Seria Rebeli victorieni de Kerrigan Byrne
Seria Rebeli victorieni de Kerrigan Byrne
Seria Rebeli victorieni de Kerrigan Byrne este o serie fascinantă, cu o galerie impresionantă de personaje pitorești, una dintre cele mai frumoase serii din colecția Iubiri de poveste! O serie superbă, care te convinge pe deplin de puterea vindecătoare a dragostei, miracolul celei de-a doua șanse și magia speranței!
Poveștile din serie sunt întrețesute unele cu altele, fiecare carte nou apărută dezvăluind noi conexiuni uluitoare, precum și legături tulburătoare între personaje.
Eroii masculini ai seriei sunt cu toții marcați de traume din trecut, care le-au modificat radical personalitatea. Cândva, cu toții au fost blânzi și inocenți, însă dramele trăite i-au călit și înăsprit, fiind nevoiți să fure, să mintă și să ucidă pentru a putea supraviețui. Cu un trecut tulbure și sângeros în spate, având în față un viitor nesigur, își pierduseră speranța la izbăvire. Însă soarta le-a scos fiecăruia dintre ei în parte un înger cu chip de femeie, care a reușit să pătrundă dincolo de scutul cu care își învelise inima, trezindu-le sentimente de mult uitate și readucând speranța și bucuria în viața lor.
Seria Rebeli victorieni (Victorian Rebels) de Kerrigan Byrne
- Tâlharul de inimi – Editura Litera (The Highwayman – 2015)
- O țintă seducătoare – Editura Litera (The Hunter – 2016)
- Demonul scoțian – Editura Litera (The Highlander– 2016)
- Ducele barbar – Editura Litera (The Duke – 2017)
- Un mariaj neconvenţional – Editura Litera (The Scot Beds His Wife – 2017)
- Ducele cu tatuaj (The Duke with the Dragon Tattoo– 2018)
- Străinul seducător (A Dark and Stormy Knight – 2019)
- The Earl on the Train – 2021
1. Tâlharul de inimi
Dorian Blackwell, Inimă Neagră din Ben More, este un ticălos fără suflet și fără milă. Cu inima și trupul marcate de cicatrice, Dorian este unul dintre cei mai bogați și mai influenți barbați din Londra, dispus să lupte până la ultima suflare pentru a obține ceea ce-și dorește – iar fermecătoarea și inocenta văduvă Farah Leigh Mackenzie se află în fruntea listei lui de dorințe. Acesta este motivul pentru care Dorian o răpește și o duce în sanctuarul lui din Highlands…
Însă Farah nu este marioneta nimănui. Și, mai presus de toate, are un secret teribil, ce îi poate pune viața în pericol. Cum singura ei salvare de oamenii care o vor moartă este să accepte protecția ticălosului scoțian, Dorian îi propune un târg: căsătoria. Astfel, el o protejează, iar ea îi oferă posibilitatea să se folosească de secretul ei pentru a se răzbuna. Însă nici prin cap nu i-ar fi trecut lui Inimă Neagră din Ben More ca frumoasa Farah i-ar putea pune o condiție scandaloasă, ce amenință să descătușeze dorința înfierbântată ce-i mistuie pe amândoi.
Sa fie, oare, de vină faptul că această femeie pe care el a luat-o captivă este singura în măsură să ajungă la inima lui cea neagră, pe care o crezuse de mult împietrită?
Prima carte din serie, Tâlharul de inimi, deosebit de captivantă, ne convinge pe deplin de puterea tămăduitoare a iubirii, demonstrându-ne că până și o ”inimă neagră” poate fi readusă la viață de atingerea blândă a unei ”zâne”. Eroul cărții este Dougan Mackenzie, bastardul moșierului Hamish Mackenzie – o brută cu chip de om. Abandonat de tatăl său, Dougan a ajuns într-un orfelinat, unde singura rază de lumină era prietenia cu Farah, o fată cu chip de înger și părul argintiu ca de zână. Când preotul de la orfelinat a încercat să o violeze pe Farah, Dougan i-a sărit în apărare, omorându-l pe acesta, fiind trimis după gratii pentru mulți ani.
Vestea că Dougan a fost omorât în bătaie în închisoare pe când avea doar optsprezece ani i-a frânt inima lui Farah. Silindu-se să meargă mai departe, Farah a terminat școala și și-a compus o identitate falsă, pretinzând că era văduvă, luându-și numele Mackenzie, întocmai cum îl chema pe Dougan.
Cunoștințele dobândite și caracterul ei ordonat și echilibrat au ajutat-o să obțină o slujbă ca secretară la poliție, șeful ei fiind inspectorul Carlton Morley. Când acesta a cerut-o în căsătorie, Farah a acceptat, având deja douăzeci și opt de ani și dorindu-și o familie și copii. A fost momentul în care Dorian Blackwell, șeful de temut al lumii interlope, a intrat ca un fulger în viața lui Farah, revendicând-o.
Înfățișarea lui Dorian reflecta din plin viața dură pe care o dusese. Plin de cicatrici, avea numai un ochi bun, celălalt ochi fiind vătămat iremediabil, culoarea lui electrică sclipind înspăimântător în contrast cu căpruiul celuilalt. Dorian îi propune lui Farah o căsătorie de conveniență, oferindu-i acesteia protecția lui în schimbul unui secret deținut de Farah, care îi punea acesteia viața în pericol, dar care îl ajuta pe el să se răzbune.
Însă pe măsură ce noi evenimente se produc, mai multe coincidențe tulburătoare o aduc pe Farah la concluzia că Dorian era chiar mult iubitul ei Dougan, a cărui personalitate fusese ascunsă adânc în spatele unui scut impenetrabil. Realizând că Dougan/Dorian se considera nedemn de ea, Farah era decisă să lupte cu toate armele de care dispunea pentru a-l face să o accepte în viața lui, fiind îndrăgostită iremediabil de ambele fațete ale personalității lui.
