Seria Pe strada Dublin de Samantha Young

15

Seria Pe strada Dublin

Seria Pe strada Dublin este o serie foarte bine scrisă, captivantă, intensă, emoționantă, foarte romantică și plină de senzualitate. Toate cărțile din serie te fac să crezi în suflete pereche, prietenii durabile, miracolul unui nou început, magia dragostei și puterea vindecătoare a iubirii.

  1. 1. Pe strada Dublin – Editura Trei (On Dublin Street – 2012)
  2.     1.1. An On Dublin Street Christmas – 2012
  3.     1.2. An On Dublin Street Halloween – 2012
  4.     1.5. Until Fountain Bridge – 2013
  5. 2. Pe strada Londra – Editura Trei (Down London Road – 2013)
  6. 3. Pe strada Jamaica – Editura Trei (Before Jamaica Lane – 2014)
  7.     3.5. Castle Hill – 2013
  8. 4. Pe strada India – Editura Trei (Fall from India Place – 2014)
  9. 5. Ecouri din strada Scoția – Editura Trei (Echoes of Scotland Street – 2014)
  10.     5.5. Valentine – 2014
  11. 6. Clar de lună pe strada Nightingale (Moonlight on Nightingale Way– 2015)
  12.     6.5. One King’s Way  – 2015
  13.     6.6. Stars Over Castle Hill – 2016
  14.     6.7. On Hart’s Boardwalk – 2017

Cărțile autoarei Samantha Young pot fi comandate pe edituratrei.rolibris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

 

1. Pe strada Dublin

Pe strada Dublin este o carte foarte bine scrisă, intensă, foarte romantică și plină de senzualitate, care te face să crezi în miracolul unui nou început și puterea de a o lua de la capăt.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jocelyn Butler, o americancă pe jumătate scoțiană după mama ei, care venise în America și trăise o frumoasă poveste de dragoste cu tatăl lui Jocelyn, un american bogat cu afaceri în industria petrolului. Fericirea lor părea deplină, aveau două fete foarte reușite, pe Jocelyn, de paisprezece ani și pe Beth, mult mai mică, și se iubeau la fel de mult ca în prima zi. Totul avea să se spulbere într-o clipă când, într-un accident stupid de circulație, mama, tatăl și sora lui Jocelyn aveau să-și piardă viața, lăsând-o pe aceasta debusolată complet, șocată, cu viața întreagă dată peste cap și inima făcută bucăți. Fără nici o rudă și nici un sprijin de nicăieri, preluată de Serviciile Sociale și plasată unei familii adoptive cu mulți copii ce nu avea prea mult timp pentru ea, Jocelyn s-a refugiat în băutură și sex, pierzându-și virginitatea mult prea repede și complăcându-se în tot felul de relații întâmplătoare cu diverși necunoscuți. La cincisprezece ani, cea mai bună prietenă a ei, Dru, și-a pierdut și ea viața, înecându-se după ce se îmbătase văzând-o pe Jocelyn sărutându-se cu un băiat pe care îl iubea. Jocelyn nu s-a iertat niciodată pentru acest lucru, sentimentul de vinovăție strângând-o ca într-o menghină. A fost plasată apoi unei alte familii adoptive și a rărit-o cu petrecerile. Doar o dată pe an, când era aniversarea tragicului eveniment în care își pierduse viața familia ei, se îmbăta până se făcea praf și ajungea să facă din nou sex cu un necunoscut. La ultima aniversare de acest gen, pe când Jocelyn avea optsprezece ani, a doua zi de dimineață s-a trezit nu cu unul, ci cu doi necunoscuți în pat, neavând nici o amintire despre noaptea ce trecuse. A fost picătura ce a umplut paharul, Jocelyn (sau Joss cum insista ea să i se spună după tragicul accident) realizând în sfârșit cât de în derivă era viața ei și că era momentul să facă o schimbare radicală, adunându-și viața făcută bucăți și încercând să-i dea o direcție stabilă.
Prin urmare, a traversat oceanul până în Scoția, țara de origine a mamei ei, s-a înscris la Universitatea din Edinburgh, pe care a absolvit-o patru ani mai târziu. În tot acest timp a refuzat să mai aibă vreo relație, refuzând toate avansurile care i se făceau și trăind retrasă, având o singură prietenă – pe Rhian, colega ei de cameră, dar care acum, după absolvire, plecase la Londra pentru a-și face doctoratul.
Căutând o nouă colegă de apartament, Joss răspunde unui anunț dat de o tânără, Ellie Carmichael care își căuta și ea o tovarășă de locuit în apartamentul ei situat pe strada Dublin. Nerăbdătoare să ajungă acolo, vrea să ia un taxi, apucând portiera în același timp cu un necunoscut, îmbrăcat într-un costum elegant, care, grăbindu-se la rândul lui și aflând că ea mergea în aceeași direcție cu el, insistă să parcurgă drumul împreună. Reacția ei când îl privește atent o bulversează complet, simțind fiori de dorință ca niciodată până atunci.
”Costumul avea în jur de treizeci de ani și, cu toate că nu era de o frumusețe clasică, strălucirea din ochii săi și felul în care i se arcuiau colțurile gurii, împreună cu restul înfățișării, emanau sex-appeal. Liniile costumului său scump și elegant, de un cenușiu deschis, mi-au dat de înțeles că obișnuia să meargă la sala de fitness. Stătea pe banchetă cu degajarea unui tip în formă, care, sub vesta gri și cămașa albă, ascundea un abdomen perfect plat. Iar de sub genele sale lungi străluceau niște ochi meditativi, de un albastru deschis. Dar nu puteam trece în ruptul capului peste un detaliu – era brunet.
Iar eu preferam blonzii. Dintotdeauna.
Și totuși, nici un blond nu îmi provocase fiori de dorință la prima vedere. Fața lui masculină și puternică s-a întors spre mine – maxilar proeminent, bărbie despicată, pomeți largi și un nas acvilin. Avea o barbăde câteva zile, iar părul îi era dezordonat. Una peste alta, aerul său aspru și neîngrijit contrasta cu elegantele lui haine de firmă.”
Cei doi se tachinează tot drumul, el fiind intrigat de lipsa ei de interes privind persoana lui, fiind obișnuit să i se facă avansuri și să i se dea mereu câte un număr de telefon, pentru o întâlnire ulterioară. La rândul lui, nu poate să-și ascundă atracția față de ea iar la plecare încearcă să-i afle numele, pe care ea refuză să i-l dea, credincioasă promisiunii pe care și-o făcuse de a evita orice relație.
Ajunsă la apartamentul lui Ellie, este uluită de luxul și dimensiunile acestuia, aflând că, de fapt, apartamentul îi aparținea fratelui vitreg după tată al acesteia, Braden Carmichael, un prosper om de afaceri, care i-l pusese la dispoziție până avea să-și definitiveze doctoratul. Din vorbele lui Ellie despre fratele ei, Joss remarcă imediat cât de atașată era de acesta, simțind obișnuitul ghimpe de durere pe care-l resimțea de câte ori vedea o familie fericită.
”O studiasem de-a lungul anilor, înfruntând-o direct și dezvoltând un scut împotriva durerii pe care mi-o pricinuia să văd o asemenea iubire pe chipul persoanelor din jur – oameni care încă îi aveau pe cei dragi în viața lor.”
Din fericire, Joss își putea permite chiria exorbitantă pentru apartament, întrucât intrase în posesia averii fabuloase a tatălui ei la vârsta de optsprezece ani. Totuși, deși situația financiară i-ar fi permis să trăiască pe picior mare, își drămuia averea cu multă atenție, simțind în permanență o senzație de vinovăție datorată circumstanțelor în care acești bani intraseră în posesia ei. Mai mult, deși nu era nevoită, se angajase să servească într-un bar, până când urma să reușească să-și îndeplinească visul de a deveni scriitoare.  La bar era colega cu Jo, o blondă superbă cu picioare lungi, ce avea în grijă un frățior, Cole, mai mic cu zece ani, și care era mereu sub protecția unui ”sponsor” bogat și cu Craig, un barman atrăgător. În ciuda avansurilor repetate ale acestuia, Joss refuzase să-i acorde vreo atenție.
Încântată de noul apartament și rămasă singură după plecarea lui Ellie, Joss se răsfață cu o baie înspumată, după care constată că și-a uitat prosoapele în cameră și iese complet dezbrăcată, moment în care se trezește față în față cu Costumul, care nu se sfiește să o măsoare din cap până în picioare cu o privire apreciativă.
”Am dat peste ochii Costumului și din gâtlej mi-a țâșnit un țipăt de spaimă.
Ce căuta aici? În casa mea? Un hărțuitor!
Am rămas cu gura căscată, încercând să realizez ce se întâmplă; mi-a luat o clipă să-mi dau seama că privirea lui nu era ațintită spre fața mea, ci îmi măsura din cap până-n picioare trupul complet gol.”
Confuzia se risipește repede. Costumul era chiar Braden, fratele lui Ellie, proprietarul apartamentului!
Deși Braden încearcă să afle cât mai multe despre ea, neascunzând atracția pe care o simțea,  Joss îl evită cu disperare. În același timp, este intrigată de interesul lui față de ea, întrucât de la Ellie aflase că Braden ieșea mereu cu același gen de femei, înalte, blonde și cu ținută de manechin – tipul Păpușii Barbie, pe care avea însă grijă să le schimbe regulat, nerămânând niciodată prea mult timp implicat într-o relație. Ori ea era mai degrabă scundă, la un metru șaizeci și cinci ai ei fiind cu treizeci de centimetri mai mică decât el, cu sâni mari și șolduri generoase.
Curând, Joss avea să se lămurească de faptul că Braden nu se dădea bătut cu una, cu două. Se desparte de prietena lui și îi caută compania lui Joss tot mai des, insistând să-i spună Jocelyn, în ciuda precizării ei că vrea să i se spună Joss. La rândul ei, Joss îi furnizează indicii fără să vrea. În momentul în care el află că vrea să devină scriitoare și o întreabă ce gen de literatură scrie, ea îi răspunde că fantasy, întrucât acolo realitatea nu are nici o putere, iar imaginația ei poate să controleze totul.
”Poate că în literatura fantasy, realitatea nu are nici o putere. Imaginația mea controlează totul.”
Însă, cel mai puternic indiciu avea să i-l dea în momentul în care Ellie o invită la masa în familie organizată de mama ei, Elodie. Aceasta, după ce fusese părăsită de Donald Carmichael, tatăl lui Ellie și al lui Braden, își refăcuse viața, căsătorindu-se cu Clark Nichols, un profesor de istorie, cu care mai făcuse doi copii – Hannah, ce avea acum paisprezece ani și Declan, în vârstă de zece ani. Fire generoasă și inimoasă, Elodie îl ”adoptase” practic și pe Braden, care își petrecea mai mult timp în familia lui Ellie decât cu propria lui mamă, o fire egoistă, preocupată doar de propriul confort. Braden, la rândul lui, pe lângă iubirea neprecupețită pe care o avea față de Ellie, îi îndrăgise nespus și pe frații acesteia, fiind foarte protector și generos față de ei.
În momentul când Joss ajunge la masă și constată atmosfera relaxată, plină de iubire, ce exista între membrii familiei lui Ellie, i se declanșează un puternic atac de panică, amintindu-și de sărbătorile fericite de odinioară din familia ei.
”Amintirea aceasta a fost urmată de o alta – o masă de Crăciun. Apoi una de Ziua Recunoștinței. Apoi ziua când am împlinit treisprezece ani…
Amintirile mi-au declanșat un atac de panică.”
Braden, atent și îngrijorat, vine imediat după ea să o liniștească, intuind că existau secrete în trecutul ei pe care nu era încă pregătită să le dezvăluie nimănui.
Deși Joss este ferm hotărâtă să nu-și încalce regula autoimpusă de a nu avea nici un fel de relații, nu poate să nege atracția de-a dreptul nucleară ce exista între ei.
”Credeam că scânteia, pe care se zice că o simt unii oameni când ating o persoană de care sunt atrași, nu există decât în romanele de dragoste și în filmele de la Hollywood.
Dar nu.
Ochii ni s-au întâlnit, iar o căldură mi-a cuprins brațele.”
Braden, încăpățânat din fire, hotărât să ajungă cu orice preț în sufletul ei, văzând că este imposibil să o convingă să accepte o relație cu el, îi propune singura formă de relație pe care este convins că ea nu o să o refuze, întrucât reacția corpului ei în preajma lui o trădase de fiecare dată, dezvăluind atracția intensă pe care o simțea față de el.
”- Ellie mi-a devenit o bună prietenă și îmi place să locuiesc cu ea. Nu vreau să stric prietenia cu ea. Și nu vreau o relație. Cu nimeni.
S-a uitat tăcut la mine atât de mult timp, încât nu credeam că o să-mi răspundă. Am hotărât că poate cel mai bine era să ies din living și să-l las pe Braden cu gândurile lui, dar, în clipa următoare, s-a relaxat și s-a sprijinit iarăși de speteaza canapelei. Ochii i s-au întunecat. Cunoșteam acea privire. Uau!
– Ce bine că nu-ți propun să avem o relație.”
Braden îi propune o prietenie cu beneficii, fără nici un fel de obligație din partea nici unuia dintre ei. Felul plin de viclenie în care îi pune el problema îi învinge rezistența mult slăbită deja a lui Joss, care acceptă aranjamentul pentru o perioadă de trei luni.
Momentele de pasiune dintre ei sunt extrem de fierbinți și satisfăcătoare pentru amândoi. După aceea, Braden ignoră complet aluzia lui Joss să plece, instalându-se comod în pat și adormind lângă ea. Încetul cu încetul, Braden reușește să mai doboare câte o barieră astfel că, după trecerea celor trei luni, o convinge pe Joss să accepte că aveau de fapt o relație.
Din păcate, momentul în care Ellie descoperă că are o tumoare o aruncă din nou în iad pe Joss. Convinsă că este o piază rea și toți din jurul ei la care ține ajung să pățească ceva rău, se retrage înspăimântată, refuzând să continue relația cu Braden, de care simțea că se îndrăgostea din ce în ce mai tare, nesuportând gândul de a-l face nefericit mai devreme sau mai târziu.
Braden, cu tenacitatea lui ieșită din comun, a aplicat tot felul de metode pentru a o răzgândi, folosind toate atuurile pe care le avea, inclusiv atracția ei față de el. A făcut-o geloasă, a înnebunit-o fâcând-o să-l dorească, s-a retras un timp pentru a o face să i se facă dor de el, s-a comportat inclusiv ca un om al cavernelor de câteva ori, un singur lucru nu l-a făcut: n-a renunțat nici o clipă la ea!
Ce bine ar fi dacă toți am avea în viața noastră o astfel de persoană, care să nu renunțe la tine nici măcar atunci când tu ai renunțat deja!
”- Mă simțeam bine. Eram în siguranță și mă simțeam bine. Sunt defectă, Braden. Nu mai încerca să mă repari și lasă-mă așa, defectă!”
”- Jocelyn, nu ești stricată, draga mea, mi-a șoptit el răgușit, cu ochi rugători. Ai doar niște crăpături, dar cu toții avem.”
Mi-a plăcut foarte mult de Braden. Deși avea o avere imensă, moștenind afacerile tatălui său, muncea din greu pentru a le menține și dezvolta și pierdea mult timp pentru aceasta, lucru care se vede și din faptul că a fost nevoit de mai multe ori să refuze niște invitații pentru a rezolva anumite probleme urgente ce-i reclamau atenția. Viața nu fusese nici cu el prea blândă. Crescând cu o mamă egoistă, complet indiferentă la nevoile lui și care nu-i arătase niciodată prea multă afecțiune, prea preocupată de călătoriile în Europa și de iubiții ei cu bani pe care și-i alegea, și cu un tată rece și autoritar, dar care măcar îl iubea, Braden avusese și el parte de perioada lui de rebeliune adolescentină, în care bea prea mult și intrase în anturaje nepotrivite. Din fericire, după un incident ce putea să se sfârșească urât, tatăl lui pusese piciorul în prag și îl atrăsese pe calea cea dreaptă, implicându-l în afacerile sale, pe care Braden ajunsese să le înțeleagă și stăpânească la perfecțiune. Avusese apoi o căsătorie impulsivă la douăzeci și doi de ani, care se terminase prost, Braden constatând că soția lui îl înșela cu cel mai bun prieten. Fiind mereu foarte ocupat, era conștient că femeile cu care ieșea erau mai mult preocupate de banii lui decât de el și avea grijă să nu se implice niciodată prea mult într-o relație. Joss venise ca o gură de aer proaspăt pentru el, îl intrigase și îl provocase, iar el se îndrăgostise nebunește de ea. Așa-zisa ”prietenie cu beneficii” nu existase decât în ochii ei – care se păcălea singură, el fusese de la bun-început implicat total și convins de viitorul relației cu ea. Își dă seama că Joss are secrete întunecate din trecut și îi lasă suficient timp și spațiu pentru a se lămuri singură că el este persoana potrivită pentru ea. Iar când află, în sfârșit, tot trecutul ei sordid el, departe de a o judeca, o consolează și o încurajează să treacă peste traumele trecutului, convingând-o în același timp de intensitatea și trăinicia sentimentelor lui pentru ea.
”- Pentru că – a oftat – mă faci să râd, mă provoci și mă exciți cum n-a mai făcut-o nimeni. Când nu ești în preajma mea, simt că îmi lipsește ceva cu adevărat important. Atât de important, că nu mă simt eu însumi. N-am mai simțit niciodată că o femeie este a mea. Dar tu ești a mea, Jocelyn. Am știut asta din clipa când te-am cunoscut. Și eu sunt al tău. Nu vreau să fiu al nimănui altcuiva, scumpo.”
Jocelyn este o persoană deosebită, care a trecut prin niște încercări cumplite. În momentul în care și-a pierdut familia, viața ei a luat-o razna. Simțindu-se vinovată că le-a supraviețuit, Joss refuză mult timp să trăiască normal, întrucât asta ar fi fost cumva ca o trădare față de ei – ca ea să se simtă bine când ei nu mai erau. Nesfătuită de nimeni, a făcut niște alegeri greșite, trăind timp de patru ani de zile – de la paisprezece ani la optsprezece ani – un stil de viață complet dezordonat, fără vreo busolă sau o țintă de care să se agațe. Este de apreciat că a reușit totuși să se trezească într-un final și să o ia de la capăt, într-o țară nouă, necunoscută, impunându-și niște reguli stricte. Totuși nu mai dorea să se mai implice sentimental față de nimeni, pentru a nu mai trece niciodată prin iadul emoțional pe care l-a trăit.
În același timp, Joss este nesigură pe ea, neconsiderându-se suficient de atrăgătoare, în ciuda ochilor ei cenușii migdalați, fascinanți, a părului ei bogat blond-castaniu și a formelor ei generoase cu care o înzestrase natura. Apăsată de trecutul ei dubios din adolescență, nu se considera suficient de bună pentru Braden, un gând pe care nici măcar nu-l conștientizase, dar exista în subconștient și iese la suprafață la un moment dat într-o discuție.
”- Nici eu nu-s suficient de bună pentru tine. Dar asta n-a fost o piedică pentru tine.”
Cu o încăpățânare colosală, Braden a reușit, încetul cu încetul, să-i doboare toate scuturile pe care și le ridicase în jurul ei, înțelegându-i motivele pentru care făcuse acest lucru și uluind-o cu intuiția lui.
”Toți avem probleme. Dar când mi-am dat seama că mă minți, am început să înțeleg de ce. Îți închipui că nu te-ai dat niciodată în vileag. Că încă mai poți să dai înapoi și să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic între noi, pentru că, în felul ăsta, dacă se întâmplă vreodată ceva cu mine, îți poți spune că nu-ți pasă și că nu te doare.”
”Doamne, acum avea și puterea să citească gândurile.”
Perseverența lui Braden dă roade într-un final, iar Jocelyn iese din starea vegetativă pe care și-o impusese timp de patru ani și, cu Braden alături, are curajul să trăiască din nou, acceptând viața așa cum e, cu bune și cu rele…
”Uneori, norii nu erau ușori. Uneori, pântecele lor deveneau întunecate și grele. Așa e viața. Se mai întâmplă. Nu înseamnă că nu era înfricoșător și nici că nu-mi era teamă, dar acum știam că dacă Braden era lângă mine, când se dezlănțuiau norii, totul avea să fie bine. Ploaia se va revărsa peste amândoi. Și, cunoscându-l bine pe Braden, știam că va avea la îndemână o umbrelă mare, cu care să ne protejeze de ce era mai rău.
Și știam că, deși viitorul era nesigur, îi puteam face față împreună.”

