis că ”tatăl ei” nu i-ar fi făcut niciodată așa ceva, referindu-se bineînțeles la Frank. Sufocat de vină, Jamie și-a luat angajamentul să-l aducă înapoi pe Roger sau să nu se mai întoarcă deloc…
Urmează un șir incredibil de aventuri, viețile tuturor personajelor fiind, pe rând, pe muchie de cuțit la un moment dat…
Spre sfârșitul cărții, în acțiune își face din nou apariția Stephen Bonnet, cu care sigur ne vom mai întâlni și în volumele viitoare.
Personajele sunt deosebit de complexe, cu calități și slăbiciuni, cu fapte bune sau rele, cu decizii inspirate sau complet nepotrivite. Până și odiosul Bonnet va da dovadă de o fărâmă de umanitate la un moment dat…
La finalul volumului, autoarea spulberă și ultima certitudine pe care o aveam despre trecut, descoperind că piatra funerară a lui Jamie, găsită de Claire la Inverness, era de fapt un fals… Cine o pusese acolo și în ce scop, veți afla în carte. Cert este că găsirea acelei pietre declanșase tot șirul fascinant de evenimente ulterioare, Claire descoperind că Jamie nu murise la Culloden, întorcându-se la el și determinând-o astfel ulterior pe Brianna să facă și ea saltul în timp, fapt ce a condus la conceperea și nașterea micuțului Jeremy…
O altă coincidența tulburătoare a fost aceea în care Roger i-a salvat viața unui băiețel în timpul călătoriei pe mare, ca să descopere apoi cu multă surprindere că acesta era nepotul lui Geillis și deci un strămoș de-al lui. De altfel, trecutul și prezentul se amestecă de multe ori într-un mod halucinant de-a lungul seriei, provocându-te de multe ori la întrebări de genul celei devenită clasică: ”Cine a fost mai întâi? Oul sau găina?”
În acest volum, cel mai mult mi-a plăcut de Roger – iubitor, integru, onest, curajos, empatic, iertător, onorabil și cinstit. Puțini în locul lui l-ar fi iertat pe Jamie pentru fapta acestuia abominabilă de a-l vinde ca sclav, fără a-i asculta argumentele lui. Însă pentru Roger, prima senzație când l-a reîntâlnit pe Jamie, venit să îl salveze, a fost de ușurare și de bucurie că Brianna nu îl trădase de fapt și că nu ea îl pusese pe tatăl ei să îl pedepsească.
Întocmai ca și Claire în Călătoarea, de data aceasta Roger a fost pus în fața unei grele decizii. Ce să aleagă? Civilizația și modul de viață pe care îl cunoștea și la care era adaptat perfect, fiind un reputat istoric respectat, sau viața alături de persoana iubită, însă într-o lume barbară ale cărei reguli nu le înțelegea, crescând un copil ce nu era probabil al lui, ci al unui ticălos sadea?
Un caracter puternic și un adevărat luptător, în același timp cu un suflet capabil de multă iubire, Roger nu s-a lăsat copleșit de provocările sorții.
”- Acesta este timpul nostru, a spus el. Până când el va înceta să existe – pentru unul dintre noi sau pentru amândoi. Acum, Brianna, vrei să-l irosești pentru că ți-e teamă?
– Nu, a răspuns ea, cu voce răgușită, dar limpede. Nu vreau.”

5.1. Crucea de foc vol.1

În Crucea de foc vol.1 de Diana Gabaldon aventurile continuă în același ritm amețitor, chiar dacă în acest volum nu mai avem treceri spectaculoase prin portalul prezent-trecut și nici călătorii pe distanțe lungi. Astfel, evenimentele din carte se petrec între anii 1770-1771 pe teritoriul Carolinei de Nord.
Așa cum ne-a obișnuit și din precedentele volume, autoarea a dovedit o foarte bună documentare asupra evenimentelor istorice reale petrecute atunci, reușind să ne introducă în atmosfera acelei epoci tensionate, măcinată de frământări. Erau numeroase indicii care prevesteau Războiul de Independență , despre care Claire știa că va izbucni în curând, în anul 1775.
În acest volum ne-am întâlnit cu multe personaje cunoscute din volumele precedente, dar au fost introduse în acțiune și multe alte noi personaje pitorești, fiecare cu o poveste fascinantă de viață.
Mi-a plăcut că autoarea nu a idealizat niciun personaj, cu toții au slăbiciuni, defecte și propriile lor temeri în anumite momente. De asemenea, realitatea nu este înfrumusețată, sunt pasaje în carte pe care le digeri greu, întrucât reflectă realitățile dure ale acelei perioade, inechitățile sociale, lipsa de confort și de minimă siguranță. Simți practic cum o pagină de istorie, cu bune și cu rele, se scrie sub ochii tăi…
Cartea debutează cu pregătirile de nuntă ale cuplului Brianna-Roger, pe fundalul unor tensiuni sociale cauzate de revoltele spontane izbucnite ca efect al creșterii taxelor.