După multe peripeții pe muchie de cuțit, finalul aduce împlinirea dragostei celor doi, precum și lămurirea misterului prin care Dougan ajunsese să-și ia noua identitate. Dougan și Dorian deveniseră frați de sânge în închisoare, formând împreună cu Christofer Argent un trio redutabil, toți pentru unul și unul pentru toți, susținându-se necondiționat în toate situațiile. Însă, când Dougan avea optsprezece ani, tatăl lui, moșierul Mackenzie, ordonase să fie ucis în închisoare. Pentru că Dorian semăna izbitor cu Dougan, fusese confundat cu acesta și omorât în locul lui. Cu sufletul sângerând, Dougan își împietrise inima și se agățase cu amândouă mâinile de șansa ivită. Întrucât Dorian mai avea de ispășit doar o lună până la eliberare, împrumutase identitatea acestuia. După ce ieșise din închisoare, se răzbunase crunt, împreună cu Argent, pe ucigașii lui Dorian, precum și pe ceilalți torționari din închisoare.
În următoarele volume din serie îi vom reîntâlni pe cei doi eroi, alături de cei doi copii ai lor, convingându-ne pe deplin de compatibilitatea deplină dintre ei și puterea sentimentelor lor.
Citate:
„– Sper că te-ai bucurat de acel sărut, doamnă Mackenzie. Dorian Blackwell își linse degetul și stinse flacăra lumânării, învăluindu-i din nou în întuneric.
– Pentru că o să fie ultimul.”
„Buzele lui se întredeschiseră deasupra alor ei. Răsuflarea lui îi mângâia buzele. Farah vedea în ochii lui cât de mult își dorea să o sărute. Doar că, pe lângă dorință, vedea îndoială. Panică. Nevoie. Iar ea făcu atunci gestul de care el avea nevoie. Întinse ușor gâtul, acoperind astfel infinitezimala distanță dintre buzele lor, și-și lipi gura de a lui într-un sărut cast. Buzele lui erau calde și tari. Și nemișcate.”
”Dorian simți că i se usucă gura. Inima îi gonea precum un armăsar pe ultima linie dreaptă de dinaintea sosirii. Imposibil de repede. Împinsă brutal la limită. Respira cu greu, fiecare inspirație provocându-i durere și arsuri în piept, ca și cum ar fi gonit afară, în mijlocul iernii. Gheață și căldură. Prin vene îi curgea gheață, în timp ce vintrele îi luau foc. Trecuseră mai bine de douăzeci de ani de când cineva îl atinsese cu altă intenție decât cea de a-i provoca durere și suferință. De a-l umili, de a-l reduce la zero, de a-l controla. Și cam tot atâta timp trecuse de când el însuși își folosise mâinile în alte scopuri decât pentru a se apăra, pentru a domina sau ataca. Pielea lui Farah. Pielea ei fără cusur, fără semne, fără cicatrici. Îi aparținea.”
„– Pot să-ți ofer protecție. Pot să-ți ofer răzbunare. Te-am ajutat deja să îți recapeți numele și averea care ți se cuvin. Dar nu-ți pot oferi inima mea, pentru că nu pot oferi ceva ce nu am.
Cu inima sângerând pentru el, Farah uită de mândrie și de forță interioară și se prăbuși în genunchi în fața lui, cu mâinile împreunate ca la rugăciune. Era gata să îi pună totul pe tavă. Inima. Sufletul. Viața însăși. Era sufletul ei pereche, întors din morți. Ar fi ucis-o să îl piardă din nou.”
”Așa cum se întâmpla de obicei când era cu Farah, nesiguranța și frica dispăreau, fiind înlocuite de dragostea care se revărsa din atingerea ei.
– Nu am pierdut nimic, spuse Dorian în timp ce întinse mâna spre soția lui și îi răsuci o buclă pe deget. Mi-am găsit Zâna și asta e toată magia de care o să am nevoie vreodată.”
2. O țintă seducătoare
Cunoscut drept unul dintre cei mai eficienți asasini, Christopher Argent nu-și ratează niciodată ținta, iar victimele nu au nici o șansă odată ce au intrat în vizorul lui. Dar următoarea lui misiune se dovedește neobișnuită, căci persoana pe care urmează să o elimine la comandă – populara și năucitor de frumoasa actriță Millie LeCour – reușește să-l dea complet peste cap. Copleșit de atracția pe care o simte față de ea, Christopher se vede pus într-o situație în care n-a mai fost vreodată: pur și simplu, nu-și poate îndeplini sarcina. Ba, chiar mai mult, el va face tot ce-i stă în putință pentru a-i salva pe Millie și pe fiul ei, chiar dacă asta înseamnă să-și riște propria viață…
Când află ce a fost angajat Christopher să facă, Millie este sfâșiată între teama care îi umple inima și focul care îi pârjolește sufletul. Poate că singura ei salvare este să se lase protejată de brațele acestui bărbat periculos, nimeni altul decât cel mai vestit asasin al Londrei – însă a se lăsa pradă dorinței ar putea fi cea mai mare greșeală pe care a făcut-o vreodată.
Ajunși amândoi ținta unor minți criminale, Millie și Christopher sunt nevoiți să învețe să se încreadă în sentimentele pe care au tot încercat să le nege – și să accepte dragostea la care nu mai îndrăzneau să spere…
A doua carte din serie, O țintă seducătoare, ne oferă o poveste tulburătoare, în care vom constata că până și un asasin plătit poate căpăta o șansă miraculoasă de izbăvire, atunci când soarta, după multe lovituri nedrepte, a decis să scoată un înger în calea sa. Christofer Argent stătuse în închisoare ani de zile fără nicio vină, fiind născut acolo de o mamă prostituată.