14465155

Am menționat cartea în Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane și în Top 10 cărți romantice care m-au emoționat până la lacrimi

 

1.5 Until Fountain Bridge

Ellie Carmichael a fost îndrăgostită de Adam Sutherland, cel mai bun prieten al fratelui său, Braden, de ani de zile și, deși mereu Adam i-a purtat de grijă, a arătat clar că se gândea la ea doar ca la o soră mai mică.
De-a lungul anilor, când dragostea lui Ellie a crescut în intensitate, idealismul său romantic o împiedica să facă prima mișcare. Mai mult, pe măsură ce înainta în vârstă, atitudinea lui Adam s-a schimbat față ea.
Afecțiunea față de ea era acum asociată cu atracția, dar loialitatea față de Braden și teama lui de a-și pierde singura familie pe care o avea îl împiedicau să o revendice pe Ellie așa cum își dorea.
Însă într-o noapte, atracția lui este pusă la încercare și, deși Adam își dorea ca lucrurile să rămână la fel, totul se schimbă între ei după un singur sărut.
În curând, pofta, dragostea, gelozia și răzbunarea se combină pentru a forța schimbarea relației lor… iar Adam descoperă că viața este prea scurtă pentru a o trăi în regrete.

2. Pe strada Londra

Pe strada Londra este o carte uluitoare, captivantă, caldă și emoționantă, foarte romantică și erotică, în același timp.
Cartea este povestită la persoana întâi de Jo Walker, o tânără superbă de douăzeci și patru de ani, înaltă de un metru optzeci, cu picioare lungi, păr blond roșcat și ochi verzi scânteietori. Pe Jo o cunoșteam deja din Pe strada Dublin, fiind colegă cu Joss la barul unde serveau amândouă. Știam deja că are în grijă un frățior mai mic cu zece ani decât ea, Cole, și o mamă bolnavă de sindromul oboselii cronice și că era mereu în căutare de câte un ”sponsor” – un bărbat bogat cu care avea o relație și care o ajuta financiar. Dar abia acum, citind povestea spusă din perspectiva ei, ne dăm seama de adevărata dramă din viața ei, de altruismul ei, de bunătatea ei și de marile sacrificii pe care fusese nevoită să le facă.
De mic copil, crescuse alături de un tată abuziv și o mamă indiferentă, care nu se obosea niciodată să o apere. Tatăl ei îi repeta întruna că nu e bună de nimic și nu are nicio calitate, anulându-i practic orice respect de sine. Mai mult, încercând să îl protejeze pe frățiorul ei mai mic de brutalitățile tatălui lor, Jo prelua asupra ei întreaga lui furie. Singura figură luminoasă din copilăria ei fusese Mick, un prieten al tatălui ei, zugrav și decorator de meserie, care le arătase multă bunătate, luând-o adesea pe Jo cu el la lucru și dezvăluindu-i multe din tainele meseriei lui, abilități pe care ea le folosea acum cu mult succes, redecorând adesea apartamentul în care stăteau. Pe când ea avea doisprezece ani, tatăl ei se înfuriase pe un lucru de nimic și devenise violent, lovind-o cu brutalitate pe Jo cu o curea. Mick se nimerise să vină tocmai atunci și, văzând acest lucru, îl bătuse pe tatăl ei până îl băgase în spital. Acesta nu îndrăznise să depună plângere și dispăruse din viața lor, Jo aflând ulterior că fusese închis pentru atac și jaf armat. Mick mai rămăsese o vreme prin preajma lor, Jo având parte de o perioadă de acalmie în care se părea că lucrurile au intrat în normal dar, pe când ea avea treisprezece ani, Mick a primit o scrisoare tocmai din America din care a aflat că avea o fiică în vârstă de treisprezece ani, Olivia iar mama acesteia era grav bolnavă. Mick a plecat să fie alături de fiica lui, iar Fiona, mama lui Jo, care se îndrăgostise de el, a luat-o complet razna. A început să bea în exces și s-a delăsat complet, pierzându-și serviciul. Dorind să îi asigure condiții decente de creștere frățiorului ei, Jo a abandonat școala și s-a angajat oriunde a putut fără o minimă calificare.
La vârsta de şaisprezece ani a descoperit o nouă perspectivă. Primul ei iubit John fusese destul de generos cu ea, oferindu-i o stabilitate financiară o perioadă de șase luni, după care a părăsit-o, sătul să fie vioara a doua după familia ei. De atunci, Jo a avut grijă să se îndrăgostească de protectori fermecători și bogați, care puteau să le ofere siguranţa necesară ei şi lui Cole. Iar, ca o lecție prețioasă pe care o învățase deja de la John, pe toți cei au urmat i-a ținut departe de familia ei, în același timp prefăcându-se a fi o cu totul altă persoană, veselă și lipsită de griji, încercând să fie iubita perfectă pentru aceștia. Astfel, după John a urmat Callum, un avocat înstarit de treizeci de ani, atrăgător, cult și sofisticat, dar acesta a părăsit-o și el după doi ani, supărat că ea nu îi aloca suficient timp. A urmat Tim, care lucra pentru o companie de investiţii, dar care era atât de egocentric, încât Jo l-a părăsit pe el. Apoi a existat Steven, director de vânzări, cu care Jo pusese capăt relației, întrucât o făcea să se simtă ca ultimul om prin comentariile lui că nu era bună de nimic.
Din păcate, abuzurile verbale repetate ale tatălui ei în copilărie își lăsaseră amprenta asupra ei și, combinat cu faptul că abandonase școala și nu avea nicio calificare și nici un talent îi diminuaseră extrem de mult respectul de sine a lui Jo, care se complăcea într-o situație ambiguă și accepta destule insulte de la cei din jur fără să riposteze.
Nu eram excepţional de deşteaptă. Nu desenam. Nu dansam. Nu cântam. Eram doar o bucătăreasă acceptabilă… Din fericire, eram drăguţă. Înaltă, cu picioare ce păreau să nu se mai termine, mi se spusese de nenumărate ori că aveam un trup grozav şi un ten minunat. Combinaţi-le pe astea cu ochi imenşi verzi, păr lung, blond-roşcat, trăsături delicate şi veţi avea imaginea unui pachet atrăgător – unul după care se întorceau capetele încă de când eram adolescentă. Da, nu aveam mare lucru, dar ceea ce aveam foloseam în avantajul familiei mele.
Jo spera ca ultimul ei sponsor, Malcolm, un gentleman perfect, bogat, blând, înalt și relaxat, mai mare cu cincisprezece ani, să fie răspunsul la rugămințile ei și, în sfârșit, să obțină o relație care să dureze și să le ofere, ei și lui Cole, o stabilitate.
Însoțindu-l pe Malcolm la o galerie de artă organizată de fosta iubită a acestuia, îi atrage însă atenția un bărbat față de care simte o atracție instantanee, simțindu-se în mod inexplicabil conectată cu acesta.
Am simţit pulsul accelerându-mi-se, sângele năvălind în urechi. Ne aflam la ceva distanţă unul de altul, aşa că nu-mi puteam da seama de culoarea ochilor lui, însă erau frumoşi şi scrutători, încruntându-se de parcă era încurcat de electricitatea statică dintre noi la fel de mult cum eram şi eu. De ce îmi atrăsese atenţia? Nu era genul de tip care mă atrăgea de obicei. Da, arăta bine. Păr blond, închis şi ciufulit şi un început de barbă sexy. Înalt, dar nu la fel de înalt ca Malcolm. Probabil că tipul ăsta avea un metru optzeci şi cinci. Aş fi fost cu câţiva centimetri mai înaltă decât el încălţată cu pantofii cu tocuri înalte pe care îi purtam în seara aceea. Vedeam muşchii din bicepşii lui şi venele groase de pe braţe deoarece, în toiul iernii, idiotul era îmbrăcat cu un tricou, însă nu era clădit ca tipii cu care mă întâlneam. Nu era lat în umeri şi cărnos. Era zvelt şi musculos. Îhî, „musculos” era un cuvânt potrivit pentru asta. Şi am menţionat cumva tatuajele? Nu-mi dădeam seama ce erau, dar vedeam tuşul colorat de pe braţ.
În scurt timp, avea să afle și identitatea bărbatului misterios – era Cameron MacCabe, iubitul Beccăi. Când sunt prezentați, el o privește cu aceeași intensitate ca și prima dată după care, dându-și seama de relația ei cu Malcolm și-a schimbat expresia cu una plină de răceală.
Avea ochii de un albastru-cobalt şi părea să mă dezbrace din priviri în timp ce mă măsura pentru a doua oară. Am văzut cum i-a licărit privirea, observând mâna lui Malcolm pe talia mea. Am înlemnit în timp ce Cameron ne examina, trăgând concluzii despre noi, după care şi-a strâns buzele, ştergându-şi expresia de pe chip.
Faptul că puțin mai târziu o aude vorbind-o cu Cole, frățiorul ei, căruia îi adresează cuvinte pline de dor îi întărește convingerea greșită despre ea, pe care nu se sfiește să i-o spună.
— Uite, cunosc prea bine genul tău. Am crescut privind o paradă de pipiţe splendide intrând şi ieşind din viaţa unchiului meu. Luau ce puteau şi apoi se regulau în stânga şi-n dreapta pe la spatele lui. Nu merita asta, iar Malcolm nu merită vreo flușturatică ce-vrea-să-devină-nevastă-de-fotbalist şi care crede că a scrie mesaje pe telefonul mobil în timpul unei conversaţii între adulţi este socialmente acceptabil sau că a plănui să se întâlnească cu un alt bărbat a doua zi, în timp ce iubitul ei se află în partea cealaltă a încăperii, nu e ceva dubios din punct de vedere moral şi emoţional.
Șocată de grosolănia lui și nedreptatea acuzațiilor, bulversată de senzațiile pe care i le stârnise în ea, Jo ripostează, în ciuda faptului că de obicei nu se lăsa afectată de insulte.
— Ei bine, cred că facem o pereche bună. Eu sunt pipiţă fară minte, cu o moralitate dubioasă şi ahtiată după bani, iar tu eşti un bou arogant, plin de fumuri, care crede că le ştie pe toate.
Cu toate acestea, în momentul în care Jo află de la Becca, puțin mai târziu, că el era în căutarea unei slujbe, fiind concediat de la firma unde lucra ca grafician, inima ei bună nu o lasă să stea deoparte, punând o vorbă bună la proprietara barului unde lucra ea, știind că era un post liber de barman iar Cam având și această calificare. Aceasta este de acord să îi ofere postul, iar Jo și Cam ajung colegi, tachinându-se în permanență și încercând să ignore atracția dintre ei. Mai mult, o coincidență uluitoare face ca Cameron să închirieze tocmai apartamentul aflat sub cel în care locuia Jo, aceasta fiind disperată ca el să nu afle adevărul despre mama ei.
Pentru a aduna banii necesari pentru educația lui Cole, Jo își luase și a doua slujbă ca secretară. Cole, forțat de viață să devină mult mai matur decât vârsta lui, văzând sacrificiile pe care le făcea Jo, iubind-o foarte mult la rândul lui și nefiind de acord cu relațiile ei cu diverși bărbați bogați, îi spune că intenționează să abandoneze și el școala la șaisprezece ani și să-și ia o slujbă pentru a o ajuta. Mărturisirea lui îi stârnește o reacție virulentă lui Jo, care nici nu concepe ca el să-și rateze viitorul. Altruismul ei și iubirea neprecupețită față de Cole sunt impresionante.
Iar tu n-ai să-ţi iei nicio slujbă Ia şaisprezece ani. Ai să-ţi termini liceul şi ai să te duci la universitate sau la şcoala de arte plastice sau orice naiba vrei tu să faci. Dar să fiu a naibii dacă ajungi să ai o slujbă de rahat pentru că n-ai terminat liceul!