La fel ca și în precedentul volum, Tobele toamnei vol.2, am admirat simțul onoarei și altruismul lui Roger. Știind că, în acea vreme, foarte multe femei mureau la naștere, Roger era dispus să accepte chiar și o căsătorie platonică, pentru a nu-i pune în vreun fel viața în pericol Briannei.
”- Of, Doamne, Bree, a murmurat el în părul ei. Vreau să-ți spun că te voi feri de toate, pe tine și pe Jemmy, de orice v-ar putea amenința – întotdeauna. E îngrozitor să crezi că eu aș putea reprezenta amenințarea, că te-aș putea ucide cu iubirea mea, dar este adevărat.”

Dar Brianna îl iubea nespus, la rândul ei, pe Roger, astfel că nici nu vrea să ia în calcul abstinența, în ciuda tuturor riscurilor.
”- E-n regulă, a spus ea în cele din urmă, dorind să-i ofere ușurarea pe care el nu i-o putea oferi. Sunt convinsă că va fi bine. Am șoldurile potrivite pentru asta, toată lumea o spune. Ca o carafă, așa sunt.”
Însă Brianna, deși își mai dorea un copil, nu ar fi vrut ca acest lucru să se întâmple prea curând. Întrucât paternitatea lui Jeremy nu era clară, din motivele pe care le știm deja din Tobele toamnei vol.2, Briannei îi era teamă că Roger l-ar prefera evident pe cel de-al doilea copil, despre care ar fi știut sigur că era al lui.
Deși Roger îl îndrăgise pe micuțul Jeremy și rostise și un jurământ solemn prin care se legase prin sânge de el, promițând să-l protejeze mereu, în secret spera să se dovedească totuși că era fiul lui natural. Când Brianna i-a povestit că fusese la Stephen Bonnet pentru a-i mărturisi că era însărcinată cu copilul lui, dorind să-și elibereze propriul suflet de ura care-l măcina și vrând să-i ofere acestuia o ultimă consolare înainte de moarte, întrucât era convinsă că Bonnet va fi executat a doua zi, Roger a avut fără voia lui o strângere de inimă. Și el era ultimul din neamul lui și ar fi dorit să aibă un copil biologic al lui…  Reacția lui era perfect umană și mi-a plăcut că autoarea nu l-a transformat într-un sfânt.
”- I-am spus că era copilul lui; urma să moară și poate că asta avea să reprezinte o mângâiere pentru el, să știe că va… va rămâne ceva în urma lui.
Roger a simțit cum gelozia îi cuprinde inima atât de brusc încât, pentru un moment, a crezut că durerea era fizică. Ceva din el. Dar din mine? Dacă voi muri mâine – și s-ar putea întâmpla asta, fato! Viața e la fel de riscantă aici pentru mine, ca și pentru tine – ce va rămâne din mine?
Știa că nu trebuia să pună acea întrebare. Jurase să nu dea glas niciodată gândului că Jemmy era copilul lui, indiferent de circumstanțele nașterii sale. Și totuși a simțit cuvintele venind, arzătoare ca un acid.”
Dar Brianna l-a asigurat că ”va exista o dată viitoare”, iar promisiunea ei a contat pentru Roger, în acel moment, mai mult chiar decât cuvintele rostite, sub cerul nopții, la prima lor nuntire…
Însă faptul că Roger părea apărut de nicăieri, fără nicio rudă sau cunoștință veche, nu scăpase celor din jur. Pentru a se lămuri în privința lui, Jocasta, mătușa lui Jamie, l-a supus pe Roger unui test, pe care acesta l-a trecut cu brio. Astfel, Jocasta l-a informat pe Roger că și-a schimbat testamentul și i-a lăsat toată averea micuțului Jeremy și nu Briannei, cum dorise inițial, pentru ca Roger să nu poată avea acces la aceasta. Jignit și înfuriat, Roger i-a replicat că nici el, nici Brianna și nici fiul lui nu aveau nevoie de banii ei, indicându-i în același timp și locul exact unde putea ea să și-i vâre, din partea lui. Departe de a se supăra de limbajul colorat folosit de Roger, Jocasta s-a liniștit pe deplin, realizând că Roger îi iubea cu adevărat pe Brianna și pe Jeremy și nu era condus de scopuri mercantile.
Așa cum ne-a obișnuit și în volumele precedente, cartea conține multe pasaje sau replici pline de umor, care reușesc să detensioneze atmosfera încordată a cărții. Astfel, departe de a fi un înger de copil, Jeremy (Jemmy) își arătase încă din scutece temperamentul aprig, manifestându-și zgomotos nemulțumirile și punându-i la respect pe Jamie și Roger, care erau depășiți de personalitatea micuțului tiran. M-a pufnit râsul când am citit soluția găsită rapid de Roger în situația de criză, ca un tată cu experiență ce era: ”Unde este Bree?”. Vă invit să citiți întregul citat, sigur o să vă amuze! Eu am râs în hohote!
”Dulce” nu era tocmai cuvântul pe care l-ar fi ales Roger. Cuvântul ”furie” ar fi fost mai aproape de adevăr. Copilul era roșu la față, cu dârele de lacrimi pe obraji, și sugea cu ferocitate degetul lui Roger, ținând în același timp ochii strâns închiși în efortul de a scăpa de o lume clar nesatisfăcătoare. Părul, atât cât avea, era umed de transpirație, tot numai smocuri și vârtejuri. Copilul scăpase din strânsoarea scutecelor, care atârnau acum jalnic. În plus, din motive evidente, mirosea ca o privată neîngrijită.
Tată cu experiență, Roger a luat imediat măsuri.
– Unde e Bree?