Christofer își adorase mama, iar faptul că fusese nevoit să asiste la asasinarea acesteia îl marcase profund, jurând să o răzbune cu orice preț. Pentru aceasta se antrenase asiduu, devenind o armă mortală. După eliberare, se răzbunase crunt pe ucigașii mamei lui și pe toți care îl maltrataseră în închisoare.
Ajuns mâna dreaptă a lui Dorian – șeful lumii interlope, Christofer era cel mai de temut și eficient asasin plătit. Însă când este angajat să o omoare pe fermecătoarea actriță Millie LeCoeur, Christofer constată că-i este imposibil să ducă la capăt misiunea, ajungând să-și riște chiar viața pentru a o proteja pe aceasta și pe fiul ei de mințile criminale ce-i doreau răul.
Pe parcursul acțiunii, vom descoperi că, dincolo de masca impenetrabilă pe care și-o pusese, în inima lui Christofer exista încă multă bunătate, iar toate asasinatele comise aveseseră drept țintă persoane malefice, pe care-i fusese ușor să le înlăture.
Pe lângă povestea încântătoare de iubire din acest volum, o vom cunoaște și pe eroina următoarei cărți din serie – Philomena St. Vincent, vicontesă de Benchley, soția celui care ordonase asasinarea lui Millie. Riscându-și siguranța personală și chiar viața, Philomena le-a sărit în ajutor lui Christofer și Millie. Finalul cărții ne aduce și o răsturnare spectaculoasă de situație, Christofer Argent fiind de acord să-și pună impresionantele lui abilități în slujba legii, sub comanda inspectorului Carlton Morley.
Citate:
„Millie scoase un suspin de dorinţă, fără a se rușina de frenezia ce începea să se adune în interiorul ei. Cine ar fi putut ghici? Cine și-ar fi imaginat că dorinţa putea fi ceva atât de delicios? Că nerăbdarea te putea captura în mâinile ei… în mâinile sale mari, calde și aspre… și să te deposedeze de mândrie până în punctul în care îţi venea să implori mai mult?”
„Încă cinci pași și avea să dea colţul. La propriu și la figurat. Avea să pășească după ușă și să se trezească la mila lui. Încă trei secunde, măsurate în bătăi de inimă. Două. Una.
Se aruncă spre ea, ţintind spre gâtul ei. O singură răsucire. O frângere rapidă. Făcuse asta de zeci de ori. Poate de sute.
Dar… mâinile lui. Nu-i dădeau ascultare. În loc să-i răsucească gâtul, se agăţau de ea. În loc să îi dea drumul, o trăgeau spre el. În loc să o ucidă, o… o îmbrăţișau?”
„Poate că ea încetase să mai fie cine era și el se lăsase pe sine deoparte. Nu mai erau o actriţă și un asasin. Mamă și vânător. Erau un bărbat și o femeie. Şi existau în momentul acesta. În acest sărut pasional. Pe care, dacă l-ar fi întrerupt oricare din ei, ar fi încetat amândoi să mai existe.”
3. Demonul scoțian
I se spune Demonul Scoțian. Temutul locotenent-colonel Liam Mackenzie este renumit pentru forța lui supraomenească, pentru prezența impunătoare și pentru înflăcărarea cu care se aruncă în luptă. Însă, odată cu venirea unei tinere și frumoase englezoaice pentru a fi guvernanta copiilor lui, neîmblânzitul războinic se vede nevoit să își înfrunte cel mai redutabil adversar, pe cel mai dificil câmp de luptă: cel al dragostei.
Domnișoara Philomena Lockhart nu este o fată bătrână cu aspect banal, ci o tânără extrem de frumoasă, cu forme voluptuoase și cu buze ademenitoare, a cărei apariție reușește să îi ia pe toți prin surprindere și să zdruncine din temelii lumea lui Liam. Fără a se lăsa intimidată de manierele sălbatice ale angajatorului ei, încăpățânata Mena reușește să-i îmblânzească nu doar pe copiii temutului moșier, ci și pe demonul care sălășluiește în sufletul acestuia.
Cu fiecare zi care trece, Liam devine tot mai atașat de Mena – și tot mai bănuitor. Oare ce secrete se ascund în spatele acelor fascinanți ochi de smarald? Ce lucruri întunecate au făcut-o să caute refugiul la castelul lui? Și cum va putea să cucerească inima acestei femei fascinante fără să o cedeze pe a lui?
În a treia carte din serie, Demonul scoțian, deosebit de emoționantă, vom descoperi că până și un ”demon scoțian” poate fi îmblânzit de blândețea și bunătatea unei englezoiace curajoase. Eroul cărții este Liam Mackenzie, primul fiu legitim al moșierului Hamish Mackenzie.
Atrocitățile la care îi supusese moșierul în copilărie și adolescență pe cei trei fii legitimi ai lui – Liam, Hamish și Gavin, sunt cumplite, lăsând cicatrice adânci în sufletul fiecăruia dintre ei și reușind să-i învrăjbească între ei. După cum vom vedea, dacă Liam și Gavin vor reuși să-și păstreze umanitatea, sufletul și mintea lui Hamish, cel de-al doilea fiu, au fost pervertite iremediabil…
Ajuns la maturitate, Liam evadase de acasă, cumpărându-și un brevet militar. Vitejiile lui pe câmpul de luptă erau legendare, ajungând să capete gradul de locotenent-colonel. Întors acasă, se răzbunase pe el și frații lui, omorându-și tatăl, pentru a-l împiedica să mai facă alte orori. Deși crima fusese mușamalizată, zvonurile circulau și, adăugate la comportamentul lui rece îi aduseseră porecla de ”Demonul scoțian”.