După o noapte petrecută la Malcolm, convinsă fiind că Cole era în vizită până a doua zi la un prieten, Jo ajunge acasă și constată cu oroare că acesta se întorsese de seara, iar mama lor, beată fiind, îl lovise, ba mai mult, află că nu era prima dată când se întâmpla acest lucru! Iar ca umilința să fie completă, Cam era cel care îl salvase pe Cole, după ce auzise zgomotele din apartamentul lor, iar dimineața o întâmpină dezgustat, reproșându-i că umblă hai-hui și nu îi pasă că frățiorul ei e brutalizat în timpul acesta. Înnebunită de furie și îngrozită că fratele ei a ajuns să pățească la fel ca ea în copilărie, Jo se repede și o confruntă pe mama ei, pe care o strânge de gât și o amenință că o omoară dacă mai ridică vreodată mâna la Cole. Groaznic ca propriul părinte să fie exact persoana care te rănește cel mai tare!
Privind-o, tot ce-mi puteam aminti era umilinţa groaznică pe care o simţisem din cauza tatei cu pumnii lui iuţi şi cuvintele pline de ură. Eram lipsită de orice fel de respect de sine din cauza acelui bărbat. Cum îndrăznea ea să-i facă acelaşi lucru lui Cole – să încerce să strice tot ce făcusem pentru a-l proteja cu scopul de a nu fi nevoit să simtă la fel? Era o durere aparte să ai părinţi care să te găsească lipsit de valoare, să te găsească atât de imposibil de iubit încât să poată să-i rănească pe cei care natura le ceruse să-i protejeze. Nu voiam ca şi Cole să simtă acea durere…
…iar căţeaua asta trecuse la fapte şi îl bătuse.
În timpul acesta, Cole se duce la Cam și îi reproșează modul în care i s-a adresat surorii lui, povestindu-i sacrificiile pe care ea le făcuse de-a lungul anilor. Mi-a plăcut foarte mult relația plină de iubire dintre frați, cum fiecare ar fi sărit și în foc pentru celălalt. Deși Cole nici nu se putea compara ca forță cu Cam, este atât de supărat de jignirile acestuia la adresa surorii lui, că mai că părea că vrea să sară la bătaie.
Cam realizează cât de greșit a judecat-o pe Jo până atunci, luându-se doar după aparențe și este copleșit de vinovăție pentru modul cum o jignise. O cheamă pe Jo la el în apartament și îi cere iertare, spunându-i că vrea să devină prieteni și să se bazeze unul pe celălalt.
Pentru a o face să aibă încredere în el, îi povestește, la rândul lui, un episod dureros din trecutul lui. Avea doi părinți iubitori, care-l înconjuraseră mereu cu multă dragoste și înțelegere. Dar, la vârsta de șaisprezece ani a aflat că fusese adoptat, lucru care l-a bulversat complet, neînțelegând de ce părinții lui biologici l-au abandonat și nemaifiind sigur de nimic. A urmat o perioadă de rebeliune, care a culminat cu un accident în care, beat fiind, a făcut praf mașina tatălui său. Cuvintele pe care i le-a spus acesta l-au marcat, făcându-l să se schimbe radical și să își tatueze pe braț cuvintele ”Fii Caledonia”.
— A spus că acesta nu era numele pe care îl dăduserăm noi pământului nostru, Scoţiei, ci numele pe care i-l dăduseră romanii. Eram obişnuit ca el să peroreze tot felul de chestii despre istorie, aşa că am crezut că avea să urmeze o predică plictisitoare. Însă ce mi-a spus în acea zi a schimbat totul pentru mine – a pus totul într-o altă perspectivă. Ştii, oamenii vor încerca mereu să te facă să fii cine vor ei să fii. Oamenii, timpul, evenimentele, toate vor încerca să te formeze şi să te facă să crezi că nu ştii cine eşti. Dar nu contează în cine încearcă ei să te transforme sau ce nume încearcă să-ţi dea. Dacă rămâi fidel ţie însuţi, poţi să le contracarezi maşinaţiunile şi să fii în continuare tu însuţi sub toate acelea. Fii Caledonia. Se prea poate să fie numele pe care alţii l-au dat ţării, dar asta n-a schimbat ţara. Şi mai bine, am îmbrăţişat numele, păstrându-l, dar neschimbându-ne niciodată pentru el. Fii Caledonia. Mi l-am tatuat pe braţ la optsprezece ani pentru a-mi aminti zilnic de cele spuse de el.
Foarte interesante și demne de reținut aceste cuvinte!
Jo își deschide și ea sufletul față de el, povestindu-i întreaga ei copilărie nefericită și motivele care au determinat-o să ia anumite decizii.
După confesiunile reciproce pe care și le-au făcut, urmează o perioadă în care cei doi se înțeleg foarte bine ca prieteni. Cam insista însă în permanență că ea ar trebui să se respecte mai mult, să nu mai accepte compromisuri și să fie jignită de nimeni.
Jo se simte din ce în ce mai atrasă de Cam și, deși fizic nu se întâmplase nimic între ea și el, mental simte că îl înșeală pe Malcolm prin gândurile ei necurate cu privire la Cam. În același timp, lucrând adesea alături de Cam, simte că și ghimpii geloziei o sfâșie pe dinăuntru, văzându-l pe el cum flirta cu clientele.
Eram o persoană îngrozitoare. Mda. Lumea mea era plină de culoare. Roşu pentru dorinţă. Galben pentru ruşine. Verde pentru gelozie.
În cele din urmă, Cam va pune piciorul în prag. O silește să recunoască faptul că amândoi erau atrași unul de celălalt și îi spune că a terminat-o cu Becca, cerându-i să facă și ea același lucru cu Malcolm.
Pentru prima dată în viața ei, Jo ia o decizie impulsivă și curajoasă, bazându-se doar pe sentimentele ei, dorind să dea o șansă relației cu Cam, de care se îndrăgostise din ce în ce mai tare, și neținând cont de prudență și rațiuni de stabilitate financiară.
Mă simţeam cu inima grea. Simţeam remuşcare. Eram îngrijorată că nu făceam lucrul potrivit. Dar, mai presus de toate aceste sentimente era dorinţa de a-l găsi pe Cam, de a-i spune ce simţeam cu adevărat pentru el. Pentru prima dată de când ţineam eu minte, mă îndreptam spre ceea ce voiam cu adevărat. Poate că a doua zi aveam să-mi deplâng decizia, însă în seara aceea voiam să gust ceva cu adevărat bun şi pur, măcar o dată.

16140408

Pe cei doi îi mai așteaptă multe încercări dificile. Jo e chinuită de incertitudini și îi e teamă că Cam se va plictisi de ea și o va părăsi, Malcolm continuă să stea prin preajmă sperând să o recâștige iar o fostă prietenă a lui Cam, Blair, singura pe care acesta recunoscuse că o iubise, își face apariția, încercând să-l recucerească, umplând-o de gelozie și adâncindu-i nesiguranța lui Jo.
Cam îi face o surpriză colosală lui Jo, găsindu-l pe Mick în America iar acesta, aflând în sfârșit unde era Jo, vine împreună cu fiica lui Olivia, hotărâți să se stabilească la Edinburgh. O prietenie neașteptată se naște între Olivia și Nate, prietenul super-sexy al lui Cam, ambii fiind pasionați de jocuri pe calculator. Cole, la rândul lui, o adora pe Olivia.
Un moment dramatic se va produce când tatăl lui Jo o descoperă și o rănește fizic, șantajând-o că dacă nu îi va da o sumă uriașă de bani, îi va lua frățiorul. Din fericire, amenințarea lui va fi înlăturată în cele din urmă prin eforturile cumulate ale lui Mick, Cam și Braden.
Mi-a părut bine să-i regăsesc în carte pe Joss și Braden, fericiți și îndrăgostiți până peste cap, pregătindu-se de nunta ce urma să aibă loc. Joss s-a dovedit o prietenă de nădejde pentru Jo, fiind mereu alături de ea, ajutând-o cu sfaturi și sărind imediat să o apere într-o situație critică. Iar Braden… e la fel cum îl știam, puternic, stabil, un umăr pe care oricând te poți baza. Când Jo își dă demisia de la firma unde lucra ca secretară, nemaisuportând jignirile verbale ale acestuia, Braden îi oferă imediat un loc de muncă pe care Jo, influențată de Cam, îl acceptă în sfârșit, întrucât până atunci îi refuzase mereu ofertele de ajutor, justificând că nu dorește pomană de la nimeni.
Mi-a plăcut foarte mult de Jo. Este o luptătoare, o persoană caldă, bună și altruistă care, în ciuda loviturilor sorții, și-a păstrat sufletul pur și iubirea necondiționată față de cei dragi. Declarația de dragoste pe care i-o face Cam la sfârșit mi se pare foarte romantică iar, în același timp, sintetizează foarte bine esența caracterului ei.
— N-am mai întâlnit niciodată o persoană la fel de puternică şi de curajoasă ca tine. N-am mai întâlnit niciodată o femeie atât de modestă, de bună şi de altruistă. Eşti o doamnă complexă, a spus el, schiţând un zâmbet. Eşti inteligentă şi pasionată, şi amuzantă, şi încântătoare, şi pur şi simplu îmi tai respiraţia, la naiba. Când te-am văzut prima dată, te-am dorit aşa cum nu mai dorisem niciodată pe cineva. Când m-ai făcut cu ou şi cu oţet, am vrut să te cunosc. Şi când te-am cunoscut, când am stat în bucătărie şi tu mi-ai spus să nu omor un păianjen întrucât nu spunea nimic bun despre noi ca specie dacă omoram ceva de care ne temeam, am ştiut. Am ştiut că nu aveam să mai întâlnesc vreodată o persoană la fel de hotărâtă şi de frumoasă şi de plină de compasiune. Ştiu de o bună bucată de timp că sunt îndrăgostit de tine, Jo. Ştiu şi ar fi trebuit să-ţi spun.
Cam, la rândul lui, este o persoană puternică și sigură pe sine, care se simte bine în pielea lui. Marcat de cuvintele tatălui lui, și-a format propriile principii, pe care a reușit să și le păstreze indiferent de influențele celorlalți. Mi-a plăcut că se îmbrăca întotdeauna în hainele care-l făceau să se simtă în largul lui – cizme de motociclist, blugi, tricou și o geacă de piele uzată, indiferent de ocazia la care mergea. De asemenea, nu părea nici o clipă complexat de faptul că, atunci când Jo purta tocuri ajungea mai înaltă decât el. Este devotat persoanelor la care ține, iar față de Cole se poartă cu multă afecțiune și responsabilitate, luând o parte din greutățile de pe umerii lui Jo. Ca și Cam, Cole era pasionat de desen, iar Cam îl ajută să-și îmbunătățească aptitudinile. De asemenea, Cam îl duce pe Cole la clubul de judo, pentru a lua lecții de auto-apărare.
După ce depășește prejudecățile de la prima vedere, Cam o înconjoară pe Jo cu multă dragoste și înțelegere, reușind să o convingă, încetul cu încetul, de valoarea ei și provocând-o să lupte și să obțină ceea ce își dorea cu adevărat. Alături de el, Jo ajunge să nu se mai prefacă, să fie ea însăși, împăcată cu ceea ce era și încrezătoare în viitor.
Nu puteam descrie în cuvinte acel sentiment de pace pe care îl aveam când priveam în urmă şi nu mai vedeam acel zid pe care Cam mă ajutase să-l escaladez. Nu mai aveam să mă aflu niciodată dincolo de el, culorile nu mai urmau să fie fară viaţă, iar personalitatea mea nu mai avea să se afle prinsă în strânsoarea incertitudinilor mele. Asta eram eu. De acum înainte, viaţa avea să fie formată numai din lucruri reale, ceea ce era oarecum înspăimântător şi eliberator în acelaşi timp.
Şi atunci, în timp ce mă întindeam pe patul nostru, privind acel chip familiar şi chipeş, am ştiut că aveam ceva ce nu mai avusesem vreodată. Aveam pe cineva care nu urma să permită să treacă o zi din viaţa mea fără să-mi spună cât de mult eram eu iubită.
Cred că una dintre părţile mele preferate din toată această poveste a fost faptul că nu ne-a costat niciun bănuţ să aflăm ce aveam în comun.
Ei bine… cu excepția unui inel de logodnă și a unei palete de vopsea pentru apartamentul nostru.