– Dumnezeu știe și El nu vrea să ne spună, a răspuns scurt Jamie. Am căutat-o pe tot muntele încă de când copilul s-a trezit în brațele mele și a socotit că nu e mulțumit de tovărășia mea.
Și-a mirosit bănuitor mâna cu care îl ținuse pe nepot, apoi s-a șters pe poalele hainei.
– Nu e încântat nici de tovărășia mea, așa se pare, a replicat Roger.
Jem molfăia degetul, iar saliva i se scurgea pe bărbie și pe mâna lui Roger. În plus, scotea sunete care îi trădau frustrarea.”
Capitolele scrise la persoana a treia alternează cu cele scrise la persoana întâi din perspectiva lui Claire. Adesea istovită de desele urgențe medicale care-i solicitau din plin abilitățile medicale, Claire sesiza cum rotițele destinului se puseseră în mișcare, totul convergând către războiul despre care ea știa că va izbucni în curând. Însă, așa cum se lămurise mai înainte, istoria nu putea fi rescrisă, exemplul dureros în acest sens fiind bătălia de la Culloden, al cărui deznodământ sângeros nu a putut fi împiedicat, în ciuda eforturilor uriașe făcute de ea și Jamie…
Deși fusese avertizat de Claire asupra deznodământului Războiului de Independență, în care rebelii urmau să aibă câștig de cauză, Jamie era legat sub jurământ de Coroana britanică și nu putea refuza însărcinările primite, fără riscul unor repercusiuni drastice. Jamie primise de la guvernator în arendă, în mod gratuit, o suprafață întinsă de teren, pe care își întemeiase o fermă, Fraser’s Ridge, în jurul căreia adunase o întreagă comunitate, care depindea de el. Însă, conform legilor de atunci, era obligatoriu ca cel care primea în arendă gratuită un teren să fie protestant. Jamie era însă catolic, iar guvernatorul știuse de la bun început acest lucru, păstrând informația ca mijloc de constrângere, Jamie riscând să fie desproprietărit în cazul în care încerca să i se opună.
Astfel, Jamie nu a avut încotro decât să accepte funcția de colonel al Miliției, însărcinarea lui fiind aceea de a aduna o armată care să li se opună Reglementatorilor, adică celor care se răsculaseră contra noilor taxe impuse, sperând să poată schimba tabăra la timp în viitor.
Titlul cărții reprezintă un simbol al modului în care Jamie și-a adunat oamenii în jurul lui. Întocmai cum proceda și unchiul lui Dougal MacKenzie când dorea să-și adune clanul, Jamie a împletit o cruce uriașă din vreascuri, căreia i-a dat foc, fiind vizibilă de departe. Fascinați de ritual, Brianna și Roger nu au putut să nu remarce că în același mod aveau să procedeze și căpeteniile Ku-Klux-Klanului peste mai bine de o sută de ani mai târziu, realizând că aceștia se inspiraseră probabil din tradițiile strămoșilor lor scoțieni care emigraseră în Lumea Nouă.
Deși nu erau încă pe deplin compatibili, relația dintre Jamie și Roger începe să se îmbunătățească, Roger fiind impresionat în momentul în care Jamie, înconjurat de trupa lui, l-a numit pe Roger mâna lui dreaptă.
”- Stai alături de mine, Roger cântărețul, fiul lui Jeremiah MacKenzie.
Uitându-se fix la Jamie, Roger a rămas neclintit o clipă, apoi s-a apropiat de el ca un somnambul. Mulțimea era încă emoționată, însă strigătele au încetat, iar oamenii și-au plecat capetele pentru a auzi cuvintele lui Jamie.
– Să stai alături de mine în luptă, a zis el în gaelică, cu ochii ațintiți asupra lui Roger și cu mâna stângă întinsă, pentru a fi sigur că va fi înțeles. Să fii scut pentru familia mea – și pentru a ta, fiu al casei mele.
Expresia lui Roger a părut să se dizolve, ca o față văzută pe luciul unei ape, atunci când o piatră cade în ea. Apoi s-a închegat la loc, și el a prins mâna întinsă a lui Jamie, strângând-o cu putere.”
Pe parcursul acțiunii, un alt amănunt tulburător iese la iveală. Surprins de talentul deosebit pe care îl avea Brianna la mânuirea armelor de foc, Roger a aflat cu surprindere că Frank fusese cel care insistase ca ea să se instruiască, încă din adolescență ducând-o la poligonul de trageri, deși pentru o fată din acele vremuri nu era o ocupație obișnuită. După cum am aflat în volumul precedent, Frank fusese cel care pusese piatra funerară falsă a lui Jamie la Inverness, pentru a putea fi găsită de Claire. Oare Frank descoperise indicii despre prezența Briannei în trecut și dorise să o pregătească pentru acea viață sălbatică? Sper că vom afla răspunsul în viitoarele volume ale seriei.
Și în acest volum, Stephen Bonnet este pomenit de mai multe ori, amintirea faptelor sale bântuindu-i adesea pe cei implicați. Mai ales Jamie nu precupețea niciun efort pentru a-i da de urmă și a-l distruge definitiv. Faptul că tocmai el îi salvase cândva viața acelui ticălos îi apăsa conștiința lui Jamie, care se simțea ca și cum ar fi eliberat un câine turbat și l-ar fi trimis în mulțime.
După multe întâmplări impresionante, iar altele neobișnuite, șocante sau bizare, autoarea ne lasă cu multe fire în aer și întrebări fără răspuns.