Soția pe care Liam o luase din dragoste îl dezamăgise și ea cumplit. Deși îi dăruise doi copii, îl înșelase pe toate drumurile, lovitura de grație fiind aventura pe care aceasta o avusese cu propriul lui frate, Gavin, fapt ce căscase o prăpastie de netrecut între cei doi. La scurt timp după acea aventură, soția lui Liam se sinucisese.
Aflând că Liam avea nevoie de o guvernantă pentru a-și crește cei doi copii, Dougan alias Dorian, fratele vitreg al lui Liam, i-a spus că îi poate recomanda o persoană ideală pentru această slujbă, doamna Philomena Lochart. De fapt, Philomena era chiar contesa St. Vincent, a cărei faptă curajoasă de a-i veni în ajutorul lui Millie nu scăpase nepedepsită, fiind declarată nebună și închisă la ospiciu. Dorian și Christofer au prins de veste și au eliberat-o.
Interacțiunea dintre Liam și Philomena este foarte interesantă. Încetul cu încetul, Philomena reușește să-l îmblânzească pe aprigul scoțian, reușind să creeze o punte de legătură între el și copiii lui și trezindu-i în inimă sentimente de mult uitate. Când trecutul a ajuns-o din urmă pe Philomena, Liam și-a dat seama că era dispus să facă orice pentru a o salva și a o păstra în viața lui.
Citate:
„Privirile li se întâlniră.
Și ploaia dispăru. Și la fel și orice altceva din jur.
Mena știa că existau momente în viaţa unui om care puteau fi la fel de importante precum o epocă. Și astfel existenţa unei persoane se pomenea frântă în două, în înainte și după, iar ceea ce rămânea în urmă era o consecinţă a acelui moment și dezvăluia cine era acea persoană cu adevărat. Pentru că te lăsa deschis, vulnerabil la o inspecţie sinceră și brutală și la acceptarea faptului că era ceva ce te schimba în mod definitoriu și pentru totdeauna.“
„Pasiunea – negată ani lungi de-a rândul – se învolbura la suprafaţa voinţei lui de fier în timp ce se înfrupta din ea. În timp ce îi lua cu asalt toate turnurile de apărare, la fel de viguros și de nemilos cum făcuse cu multe ziduri de fortificaţii și cu multe armate.“
„Doamne, bărbatul acesta ascundea în el toate curiozităţile și primejdiile fascinante ale unei furtuni dezlănţuite. Sigur că își câștigase un soi de reputaţie de proporţii aproape epice, pentru că miturile erau modalitatea prin care oamenii obișnuiţi se străduiau să explice ceva extraordinar. Fusese o prizonieră voită a mâinilor lui. A buzelor lui. El îi cuprinsese faţa în palme cu o tandreţe infinită, dar propria dorinţă și propria tentaţie curioasă fuseseră elementele care o transformaseră într-o prizonieră a acelui moment.“
4. Ducele barbar
Puternic ca un viking. Frumos ca Adonis. Bogat ca Midas.
Collin „Cole” Talmage, duce de Trewyth, este eroul perfect al legendelor și se pare că viața i se așterne înainte fără vreun obstacol important – până când soarta îi demonstrează contrariul. Familia lui Cole este ucisă și cei mai apropiați camarazi îl trădează pe câmpul de luptă. Dar Cole nu este omul care să își plângă de milă destinul crud. Este un bărbat al datoriei, al onoarei – și al pasiunii. Iar acum este pregătit pentru lupta vieții sale…
Pe când era foarte tânără și fără nici un ban, frumoasa Imogen Pritchard lucra ziua în spital, iar noaptea ca servitoare într-un bordel – și așa a ajuns să-și petreacă o noapte scandaloasă alături de Cole.
Un an mai târziu, când Cole revine din război grav rănit, Imogen îi salvează viața. Însă bărbatul care i-a bântuit visurile nu o mai recunoaște – ba chiar, din cauza lui, ajunge să-și piardă slujba. Salvarea ei vine în urma unei căsătorii de conveniență, care la scurt timp o lasă o văduvă bogată, și viața lui Imogen se schimbă din temelii.
Însă un lucru rămâne neschimbat: amintirea lui Cole este încă vie, așa că, atunci când descoperă ce îi e vecin, Imogen nu știe dacă este o binecuvântare sau un blestem faptul că nici acum Cole nu o recunoaște – deși pasiunea care o simt amândoi este la fel de puternică…
Cea de-a patra carte din serie, Ducele barbar, plină de adrenalină, ne convinge de miracolul celei de-a doua (sau a treia) șanse. Drumurile celor doi eroi ai cărți s-au intersectat de două ori și s-au despărțit de fiecare dată, prin forța împrejurărilor sau datorită erorilor de judecată. Din fericire, destinul le-a mai acordat o nouă șansă miraculoasă…
Eroul cărții este Collin Talmage, duce de Trewyth. În tinerețe, părea că sorții sunt cu totul de partea lui Collin. Tânăr, bogat, carismatic, cu un fizic de invidiat, cu o carieră militară plină de succese, Collin avea un viitor strălucit în față. În acea perioadă l-a cunoscut Imogen, o tânără săracă și altruistă, care se împărțea între slujba de infirmieră și cea de servitoare la un bordel pentru a-și putea întreține familia.
Când Collin și soldații lui au intrat în bordel, acesta a fost fermecat de Imogen și, confundând-o cu una dintre prostituate, a cerut-o pe ea să-și petreacă noaptea. Neputând rezista sumei imense oferite de Cole, patronul bordelului a șantajat-o pe Imogen să accepte, amenințând-o că o va lăsa fără locuință. A urmat o noapte plină de pasiune, Imogen dăruindu-i lui Cole virginitatea ei.