dlr-new-cover

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantic-erotice contemporane

 

3. Pe strada Jamaica

Amuzantă, incitantă și foarte romantică, Pe strada Jamaica este o carte care te cucerește.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Oliviei, o tânără bibliotecară de douăzeci și șase de ani, brunetă, cu ochi căprui și pomeți ascuțiți, ce pomeneau de descendența amerindiană din partea mamei. Mick, tatăl ei, era scoțian și fusese absent în primii ei treisprezece ani de viață, mama ei, Yvonne, ascunzându-i identitatea acestuia. Părinții Oliviei se cunoscuseră pe când mama ei era studentă la Glasgow. Aceasta se întorsese însă în America, înainte să afle că era însărcinată și nu dorise să ia legătura cu Mick întrucât nu dorea să-i forțeze mâna. Când Olivia a aflat în cele din urmă cine era tatăl ei, i-a trimis o scrisoare iar acesta venise imediat lângă ele, lăsând în urmă întreaga lui viață pe care o avea în Scoția. Din păcate, fericirea lor în familie nu durase mult, Yvonne îmbolnăvindu-se de cancer, o boală nemiloasă, iar Olivia își dedicase întreaga adolescență și primii ani din tinerețe îngrijind-o pe mama ei, în tot acest timp neavând nici o relație stabilă și nici un prieten. În cele din urmă, necruțătoarea boală o răpusese pe Yvonne, iar Olivia rămăsese pustiită sufletește. Din fericire, în urmă cu doi ani, Cam, prietenul lui Jo, pe care-i cunoaștem din Pe strada Londra, a dat de urma lui Mick, care fusese singura figură luminoasă din copilăria lui Jo până să plece în America, și i-a invitat să vină la Edinburgh. Invitația a sosit tocmai la țanc, Mick fiind extrem de bucuros să o regăsească pe Jo, la care ținea foarte mult și despre care nu mai reușise să afle nimic de ani de zile, iar Olivia a reușit să depășească un blocaj sentimental întrucât, imediat ce a sosit în Scoția, Jo a îndrăgit-o imediat și a introdus-o în cercul ei de prieteni, care au asimilat-o imediat. Dintre aceștia, Nate, prietenul lui Cam, i-a atras atenția din primul moment în care l-a cunoscut, făcând-o să i se taie răsuflarea.
Oh!
Of, Doamne!
Rezemat de tocul uşii, cu braţele încrucişate la piept, aveam în faţa ochilor cel mai sexy bărbat pe care îl văzusem vreodată. Inima a început să-mi bată ridicol de repede. Tăcerea mea l-a făcut să ridice o sprânceană.
– Ţi-a apăsat cineva butonul de silenţios?
Mi s-a părut  amuzant, aşa că am schiţat un zâmbet vag mustrător, în timp ce îl sorbeam din priviri. L-am scrutat din cap până în picioare şi, cuprinzându-l cu privirea în toată splendoarea, am simţit o moleşeală ciudată şi subtilă în pântec, jos, atât de jos, încât a fost urmată de un atac de furnicături excitante între coapse.
Oh!
Oh, da!
Era ceva nou.
Încercând cu disperare să ignor furnicăturile şi slăbiciunea, m-am străduit din răsputeri să trec peste excitare şi timiditate ca să interacţionez cu străinul, despre care bănuiam că era Nate. Jo îmi povestise totul despre el, prietenul extrem de atrăgător al lui Cam. Nu exagerase.
Superb ca un star de cinema, Nate avea un bronz natural, la care nu te-ai fi aşteptat de la un scoţian, şi ochi atât de întunecaţi, în cât erau practic negri – cu toate că în acest moment străluceau de neastâmpăr. Zâmbea şi el, etalându–şi gropiţele sexy şi dantura de un alb imaculat. Pe lângă toate astea, avea un nas drept şi puternic, buze la care mă uitam fără ruşine pentru că îmi aminteau de cele ale unui anumit actor de culoare şi excentric, şi din câte îmi dădusem seama, după bicepşii proeminenţi şi musculoşi ce se profilau pe sub tricoul pe care îl purta, tipul era de asemenea bine făcut.
Nate părea și el, la rândul lui, că o devora din priviri dar, în momentul în care i-a aflat identitatea, expresia lui s-a schimbat și a tratat-o doar cu o caldă prietenie. Cei doi și-au descoperit o compatibilitate neașteptată, ambii fiind pasionați de jocurile pe calculator și filme, discuțiile dintre ei fiind foarte interesante, amuzante și incitante. Cei doi petreceau ore întregi în apartamentul ei, situat pe strada Jamaica, împărtășind păreri despre filme, el fiind recenzor.
Nate avea, la rândul lui, propriul lui trecut dureros. Prietena lui, Alana, murise răpusă de cancer la optsprezece ani, iar Nate se jurase să îi păstreze mereu vie amintirea, astfel că avusese nenumărate aventuri cu persoane de sexul opus, dar nici o relație serioasă.
După șapte luni de când se cunoscuseră, Olivia se simțea în continuare atrasă de Nate, încercând din răsputeri să-și mascheze sentimentele.
Am clipit, tulburată de atracția puternică pe care o simțeam. Ajunsesem să mă pricep atât de bine s-o ignor, încât mă prinsese pe nepregătite. Asta era problema când erai prietenă cu un tip pe care îl plăceai cu adevărat și care se întâmpla să fie cel mai atrăgător bărbat pe care l-ai cunoscut în viața reală.
Întrucât Nate o trata doar ca pe un camarad și o bulversa sufletește cu nenumăratele aventuri pe care le avea, Olivia încearcă să se convingă singură că este îndrăgostită de Benjamin, un masterand. Din păcate, în prezența acestuia se fâstâcește în permanență și simte un blocaj mental pe care nu poate să-l depășească. După părerea mea, blocajul îi venea din faptul că în tot acest timp ea pe Nate îl dorea de fapt, dar era strivită de conștientizarea faptului că nu poate să-l obțină, simțindu-se neatractivă, stângace și nesigură pe ea, în timp ce Nate era suficient doar să zâmbească și imediat făcea rost de o întâlnire cu o tipă superbă, pe care o părăsea însă imediat după o noapte petrecută împreună.
Toate aceste tensiuni acumulate în timp aveau să-și producă efectele la nunta lui Joss cu Braden, pe care-i cunoaștem din Pe strada Dublin. Venită acolo împreună cu Nate, ambii neavând partener, Olivia clachează văzându-l pe Nate agățând imediat o tipă superbă, iar în jurul ei erau numai cupluri îndrăgostite și fericite. Descurajată de gândul că ea nu va avea parte niciodată de o astfel de relație, bea pahar după pahar până ce se amețește bine. Nate, îngrijorat de starea în care se afla, o conduce acasă. Cu discernământul mult slăbit, Olivia îi mărturisește temerile ei cele mai ascunse:
”- N-am m-ai făcut sex de șapte ani.”
”- Șapte ani. Nate, m-am culcat cu un singur tip, mai demult. A fost groaznic. Eu am fost groaznică. Nu mă pricep deloc la sex, nu știu să flirtez. Sunt o ratată.”
”- E un tip la bibliotecă. Un student. Masterand. Îl plac, dar de fiecare dată când încerc să vorbesc cu el, zici că sunt Rain Man.”
”- O să mor singură, Nate.”
Nate, departe de a o ridiculiza, o liniștește:
”- Nu cât timp te veghez eu, iubito.”
Dându-și seama de nesiguranța ei, Nate începe să o ajute, de a doua zi, să fie încrezătoare în propriile ei calități. Felul în care el o descrie cum arată în ochii lui o convinge că arată sexy.
– Păr superb, ochi năucitori, piele minunată, zâmbet al naibii de frumos, sâni nemaipomeniţi, fund drăguţ şi picioare lungi şi sexy. Bună. Foarte bună.
De asemenea, merge cu ea la cumpărături pentru a o ajuta să-și aleagă  haine provocatoare și o învață cum să flirteze.
Lecția despre sărut îi afectează însă puternic pe amândoi, demonstrând că se amăgeau singuri că nu vor depăși o graniță, atracția dintre ei fiind palpabilă.
Nate a scos un mârâit puternic şi, brusc, m-a dat la o parte. Lipsa gurii lui era aproape dureroasă. Mi-a luat un minut să ies din negura dorinţei ca să-mi dau seama că Nate mă privea cu ochii mari, gâfâind.
Am revenit cu picioarele pe pământ.
Pentru o secundă, uitasem complet care era motivul pentru care începuserăm să ne sărutăm.
Urmează primul test practic, la care Olivia trebuia să facă rost de numărul de telefon al unui necunoscut într-un bar. Văzându-l pe Nate cum agață din nou o tipă superbă, Olivia simte din nou vechea durere și furie și face exces de zel, vrăjindu-l atât de bine pe respectivul tip că obține nu numai numărul de telefon al acestuia, ci și un sărut pasional de despărțire, care însă n-o afectează nici pe departe ca sărutul pe care-l avusese cu Nate.
Venind spre apartamentul ei, ușor amețită cât să capete curaj, Olivia îi face lui Nate o propunere șocantă – ca el să accepte o prietenie ”cu beneficii” pentru a o ajuta să capete încredere în ea.
”- A ajutat că ne-am sărutat.”
”- M-am simțit mai bine, am spus, încercând să-i explic. Am simțit… că am mai multă încredere în mine.”
”- Hm. Mi-am umezit buzele care mi se uscaseră brusc. Vreau să… vreau să mă înveți cum să fiu… bună la pat.
Nate a devenit mai atent și m-a întrebat cu un calm surprinzător:
– În teorie sau în practică?
– În practică.”
Nate acceptă surprinzător de repede, dar pune totuși o singură condiție – ca acest lucru să nu schimbe natura relației dintre ei și să rămână în continuare cei mai buni prieteni.
”- Tu ai încredere să faci asta cu mine, dar și eu trebuie să am încredere că nu o să consideri acest lucru decât gestul unui prieten care își ajută un alt prieten.”
Lecțiile încep cu un Nate foarte entuziast, dedicat misiunii sale, iar Olivia este mai mult decât dornică să se perfecționeze în arta amorului.
– Presupun că am luat o notă mare la prima lecţie despre seducţie.
– Cum spuneam mai devreme… eşti o elevă silitoare.
Lecțiile continuă în ritm accelerat în perioada următoare, cei doi ajungând să-și petreacă aproape tot timpul liber împreună, neglijându-și prietenii care ajung să-și pună întrebări în privința lor.
Deși Benjamin se arată în curând clar interesat de ea, făcându-i avansuri, Olivia nu îl încurajează în nici un fel, realizând că, de fapt, nu-și dorea o relație cu el.
”De ce când mă gândeam la Benjamin nu mai aveam senzația de fluturi în stomac și un fior care indica o posibilitate?”
”Mi-a sporit încrederea în mine, totuși îl evitam în continuare pe Benjamin.”
Olivia realizează că era îndrăgostită de Nate de mult timp și, cu noua încredere în ea recent dobândită, are curajul să-i mărturisească sentimentele față de el, provocându-l și pe el să facă același lucru, sperând, din toate semnalele pe care i le trimisese în acest timp, că și el o iubea.
Este revoltată când el se agață de promisiunea pe care ea i-o făcuse la început, că lucrurile nu se vor schimba între ei și, cu orice risc, îi cere să ia o hotărâre.
– Vrei să îmi ţin promisiunea aia? Nate, nu te minţi singur! În astea şase săptămâni ne-am aflat într-o relaţie şi m-am săturat să mă prefac că nu e aşa. Eşti aici aproape în fiecare noapte şi nu doar pentru sex. E şi prietenie între noi şi afecţiune şi tandreţe.
– Nu eu am fost cea care te-a rugat să rămâi aici după partidele de sex. Tu ai făcut asta. Nu ţi-am cerut să vii aproape în fiecare noapte. Tu ai făcut asta. Nu eu m-am ghemuit în braţele tale pe canapea. Tu ai făcut asta. Nu eu ţi-am cerut să vii să îmi cunoşti părinţii. Tu ai făcut asta.
– M-ai învăţat să cred în mine până la capăt. M-ai învăţat că valorez mai mult decât imaginea pe care o văd în oglindă. Aşa că azi, având în vedere că încerci să mă înveţi lecţia opusă, eu zic să te duci dracu’.
Am zâmbit fără haz, ştergându-mi cu limba lacrimile sărate de pe buze.
– Merit să fiu iubită. Totul sau nimic.
Pentru echilibrul meu mintal, trebuie să fac asta. Dacă ieşi pe uşa aia, Nate… dacă ieşi pe uşa aia… să nu te mai întorci vreodată.
Din păcate, Nate era încă bântuit de fantomele trecutului și nu era pregătit să-și asume sentimentele, astfel că pleacă, lăsând-o pe Olivia cu inima zdrobită.
La un moment dat, într-un anume loc, chiar înainte să fi început o relaţie sexuală, Nate mi se strecurase în inimă şi ajunsese să îmi curgă prin vene, făcându-mă să-l simt cu mine de fiecare dată când respiram. Devenise parte dintr-o viaţă pe care o aşteptam cu nerăbdare în fiecare zi şi conştiinţa faptului că nu îi voi mai auzi râsul, nu îi voi mai simţi buzele şi nu mă voi mai simţi completă ca atunci când priveam în ochii lui îmi făcea corpul să treacă printr-o suferinţă cumplită. Reacţiona ca şi cum îi fusese smuls un membru sau scos un organ vital. Simţisem ceva asemănător când o pierdusem pe mama, dar era diferit cu Nate, pentru că el alesese să plece. Asta adăuga o nuanţă diferită durerii – o înţepătură mai degrabă, o tăietură pe inimă.
Suferința ei era cumplită iar prietenele ei, Jo, Joss și Ellie, îngrijorate la culme din cauza ei, se unesc și fac toate eforturile să o scoată din deprimare. Mi-au plăcut mult relațiile de prietenie din carte, atât fetele cât și băieții își fac confesiuni și se ajută reciproc. Olivia află de la Jo că și Nate era, de asemenea, într-o stare de plâns.
Însă, când după trei săptămâni, Nate vine și îi spune că o iubește, Olivia nu îl lasă să scape așa ușor. Nu mai vrea să se lupte cu o fantomă și să fie permanent pe locul doi. După multe tentative eșuate de împăcare, Nate o convinge în sfârșit de dragostea lui și că merita să-i dea o nouă șansă, arătându-i că modificase tatuajul de pe piept cu litera A de la Alana în așa fel încât să fie începutul unui cuvânt – Apoi. Declarația pe care el i-o face îi spulberă orice urmă de îndoială, tăindu-i răsuflarea.
De când ne-am cunoscut, îmi plăcea să petrec timp cu tine mai mult decât cu oricine altcineva. Cu tine râd mai tare. Mă simt în largul meu cu tine. Am încredere să fiu eu însumi când sunt cu tine. Când ceva merge prost sau bine, când aud o glumă foarte amuzantă sau văd ceva ciudat, tu ești prima persoană căreia aș vrea să îi povestesc tot. Adaugă la asta cele mai bune partide de sex pe care le-am avut vreodată și nu-i de mirare că sunt dependent de tine.