 

5.2. Crucea de foc vol.2

După ce au traversat oceane şi secole ca să-şi construiască o viaţă liniştită în feerica regiune a Carolinei de Nord, Claire şi Jamie nu au parte de pace. Revoluţia Americană e la numai câţiva ani distanţă, toată societatea americană e divizată, iar clanul lor se află în mijlocul tensiunilor.
Brianna şi Roger, proaspăt căsătoriţi şi părinţi ai micului Jeremy, îşi găsesc cu greu locul în lumea „nouă“. Roger, mai ales, e tot mai apăsat de propria legendă şi are îndoieli că va reuşi să se ridice, de fapt, la înălţimea aşteptărilor sau că va reuşi să iasă de sub umbra lui Jamie.

 

6. A Breath of Snow and Ashes

A Breath of Snow and Ashes (O adiere de zăpadă și cenușă) continuă povestea extraordinară a scoțianului din secolul al 18-lea, Jamie Fraser, și a soției sale din secolul XX, Claire.
Acțiunea se petrece în anul 1772, cu puțin timp înaintea Revoluției Americane, iar scânteia rebeliunii a fost deja aprinsă. Oamenii mureau pe străzile din Boston, iar în pădurile din Carolina de Nord, cabane izolate ardeau în pădure.
Odată cu producerea haosului, guvernatorul îl cheamă pe Jamie Fraser să protejeze coloniile pentru rege și coroană. Dar, de la soția sa, Jamie știe încă de trei ani care va fi rezultatul revoluției: independența – cu cei loiali regelui fie morți, fie în exil.
Mai exista, de asemenea, și informația apărută în ziarul „The Wilmington Gazette” din anul 1776, care consemna moartea lui Jamie împreună cu rudele sale.
Jamie spera ca, pentru prima dată, familia lui care călătorea în timp poate să se înșele cu privire la viitor.