Curând după aceea, viața avea să-i dea lovitură după lovitură lui Cole. Familia i-a fost ucisă mișelește. Trădat de Hamish Mackenzie, ajunge să fie luat prizonier și dus în India, unde a fost cumplit torturat. Pentru a se putea elibera din lanțuri ca să evadeze a fost nevoit să-și taie brațul stâng. Salvarea i-a venit de la Liam Mackenzie care, aflând unde era deținut, a venit după el și l-a adus înapoi în Anglia.
Cu rănile încă supurânde, coincidența a făcut să fie internat în spitalul unde Imogen lucra ca infirmieră. Dându-și seama că era în pericol de septicemie, Imogen trece peste regulile spitalului, salvându-i practiv viața prin intervenția ei salutară. Fără a o recunoaște, departe de a fi recunoscător, Cole se poartă grosolan cu ea. Mai mult, indisciplina ei i-a adus și concedierea…
Norocul lui Imogen a venit de la un lord bătrân, care o îndrăgise nespus, fiind profund impresionat de bunătatea și blândețea cu care ea îl îngrijea. Aflând de necazurile ei, acesta i-a propus să se căsătorească de formă cu ea, pentru a-i putea asigura protecția.
Destinul i-a adus din nou împreună pe Cole și Imogen. Rămasă văduvă, Imogen a descoperit că îl avea vecin chiar pe Cole, pe care nu-l putuse scoate din inima ei, în ciuda tuturor celor întâmplate. La rândul lui, Cole era obsedat să o găsească pe tânăra de la bordel care continua să-i bântuie visele. Totuși, în ciuda voinței lui, era tot mai intrigat de frumusețea blondă care se învecina cu el, cu care avea adesea dueluri verbale. Este foarte interesant modul în care Cole va descoperi adevărul despre Imogen și va realiză că, de fapt, cele două ființe de care era îndrăgostit erau, de fapt, una și aceeași persoană…
Citate:
„Imogen credea că mai fusese sărutată înainte, dar se înșelase amarnic. Asediul asupra gurii ei continuă până când ea rămase fără aer, dar nu îi păsa. Gândurile i se împrăștiară asemenea unui stol de păsări speriate. Chiar și în stare de ebrietate, talentul lui de a-și folosi gura o scoase din minţi. Trenwyth avea gust de scotch și de păcat, iar Imogen se întrebă dacă beţia era la fel de contagioasă precum ciuma, pentru că ea se simţea destul de ameţită.”
„Femeia agăţată de gura lui cu toată îndrăzneala pe care o putuse invoca nu era o binefăcătoare cu ochi luminoși. Era o femeie plină de dorinţă, de energie și hotărâre. Era precum un mustang sălbatic american, încă neîmblânzit de stăpânul lui.”
„Ea reacţionase la pasiunea lui cu o înfierbântare la care Cole nu se așteptase, cu o sălbăticie de care nu o crezuse capabilă. Disperarea lui animalică fusese îmblânzită de o tandreţe stranie. De o senzaţie de căldură și familiaritate pe care nu crezuse că avea să o mai simtă vreodată.”
„– Habar nu aveţi de câtă forţă este nevoie ca să fii femeie. Din experienţa mea, bărbaţii reprezintă sexul slab. Fie sunt prea indisciplinaţi ca să își controleze instinctele primitive, fie, dimpotrivă, sunt prea fragili pentru a îndura disconfortul sincerităţii sau al integrităţii. Cu toate astea, femeile îndură și supravieţuiesc prin orice mijloace au la dispoziţie.”
5. Un mariaj neconvențional
Gavin St. James, conte de Thorne, un scoțian renumit și un mare crai, își folosește farmecul pentru a obține ceea ce își dorește – inclusiv câte o noapte de destrăbălare cu soțiile altora.
Însă Gavin este hotărât să lase în urmă proastele obiceiuri și să se retragă într-un loc liniștit, la care visează încă de mic.
Când o tânără ambițioasă și sigură pe forțele proprii îi iese în cale, dovedindu-se a fi proprietara pământului pe care și-l dorește, Gavin este convins că a găsit cea mai bună soluție...
Samantha Masters s-a întors în Scoția, purtând cu ea secretele întunecate din vremea petrecută în Vestul Sălbatic și fugind de trecut. Căsătoria este șansa ei la o viață protejată – și asta este ceva ce nu poate amâna. Gavin pare dornic să-i ofere acest lucru, din motive pe care ea nu le poate intui.
Dar, pe măsură ce pericolul sporește și amenințarea din trecut devine aproape palpabilă, ceea ce începe ca o propunere scandaloasă și ilogică ajunge să se transforme într-o pasiune mistuitoare. Și Gavin descoperă că este în stare de orice pentru a o ține în siguranță și aproape de el pe femeia pe care a ajuns să o considere a lui…
Cea de-a cincea carte din serie, Un mariaj neconvențional, plină de suspans, ne convinge de puterea destinului de a reuni două suflete pereche, despre care părea imposibil să se întâlnească.
Gavin și Samantha proveneau din clase sociale diferite și erau despărțiți de un ocean. Era de necrezut ca drumurile lor să se poată intersecta vreodată, dar soarta a dovedit contrariul.
Samantha provenea dintr-o familie săracă și avusese o copilărie foarte nefericită. Când Bennet Masters își făcuse apariția la ferma de vite din America la care locuia Samantha, părea desprins dintr-un basm devenit realitate. Chipeș, carismatic și seducător, părea răspunsul la toate dorințele Samanthei. Din păcate, imediat după nuntă, visul frumos s-a transformat într-un veritabil coșmar. Bennet s-a dovedit a fi egoist și iresponsabil. Mai grav, el și frații lui au înființat o bandă care jefuia trenurile. Însă, când în timpul unui jaf, Bennet a ucis cu sânge rece un bărbat nevinovat și se pregătea să împuște o altă tânără ce călătorise până atunci alături de Samantha, aceasta nu a ezitat nicio secundă în a-și împușca soțul în cap, salvându-i viața tinerei.