beforejamaicalane

Mi-au plăcut mult ambele personaje principale, evoluția lor, modul în care converg unul către celălalt, autodescoperindu-se, conștientizându-și adevăratele dorințe și înlăturându-și temerile. Este evident încă de la începutul cărții că cei doi sunt potriviți unul pentru celălalt, simțindu-se bine împreună, având aceleași gusturi și tachinându-se reciproc. Era nevoie doar de un catalizator care să provoace reacția potrivită.
Olivia este bună, altruistă și devotată celor la care ținea. Deși are un fizic atrăgător, nu are încredere în ea și în puterea ei de seducție. Deși simțea fluturi în stomac de fiecare dată când îl privea pe Nate, nega și față de ea faptul că era îndrăgostită până peste cap de el. Totuși, și-a găsit curajul să facă acea propunere scandaloasă, care le-a oferit amândurora pretextul de care aveau nevoie pentru a se arunca în acea relație.
Sau poate era doar o scuză pentru a ceda atracției care existase mereu între noi. Și pe care o negasem din cauza prieteniei noastre.
Mi-a plăcut că a avut tăria să nu se mai complacă într-o situație ambiguă și, cu orice risc, să-și recunoască sentimentele și să-l forțeze în același timp și pe el să ia o decizie, iar apoi l-a ținut destul pe jar până să-l accepte înapoi.
Nate este bun, tandru, amuzant și sexy. A fost îndrăgostit de Olivia de la început, dar a fost nevoie de timp și de șocul unei despărțiri dureroase pentru a-și exorciza demonii trecutului și a-și recunoaște adevăratele sentimente. Dar și când a realizat acest lucru, nu s-a dat bătut nici o clipă, neprecupețind nici un efort pentru a o recuceri pe Olivia.
Mi-a părut bine că am reîntâlnit în carte personajele din Pe strada Dublin și Pe strada Londra. Joss și Braden m-au convins încă o dată de iubirea lor, reușind să depășească un moment dificil, după ce ea a descoperit înspăimântată că a rămas însărcinată. Braden m-a încântat încă o dată cu răbdarea și iubirea pe care a dovedit-o, reușind să o liniștească pe Joss.  Jo și Cam sunt la fel de îndrăgostiți unul de celălalt, iar Ellie și Adam se pregăteau de nuntă.  Hannah, sora lui Ellie, trecea și ea prin primii fiori ai dragostei și primele neliniști, nefiind sigură de sentimentele pe care Marco, alesul ei, le avea față de ea.
Cole, fratele lui Jo, m-a impresionat prin iubirea și devotamentul lui față de Olivia. În perioada cât ea și Nate, cu care Cole era bun prieten, s-au despărțit, Cole a arătat fără echivoc de partea cui era.
– I-am spus că eu nu pierd vremea cu idioți și cu nesimțiți și, având în vedere că el are ambele defecte, am terminat-o cu el.
Aștept cu nerăbdare să citesc cartea cu el ca personaj principal: Echoes of Scotland Street (cartea 5 din serie). Următoarea carte din serie (cartea 4) – Pe strada India (Fall From India Place) are ca personaje principale pe Hannah (sora lui Ellie) și Marco.

18115061

Cuplul Nate – Olivia l-am menționat în Top 10 cupluri romantice din cărțile contemporane

 

3.5. Castle Hill

Castle Hill este o nouă nuvelă despre Joss și Braden.
Braden Carmichael nu și-a imaginat niciodată că se va îndrăgosti atât de tare și atât de repede cum a făcut-o față de Jocelyn Butler. De asemenea, nu ar fi putut anticipa cât de greu va fi să o convingă să accepte dragostea lui.
Dar acum că o are alături pe Joss, este decis să o păstreze pentru totdeauna.
Braden a planificat totul perfect – propunerea pasională, nunta de vis, luna de miere sexy hawaiană – chiar și familia perfectă pe care o vor avea.
După ce a încercat să fugă de trecutul ei dureros, Joss începe să spere tot mai mult la viitor.
Dar când lucrurile încep să se miște mai repede decât ea a anticipat, ea se panichează de ceva ce Braden nu poate înțelege. După toate prin care au trecut împreună, Joss este sigură că dragostea lor poate supraviețui chiar și celor mai grave temeri ale ei.
Dar, de data aceasta, s-ar putea să-l fi împins pe Braden dincolo de limitele lui, riscând să piardă totul din nou totul…
Din fericire, cuplul lor se va dovedi unul extrem de sudat, iar dragostea lor va reuși să depășească și această nouă încercare…