 

7. Ecouri din trecut

În urma unor evenimente care îi pun viața în pericol, fiica lor, Brianna, alege să trăiască în relativa siguranță a secolului XX, la o veche fermă a strămoșilor ei din Scoția, împreună cu Roger, soțul ei, și cei doi copii.
Dar întâmplările petrecute cu două secole în urmă prind viață prin intermediul scrisorilor lui Claire.
Fragilele file scot la iveală dragostea ei pentru Jamie Fraser, omul mult încercat în luptă, călătoria lor din Carolina de Nord pe mare, unde întâlnesc pirați și iau parte la lupte navale. Căutând să afle cât mai multe despre Claire, Brianna și Roger descoperă și lucruri despre ei înșiși, deoarece destinul familiei din munții Scoției pendulează între viață și moarte în Războiul pentru Independența Americii.
Ecouri din trecut este o carte despre călători în timp, despre oameni care și-au dorit să schimbe istoria, despre caractere puternice care au luptat pentru convingerile sau pentru iubirile lor. Un roman care rămâne în mintea cititorului multă vreme după ce povestea s-a terminat.

 

7.5. The Space Between

În nuvela The Space Between, scoțianca Joan MacKimmie se îndreaptă spre Paris pentru a-și asuma vocația de călugăriță. Cu toate acestea, decizia ei este mai puțin o chestiune de credință decât frică, pentru că Joan aude voci misterioase care vorbesc despre viitor și are viziuni despre cei care urmează să moară.
Sanctuarul mănăstirii promite să o vindece de aceste vizite nedorite… sau așa speră.
Însoțitorul ei este Michael Murray, un tânăr văduv care, deși încă mai plânge moartea soției sale, se învinuiește puternic de aceasta.
Dar când Contele de St. Germain, care călătorește în timp, află despre prezența lui Joan la Paris și despre legătura ei cu Claire Fraser-La Dame Blanche, Murray este atras într-o bătălie a cărei miză nu este doar viața, ci chiar sufletul scoțiencei care, chiar fără a încerca, i-a câștigat inima.

 

8. Written in My Own Heart’s Blood

Acțiunea cărții începe în iunie 1778, iar lumea pare să se zdruncine din temelii.
Armata britanică se retrage din Philadelphia, cu George Washington pe urmele ei și, pentru prima dată, se părea că rebelii ar putea câștiga.
Dar, pentru Claire Fraser și familia ei, existau multe răsturnări spectaculoase de situație la care trebuiau să se adapteze.
Fostul soț al lui Claire, Jamie, s-a întors din morți și a fost revoltat să descopere că, în absența lui, Claire s-a căsătorit cu cel mai bun prieten al său, Lordul John Gray.
Fiul domnului John, cel de-al nouălea conte de Ellesmere, este de-a dreptul puțin șocat să afle că adevăratul său tată este de fapt noul înviat Jamie Fraser, iar nepotul lui Jamie, Ian Murray, descoperă că vărul său nou descoperit este interesat de femeia care tocmai a fost de acord să se căsătorească cu el.
În timp ce Claire este înspăimântată că unul dintre soții ei era pe cale să îl omoare pe celălalt, în secolul al XX-lea, descendenții ei se confruntă cu o serie de evenimente mult mai disperate.
Fiica ei, Brianna, încearcă să-și protejeze fiul de un criminal sadic, în timp ce soțul ei Roger a dispărut în trecut…

 

8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows

În această nuvelă originală Outlander, Diana Gabaldon dezvăluie ce s-a întâmplat cu adevărat cu părinții lui Roger MacKenzie Wakefield.
Rămas orfan în timpul celui de-al doilea război mondial, Roger a crezut că mama sa a murit în timpul bombardamentelor din Londra și că tatăl său, pilot al RAF, a fost ucis în luptă.
Dar Roger descoperă că este posibil să nu fie știut întreaga poveste, iar în nuvela „A Leaf on the Wind of All Hallows„, adevărul este în sfârșit dezvăluit.

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.rolibrex.rolibris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro

 

About Author

13 comentarii

  1. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Niste carti deosebite de frumoase! Multumim mult Tyna, odata ma voi apuca si eu de citit seria acesta!

  2. Una dintre seriile pe care le indragesc foarte tare, care mi-a placut din ce in ce cu fiecare volum aparut. Le-ai adus impreuna intr-un stil minunat, ma alatur recomandarii tale!

  3. Mariam Oana on

    Ce minunat ai prezentat seria asta! Așa de tare mă tentezi acum… Abia aștept să ajung și eu la ea, pare a fi genul meu.

  4. O superbă, detaliată și foarte binevenita prezentare a acestei minunate serii fluviu, felicitări Tyna și mulțumim!

  5. Cu siguranta este o serie care te captivează, te poarta pe carari nebănuite și te încânta. Abia aștept sa se traducă si la noi. Si mai sper sa apară și halt-urile.
    Super prezentarea, Tyna!

Spune-ți părerea!