Aceasta s-a dovedit a fi Alison Ross, o tânără din Anglia care, din recunoștință și urmărindu-și propriile interese, i-a propus Samanthei să-i preia identitatea ei și să revendice terenul pe care-l moștenise în Anglia. Întâmplător (sau nu) respectivul teren se învecina cu proprietatea lui Gavin, fratele lui Liam Mackenzie, pe care l-am cunoscut deja în Demonul scoțian. Gavin încerca de ani de zile să cumpere respectivul teren, trimitând nenumărate scrisori în acest sens, însă Allison îl refuzase de fiecare dată, în numele unei vechi dușmănii dintre familiile lor.
Aflând că Allison s-a reîntors în Anglia, Gavin era decis să arunce în luptă toate armele de care dispunea pentru a o convinge să-i cedeze terenul, inclusiv seducția iar, în cele din urmă, un mariaj neconvențional. Pericolele planau însă asupra lor din multe părți. În timp ce luptă pentru supraviețuire, cei doi nu mai pot nega pasiunea mistuitoare pe care o simțeau pentru celălalt. Iar pe măsură ce secretele dispar între ei, fiecare găsește o susprinzătoare susținere necondiționată în celălalt, găsind împreună calea spre o fericire la care niciunul dintre ei nu mai spera.
În acest volum facem cunoștință cu Corbul, supranumit și Regele piraților – un personaj misterios, dur și necruțător, despre care nimeni nu știa de unde venea și care era numele lui adevărat. Acesta va fi eroul principal din următoarea carte din serie, Ducele cu tatuaj, identitatea reală a acestuia reprezentând o surpriză de proporții!
Citate:
„Jocul lui preferat era să se dea drept pradă. Se lăsa urmărit, dorit, căutat. Apoi, tocmai când prădătorul credea că era pregătit să atace, se întorcea și lovea, savurând șocul adversarului.
Această metodă era la fel de eficientă cu femeile pe cât era și cu lupii.
Era ceva foarte satisfăcător în a scoate inima cuiva în clipa în care persoana respectivă avea convingerea că urma să-ți facă ea asta. Poate faptul că îi plăcea acest lucru îl făcea un monstru.”
„Mâinile astea nu au făcut decât să mângâie pielea feminină. Sau să producă fiori de plăcere. Femeile nu se tem de aceste mâini, ci le doresc. Nu le e frică de puterea mea, ci imploră după ea. Își lasă să cadă evantaiele și batistele. Se izbesc de mine doar ca să-mi atingă corpul. Se poartă ridicol în preajma mea. Am grămezi întregi de scrisori parfumate și invitații la care nu am răspuns, trimise de femei cu care m-am culcat și care îmi cer încă o noapte. Încă o conversație șoptită. Încă o atingere tandră.”
„Stelele îi strigau numele prea devreme, iar el le răspunse lăsându-și capul pe spate, gemându-și plăcerea în calea furtunii. Le putea simți pulsând în spatele norilor, aproape își simțea locul printre ele în timp ce plăcerea îl îndepărtă de el însuși, îl rupse în bucăți și apoi îi dădu o nouă formă. Creă o ființă a haosului acolo unde înainte fusese ordine, iar Gavin știu că era posibil să nu mai fie niciodată cine fusese.”
6. Ducele cu tatuaj
El este cunoscut drept Corbul, un bărbat fără nume, fără trecut și fără amintiri. Dar este totodată un bărbat de temut, puternic și care nu ezită să ucidă pentru a obține ce își dorește. Cu douăzeci de ani în urmă, când s-a trezit într-o groapă comună, un dragon tatuat pe braț a fost singurul indiciu al originii lui misterioase. Atunci, singura lui speranță de supraviețuire – și de mântuire – a găsit-o în ochii adânci și înflăcărați ai copilei care l-a salvat de la moarte și care a reușit să-i alunge demonii din suflet. Nevoit să o părăsească, a jurat că se va întoarce după ea, indiferent ce trebuie să facă pentru asta.
Lorelai Weatherstoke trăiește cu amintirea primului sărut și nu-l poate uita pe cel care i-a furat inima în urmă cu douăzeci de ani, un tânăr cu chip de înger, care încă îi bântuie visele. Atunci a simțit cei dintâi fiori ai dragostei, dar a vărsat primele lacrimi amare când tânărul a părăsit-o, luând cu el o parte din inima ei.
Ca o fantomă din trecut, Corbul reapare în viața lui Lorelai și se răzbună pe toți cei care au umilit-o, convins că ea este și va rămâne a lui pentru totdeauna. Dar poate ea avea încredere într-un bărbat considerat a fi rebel, hoț și ucigaș?
A șasea carte din serie, Ducele cu tatuaj, este o carte deosebit de romantică și emoționantă, care te face să crezi într-o iubire unică și irepetabilă și în suflete pereche care reușesc să se regăsească în ciuda încercărilor cumplite la care le supune viața! În carte vom avea de-a face cu mai multe răsturnări spectaculoase de situație, aventuri pe mare și elucidarea unor mistere tulburătoare.
La începutul cărții o cunoaștem pe Lorelai, în vârstă de cincisprezece ani, fiica unui conte, un personaj feminin cu totul deosebit. Rămasă orfană de mică, cu un tată indiferent și un frate brutal si abuziv, mai marte cu patru ani decât ea, Lorelai reușise totuși să-și păstreze inocența, bunătatea și blândețea. Pe când ea avea doar șase ani, călcase din greșeală pe sabia de lemn a fratelui său, Mortimer. Turbat de furie, acesta o lovise în repetate rânduri cu sabia de lemn peste gleznă, până i-o frânsese. Tatăl ei, dorind să-și acopere fiul, mușamalizase cazul și nu chemase niciun doctor, astfel că glezna lui Lorelai se vindecase strâmb și ea rămăsese cu un șchiopătat permanent. În ciuda acestui lucru, ea nu își ura fratele, ci doar învățase să se ferească din calea lui. Neavând alți prieteni de vârsta ei cu care să se joace, Lorelai își găsise fericirea și echilibrul îngrijind tot felul de animale și păsări rănite, în timp adunând o adevărată menajerie, dându-le un nume fiecăreia dintre ele, inspirate din povestiri războinice.