4. Pe strada India

Pe strada India este foarte bine scrisă, are un ritm alert, dialoguri incitante și momente de umor, este romantică, pasionantă și surprinde multe multe relații interpersonale.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Hannah, o tânără profesoară în vârstă de douăzeci și doi de ani ce preda engleza la liceu. Pe Hannah o știm deja din primele trei cărți din serie. Era înaltă, de aproape un metru optzeci, absolut uimitoare cu părul ei blond deschis, ochii mari căprui, catifelaţi, care te străpungeau de sub un breton tuns modern şi trăsături delicate, incluzând o adorabilă bărbie ascuţită, cu forme  frumoase, etalând un decolteu decent şi curbe elegante ale şoldurilor. Sora ei Ellie și fratele vitreg al acesteia, Braden, erau foarte înstăriți și, drept cadou de absolvire, îi făcuseră cadou un apartament elegant, situat în apropiere de unde locuiau fiecare dintre ei.
Hannah se îndrăgostise la paisprezece ani de Marco, mai mare cu doi ani decât ea, un tânăr mulatru, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri verzui, care sclipeau minunat în contrast cu genele negre și pielea caramel.
Marco era fiul unei italience și al unui american de culoare. Părinții lui îl abandonaseră imediat după naștere în grija bunicilor, care locuiau în Chicago. Bunicul lui era foarte rigid în concepții și, deși acceptase să-l crească pe nepotul său, îl tratase tot timpul ca pe o lepădătură, repetându-i întruna că e un om de nimic și că seamănă cu părinții săi. Blândețea bunicii nu putuse să atenueze atacurile verbale permanente  ale bunicului, astfel că Marco, ajuns la adolescență, în spirit de frondă, se înhăitase cu Jamal, un băiat ce făcea parte dintr-o bandă. Într-o seară, lucrurile o luaseră razna, iar prietenul lui Marco încercase să violeze o fată, iar Marco sărise în apărarea acesteia și se bătuse cu Jamal. Prietenii acestuia săriseră să-l apere, astfel că era unul contra trei și a ajuns la spital. Bunicul, enervat de belele pe care i le făcea, îl trimisese în Scoția la unchiul lui, fratele mamei, ce deținea un restaurant. Unchiul lui l-a tratat, la rândul său, cu multă răceală și dispreț.
Prima întâlnire dintre Hannah și Marco s-a petrecut în momentul în care ea, întârziind să discute o lucrare cu profesoara de engleză, a pierdut autobuzul și un băiat a atacat-o, făcându-i tot felul de propuneri sexuale. Marco a sărit în apărarea ei și a condus-o până acasă. Ulterior, Hannah a pierdut intenționat de mai multe ori autobuzul și, de fiecare dată, Marco se afla prin preajmă, așteptând-o să o protejeze. La sfârșitul unei astfel de întâlniri, Hannah l-a sărutat, iar Marco i-a răspuns pasional, după care a luat-o la fugă, iar la următoarea întâlnire s-a prefăcut că nu se întâmplase nimic între ei. De fapt, datorită educației primite, Marco nu se considera suficient de bun pentru ea și dorea să țină distanța, pentru a o proteja.
Anii au trecut și Hannah a ajuns la șaptesprezece ani, la fel de îndrăgostită de Marco. Acesta se încăpățâna să țină distanța față de ea, deși părea înnebunit de gelozie când o vedea în preajma altui băiat. La o petrecere situată într-un apartament din strada India, un cartier rău famat, un băiat îi face avansuri, refuzând să se retragă când ea îl respinge. Marco, ce locuia întâmplător în aceeași clădire, o salvează din nou. Hannah, care le declarase cândva surorii și prietenelor ei că vrea să-și piardă virginitatea doar cu cineva pe care-l iubește, îl provoacă intenționat pe Marco, spunându-i că dacă el o respinge, se va întoarce la petrecere și va căuta pe altcineva care să n-o refuze. Cei doi fac dragoste cu pasiune iar la sfârșit Hannah îi declară că îl iubește, moment în care Marco, bulversat complet, îi spune că n-ar fi trebuit să facă asta și fuge din apartament fără nici o explicație, lăsând-o pe Hannah cu inima frântă.
Trecuseră cinci ani de atunci, iar Hannah nu mai aflase nici o veste despre el, decât că plecase în America imediat după acea noapte. Traumele trecutului o împiedicaseră să se mai implice în vreo altă relație, preferând să-și petreacă timpul în compania surorii ei Ellie și a grupului de prieteni, împreună cu copiii acestora, care se reuneau periodic la mesele în familie organizate de Elodie, mama lui Hannah și a lui Ellie. Întâlnirile lor erau foarte relaxante și amuzante, cu toții tachinându-se fără răutate, demonstrându-ne tăria prieteniei lor și cât de bine era sudat fiecare cuplu în parte.
A fost o încântare să descopăr personajele din primele trei cărți din serie și să văd cum au evoluat fiecare. Au trecut șapte ani de la întâmplările din cartea Pe strada Jamaica și, între timp, au apărut cinci copii. Joss și Braden aveau doi copii, Beth de șase ani și Luke de trei ani. Joss pare că a depășit complet fantomele trecutului, fiind o mamă și o soție devotată și fericită, iar Braden… e un tătic adorabil! Am râs în hohote la faza când  Beth repeta foarte conștiincioasă un cuvânt murdar care îi scăpase lui Joss într-un moment când se enervase, spre disperarea acesteia și amuzamentul lui Braden. Nate și Olivia aveau două fiice, Lily de patru ani și January de un an, așa cum și merita faimosul fost afemeiat. Ellie și Adam aveau un băiețel William de doi ani și așteptau încă un copil, Ellie fiind însărcinată în șapte luni, la fel ca și Jo, care aștepta primul ei copil. M-a înduioșat iubirea și înțelegerea lui Cam față de toanele de gravidă ale lui Jo. La un moment dat, el i-a adus un Kit Kat la care poftise ea, dar ea s-a bosumflat și a zis că nu e ce dorea ea, întrucât are doar două bucăți și ea dorea unul cu patru bucăți, care i se pare mai bun, așa că bietul Cam a plecat pe jos până la supermarket să-i facă voile, chit că drumul dura cam o oră.
Cole, fratele lui Jo, devenise cel mai bun prieten al lui Hannah de când avea ea șaptesprezece ani. De multe ori, Hannah se gândea că era păcat că nu era nici un fel de chimie sexuală între ei întrucât Cole, de douăzeci și unu de ani acum, devenise un tip superb, înalt de peste un metru optzeci și cinci, cu ochi verzi, păr blond-roșcat și un corp bine lucrat la sală. Era, în același timp cu picioarele pe pământ, ușor de abordat, inteligent, creativ, compătimitor, loial și sensibil. Era alături de Hannah, sărindu-i în ajutor ori de câte ori avea aceasta nevoie.
Atunci când o colegă de cancelarie o invită la nunta ei, Hannah apelează la Cole pentru a o însoți. La nuntă, Hannah are un adevărat șoc întâlnindu-l pe Marco și descoperind că acesta se întorsese din America în urmă cu patru ani, timp în care nu o căutase niciodată.
”Nu l-am mai văzut niciodată. Nu până acum câteva ore, la o nuntă oarecare. Prima mea iubire. Prima mea experiență sexuală.
Prima mea durere sufletească.
Lacrimile străluceau în ochii mei, dar nu le-am lăsat să curgă. Vărsasem acele lacrimi cu ani în urmă.”
A doua zi, Marco o caută și insistă să îi explice ce s-a întâmplat. Hannah refuză să-l asculte, dar Marco nu se dă bătut așa ușor. O încolțește peste tot, la școală, la cursul de alfabetizare pe care-l preda voluntar, la sala de gimnastică, la clubul de lectură. Până la urmă, Hannah e nevoită să-i acorde o șansă și să afle explicațiile lui. În urmă cu cinci ani, plecase în America întrucât, chiar a doua zi dimineață după noaptea petrecută împreună, bunicul său făcuse un atac de cord și murise. Se reîntorsese după un an dar nu o căutase, întrucât considera că nu era suficient de bun pentru ea până nu își făcea ordine în viață. Între timp, muncise asiduu, își câștigase respectul de sine și era tâmplar într-una din echipele de constructori de pe șantierul lui Adam. De altfel, șeful de echipă avea numai cuvinte de laudă la adresa lui, Adam fiind convins că va ajunge el însuși șef de echipă în câțiva ani.
Hotărârea lui Hannah slăbește, realizând că, de fapt, ea n-a încetat nici o clipă să-l iubească astfel că se hotărăște să-i mai dea o șansă. Urmează două luni idilice, în care cei doi se înțeleg de minune, Marco se integrează imediat în familia și cercul ei de prieteni, fiind, la rândul lui, acceptat de aceștia.
Însă fiecare dintre ei avea un secret din trecut pe care nu-l dezvăluise celuilalt.
Când secretul lui iese la iveală, demonii trecutului se întorc și o bântuie pe Hannah care rupe relația cu el întrucât, prin forța sentimentelor pe care le avea față de el, Marco era singura persoană care putea să-i facă inima bucăți, iar ea nu mai dorea să treacă prin asta încă o dată.
Marco e bulversat de reacția ei, pe care n-o pricepe. Se va lămuri de motivele ei în momentul în care Cole, realizând că Marco era de fapt bărbatul din pricina căruia Hannah suferise enorm în trecut, se duce pe șantier și se bate cu el, dezvăluindu-i, în același timp, și secretul ei.
Marco e copleșit de durere și vinovăție aflând de trauma prin care trecuse ea, el nefiind  alături să o sprijine, dar de data aceasta este hotărât să lupte. Dacă trecutul nu-l poate schimba, în schimb poate influența viitorul. Chiar dacă ea îi cere insistent să plece și să o lase în pace, Marco refuză categoric.
”- Nu pot. Poate să fie cel mai egoist lucru pe care am să-l fac vreodată, dar nu pot să renunț la tine. Nu vreau. Dacă aș crede că este ceea ce vrei cu adevărat, ce-ți trebuie cu adevărat, aș face-o. Însă nu este. Ești speriată. Știu că ești speriată. Voi face tot ce pot să înlătur teama asta.
– Încetează să fii un idiot încăpățânat! m-am răstit, simțindu-mă disperată.
– Râde ciob de oală spartă, mi-a răspuns, cu o voce din care se citea determinarea. Vom vedea care dintre noi poate fi cel mai încăpățânat, Hannah, căci, iubito, eu n-am să renunț niciodată la noi. Dacă e nevoie de o săptămână, o lună, un an, oricât, viitorul înseamnă noi. Îmi voi petrece restul vieții trezindu-mă dimineața cu tine alături și voi trece fiecare zi știind că, atunci când cerul ce întunecă, îmi voi petrece noaptea în tine.”
Deși acceptă ca el să vină în fiecare seară la ea acasă și fac dragoste cu pasiune, după aceea Hannah îi cere să plece, insistând că nimic nu s-a schimbat și că doar genul acesta de relație e dispusă să i-l mai ofere. După două săptămâni, Marco pune piciorul în prag și îi dă un ultimatum. Deși el este dispus să lupte oricât, relația lor n-are nici o șansă dacă ea refuză să facă cel mai mic efort.
”- Știi ce? Am dat-o în bară acum cinci ani. Grav. Și probabil n-o că n-am să mi-o iert niciodată. Dar nu pot să lupt dacă tu nu ești dispusă să lupți alături de mine. Știi cum mă simt când plec în fiecare seară? Mă simt ca puștiul acela tâmpit care a plecat acum cinci ani. Și nu mai pot să fiu acel puști.
A venit spre mine, cu trăsăturile cuprinse de disperare, și m-a prins de umeri.
– Gata cu jocurile, Hannah. Te rog. Asta este. Ori mai încerci o dată să fii cu mine, ori nu, și în cazul acesta am plecat pentru totdeauna.”
Hannah e complet bulversată, neștiind ce decizie să ia. Pe de o parte, e disperată să nu-l piardă de Marco, de care era profund îndrăgostită, pe de altă parte e speriată că, acceptând din nou o relație cu el, va ajunge din nou să sufere cumplit.
O mână de ajutor în luarea deciziei i-o dă Nate, care o înțelegea cel mai bine prin ce trecea, propria lui nesiguranță din trecut făcându-l aproape să o piardă pe Olivia.
”- A existat un moment în care am crezut că încăpățânarea mea a distrus-o. A fost unul dintre cele mai înspăimântătoare momente din viața mea. Și uneori îmi îngădui să mă gândesc cum ar fi fost viața mea dacă n-aș fi cucerit-o. Nici măcar nu merită să mă gândesc la asta. Cum poate cineva  trăi cu acest gen de regret?
Am simțit mâna lui pe umărul meu. M-a strâns și mi-a spus blând:
– Hannah, ești o profesoară bună. Sper doar că o lecție în regret nu e ceva ce vei dori să predai în viitor.”
Un moment dramatic petrecut la școală îi oferă ultimul impuls necesar. Pierderea cuiva te ajută să-ți dai seama de fragilitatea vieții, care nu trebuie luată ca pe un dat sigur și trebuie să te bucuri de orice moment al ei. Dându-i o șansă lui Marco, Hannah își dădea practic o șansă ei însăși.
”Îl voiam pe Marco. Voiam să-l cuprind în brațe și să-i simt forța, să-l absorb și să știu că nu renunțasem la viața pe care mi-o doream cu adevărat, viața de care aveam nevoie.”
Mi-a plăcut să observ evoluția lui Hannah și Marco, maturizarea lor, felul cum ajung în final să se împace cu trecutul și să devină un cuplu sudat, pregătit pentru provocările vieții.
De asemenea, mi-a plăcut mult modul cum interacționau grupul de prieteni, cum se sprijineau unul pe altul în orice situație.

FallFromIndiaPlace

”Nu fusese o călătorie ușoară până aici. Încercaserăm să zburăm de nenumărate ori de când ne cunoscuserăm, și ne îndrăgostiserăm de mai multe ori decât ne-ar fi plăcut să numărăm. Asta era viața.
Zburam și cădeam.
Din câte știam, săptămâna următoare puteam foarte bine să cădem, dar, în acel moment, eram fericiți, întrucât știam cu certitudine că, dacă am fi căzut… împreună, ne-am fi ridicat să încercăm din nou.”

Am menționat cartea în Top 10 cupluri romantice care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

 

5. Ecouri din strada Scoția

Ecouri din strada Scoția este o carte romantică, sensibilă și emoționantă, care te face să crezi în suflete pereche, menite să fie împreună, indiferent de căile întortocheate pe care trebuie să le străbată până acolo…
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Shannon, o tânără de douăzeci și patru de ani, superbă, minionă, cu păr lung, roșcat și cârlionțat, aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale.
Prima întâlnire dintre Shannon și Cole a avut loc pe când amândoi aveau doar cincisprezece ani, iar ea venise în vizită la bunica ei, care locuia în Edinburgh, pe strada Scoția, în timp ce Cole se afla la rândul lui în vizită la o familie din casa vecină. Cei doi adolescenți au schimbat câteva impresii despre muzică și trupe favorite, descoperind cu surprindere că aveau aceleași gusturi, iar conversația decurgea firesc, fiecare fiind atras și simțind o compatibilitate neașteptată cu celălalt. Din păcate, cei doi au trebuit să se despartă brusc în momentul în care Ewan, prietenul lui Shannon, mai mare cu doi ani ca ea, basist într-o formație a apărut și a început să claxoneze insistent, Shannon simțind cu regret că lăsa ceva foarte prețios în spate…
”Ewan a-nceput să trăncănească despre trupă, fără să se deranjeze să mă-ntrebe cum îmi petrecusem seara sau cum se simțea buni, deși îi spusesem că-mi făceam griji pentru ea. Pe când mașinuța veche se-ndepărta de strada Scoția, în toiul pălăvrăgelii sale neîncetate, am simțit că soarta îmi oferise două cești, iar eu, ca o proastă, sorbisem din cea greșită.”
Acțiunea se reia nouă ani mai târziu. Shannon se afla în cea mai proastă perioadă din viața sa, fiind cu moralul la pământ. După un șir de relații toxice, Shannon părând că era atrasă ca un magnet doar de băieți răi, ultima relație se terminase extrem de prost, iubitul ei Ollie snopind-o în bătaie într-o criză de gelozie, iar fratele ei ultra protector Logan, văzând-o în ce hal o adusese nemernicul, a răzbunat-o crunt, băgându-l în comă pe agresor. Din păcate, pentru actul lui justițiar Logan primise o pedeapsă de doi ani de închisoare, iar Shannon era sufocată de vina de a-i fi distrus acestuia viitorul, propria ei familie blamând-o de asemenea.
Fără niciun sprijin din partea familiei și nicio prietenă, Ollie având grijă să o despartă de toate în timp ce erau împreună,  Shannon a plecat din Glasgow, unde locuise dintotdeauna, la Edinburgh, întocmai ca un animal rănit care își caută un refugiu pentru a-și linge rănile…
Din fericire, a reușit să-și găsească rapid un post de secretară la un salon renumit de tatuaje – INKarnate. Însă, a doua zi după ce s-a angajat, în momentul în care l-a întâlnit pe managerul salonului și cel mai bun artist al lor, Cole Walker, inima ei a făcut un salt, recunoscându-l pe adolescentul cu care petrecuse acele clipe minunate în urmă cu nouă ani. Acesta se transformase spectaculos într-un exemplar masculin superb, sexy, înalt, musculos, cu brațele tatuate cu desene elaborate, cu ochi verzi strălucitori, păr blond arămiu și un început de barbă.
Părea genul de băiat rău și periculos, la picioarele căruia cădeau femeile ca muștele, exact tipul de bărbat de care Shannon jurase să se țină deoparte.
Însă Cole numai rău nu era. A fost fascinant să-i urmărim evoluția de-a lungul precedentelor volume din serie și să descoperim că, în ciuda grelelor încercări la care l-a supus viața, Cole a rămas același om bun la suflet, fermecător, loial celor dragi, optimist și onorabil.
Cole a fost menționat pentru prima dată în Pe strada Dublin, ca fiind frățiorul mult iubit al lui Jo, de care aceasta avea grijă. L-am cunoscut mult mai bine în Pe strada Londra, unde am aflat ce copilărie nefericită avusese, cu un tată brutal și violent, care dispăruse însă din fericire din viața lor pe când Cole avea doar trei ani, cu o mamă iresponsabilă și alcoolică, care-și revărsa din plin frustrările asupra fiului ei nevinovat, jignindu-l și lovindu-l. Singura prezență luminoasă din viața lui fusese Jo, sora lui mămoasă și grijulie, care făcea sacrificii imense pentru a-i asigura un viitor fericit. Mi-a plăcut mult cum Cole a sărit să-i ia apărarea, mai să-l bată pe Cam, vecinul lor mult mai puternic decât el, atunci când acesta a jignit-o pe sora lui, deschizându-i astfel ochii acestuia, făcându-l să-și dea seama că avusese o percepție complet greșită despre Jo, lucru ce a dus mai apoi la o relație puternică și pasională între cei doi, ce a culminat în cele urmă cu o căsătorie. Venirea lui Cam în viața lor a schimbat radical în bine lucrurile, aducând liniștea, echilibrul și fericirea în viața lor. Cole l-a copiat în multe privințe pe Cam, împrumutând multe din principiile de viață ale acestuia, inclusiv pasiunea pentru tatuaje și simbolistica acestora.
În Pe strada Jamaica, Cole, ajuns la vârsta de șaisprezece ani, a făcut o adevărată pasiune adolescentină pentru Olivia, iar în momentul în care Nate, cu care era bun prieten, a făcut-o să sufere, a refuzat să mai stea de vorbă cu el. M-a impresionat declarația lui fără echivoc prin care și-a arătat sprijinul necondiționat pentru Olivia:
”- I-am spus că eu nu pierd vremea cu idioți și cu nesimțiți și, având în vedere că el are ambele defecte, am terminat-o cu el.”
Noroc că Olivia s-a împăcat cu Nate, iar Cole și-a recăpătat bunul prieten, cu care rămăsese în relații cordiale până în prezent, mergând adesea la clubul de judo pe care Nate îl înființase.
În Pe strada India, Cole, ajuns la douăzeci și unu de ani, era cel mai bun prieten al lui Hannah de peste cinci ani. În momentul în care a aflat că Marco era cel care o lăsase însărcinată pe Hannah în urmă cu cinci ani, Cole s-a dus pe șantierul unde lucra acesta, decis să o răzbune pe Hannah, neținând cont că Marco era mai înalt și mai masiv decât el și doar intervenția disperată a lui Hannah, care i-a strigat că Marco nu știa ce se întâmplase, a oprit un adevărat meci de box dintre aceștia.
Între timp, Hannah și Marco se căsătoriseră, iar Cole rămăsese bun prieten cu amândoi și se purta ca un adevărat unchi cu fetița lor.
Însă Shannon nu știa toate acestea. Pentru ea, toate aparențele strigau ”Pericol!”, iar faptul că el o recunoaște imediat ca fiind adolescenta cu care flirtase cândva și nu-și ascunde atracția față de ea, făcându-i imediat avansuri, îi întărește percepția greșită. Simțind că scutul ei de autoapărare începe să se crape, impresionată în ciuda voinței ei de farmecul lui, Shannon decide să îl respingă categoric, nerealizând că îl jignea groaznic, folosind aceleași cuvinte dure cu care propria lui mamă îl insultase întreaga copilărie…
”- Tipii arătoși care presupun că toate femeile le vor cădea la picioare, mulțumindu-le pentru un strop de atenție. Ei bine, eu nu sunt una dintre ele. Nu respect șmecherii ca tine. Nu-mi place de tine. N-am încredere în tine. În spatele zâmbetului tău fermecător nu există nimic, în afara unor promisiuni deșarte. Nu ai nimic real să-mi oferi, nici mie, nici altei victime de-a flirtului tău. Diferența dintre mine și ele e totuși că eu sunt suficient de isteață ca să te văd cum ești cu adevărat.”
Deși rănit groaznic, Cole a asigurat-o că nu va fi dată afară pentru obrăznicia ei, continuând să se poarte politicos cu ea în perioada următoare, dar complet rece și impersonal, Shannon realizând cu stupoare că, deși aparent asta era ce-și dorise, noua lui atitudine o făcea paradoxal să sufere, ba, mai mult, simțea o adevărată gelozie când clientele arătoase ale salonului îi făceau avansuri lui Cole.
Interacționând cu prietenii lui Cole, Shannon află informații despre trecutul lui, descoperind că adevărata lui fire era caldă, prietenoasă și că era complet devotat celor dragi, pentru care ar fi făcut orice ca să-i apere. În lumina noilor descoperiri, Shannon se simte groaznic, realizând cât de nedreaptă a fost, dorindu-și cu ardoare să poată avea o nouă șansă în relația cu el, deși era convinsă că, prin atitudinea ei, stricase iremediabil totul.
Din fericire, Cole nu era ranchiunos de niciun fel, iar sentimentele lui pentru Shannon erau puternice și sincere, astfel că era mai mult decât dispus să o ierte și să înceapă o relație cu ea, mai ales că realizase faptul că atitudinea ei se datorase unor traume sufletești din trecut.
Însă, deși latura pasională din relația lor era complet satisfăcătoare, cei doi petrecând momente extrem de fierbinți împreună, Shannon nu putea încă să lase garda jos, prea afectată de experiențele trecutului, nerealizând că permanenta ei neîncredere și atitudinea ei reținută îl răneau pe Cole, care își pusese tot sufletul pe tavă în relația cu ea.
Shannon a realizat la un moment dat că, lăsându-se mereu copleșită de întâmplările întunecate ale trecutului, putea pierde singura șansă la un viitor luminos alături de persoana iubită.
Pentru a i se ierta multele greșeli făcute în relația lor, era nevoie de o acțiune în forță. Mi-a plăcut că Shannon a avut în sfârșit curajul să-și ia viața în mâini și să-și declare fățiș iubirea față de Cole în public, printr-un gest spectaculos, fără să se teamă de ridicol sau că va fi respinsă.
Gestul lui Shannon și-a primit o răsplată pe măsură, primind neprețuita șansă la fericire alături de bărbatul de care se îndrăgostise profund, care, la rândul lui, i-a mărturisit că avusese o adevărată premoniție că ea era sortita lui, atunci când o văzuse pentru prima dată la vârsta de cincisprezece ani.
”- Când te-ai întors spre mine, am simțit că… nu știu, că ai fi coborât din văzduh, sau ceva de genul acesta, doar pentru mine. Nu pot explica. Am știut pur și simplu că mi-erai sortită, a mărturisit el. Era ca și cum apăruseși ca să compensezi toate lucrurile rele care mi se întâmplaseră înaintea ta.”
”- Cole, tu nu mă poți dezamăgi niciodată.  Știi ce-nseamnă pentru mine faptul că mă vezi așa? Nu-nțelegi? Ești cel mai frumos om pe care l-am întâlnit vreodată – ești bun și inteligent, loial și milos, puternic și talentat și curajos și iertător. Ești tot ce mi-am dorit de la viață și faptul că simți acelașii lucru pentru mine… Toată viața mi-a fost teamă și n-am știut niciodată de ce.
Am zâmbit printre lacrimi.
– Acum nu-mi mai e teamă.”
Pe lângă cele două personaje principale, galeria personajelor secundare este fascinantă, aflând povești de viață complexe și deosebit de interesante.
Rae, artista în tatuaje, colegă de apartament cu Shannon, pare dură și inflexibilă, dar aparența ei era doar o mască de autoapărare sub care își ascundea adevărata fire, bună și generoasă.
Excentricul cuplu format din arătosul artist în tatuaje Simon și iubitul lui italian Tony, maestru al bucătăriei, care se tachinau în permanență, dar în același timp erau complet devotați unul altuia.
M-am bucurat să regăsesc în carte personajele îndrăgite din precedentele cărți din serie, Joss și Braden, Jo și Cam, Olivia și Nate, Hannah și Marco, cu toții familiști convinși, înconjurați de copiii lor, întâlnindu-se adesea la petreceri programate sau ad-hoc, ca o mare familie unită.
De fapt, aș remarca faptul că fiecare carte din serie aduce un elogiu prieteniei sincere, sub toate formele ei. ”Toți pentru unul, unul pentru toți” pare să fie deviza sub care fiecare dintre ei acționează, sprijinindu-se unul pe altul cu multă afecțiune și necondiționat în momentele de criză prin care au fost nevoiți să treacă.
Șeful neoficial al clanului, dar recunoscut și respectat de toți, era, bineînțeles, Braden, care a rămas o figură emblematică a seriei, puternic, inteligent, echilibrat, carismatic, bun și generos, implicându-se de fiecare dată când cineva avea nevoie de un sprijin sau un sfat.
Și de data aceasta, Braden a adus o rază de speranță pentru Logan, fratele lui Shannon, oferindu-i nesperata oportunitate a unei slujbe conform pregătirii lui, în momentul în care acesta își terminase de ispășit pedeapsa.
Logan este un personaj secundar cu totul remarcabil. Puternic, bun, iubitor, loial și responsabil, și-a asumat întreaga responsabilitate a faptelor sale, insistând ca Shannon să nu se simtă în niciun fel responsabilă pentru acțiunile sale, afirmând răspicat că ar proceda oricând la fel în aceleași condiții, indiferent de consecințe, și încurajând-o pe Shannon să-și depășească temerile trecutului și să-și ofere o binemeritată șansă la fericire alături de Cole.
M-am bucurat să descopăr că următoarea poveste din serie îi este dedicată!
Vă recomand cu drag această carte caldă, emoționantă și sensibilă, care îți transmite mesajul că o relație adevărată nu se poate clădi decât pe o iubire puternică, reciprocă și necondiționată, și o încredere deplină a unuia în celălalt…

 

5.5. Valentine

Valentine este o nuvelă specială, un cadou special pentru fanii serialului, cu șase povestiri extrem de sexy din seria Pe strada Dublin.
De Ziua Îndrăgostiților și Joss & Braden, Ellie & Adam, Jo & Cam, Olivia & Nate, Hannah & Marco și Shannon & Cole au parte de noi momente fierbinți pe străzile din Edinburgh…

 