Întâmplarea care avea să-i marcheze definitiv destinul s-a petrecut într-o zi banală, pe când se întorcea acasă într-o trăsură cu tatăl și fratele ei. La un moment dat, în apropierea unei gropi comune, Lorelai a observat sub un frasin un tânăr dezbrăcat, în vârstă de aproximativ optsprezece ani, mutilat groaznic, având pe corp mai multe răni și arsuri cumplite și un dragon complicat tatuat pe un braț. Observând o mișcare aproape insesizabilă a pieptului acestuia, Lorelai a realizat că tânărul încă trăia și și-a implorat tatăl să-l ia cu ei pentru a-l salva. În următoarea perioadă, Lorelai și-a dedicat tot timpul și energia îngrijirii tânărului. Acesta s-a trezit plutind într-o beznă cumplită, neștiind cine era și cum ajunsese în acea stare. Doar vocea îngerului de lângă el îl motiva să mai revină la viață.
După ce a pendulat o bună bucată de timp pe granița subțire dintre viață și moarte, tânărul a reușit să se întremeze. În culmea fericirii, Lorelai i-a dat numele de Ash (Cenușă), i-a inventat o zi de naștere și i-a dat cadou un corb, motivând că părul negru, cu reflexe albăstrui a lui Ash semăna cu penele corbului. În plus, i-a spus ea cu înflăcărare, corbii sunt păsări foarte romantice, care au o singură pereche toată viața. Complet fermecat de Lorelai, Ash i-a promis că, ”atâta timp cât soarele va apune la vest” el va reveni mereu la ea, sărutând-o deosebit de tandru pe buze. Mai mult, dându-și seama de abuzurile fizice și psihice repetate la care o supunea Mortimer de ani de zile, Ash a decis în sinea lui să o scape pe Lorelai de fratele pentru totdeauna, indiferent de riscurile pe care și le asuma el. Prilejul s-a ivit când Mortimer i-a cerut să-l însoțească într-o călătorie la Londra. Totuși, în acea zi s-a întors acasă doar Mortimer, motivând că Ash și-a amintit cine era și a plecat să-și întâlnească o fostă iubită.
Următorii douăzeci de ani au fost triști și pustii pentru Lorelai, doar amintirea sărutului împărtășit cândva cu Ash alinându-i nefericirea… Pe măsura trecerii anilor, Lorelai și-a pierdut speranța că îl va mai putea reîntâlni vreodată pe Ash. O rază de lumină a mai pătruns în viața ei când Mortimer, devenit între timp conte după moartea tatălui lui, s-a însurat cu Veronica, o tânără curajoasă și veselă, care a reușit să-și păstreze bunătatea și optimismul în ciuda brutalităților la care o supunea soțul ei. Prietenia celor două femei este cu totul deosebită, ca și cum ar fi fost surori de sânge, amândouă înseninându-și zilele reciproc și fiind dispuse la orice sacrificiu de dragul celeilalte. Astfel, când Mortimer a pierdut la cărți casa în care locuiau și totodată mâna surorii lui în favoarea unui duce bătrân și libidinos, Lorelai a acceptat resemnată noua lovitură a sorții de dragul Veronicăi, conștientă de repercusiunile pe care aceasta le-ar fi suportat de la Mortimer, în cazul în care Lorelai ar fi refuzat căsătoria.
Însă, în ziua nunții, cele două au fost răpite de un bărbat misterios, Corbul, supranumit Regele piraților, un bărbat dur și necruțător, pe seama căruia circulau multe legende. Fără să ezite nicio secundă, Corbul l-a lichidat pe mire și l-a împușcat pe Mortimer în cap, urcându-le pe cele două femei pe corabia lui. Șocată, Lorelai a realizat că renumitul Corb era chiar Ash al ei, cu un fizic impresionant dar și cu o totul altă personalitate! Cu ochii reci și goi, aspru, nemilos și de neclintit, Corbul părea că nu păstrase nimic din vechiul Ash, informând-o sec pe Lorelai că, întrucât soarele încă apunea la vest, venise după ea și urmau să se căsătorească.
Pe măsură ce noi evenimente se produc, Lorelai va realiza că, dincolo de straturile dure și impenetrabile cu care Corbul își înconjurase inima pentru a putea supraviețui, băiatul bun și romantic pe care îl cunoscuse ea cândva stătea încă ascuns, așteptând să fie salvat.
În ultima parte a cărții ni se confirmă identitatea reală a lui Ash, pe care am intuit-o încă din primele pagini – acesta era Dorian Blackwell, cel despre care toți credeau că a fost omorât din greșeală în locul lui Dougan Mackenzie de ucigașii trimiși de tatăl acestuia! După cum știm din Tâlharul de inimi, Dorian fusese închis pentru un furt mărunt și urma să fie eliberat peste o lună, astfel că Dougan și-a însușit identitatea lui pentru a scăpa din închisoare. Acum aflăm însă un alt amănunt tulburător – furtul pentru care fusese condamnat Dorian nu fusese comis de el, ci de bunul lui prieten Cuttler Morley, iar Dorian luase fapta asupra lui pentru a-l salva, mai ales că în urmă cu doar câteva zile, Catherine – sora geamănă a lui Cuttler și logodnica lui Dorian, fusese omorâtă. Ulterior, Cuttler trecuse de partea legii, luându-și numele de Carlton Morley, personaj pe care l-am cunoscut foarte bine în precedentele volume din serie. Următoarea carte din serie îi este dedicată.