6. Clar de lună pe strada Nightingale

Clar de lună pe strada Nightingale este o foarte frumoasă încheiere a unei serii superbe. Și de această dată, autoarea m-a fermecat cu o încântătoare poveste de dragoste, pasională și incredibil de romantică.
Cartea abordează și câteva teme sensibile, cum ar fi abuzul psihologic al părinților asupra copiilor, cu efecte dramatice asupra încrederii în sine și a comportamentului acestora ca adulți.
La fel ca și precedentele cărți din serie, și aceasta este scrisă la persoana întâi din perspectiva personajului feminin principal, de această dată acesta fiind Grace Farquhar.
Relația dintre cei doi eroi ai cărții nu a debutat sub cele mai bune auspicii. Ambii, marcați de propriile lor traume sufletești din trecut, își construiseră propriile scuturi de protecție, ascunzându-și adevăratul fel de a fi în spatele unei imagini false, menită a-i proteja de răutățile și prejudecățile celor din jur.
Astfel, prima impresie a lui Grace despre Logan a fost că acesta este un afemeiat neserios, mare petrecăreț și foarte arogant pe deasupra.
Totuși, deși încerca să nege acest lucru chiar și în sinea ei, Grace nu a fost deloc imună la farmecele lui Logan, un exemplar masculin extrem de seducător – înalt, cu umerii lați și bicepșii musculoși, cu un tatuaj complicat de origine celtă pe antebraț, cu păr închis la culoare și cu o barbă ce-i înăsprea trăsăturile, dându-i un aspect foarte intimidant.
”Am înlemnit, jenată de căldura care îmi cuprinsese obrajii, sub cercetarea lui atentă. Avea cei mai extraordinari ochi pe care-i văzusem vreodată. Erau limpezi și luminoși. Ochi frumoși, neobișnuit de violeți, încadrați de gene negre. Cumva, îi îmblânzeau înfățișarea.”
La rândul lui, Logan a considerat-o pe vecina lui certăreață ca fiind snoabă, înțepată și plină de prejudecăți.
Aparențele înșeală de multe ori, iar fiecare se va lămuri ulterior cât de eronat îl judecase pe celălalt…
Pe Logan, personajul masculin principal, l-am cunoscut în Ecouri din strada Scoția, unde am aflat despre modul în care întreaga lui viață a fost zdruncinată din temelii.
Când sora lui, Shannon, a apărut la atelierul unde el lucra ca mecanic, desfigurată în bătaie și cu un umăr dislocat, vinovat fiind iubitul agresiv al acesteia, care încercase pe deasupra și să o violeze, Logan a înnebunit de furie. Dorind să-și răzbune sora și să-i dea nemernicului o lecție care să-l învețe minte pe viitor, Logan s-a dus acasă la acesta și l-a bătut crunt, până l-a băgat în comă. Pentru fapta sa, Logan a trebuit să petreacă doi ani în închisoare…
Puternic, bun, iubitor, loial și responsabil, și-a asumat întreaga responsabilitate a faptelor sale, insistând ca Shannon să nu se simtă în niciun fel răspunzătoare pentru acțiunile sale, afirmând răspicat că ar proceda oricând la fel în aceleași condiții, indiferent de consecințe.
Din fericire, destinul i-a întins o mână de ajutor prin intermediul lui Braden Carmichael, pe care l-am cunoscut bine în Pe strada Dublin. Acesta i-a oferit tot sprijinul lui pentru a-l ajuta să se reintegreze în societate, oferindu-i postul de administrator la un club pe care îl deținea, Fire.
După cei doi ani grei petrecuți în închisoare, alături de oameni de o joasă calitate morală, timp în care fusese nevoit să facă multe compromisuri care îl afectaseră psihic, Logan încerca din răsputeri să-și revină, bucurându-se de plăcerile simple ale vieții.
Întrucât, prin forța împrejurărilor, fusese nevoit să ”postească” timp de doi ani de zile, acum încerca cu multă frenezie să recupereze timpul pierdut, implicându-se într-un șir nesfârșit de aventuri de o noapte, asigurându-se că partenerele lui înțelegeau de la bun început că era vorba doar de o simplă distracție.
Grace, vecina lui Logan, era o tânără de douăzeci și opt de ani, editor independent de carte, meserie pe care și-o făcea cu mult entuziasm.
O fire deosebit de romantică, Grace tot spera să-l găsească pe Domnul Perfect, bărbatul potrivit pentru ea, în ciuda faptului că ultimele întâlniri la care fusese se dovediseră un fiasco total.
Grace era, la rândul ei, marcată de propriul trecut dureros. Deși crescuse într-o familie extrem de bogată, din punct de vedere material nelipsindu-i nimic, lipsa oricărei călduri familiale și a iubirii părinților față de ea îi lăsaseră răni adânci sufletești. Încă de mică fusese mereu criticată și certată pentru cele mai neînsemnate motive, fiindu-i interzis liberul arbitru.
”- Nu vreau să mă tund.
A întors capul spre mine, săgetându-mă cu privirea,
– Câtă vreme ești sub acoperișul meu, în întreținerea mea și purtând numele meu, faci ce-ți spun eu. Ai priceput?
– Da, mamă.
– Copii nenorociți, a mormăit ea, întorcându-se către haine. N-aș fi făcut niciunul, dacă nu era nenorocitul de taică-tău și nevoia lui de moștenitori ai nenorocitului de imperiu. Dar îi pasă cuiva că eu sunt cea forțată să se descurce cu prostia ta? Nu…, s-a pierdut ea în gânduri.
Lacrimile îmi ardeau ochii, dar, ca de obicei, le-am înghițit, la fel și nodul dureros din gât…”
Abuzul psihologic la care fusese supusă avusese loc pe toată perioada copilăriei, adolescenței și a primei părți din viața ei de adult, lăsându-i multe sechele psihice de care încercase să scape, urmând mai multe ședințe de terapie.
Refuzând să-și asume rolul de victimă, în momentul în care a putut să-și facă propriile alegeri, Grace a opus rezistență familiei sale, alegând să-și facă studiile superioare la Edinburgh și nu la Londra, unde crescuse și învățase până atunci. După terminarea studiilor, Grace a încercat o reconciliere cu familia ei, însă a primit o lovitură psihică cumplită tocmai din partea persoanei care ar fi trebuit să o susțină și să o iubească cel mai mult – mama ei. Trădarea dureroasă acesteia a umplut paharul, Grace renunțând la orice sprijin material din partea familiei ei și rupând orice legătură cu aceasta, alegând să trăiască pe cont propriu la Edinburgh.
Din fericire, în perioada studenției își găsise mai mulți prieteni adevărați – Chloe, Aidan și Juno, care îi rămăseseră alături și după ce terminase studiile și pe care îi considera a fi adevărata ei familie.
După câteva scântei la început, provocate de reproșurile ei repetate la adresa sunetelor deranjante provenite din apartamentul lui, Grace și Logan s-au ignorat reciproc o perioadă, doar salutându-se politicos când se întâlneau întâmplător pe casa scării. Logan a renunțat la petrecerile zgomotoase care o împiedicau pe Grace să lucreze, în schimb partidele de sex au continuat, strigătele entuziaste ale partenelor lui deranjând-o pe Grace inclusiv dintr-un motiv pe care nu dorea prea mult să-l aprofundeze…
Printr-un concurs de împrejurări, relația dintre cei doi a avansat însă rapid la stadiul de prietenie.
Mai întâi, Logan a salvat-o pe Grace de un admirator beat, care o agresase după ce o condusese acasă, neputând să accepte pe ”Nu” ca și răspuns.
La scurt timp după aceea, Logan a avut parte de surpriza vieții lui, când a găsit în fața apartamentului lui o adolescentă în vârstă de cincisprezece ani, Maia, care semăna izbitor cu el și care susținea că este fiica lui, cerându-i să o recunoască și să ceară tutela ei, întrucât mama ei devenise iresponsabilă, fiind dependentă de droguri. Năuc și șocat, Logan a descoperit în scurt timp că fata spunea adevărul. A venit rândul lui Grace să-i întoarcă favoarea, aceasta împrietenindu-se cu Maia și oferindu-se să o găzduiască la ea acasă până când Logan putea să o preia la el în mod legal.
O perioadă, cei trei au conviețuit în armonie, Logan venind la Grace acasă pentru a lua masa împreună cu ea și Maia. Grace simțea că se îndrăgostea tot mai mult de Logan, descoperind o cu totul altă față a lui, acesta dovedindu-se bun, loial, responsabil, iubitor și amuzant.
Încercând să-și înăbușe sentimentele față de Logan care creșteau vertiginos în intensitate, convinsă fiind că el o considera doar o bună prietenă, Grace a acceptat să meargă la o întâlnire aranjată de buna ei prietenă Chloe, care s-a dovedit însă a fi un dezastru total.
Întoarsă acasă, Grace a avut marea surpriză să-l găsească pe Logan foarte nervos și înnebunit de gelozie. Cearta aprinsă dintre ei s-a transformat rapid în pasiune pură, cei doi împărtășind clipe fierbinți împreună, autoarea dovedind un real talent în a crea scene deosebit de voluptuoase.
Din păcate, imediat după aceea, Logan i-a frânt inima lui Grace, insistând că astfel de episoade nu trebuie să nu mai aibă loc pe viitor, pentru a nu o tulbura pe Maia, care părea să fie geloasă pe orice femeie cu care flirta Logan.
Motivele adevărate ale lui Logan le vom înțelege ceva mai târziu. De fapt, având stima de sine la pământ în urma perioadei traumatizante petrecute în închisoare și profund îndrăgostit de Grace, considerând că aceasta merita pe cineva mai bun, încerca să o apere chiar de el însuși.
Neintuind acest lucru, respingerea lui Logan a rănit-o adânc pe Grace, a cărui încredere în sine era oricum la un nivel foarte scăzut, considerând că dacă propria ei mamă nu putuse să o iubească, cum ar fi putut să o facă oare altcineva…
În curând, Logan a aflat adevărul despre trecutul lui Grace și și-a dat seama că, dorind să o protejeze, nu făcuse nimic altceva decât să o facă să sufere cumplit…
Întrucât și propria lui viață devenise un iad după ce se certase cu Grace, Logan și-a concentrat toate eforturile pentru a o face să accepte o relație cu el. Grace nu avea însă încredere în motivele lui, considerând că doar mila și recunoștința stăteau la baza acțiunilor lui.
”- N-am cerut genul ăsta de milă.
– Grace, nu e milă. E doar…
– … o greșeală, am completat. Așa este. Totul a fost o greșeală. Am mai lăsat o persoană în sufletul meu, care nu m-a putut iubi.”
În ciuda respingerilor ei repetate, Logan nu s-a lăsat descurajat, decis să o recucerească prin orice mijloc avea la îndemână.
O mână prețioasă de ajutor i-a dat-o și Maia, o adolescentă foarte simpatică, precoce și sensibilă, care ajunsese să-i iubească foarte mult pe amândoi și urzea tot felul de planuri pentru a-i aduce împreună.
La insistențele lui Maia, Grace a fost de acord să-l asculte pe Logan pentru a-i afla argumentele. Uluită, Grace a descoperit că, în pofida aparenței lui de dur, Logan se desconsidera, puternic marcat de faptele făcute și asocierile lui din închisoare. Din acest motiv încercase să se țină departe de ea, deși o adora încă de la primele lor interacțiuni. Declarația lui de dragoste este foarte emoționantă.
”- Vrei adevărul? Au mai fost câteva femei, în ultimele 18 luni, cu care am simțit o scânteie… păreau relații cu potențial. Dar am refuzat. Nu le-am luat numărul de telefon și, cu siguranță, nu m-am culcat cu niciuna. Fiindcă nu voiam nimic serios. Nu voiam realitate. Doar uitare.
Văzând cum durerea îi cuprinde chipul, am făcut un pas spre el.
– Logan…
– Dar tu, a clătinat el din cap, de tine nu pot să fug nici dacă vreau. Și nu vreau. Ești și realitate și dulce uitare împachetate într-un ambalaj iritant de certăreț, care are întotdeauna dreptate, stilat și superb.”
Cu multă înțelepciune și empatie, Grace l-a făcut pe Logan să înțeleagă că ceea ce făcuse pentru a putea supraviețui nu-l definea pe el ca om, iar motivul pentru care ajunsese la închisoare dovedea multă iubire și devotament față de sora lui, spre deosebire de iresponsabilitatea și nepăsarea propriului ei frate, care se arătase complet indiferent aflând că unul din prietenii lui încercase să o violeze.
Dovedindu-ne pe deplin puterea vindecătoare a iubirii, cei doi vor reuși în final să se aline reciproc, depășindu-și temerile adânc ascunse în subconștient și regăsindu-și speranța în viitor.
”Ea și cu mine… Îl aveam pe Logan și ne aveam una pe cealălaltă.
Și asta însemna că urma, în sfârșit, să fim bine.
L-am privit pe Logan. Se uita la noi intens, de parcă ar fi știut ce se petrecuse între noi. Ochii lui s-au întunecat de o emoție adâncă. Buzele i s-au deschis și au mimat: Te iubesc.
Am făcut la fel și, în acea clipă – o clipă pe care nu aveam să o uit niciodată – am simțit dulceața rară a dreptății absolute… a mulțumirii absolute.
A familiei absolute.”
M-am bucurat mult să reîntâlnesc în carte cuplurile îndrăgite din precedentele cărți din serie – Joss și Braden, Ellie și Adam, Jo și Cam, Olivia și Nate, Hannah și Marcus, Shannon și Cole, înconjurați de o ceată de copii adorabili, plini de personalitate, simpatici și gălăgioși.
Epilogul a introdus câte un scurt paragraf din perspectiva fiecărei eroine – Joss, Ellie, Jo, Olivia, Hannah, Shannon și Grace, aducându-ne câteva înformații inedite și amuzante despre fiecare cuplu în parte, convingându-ne de puterea sentimentelor reciproce și trăinicia relației lor.
”Am zâmbit pieziș văzând amuzamentul din ochii lui – pe care-l împărtășeam – și legătura dintre noi care ne ajuta să trecem peste toate. Știam că așa va fi mereu.”

 

6.5. One King’s Way

În această nuvelă din serie plină de pasiune și dramă, acțiunea se întoarce la bar, acolo unde a început și povestea de iubire dintre Braden și Joss.
Atunci când nu lucrează la club, Craig Lanaghan are grijă de mama și surorile lui mai mici. Când vine vorba de femei, tot ceea ce vrea Craig este puțină distracție.
Însă, odată ce Rain Alexander intră în viața sa, Craig realizează că ea merită mult mai mult decât o singură noapte…
Rain trăia plină de remușcări că a lăsat-o pe sora ei Darcy acum câțiva ani cu un tutore care s-a dovedit a fi abuziv.
Când prietenul lui Darcy o umilește public într-o manieră crudă, instinctul de a o proteja al lui Rain se declanșează și îl urmărește pe acesta în Clubul 39, unde întâlnește un tip care ar putea fi perechea ei perfectă.
Chimia dintre Rain și Craig este explozivă, dar Rain este decisă să-și răzbune sora și refuză să fie distrasă de flirt.
În timp ce lucrurile între ei se încing, Rain va trebui să facă o alegere imposibilă între a da o șansă relației cu bărbatul viselor ei sau a pune pe primul loc fericirea surorii ei….

 

6.6. Stars Over Castle Hill

Joss și Braden Carmichael sunt căsătoriți și trăiesc fericiți în casa lor de pe strada Dublin cu cei trei copii frumoși. Este o viata pe care Joss nu s-a așteptat niciodată să o aibă, dar pentru care este recunoscatoare pentru fiecare zi.
Dar… ce-ar fi fost dacă nu i-ar fi întâlnit pe Braden și pe Ellie Carmichael în acea zi fatidică pe când ea avea doar douăzeci și doi de ani?
Când Joss este rugată să scrie o poveste despre cum ar fi putut să fie viața ei dacă un anumit moment esențial nu s-ar fi întâmplat niciodată, ea se gândește la ziua când s-a întâlnit atât cu Braden, cât și cu Ellie Carmichael.
Dacă nu i-ar fi întâlnit niciodată unde ar fi putut ajunge?
Joss crede că, indiferent cum ar fi fost cursul vieții ei, ar fi condus-o în mod inevitabil la Braden.
Dar dacă ea ar fi avut treizeci de ani în loc de douăzeci și doi când s-ar fi întâlnit? Cum s-ar fi simțit să-și riste inima atunci? Și chiar dacă era mai în vârstă și mai înțeleaptă și mai gata să se îndrăgostească nebunește, oare ar fi fost prea mult pentru Braden să-și riște inima pentru a o salva pe a ei?
Va fi timpul vrăjmașul lor… sau este posibil ca două suflete să fie destinate unul pentru celălalt în orice realitate?
Stars Over Castle Hill este o nuvelă cu o realitate alternativă față de cea din Pe strada Dublin, o poveste care a câștigat inimile cititorilor din întreaga lume.
Joss și Braden se întorc cu o poveste care este la fel de emoțională, pasionată și sexy ca și prima poveste a lor!

 

6.7. On Hart’s Boardwalk

Unul dintre cele mai iubite cupluri se întoarce într-o nouă nuvelă, la zece ani după Pe strada Jamaica…
Nate si Liv au o viață frumoasă împreună, dar le lipsește spontaneitatea și libertatea pe care le-au savurat la început în dragostea lor. Carierele și copiii lor i-au ținut inevitabil ocupați, așa că, atunci când Nate descoperă că Liv este deconectată de el, planifică o excursie aniversară în orașul idilic de pe litoralul din Hartwell, Delaware. Acolo el speră că vor avea șansa de a se reinventa și de a se îndrăgosti din nou nebunește.
În fiecare zi au parte de o nouă aventură, de la dezastrul nunții la hotelul de cinci stele, pentru a pretinde apoi că sunt doi străini care se întâlnesc întâmplător la barul de bord.
În mijlocul acestui joc îndrăzneț, încărcat sexual, de redescoperire romantică, Nate și Liv descoperă că singura constantă de care au nevoie este existența unuia pentru celălalt.

Cărțile autoarei Samantha Young pot fi comandate pe edituratrei.rolibris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

Recenzii Editura Trei

Recenzii Colecția Eroscop

Recenzii Samantha Young

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII

 

 

About Author

15 comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    O serie minunata! Dragoste, erotism, umor, drama, prietenie, familie.
    De abia astept urmatoarea carte din serie.

  2. Superba seria si foarte buna prezentarea ta.Sper si eu sa fie traduse cat mai repede si restul cartilor.

  3. Am citit cu multa plăcere prezentarea minunată și detaliată pe care ai facut-o, felicitări Tyna! Și mie îmi place foarte mult această serie și aștept cu nerăbdare volumul următor!

  4. Mirela Nenciu on

    Minunată prezentarea ta,Tyna! Ce dor îmi este de această serie și ce mult aștept un nou volum!

    • Mulțumesc! Și eu am tot sperat să apară ultimul volum vara aceasta. Poate în toamnă ne face Editura Trei o surpriză plăcută!

  5. Apare sigur povestea lui Logan. Clar de lună pe Nightingale Way. Este inregistrata din luna mai in catalogul CIP, dar am observat ca uneori dureaza pana la 4-5 luni sa fie scoasa de la tipar. Si urmeaza sa fie publicate: Jodi Ellen Malpas- vol. 2 de la Amantul, Jamie McGuire – probabil povestea lui Thomas, Zara Cox…
    Toate sunt deja de luni bune in catalog…

Spune-ți părerea!