În acțiunea cărții a apărut și un personaj nou, fascinant și controversat – Sebastien Moncrieff, fiul unui lord, dar care se făcuse pirat și ajunsese mâna dreaptă a Corbului. Finalul ne lasă cu multe semne de întrebare în privința acestui personaj, ale căror răspunsuri sperăm să le găsim în următoarele volume din serie. Atracția dintre el și Veronica este aproape palpabilă, povestea lor o vom afla în a opta carte din serie.
Citate:
„– Unde te doare cel mai rău?
Ochii lui negri injectaţi și cu vase de sânge sparte îi căutară pe ai ei, parcă încercând să găsească răspunsul la o întrebare pe care nu îndrăznea să o rostească. Atmosfera din încăpere se schimbă brusc. Unde de încredere începură să vibreze între ei, luând locul fricii și ezitărilor. Încet și cu mare băgare de seamă, el îi luă mâna și i-o puse în dreptul inimii.”
„Ea se agăţă de el și suspină. Răspunsul ei la sărut fu timid, dar încărcat de promisiuni. Sărutul lor pecetluia promisiunea unei legături ce se înfiripa între ei. Era o uvertură a unei simfonii a dorului pe care el avea s-o compună în timp.
„Te iubesc.“
Mărturisirea plutea în aer. Voia s-o rostească, dar alese să nu-și dezlipească buzele de ale ei.”
„– Nu pleca, șopti ea.
– Trebuie, gemu el, făcând eforturi să-și recapete suflarea.
– O să te întorci, da?
– Știi bine că da. Doar ţi-am promis. Lorelai, două lucruri știu clar pe lumea asta: că soarele apune la vest și că mă voi întoarce la tine. Întotdeauna.”
7. Străinul seducător
Sir Carlton Morley, șef al Scotland Yard, cunoscut ca un justițiar, bun luptător, cu voință neclintită, a fost un hoț și un criminal în copilărie. Acum stă noaptea la pândă, jurând să nu cadă niciodată în ispită. Până când apare Prudence Goode care tânjește după o noapte de pasiune, înainte de a se supune unei vieți plictisitoare. Când se lasă cuprinși de pasiune, această slăbiciune a lui Morley poate fi folosită de dușmani împotriva lui.
Despre Sir Carlton Morley se știe că are o voință de fier, este mereu concentrat și are un simț teribil al dreptății. Și-a asigurat averea și faima ca detectiv al Scotland Yard, devenit inspector-șef. Când era pușcaș în armată, era recunoscut pentru ochiul deosebit de ager. Dar când era doar un băietan, pe străzile Londrei, era o cu totul altă persoană: frate geamăn, hoț și criminal, până când o tragedie personală i-a schimbat viața. Acum se furișează noaptea căutând dreptate și răzbunare, jurând să nu se lase tentat, căci iubirea este doar o altă slăbiciune pe care nu și-o poate permite.
Pe Prudence Goode cea cuminte și corectă o așteaptă o viață plicticoasă și monotonă, dar, înainte de a-și accepta soarta, vrea să aibă parte de o noapte de aventură. Ajunsă într-un loc unde fetele cuminți nu au ce căuta, se împiedică la propriu de un bărbat seducător, al cărui trup pare a fi făcut din mușchi, umbre și furie reținută. El este alesul, fără îndoială!
Pasiunea lor scapă de sub control, iar Morley își dă seama, prea târziu, că femeia cea ispititoare este cu adevărat slăbiciunea lui, una pe care dușmanii o pot exploata ca să-i vină de hac.
Citate:
„Voia s-o sărute din nou. Nu mai voia să se oprească din a o săruta și, tocmai din cauza asta, nu-și dădu voie s-o facă.
Era periculos s-o sărute. La fel de periculos ca și îmbrățișarea ei dulce.
Un bărbat putea să devină de bunăvoie prizonierul unor asemenea lanțuri și el nu voia asta. Nu se așteptase la o asemenea dulceață.
Nu fusese pregătit pentru emoția declanșată în corpul lui.”
„Simțea plăcere pe măsură ce o oferea, iar Pru se gândi că asta trebuiau să facă iubiții. Deoarece bărbatul îi lăsa senzația de iubit, chiar dacă dragostea nu avea nimic de-a face cu motivul pentru care erau acolo, în întuneric, pe pământ.
Era mai degrabă ca un rit. Un ritual carnal, care se tot intensifica. Unul binecuvântat de vrăjitoare care ar fi fost arse cândva în trecut. Așa cum ardea ea atunci. Ardea în timp ce el turna căldură lichidă pură în ea, cu brutalitate din ce în ce mai mare.”
„Corpul ei se topi, lipit de al lui. În timp ce el o săruta ca și cum încerca să compenseze pentru fiecare noapte în care fusese absent și fiecare dimineață pe care Pru o petrecuse singură. Sub fervoarea îmbrățișării lui exista o blândețe emoționantă. Un fel de minune copleșitoare care o emoționa până în adâncul oaselor.”
6 Comments
anasylvi
Multumesc pentru aceasta incursiune in universul seriei!
Tyna
Cu mult drag!
Oli
O serie minunată, una din marile mele preferate de la Iubiri de Poveste (îmi place la fel de mult ca Maiden Lane). O prezentare superbă Tyna, am citit-o cu multă plăcere! Mulțumesc și felicitări!
Tyna
Mulțumesc! ❤ Și pentru mine este la fel!
Daniela Balan
Seria asta este superbă ,preferata mea din colecția ,,Iubiri de poveste ,, alături de Mallory–Andersen și Maiden Lane ! felicitări Tyna, minunată prezentarea ta ❤️
Tyna
Mulțumesc! ❤